Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDINUL Nr. 625 din 22 noiembrie 1990 privind Normele metodologice de aplicare a Hotaririi Guvernului nr. 1194/1990
Ministrul finanţelor, în temeiul art. 16 din Hotãrîrea Guvernului României nr. 978/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, în baza <>art. 14 din Hotãrîrea Guvernului României nr. 1194/1990 privind aplicarea tarifului vamal de import în condiţiile liberalizarii preţurilor, emite urmãtorul ordin:
ART. 1 Se aproba Normele metodologice de aplicare a <>Hotãrîrii Guvernului României nr. 1194/1990 , prevãzute în anexa la ordin. ART. 2 Prezentul ordin intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1991. Dat la Bucureşti la 22 noiembrie 1990.
Ministrul finanţelor Theodor Stolojan
ANEXA 1
NORME METODOLOGICE
I. Aplicarea tarifului vamal de import 1. Tariful vamal de import al României se aplica, cu modificãrile stabilite prin hotãrîrile guvernului, tuturor agenţilor economici care efectueazã importuri de mãrfuri. 2. Scutirea de taxe vamale se aplica direct de unitãţile vamale în baza declaraţiilor vamale depuse de agenţii economici şi, dupã caz, a documentelor justificative prevãzute de lege. 3. Facilitãţile vamale acordate de România importurilor din anumite tari sînt cele prevãzute în protocoalele internaţionale încheiate în acest scop. La importurile din aceste tari se aplica taxele vamale corespunzãtoare. II. Declararea mãrfurilor la unitãţile vamale 4. Importatorii şi exportatorii, direct sau prin mandatarii ori comisionarii acestora, denumiţi în cele ce urmeazã "declarant vamal", depun cîte o declaraţie vamalã pentru fiecare destinatar şi pentru o singura marfa sau grupa de mãrfuri determinata precis din punct de vedere al poziţiei tarifare, chiar dacã este emis un singur document de transport şi mãrfurile sînt încãrcate în acelaşi mijloc de transport. 5. Declaraţia vamalã se foloseşte pentru declararea şi vamuirea la import sau export a bunurilor introduse sau scoase din ţara de persoane juridice. 6. Declaraţia vamalã se întocmeşte în minimum 3 exemplare din care: - primul exemplar pentru vama; - exemplarul 2, pentru Centrul de calcul al Ministerului Comerţului şi Turismului; - exemplarul 3, pentru agentul economic. În cazul declaraţiilor vamale de export depuse la o vama de interior se întocmeşte un exemplar în plus care se anexeazã la scrisoarea de trasura şi se retine de vama de frontiera. 7. Declaraţia vamalã se completeazã numai la masina de scris. Nu sînt admise ştersãturi sau modificãri. 8. În vederea identificarii mãrfii în tariful vamal şi pentru efectuarea controlului vamal, marfa se va înscrie în declaraţia vamalã sub denumirea comercialã (prevãzutã în contract). 9. La rubrica privind valoarea se înscrie valoarea în vama stabilitã potrivit prevederilor <>art. 8 din Hotãrîrea nr. 1194/1990 , exprimatã în moneda din factura. 10. Declarantul vamal înscrie în declaraţia vamalã de import poziţia din tariful vamal de import, nivelul taxei vamale şi cuantumul taxei vamale calculat prin aplicarea nivelului taxei la valoarea în vama. 11. Declaraţia vamalã completatã şi depusa la vama împreunã cu documentele prevãzute la <>art. 4 din Hotãrîrea nr. 1194/1990 se înregistreazã de organele vamale numai dupã verificarea admisibilitãţii ei. Cu ocazia acestei verificãri organele vamale constata dacã declaraţia vamalã este corect întocmitã, dacã a fost depusa împreunã cu toate documentele prevãzute de normele legale şi dacã exista concordanta între datele din declaraţie şi documentele prezentate. În cazul importului, din momentul înregistrãrii taxele vamale de import sînt datorate statului. 12. Dupã controlul vamal al mãrfurilor rezultatele se consemneazã în declaraţia vamalã şi se certifica prin semnatura şi ştampila individualã a lucrãtorului vamal care a fãcut controlul. În cazul în care declaraţia vamalã se anuleazã, aceasta se anexeazã la procesul-verbal de constatare încheiat de organele vamale. 13. Liberul de vama, definitiv sau provizoriu, potrivit <>art. 6 din Hotãrîrea nr. 1194/1990 se acorda de lucrãtorul vamal care efectueazã verificarea încadrãrii tarifare, a calculului taxelor vamale şi a încasãrii taxelor vamale sau a garanţiei. 14. Dacã la verificarea încadrãrii tarifare, a nivelului taxelor vamale, a valorii în vama şi a calculului taxelor vamale se constata erori, lucrãtorul vamal face rectificarea acestora pe declaraţia vamalã certificind prin semnatura şi ştampila proprie. 15. Unitãţile vamale vor preda, pe baza de borderou, punctelor Romtrans exemplarul 2 al declaraţiei vamale (import şi export) pentru care a fost acordat liberul de vama definitiv pentru a fi transmis prin intermediul Centralei "Romtrans" Bucureşti la Centrul de calcul al sistemului de comerţ exterior în vederea prelucrãrii. III. Documentele insotitoare declaraţiei vamale 16. Licenta de import sau export cu indicativul "C", eliberata de Ministerul Comerţului şi Turismului se depune la vama în original şi copie. Pe mãsura realizãrii importurilor sau exporturilor organele vamale completeazã pe verso exemplarului original urmãtoarele date: vama emitenta, numãrul şi data declaraţiei vamale, cantitatea derulata şi soldul, semnatura şi ştampila individualã a lucrãtorului vamal. Originalul licenţei se restituie declarantului vamal, iar copia se retine de vama. Licentele cu indicativele "S" şi "A" se depun şi se reţin de organele vamale numai în fotocopie pentru verificarea felului mãrfii. 17. Pentru operaţiunile de introducere sau scoatere de bunuri, fãrã plati de orice fel, efectuate în afarã activitãţii de comerţ exterior nu se prezintã la organele vamale licenta. În cazul în care operaţiunea este supusã plãţii taxelor vamale se depune la vama o factura din care sa rezulte valoarea bunurilor. În lipsa facturii valoarea se stabileşte de organele vamale. 18. Rãspunderea pentru respectarea condiţiilor stabilite la eliberarea licenţei, altele decît cele cantitative, revine declarantului vamal şi nu este supusã verificãrii organelor vamale. 19. Pentru fiecare declaraţie se depune la vama un exemplar din factura mãrfii. Dacã în preţul de facturare a mãrfurilor de import, pentru care se datoreazã taxe vamale, nu sînt incluse şi cheltuielile externe de transport, manipulare, asigurare şi alte cheltuieli aferente transportului, declarantul vamal depune la organele vamale un document din care sa rezulte aceste cheltuieli. 20. Documentul de transport internaţional al mãrfurilor se prezintã la vama fãrã a se retine o copie. Se poate accepta depunerea declaraţiei vamale fãrã prezentarea documentului de transport în cazurile în care marfa este transportatã în mijloace de transport care nu aparţin unor firme specializate în transporturi internaţionale. 21. În cazurile în care la declaraţia vamalã se depun liste specificative, acestea trebuie sa cuprindã în mod obligatoriu: felul mãrfurilor, cantitatea din fiecare unitate de ambalare şi cantitatea totalã, felul ambalajului, marcajul şi numãrul unitãţilor de ambalare. Listele specificative, semnate şi stampilate de declarantul vamal se anexeazã la fiecare exemplar al declaraţiei vamale şi se vizeazã şi de lucrãtorul vamal care a fãcut controlul mãrfii. 22. În cazul importurilor de mãrfuri al cãror nivel de taxa vamalã a fost redus prin protocoale internaţionale care prevãd facilitãţi vamale acordate importurilor facturate din anumite tari, declaraţia vamalã va fi însoţitã de certificatul de origine eliberat de organele competente din ţãrile în cauza. Originalul certificatului se retine de organele vamale. IV. Garantarea taxelor vamale 23. Sînt supuse garantarii taxelor vamale mostrele şi modelele de referinta, cu valoare comercialã, introduse temporar în ţara. V. Încasarea taxelor vamale 24. Încasarea taxelor vamale de la agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, se poate face prin acceptare (plata efectivã) şi prin forme de asigurare (garanţie) cu anticipatie a sumelor datorate. Pentru efectuarea încasãrilor se pot folosi urmãtoarele instrumente de plata: 1. - dispoziţia de plata; 2. - cecul de decontare; 3. - dispoziţia de încasare; 4. - încasarea în numerar. Dispoziţia de plata 25. Dispoziţia de plata, întocmitã de plãtitor, se prezintã la banca unde îşi are deschis contul, în vederea achitãrii taxelor vamale, conform declaraţiei vamale depusa la unitatea vamalã şi înregistratã de aceasta. Dispoziţia de plata se întocmeşte în 3 exemplare avînd urmãtoarele destinaţii: - exemplarul 1 serveşte la debitarea contului plãtitorului şi se retine de banca; - exemplarul 2 serveşte pentru creditarea contului unitãţii vamale şi i se elibereazã acestuia, ca anexa la extrasul de cont; - exemplarul 3 se restituie emitentului, ca anexa la extrasul de cont, drept dovada de efectuare a plãţii. 26. În cazul în care agentul economic solicita eliberarea bunurilor supuse taxelor vamale într-un termen mai redus decît circuitul documentelor între unitãţile bancare şi între unitãţile bancare şi vamale, dispoziţia de plata se va întocmi în 4 exemplare. Exemplarul 4 se va restitui emitentului, de cãtre unitatea bancarã, purtind viza acesteia, şi se va prezenta unitãţii vamale pentru eliberarea imediata a bunurilor, aceasta procedînd la reţinerea exemplarului vizat. În cazul cînd agentul economic nu prezintã exemplarul nr. 4 din dispoziţia de plata cu viza bãncii, bunurile se elibereazã din vama numai dupã apariţia în extrasul de cont a taxelor vamale datorate. 27. La data apariţiei taxelor vamale în extrasul de cont, unitãţile vamale vor confrunta sumele prevãzute în acesta cu cele din dispoziţia de plata şi declaraţia vamalã, procedînd la întocmirea chitanţei de venituri (formular tipizat). Cecul de decontare 28. Plata taxelor vamale cu cecuri se va accepta numai în carnete de cecuri cu limita de suma. Valoarea minima a unui cec este de 500 lei, iar cea maxima pînã la limita disponibilului din carnet. La primirea cecului, lucrãtorul vamal are urmãtoarele obligaţii: - dupã legitimarea şi verificarea agentului economic sau a împuternicitului, sa ceara acestuia sa semneze cecul în fata sa şi sa verifice dacã semnatura corespunde cu specimenul din carnet; - sa verifice dacã în carnet exista cotorul cecului precedent, dacã soldul de pe acesta este bine calculat şi dacã acoperã suma cecului ce se da în plata; - sa stabileascã şi sa treacã pe cotorul cecului prezentat noul sold al carnetului rãmas dupã emiterea cecului de încasare a taxelor vamale, sa semneze şi sa aplice ştampila; - sa treacã pe cecul primit în plata, disponibilul din carnet, înainte de eliberarea cecului. Unitãţile vamale sînt obligate sa depunã cecul în termen de 24 ore de la primire, la unitatea bancarã la care are contul deschis, cu excepţia zilelor în care unitãţile bancare sînt închise. În aceste condiţii termenul de depunere se prelungeşte pînã la prima zi de activitate a unitãţii bancare. Dupã primirea cecului, unitatea vamalã poate acorda liberul de vama. Cecurile primite în plata se depun la unitatea bancarã, înscrise într-un borderou (formular tipizat). La data apariţiei, în extrasul de cont, a taxelor vamale se va întocmi chitanţa de venituri. Dispoziţia de încasare 29. Dispoziţia de încasare poate fi folositã pentru recuperarea sumelor datorate din taxe vamale în cazul unor recalculari. Dispoziţia de încasare se completeazã de unitatea vamalã, în 3 exemplare, care vor fi depuse la banca unde are deschis contul. Încasarea în numerar 30. Încasarea taxelor vamale în numerar se poate face, în mod excepţional, direct la unitatea vamalã atunci cînd agentul economic nu poate utiliza modalitãţile de plata enumerate mai sus. Dupã depunerea sumelor şi întocmirea chitanţei de venituri, bunurile pot fi eliberate din vama. ----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
