Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 918 din 14 august 2007 pentru aprobarea conditiilor privind distrugerea in antrepozitul fiscal a produselor accizabile care nu au fost eliberate pentru consum
EMITENT: MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 589 din 27 august 2007
În temeiul prevederilor <>art. 11 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi Finanţelor,
având în vedere prevederile <>art. 166 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
ministrul economiei şi finanţelor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal nu se considerã eliberare pentru consum atunci când se datoreazã unor cauze fortuite sau de forţã majorã ori atunci când produsele accizabile nu mai îndeplinesc condiţiile legale de comercializare.
ART. 2
(1) Distrugerea este datoratã unui caz fortuit atunci când aceasta este rezultatul unei împrejurãri care nu putea fi prevãzutã sau înlãturatã.
(2) Constituie cazuri fortuite: fenomene ale naturii, defecţiuni tehnice neprevãzute, deteriorarea utilajelor de producţie, utilizarea în cadrul procesului de fabricaţie a unor componente (materie primã şi/sau materiale auxiliare) cu vicii ascunse sau acţiunea neprevãzutã ori imprudentã a unei persoane.
(3) Pentru ca o situaţie sã fie consideratã un caz fortuit trebuie sã fie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) rezultatul pericolelor sã fie consecinţa unei intervenţii strãine de voinţa antrepozitarului autorizat;
b) antrepozitarul autorizat sã fi fost în imposibilitatea, fie şi relativã, de a prevedea intervenţia împrejurãrii care a determinat producerea rezultatului.
ART. 3
(1) Distrugerea este datoratã unei cauze de forţã majorã atunci când aceasta este rezultatul unui eveniment sau al unei împrejurãri externe, imprevizibile şi inevitabile.
(2) Se considerã distrugere din cauze de forţã majorã:
a) distrugerea produselor situate în zone pentru care s-a instituit potrivit legii stare de urgenţã, antrepozitarii autorizaţi fiind obligaţi în aceastã situaţie sã respecte şi sã aplice prevederile legale speciale şi mãsurile dispuse de autoritãţile competente;
b) distrugerile cauzate de accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de rãzboi. Fenomenele sociale sau economice, conjuncturile externe şi în caz de rãzboi sunt cele prevãzute de <>Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) distrugerile cauzate de situaţii conflictuale violente, de greve, de explozii, de intervenţii asupra cãilor de comunicaţii şi de acces, de întreruperi de alimentare cu combustibili sau cu materii prime necesare procesului de producţie şi/sau fabricaţie, de fenomene meteorologice grave şi/sau de mare intensitate, de catastrofe naturale (cutremure, secetã, inundaţii, furtuni), precum şi distrugerile cauzate de orice alte împrejurãri externe cu caracter excepţional, strãine de voinţa antrepozitarului, imprevizibile şi imposibil a fi rezolvate.
ART. 4
Prin neîndeplinirea condiţiilor de comercializare, care atrage distrugerea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal, se înţelege:
a) încãlcarea oricãrei dispoziţii legale privind producţia sau comercializarea produsului respectiv, conţinute de legislaţia specificã din domeniile protecţiei consumatorilor, protecţiei sãnãtãţii, protecţiei mediului, conformitãţii produselor sau altele similare;
b) cazul produselor care nu sunt conforme specificaţiilor (tehnice) de produs şi/sau condiţiilor de calitate: termen de valabilitate, parametri de calitate fizici, chimici sau vizuali şi altele asemenea, iar produsele sunt declarate de cãtre antrepozitarul autorizat ca nefiind conforme eliberãrii pentru consum.
ART. 5
(1) Pentru ca distrugerea produselor accizabile în antrepozitul fiscal sã nu fie consideratã eliberare pentru consum, antrepozitarul autorizat care se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 2-4 trebuie ca înainte de efectuarea operaţiunii de distrugere sã solicite aprobarea autoritãţii fiscale teritoriale unde este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe.
(2) Cererea de aprobare a distrugerii produselor accizabile va fi însoţitã de o documentaţie care va cuprinde:
a) un memoriu în care sã justifice cauzele şi cantitãţile de produse accizabile care fac obiectul distrugerii în antrepozitul fiscal;
b) dovada intervenţiei cazului fortuit sau a forţei majore ori documentele justificative care confirmã cauzele care determinã distrugerea produselor accizabile în antrepozitul fiscal (rapoarte de evaluare a produselor sau rapoarte de evaluare produs şi/sau materie primã ori materiale auxiliare, emise de un laborator acreditat, procese-verbale de certificare a calitãţii, procese-verbale de constatare a neconformitãţii produsului, precum şi orice alte documente, dupã caz).
(3) Cererea şi documentaţia vor fi depuse la autoritatea fiscalã teritorialã dupã cum urmeazã:
a) în termen de cel mult 60 de zile de la data producerii evenimentului, în situaţia intervenţiei unui caz fortuit sau de forţã majorã;
b) cu 30 de zile înainte de data planificatã pentru distrugerea produselor accizabile, în cazul neîndeplinirii condiţiilor legale de comercializare.
(4) Autoritatea fiscalã teritorialã prevãzutã la alin. (1) va analiza documentaţia depusã de antrepozitarul autorizat şi va decide asupra încadrãrii operaţiunii de distrugere ca nefiind eliberare pentru consum, în termen de 15 zile de la data primirii documentaţiei.
(5) Decizia motivatã a autoritãţii fiscale teritoriale va fi comunicatã antrepozitarului autorizat în termen de maximum 5 zile de la data luãrii deciziei.
(6) Operaţiunea de distrugere se va efectua în termen de maximum 45 de zile de la data primirii deciziei de aprobare, sub supravegherea reprezentantului autoritãţii fiscale. Atunci când antrepozitul fiscal nu se situeazã în aceeaşi localitate cu autoritatea fiscalã prevãzutã la alin. (1), supravegherea va fi asiguratã de cãtre un reprezentant fiscal desemnat de autoritatea fiscalã teritorialã în raza cãreia antrepozitul fiscal îşi desfãşoarã activitatea, la cererea autoritãţii fiscale la care este înregistrat antrepozitarul autorizat ca plãtitor de impozite şi taxe.
(7) Dacã operaţiunea de distrugere nu are loc în intervalul celor 45 de zile şi în prezenţa reprezentantului fiscal, decizia de aprobare îşi pierde valabilitatea, iar distrugerea produselor accizabile dupã acest termen-limitã sau altfel decât este prevãzut la alin. (6) va fi consideratã eliberare pentru consum. În aceastã situaţie acciza devine exigibilã la momentul distrugerii produselor accizabile, iar termenul de platã a accizei este cel prevãzut la art. 193 alin. (1) din Codul fiscal.
(8) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole ce urmeazã a fi distruse, seriile şi numerele aferente marcajelor vor fi menţionate distinct în procesul-verbal ce se va încheia la momentul desfãşurãrii operaţiunii de distrugere.
(9) Contravaloarea marcajelor aferente produselor accizabile distruse nu se suportã din valoarea accizelor datorate bugetului de stat.
ART. 6
Distrugerea poate consta într-o distrugere totalã a produselor accizabile sau într-o distrugere parţialã prin recuperarea materiilor prime sau a materialelor auxiliare, în funcţie de cauzele care au generat-o.
ART. 7
Autoritãţile fiscale teritoriale prevãzute la art. 5 vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 8
Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
Bucureşti, 14 august 2007.
Nr. 918.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
