Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Având în vedere prevederile <>art. 168 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii Publice, vãzând Referatul de aprobare al Autoritãţii de Sãnãtate Publicã nr. E.N. 2.476 din 27 iulie 2006, ministrul sãnãtãţii publice emite urmãtorul ordin: ART. 1 Se aprobã Normele de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unitãţile sanitare, prevãzute în anexele nr. I-V care fac parte integrantã din prezentul ordin. ART. 2 Depistarea/identificarea, înregistrarea şi declararea/raportarea infecţiilor nosocomiale de cãtre orice unitate sanitarã sunt obligatorii. ART. 3 Fiecare unitate sanitarã elaboreazã anual un program propriu de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale. ART. 4 Fondurile necesare îndeplinirii activitãţilor din programul prevãzut la art. 3 se vor regãsi distinct în structura bugetului unitãţii. ART. 5 Costurile aferente activitãţilor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale se vor regãsi în valoarea serviciilor medicale decontate de fiecare plãtitor/asigurãtor/finanţator aflat în relaţie contractualã cu unitãţile sanitare, pentru fiecare dintre pacienţii eligibili asistaţi. ART. 6 În toate unitãţile sanitare activitatea de supraveghere şi prevenire a infecţiilor nosocomiale face parte din obligaţiile profesionale ale personalului şi va fi înscrisã în fişa postului fiecãrui salariat. ART. 7 Orice daunã adusã pacienţilor prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a normativelor profesionale privind asigurarea calitãţii îngrijirilor medicale acordate pacienţilor în scopul prevenirii infecţiilor nosocomiale atrage responsabilitatea individualã sau, dupã caz, instituţionalã, în condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare. ART. 8 Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sãnãtãţii Publice, unitãţile sanitare din sistemul public şi privat, autoritãţile de sãnãtate publicã judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, precum şi Inspecţia sanitarã de stat vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. ART. 9 La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogã <>Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 994/2004 privind aprobarea Normelor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în unitãţile sanitare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.146 şi 1.146 bis din 3 decembrie 2004. ART. 10 Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul sãnãtãţii publice, Gheorghe Eugen Nicolãescu Bucureşti, 27 iulie 2006. Nr. 916. ANEXA I I. Criteriile de definire a infecţiei nosocomiale Infecţia nosocomialã (IN) este infecţia contractatã în unitãţi sanitare cu paturi (de stat şi private), care se referã la orice boalã infecţioasã ce poate fi recunoscutã clinic şi/sau microbiologic şi pentru care existã dovada epidemiologicã a contractãrii în timpul spitalizãrii/actului medical sau manevrelor medicale, care afecteazã fie bolnavul - datoritã îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datoritã activitãţii sale şi este legatã prin incubaţie de perioada asistãrii medicale în unitatea respectivã, indiferent dacã simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizãrii. Definiţia infecţiei nosocomiale se bazeazã pe date clinice, epidemiologice, de laborator, precum şi pe alte tipuri de teste de diagnostic. Fiecare caz de infecţie nosocomialã trebuie dovedit cã se datoreazã spitalizãrii sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unitãţi sanitare şi cã nu era în incubaţie sau în faza de debut/evoluţie clinicã în momentul internãrii/actului medical/manevrei medicale. II. Organizarea activitãţilor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în unitãţile sanitare publice şi private cu paturi 1. Unitãţile sanitare publice cu paturi (spitalul şi alte unitãţi sanitare cu paturi definite prin <>art. 172 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii) asigurã organizarea şi funcţionarea unor servicii de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, dupã cum urmeazã: a) la nivelul spitalelor judeţene şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, spitalelor clinice şi universitare, respectiv al institutelor de asistenţã medicalã, se organizeazã servicii specializate de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale. Activitatea specificã este asiguratã prin personal propriu, angajat în acest scop. Serviciul este organizat cu minimum 7 posturi, din care cel puţin un medic de specialitate epidemiolog sau microbiolog, cu funcţie de şef serviciu, 2 clinicieni (specialitãţi chirurgicale şi, respectiv, medicalã), un farmacist, 1-2 cadre cu pregãtire postlicealã de profil asistent medical şi personal cu pregãtire medie cu o calificare adecvatã activitãţilor, o persoanã din serviciul administrativ; b) la nivelul spitalelor municipale, orãşeneşti, comunale sau al altor unitãţi cu paturi de asistenţã medicalã definite prin lege (<>art. 172 din Legea nr. 95/2006 ), prin crearea/reorganizarea unui colectiv funcţional cu minimum 3 posturi normate, din care, în funcţie de numãrul paturilor din unitate, 0,5-1 normã de medic specialist, 1-1,5 normã de cadre medii cu pregãtire de asistent medical şi o normã de muncitor cu calificare adecvatã activitãţii. Pentru coordonarea profesionalã a activitãţii specifice sunt necesare specialitãţile de medic specialist epidemiolog, microbiolog, boli infecţioase sau, în lipsa acestora, medic specialist pediatru, neonatolog, obstetrician-ginecolog etc., atestat ca absolvent al unui curs de perfecţionare profesionalã specificã, organizat de autoritatea de sãnãtate publicã judeţeanã şi a municipiului Bucureşti sau de institutul regional de sãnãtate publicã. Pentru posturile de cadre medii - asistenţi medicali, se vor angaja asistenţi de igienã sau asistenţi încadraţi la staţia centralã de sterilizare, servicii de neonatologie, ATI, obstetricã-ginecologie etc., cu condiţia absolvirii unui curs de perfecţionare specificã organizat în condiţii similare; c) unitãţile sanitare publice cu paturi, altele decât cele menţionate, unitãţile sanitare ambulatorii de specialitate şi de asistenţã medicalã primarã cu paturi de zi sau de o zi, unitãţile sanitare de asistenţã medico-socialã, sanatoriile, alte tipuri de unitãţi sanitare, indiferent de forma de organizare, vor desemna, din personalul propriu, un medic responsabil pentru activitãţile specifice de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, cu activitate de 0,5 normã, remuneratã ca ore suplimentare sau din venituri proprii, în conformitate cu legea. 2. Unitãţile sanitare private cu paturi vor rãspunde pentru activitãţile de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, prin asumarea responsabilitãţii profesionale şi juridice de cãtre personalul astfel angajat sau de unitatea astfel contractatã, în conformitate cu legislaţia. 3. Unitãţile medico-sanitare care nu pot asigura activitatea de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale cu personal vor contracta serviciile specifice acestei structuri cu autoritatea de sãnãtate publicã judeţeanã sau a municipiului Bucureşti, care îşi asumã responsabilitatea profesionalã ori juridicã, dupã caz, pentru serviciile contractate în prevenirea infecţiilor nosocomiale. 4. Îndrumarea metodologicã a personalului şi a activitãţilor desfãşurate în cadrul structurii de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale din unitãţile sanitare publice se realizeazã de compartimentul de specialitate din cadrul autoritãţii de sãnãtate publicã. Pentru unitãţile sanitare private aceste activitãţi se asigurã, la solicitare, de cãtre autoritatea de sãnãtate publicã, pe bazã de contract de prestãri servicii. 5. Intervenţia şi expertiza de specialitate, în cazul unor focare epidemice sau situaţii de risc declarat, sunt asigurate, la solicitarea unitãţii ori prin autosesizare, de cãtre compartimentele specializate ale autoritãţii de sãnãtate publicã judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu titlu de gratuitate, din bugetul de stat, în cadrul programelor naţionale de sãnãtate. III. Atribuţiile instituţionale şi individuale în activitatea de prevenire şi combatere a infecţiilor nosocomiale în unitãţile sanitare publice şi private 1. Atribuţiile comitetului director al unitãţii sanitare: - solicitã şi aprobã planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale; - organizarea şi funcţionarea serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi/sau realizarea contractelor de furnizare de servicii necesare prevenirii şi controlului infecţiilor nosocomiale; - asigurã condiţiile de implementare în activitate a prevederilor planului anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale; - asigurã analiza anualã a îndeplinirii obiectivelor planului de activitate, rezultatele obţinute, eficienţa economicã a mãsurilor şi investiţiilor finanţate; - verificã şi aprobã alocarea bugetului aferent derulãrii activitãţilor fundamentate prin planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale şi îmbunãtãţirea continuã a condiţiilor de desfãşurare a activitãţilor şi a dotãrii tehnico-materiale necesare evitãrii sau diminuãrii riscului pentru infecţie nosocomialã; - derularea legalã a achiziţiilor şi aprovizionarea tehnico-materialã, prevãzute în planul de activitate sau impuse de situaţia epidemiologicã din unitate, în vederea diminuãrii ori evitãrii situaţiilor de risc sau combaterii infecţiilor nosocomiale; - comitetul director al spitalului va asigura condiţiile de igienã, privind cazarea şi alimentaţia pacienţilor; - delibereazã şi decide, la propunerea Colegiului Medicilor din România sau ca urmare a sesizãrii asistaţilor în privinţa responsabilitãţii instituţionale ori individuale a personalului angajat/contractat, pentru fapte sau situaţii care au dus la lezarea drepturilor ori au prejudiciat starea de sãnãtate a asistaţilor prin infecţie nosocomialã depistatã şi declaratã; - asigurã dotarea necesarã organizãrii şi funcţionãrii sistemului informaţional pentru înregistrarea, stocarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind infecţiile nosocomiale. 2. Atribuţiile managerului unitãţii sanitare: - rãspunde de organizarea structurilor profesionale de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în conformitate cu prevederile prezentului ordin, diferenţiat în funcţie de încadrarea unitãţii în conformitate cu legea; - participã la definitivarea propunerilor de activitate şi achiziţii cuprinse în planul anual al unitãţii pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale; - rãspunde de asigurarea bugetarã aferentã activitãţilor cuprinse în planul anual aprobat pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale; - controleazã şi rãspunde pentru organizarea şi derularea activitãţilor proprii ale compartimentului/serviciului sau, dupã caz, ale responsabilului nominalizat cu supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale, ca structurã de activitate în directã subordine şi coordonare; - controleazã respectarea normativelor cuprinse în planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale de la nivelul secţiilor şi serviciilor din unitate, în colaborare cu responsabilul coordonator al activitãţii specifice şi cu medicii şefi de secţie; - analizeazã şi propune soluţii de rezolvare, dupã caz, alocare de fonduri, pentru sesizãrile compartimentului/ serviciului/responsabilului de activitate specificã în situaţii de risc sau focar de infecţie nosocomialã; - verificã şi aprobã evidenţa internã şi informaţiile transmise eşaloanelor ierarhice, conform legii sau la solicitare legalã, aferente activitãţii de supraveghere, depistare, diagnostic, investigare epidemiologicã, şi mãsurile de control al focarului de infecţie nosocomialã din unitate; - solicitã, la propunerea coordonatorului de activitate specializatã sau din proprie iniţiativã, expertize şi investigaţii externe, consiliere profesionalã de specialitate şi intervenţie în focarele de infecţie nosocomialã; - angajeazã unitatea pentru contractarea unor servicii şi prestaţii de specialitate; - reprezintã unitatea în litigii juridice legate de rãspunderea instituţiei în ceea ce priveşte infecţiile nosocomiale, respectiv acţioneazã în instanţã persoanele fizice, în cazul stabilirii responsabilitãţii individuale pentru infecţie nosocomialã. 3. Atribuţiile directorului medical: - utilizarea în activitatea curentã, la toate componentele activitãţilor medicale de prevenţie, diagnostic, tratament şi recuperare, a procedurilor şi tehnicilor prevãzute în protocoalele unitãţii, a standardelor de sterilizare şi sterilitate, asepsie şi antisepsie, respectiv a normelor privind cazarea, alimentaţia şi condiţiile de igienã oferite pe perioada îngrijiriilor acordate; - pentru spitalele care nu îndeplinesc condiţiile legale de a avea director de îngrijiri, funcţia acestuia este preluatã de directorul adjunct medical, care va avea aceleaşi responsabilitãţi ca acesta. 4. Atribuţiile directorului de îngrijiri: - rãspunde de aplicarea Precauţiunilor universale şi izolare specialã a bolnavilor; - rãspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine, de respectarea regulilor de tehnicã asepticã de cãtre acesta; - urmãreşte circulaţia germenilor în spital, menţine legãtura cu laboratorul de microbiologie şi sesizeazã orice modificare; - urmãreşte respectarea circuitelor funcţionale din spital/secţie în funcţie de specific; - rãspunde de starea de curãţenie din secţie, de respectarea normelor de igienã şi antiepidemice; - propune directorului financiar-contabil planificarea aprovizionãrii cu materiale necesare prevenirii infecţiilor nosocomiale şi menţinerii stãrii de igienã; - controleazã respectarea mãsurilor de asepsie şi antisepsie; - controleazã igiena bolnavilor şi a însoţitorilor şi face educaţia sanitarã a acestora; - urmãreşte efectuarea examenului organoleptic al alimentelor distribuite bolnavilor şi însoţitorilor şi le îndepãrteazã pe cele necorespunzãtoare, situaţie pe care o aduce la cunoştinţã medicului şef de secţie şi managerului spitalului; - constatã şi raporteazã managerului spitalului deficienţe de igienã (alimentare cu apã, instalaţii sanitare, încãlzire) şi ia mãsuri pentru remedierea acestora; - organizeazã şi supravegheazã pregãtirea saloanelor pentru dezinfecţii periodice şi ori de câte ori este nevoie; - participã la recoltarea probelor de mediu şi testarea eficacitãţii dezinfecţiei şi sterilizãrii împreunã cu echipa compartimentului/serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale; - urmãreşte în permanenţã respectarea de cãtre personal şi însoţitori a mãsurilor de izolare şi controleazã prelucrarea bolnavilor la internare; - anunţã la serviciul de internãri locurile disponibile, urmãreşte internarea corectã a bolnavilor în funcţie de grupe de vârstã, infecţiozitate sau receptivitate; - urmãreşte aplicarea mãsurilor de izolare a bolnavilor cu caracter infecţios şi a mãsurilor pentru supravegherea contacţilor; - instruieşte personalul din subordine privind autodeclararea îmbolnãvirilor şi urmãreşte aplicarea acestor mãsuri; - semnaleazã medicului şef de secţie cazurile de boli transmisibile pe care le observã în rândul personalului; - instruieşte şi supravegheazã personalul din subordine asupra mãsurilor de igienã care trebuie respectate de vizitatori şi personalul spitalului care nu lucreazã la paturi (portul echipamentului, evitarea aglomerãrii în saloane); - instruieşte personalul privind schimbarea la timp a lenjeriei bolnavilor, colectarea şi pãstrarea lenjeriei murdare, dezinfecţia lenjeriei de la bolnavii infecţioşi, transportul lenjeriei murdare, transportul şi pãstrarea lenjeriei curate; - urmãreşte modul de colectare a deşeurilor infecţioase şi neinfecţioase, a depozitãrii lor, a modului de transport şi neutralizare a acestora; - controleazã şi instruieşte personalul din subordine asupra ţinutei şi comportamentului igienic, precum şi asupra respectãrii normelor de tehnicã asepticã şi propune medicului şef de secţie mãsuri disciplinare în cazurile de abateri. 5. Atribuţiile directorului financiar-contabil: - planificarea bugetarã în conformitate cu planul de activitate aprobat; - derularea achiziţiilor şi plãţilor în conformitate cu legislaţia; - evaluarea prin bilanţul contabil al eficienţei indicatorilor specifici. 6. Atribuţiile medicului şef de secţie: - organizeazã, controleazã şi rãspunde pentru derularea activitãţilor proprii secţiei, conform planului anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale din unitatea sanitarã; - rãspunde de activitãţile desfãşurate de personalul propriu al secţiei. 7. Atribuţiile medicului curant (indiferent de specialitate): - protejarea propriilor lor pacienţi de alţi pacienţi infectaţi sau de personalul care poate fi infectat; - aplicarea procedurilor şi protocoalelor din planul anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale; - obţinerea specimenelor microbiologice necesare atunci când o infecţie este prezentã sau suspectã; - raportarea cazurilor de infecţii intraspitaliceşti echipei şi internarea pacienţilor infectaţi; - consilierea pacienţilor, vizitatorilor şi personalului în legãturã cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor; - instituirea tratamentului adecvat pentru infecţiile pe care le au ei înşişi şi luarea de mãsuri pentru a preveni transmiterea acestor infecţii altor persoane, în special pacienţilor. 8. Atribuţiile medicului şef de compartiment/serviciu sau medicului responsabil pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale: - elaboreazã şi supune spre aprobare planul anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale din unitatea sanitarã; - solicitã includerea obiectivelor planului de activitate aprobat pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale, condiţie a autorizãrii sanitare de funcţionare, respectiv componentã a criteriilor de acreditare; - organizeazã activitatea serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale pentru implementarea şi derularea activitãţilor cuprinse în planul anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale al unitãţii; - propune şi iniţiazã activitãţi complementare de prevenţie sau de control cu caracter de urgenţã, în cazul unor situaţii de risc sau focar de infecţie nosocomialã; - rãspunde pentru planificarea şi solicitarea aprovizionãrii tehnico-materiale necesare activitãţilor planificate, respectiv pentru situaţii de urgenţã; - rãspunde pentru activitatea personalului subordonat direct din cadrul structurii; - asigurã accesibilitatea la perfecţionarea/pregãtirea profesionalã, rãspunde pentru instruirea specificã a subordonaţilor direcţi şi efectueazã evaluarea performanţei activitãţii profesionale a subordonaţilor; - elaboreazã cartea de vizitã a unitãţii care cuprinde: caracterizarea succintã a activitãţilor acreditate; organizarea serviciilor; dotarea edilitarã şi tehnicã a unitãţii în ansamblu şi a subunitãţilor din structurã; facilitãţile prin dotãri edilitar-comunitare de aprovizionare cu apã, încãlzire, curent electric; prepararea şi distribuirea alimentelor; starea şi dotarea spãlãtoriei; depozitarea, evacuarea şi neutralizarea, dupã caz, a reziduurilor menajere, precum şi a celor rezultate din activitãţile de asistenţã medicalã; circuitele organice şi funcţionale din unitate etc., în vederea caracterizãrii calitative şi cantitative a riscurilor pentru infecţie nosocomialã; - întocmeşte harta punctelor şi segmentelor de risc pentru infecţie nosocomialã privind modul de sterilizare şi menţinerea sterilitãţii în unitate, decontaminarea mediului fizic şi curãţenia din unitate, zonele "fierbinţi" cu activitate de risc sau cu dotare tehnicã şi edilitarã favorizantã pentru infecţii nosocomiale; - elaboreazã "istoria" infecţiilor nosocomiale din unitate, cu concluzii privind cauzele facilitatoare ale apariţiei focarelor; - coordoneazã elaborarea şi actualizarea anualã, împreunã cu consiliul de conducere şi cu şefii secţiilor de specialitate, a ghidului de prevenire a infecţiilor nosocomiale, care va cuprinde: legislaţia în vigoare, definiţiile de caz pentru infecţiile nosocomiale, protocoalele de proceduri, manopere şi tehnici de îngrijire, precauţii de izolare, standarde aseptice şi antiseptice, norme de sterilizare şi menţinere a sterilitãţii, norme de dezinfecţie şi curãţenie, metode şi manopere specifice secţiilor şi specialitãţilor aflate în structura unitãţii, norme de igienã spitaliceascã, de cazare şi alimentaţie etc. Ghidul este propriu fiecãrei unitãţi, dar utilizeazã definiţiile de caz care sunt prevãzute în anexele la ordin; - colaboreazã cu şefii de secţie pentru implementarea mãsurilor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în conformitate cu planul de acţiune şi ghidul propriu al unitãţii; - verificã respectarea normativelor şi mãsurilor de prevenire; - organizeazã şi participã la sistemul de autocontrol privind evaluarea eficienţei activitãţilor derulate; - participã şi supravegheazã - în calitate de consultant - politica de antibiotico-terapie a unitãţii şi secţiilor; - supravegheazã, din punct de vedere epidemiologic, activitatea laboratorului de diagnostic etiologic pentru infecţiile suspecte sau clinic evidente; - colaboreazã cu medicul laboratorului de microbiologie pentru cunoaşterea circulaţiei microorganismelor patogene de la nivelul secţiilor şi compartimentelor de activitate şi a caracteristicilor izolatelor sub aspectul antibiocinotipiilor; - solicitã şi trimite tulpini de microorganisme izolate la laboratoarele de referinţã, atât în scopul obţinerii unor caracteristici suplimentare, cât şi în cadrul auditului extern de calitate; - supravegheazã şi controleazã buna funcţionare a procedurilor de sterilizare şi menţinere a sterilitãţii pentru instrumentarul şi materialele sanitare care sunt supuse sterilizãrii; - supravegheazã şi controleazã efectuarea decontaminãrii mediului de spital prin curãţare chimicã şi dezinfecţie; - supravegheazã şi controleazã activitatea blocului alimentar în aprovizionarea, depozitarea, prepararea şi distribuirea alimentelor, cu accent pe aspectele activitãţii la bucãtãria dieteticã, lactariu, biberonerie etc.; - supravegheazã şi controleazã calitatea prestaţiilor efectuate la spãlãtorie; - supravegheazã şi controleazã activitatea de îndepãrtare şi neutralizare a reziduurilor, cu accent faţã de reziduurile periculoase rezultate din activitatea medicalã; - supravegheazã şi controleazã respectarea circuitelor funcţionale ale unitãţii, circulaţia asistaţilor şi vizitatorilor, a personalului şi, dupã caz, a studenţilor şi elevilor din învãţãmântul universitar, postuniversitar sau postliceal; - supravegheazã şi controleazã respectarea în secţiile medicale şi paraclinice a procedurilor profesionale de supraveghere, triaj, depistare, izolare, diagnostic şi tratament pentru infecţiile nosocomiale; - supravegheazã şi controleazã corectitudinea înregistrãrii suspiciunilor de infecţie la asistaţi, derularea investigãrii etiologice a sindroamelor infecţioase, operativitatea transmiterii informaţiilor aferente la structura de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale; - rãspunde prompt la informaţia primitã din secţii şi demareazã ancheta epidemiologicã pentru toate cazurile suspecte de infecţie nosocomialã; - dispune, dupã anunţarea prealabilã a directorului medical al unitãţii, mãsurile necesare pentru limitarea difuziunii infecţiei, respectiv organizeazã, dupã caz, triaje epidemiologice şi investigaţii paraclinice necesare; - întocmeşte şi definitiveazã ancheta epidemiologicã a focarului, difuzeazã informaţiile necesare privind focarul, în conformitate cu legislaţia, întreprinde mãsuri şi activitãţi pentru evitarea riscurilor identificate în focar; - solicitã colaborãrile interdisciplinare sau propune solicitarea sprijinului extern conform reglementãrilor în vigoare; - coordoneazã activitatea colectivului din subordine în toate activitãţile asumate de compartimentul/serviciul sau colectivul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale. - întocmeşte, pentru subordonaţi, fişa postului şi programul de activitate; - raporteazã şefilor ierarhici problemele depistate sau constatate în prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale, prelucreazã şi difuzeazã informaţiile legate de focarele de infecţii interioare investigate, prezintã activitatea profesionalã specificã în faţa consiliului de conducere, a direcţiunii şi a consiliului de administraţie; - întocmeşte rapoarte cu dovezi la dispoziţia managerului spitalului, în cazurile de investigare a responsabilitãţilor pentru infecţie nosocomialã. 9. Atribuţiile şefului laboratorului de microbiologie: - implementarea sistemului de asigurare a calitãţii, care reprezintã un ansamblu de acţiuni prestabilite şi sistematice necesare pentru a demonstra faptul cã serviciile oferite (analize medicale) satisfac cerinţele referitoare la calitate; - elaborarea ghidurilor pentru recoltarea, manipularea, transportul şi prezervarea corectã a probelor biologice, care vor fi însoţite de cererea de analizã completatã corect; - elaborarea manualului de biosiguranţã al laboratorului, utilizând recomandãrile din Ghidul naţional de biosiguranţã pentru laboratoarele medicale (ediţia 1/2005 sau cea mai recentã ediţie) în scopul evitãrii contaminãrii personalului şi a mediului; - întocmirea şi derularea programului de instruire a personalului din subordine în domeniul specific al prevenirii şi controlului infecţiilor nosocomiale; - identificarea corectã a microorganismelor patogene; în cazul suspiciunii de infecţie nosocomialã va asigura identificarea cât mai rapidã a agentului etiologic al infecţiilor nosocomiale, în colaborare cu epidemiologul şi medicul clinician (membri ai serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale), din produsele patologice recoltate de la bolnavi/purtãtori (dacã este necesar, pânã la nivel de tipare intraspecie); - furnizarea rezultatelor testãrilor într-o formã organizatã, uşor accesibilã, în cel mai scurt timp; - testeazã sensibilitatea/rezistenţa la substanţe antimicrobiene a microorganismelor cu semnificaţie clinicã, utilizând metode standardizate; îşi va selecta seturile de substanţe antimicrobiene adecvate pe care le va testa, în funcţie de particularitãţile locale/regionale ale rezistenţelor semnalate în ultima perioadã de timp, şi antibioticele utilizate, cu respectarea integralã a recomandãrilor standardului aplicat; - furnizeazã rezultatele testãrii cât mai rapid, pentru îmbunãtãţirea calitãţii actului medical, prin adoptarea unor decizii care sã conducã la reducerea riscului de apariţie a unor infecţii cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, dificil sau imposibil de tratat; - realizeazã baza de date privind rezistenţa la antibiotice, preferabil pe suport electronic; - monitorizeazã rezultatele neobişnuite şi semnaleazã riscul apariţiei unui focar de infecţie nosocomialã pe baza izolãrii repetate a unor microorganisme cu acelaşi fenotip (mai ales antibiotip), a unor microorganisme rare ori prin izolarea unor microorganisme înalt patogene sau/şi multirezistente; - raporteazã, în regim de urgenţã, aspectele neobişnuite identificate prin monitorizarea izolãrilor de microorganisme şi a rezistenţei la antibiotice şi periodic, trimestrial, serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale rezultatele cumulate privind izolarea microorganismelor patogene şi evoluţia rezistenţei la antibiotice; - monitorizeazã rezultatele tratamentului pentru fiecare pacient, la recomandarea clinicianului şi medicului epidemiolog; - monitorizeazã impactul utilizãrii de antibiotice şi al politicilor de control al infecţiilor la nivelul spitalului; - spitalele care primesc finanţare pentru controlul infecţiilor nosocomiale asigurã în cadrul programului naţional de supraveghere a infecţiilor nosocomiale în sistem santinelã izolarea, identificarea şi testarea rezistenţei la antibiotice a microorganismelor patogene, conform metodologiei transmise de Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile, şi colaboreazã la nivel naţional pentru aplicarea protocoalelor Sistemului european de supraveghere a rezistenţei la antibiotice; - stocheazã tulpini microbiene de importanţã epidemiologicã în vederea studiilor epidemiologice comparative, cu respectarea reglementãrilor legale privind biosecuritatea şi biosiguranţa (de exemplu, <>Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope); - trimite tulpini microbiene, conform metodologiei de supraveghere în sistem santinelã a infecţiilor nosocomiale şi protocoalelor EARSS şi/sau în orice suspiciune de infecţie nosocomialã, pentru identificare prin tehnici de biologie molecularã şi aprofundarea mecanismelor de rezistenţã la antibiotice. 10. Atribuţiile farmacistului: - obţinerea, depozitarea şi distribuirea preparatelor farmaceutice, utilizând practici care limiteazã posibilitatea transmisiei agentului infecţios cãtre pacienţi; - distribuirea medicamentelor antiinfecţioase şi ţinerea unei evidenţe adecvate (potenţã, incompatibilitate, condiţii de depozitare şi deteriorare); - obţinerea şi depozitarea vaccinurilor sau serurilor şi distribuirea lor în mod adecvat; - pãstrarea evidenţei antibioticelor distribuite departamentelor medicale; - înaintarea cãtre serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale a sumarului rapoartelor şi tendinţelor utilizãrii antibioticelor; - pãstrarea la dispoziţie a urmãtoarelor informaţii legate de dezinfectanţi, antiseptice şi de alţi agenţi antiinfecţioşi: proprietãţi active în funcţie de concentraţie, temperaturã, durata acţiunii, spectrul antibiotic, proprietãţi toxice, inclusiv senzitivitatea sau iritarea pielii şi mucoasei, substanţe care sunt incompatibile cu antibioticele sau care le reduc potenţa, condiţii fizice care afecteazã în mod negativ potenţa pe durata depozitãrii (temperaturã, luminã, umiditate), efectul dãunãtor asupra materialelor; - participarea la întocmirea normelor pentru antiseptice, dezinfectanţi şi produse utilizate la spãlarea şi dezinfectarea mâinilor; - participarea la întocmirea normelor pentru utilizarea echipamentului şi materialelor pacienţilor; - participarea la controlul calitãţii tehnicilor utilizate pentru sterilizarea echipamentului în spital, inclusiv selectarea echipamentului de sterilizare (tipul dispozitivelor) şi monitorizarea. 11. Atribuţiile asistentei/sorei medicale responsabile de un salon: - implementeazã practicile de îngrijire a pacienţilor în vederea controlului infecţiilor; - se familiarizeazã cu practicile de prevenire a apariţiei şi rãspândirii infecţiilor şi aplicarea practicilor adecvate pe toatã durata internãrii pacienţilor; - menţine igiena, conform politicilor spitalului şi practicilor de îngrijire adecvate din salon; - monitorizeazã tehnicile aseptice, inclusiv spãlarea pe mâini şi utilizarea izolãrii; - informeazã cu promptitudine medicul de gardã în legãturã cu apariţia semnelor de infecţie la unul dintre pacienţii aflaţi în îngrijirea sa; - iniţiazã izolarea pacientului şi comandã obţinerea specimenelor de la toţi pacienţii care prezintã semne ale unei boli transmisibile, atunci când medicul nu este momentan disponibil; - limiteazã expunerea pacientului la infecţii provenite de la vizitatori, personalul spitalului, alţi pacienţi sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare; - menţine o rezervã asiguratã şi adecvatã de materiale pentru salonul respectiv, medicamente şi alte materiale necesare îngrijirii pacientului; - identificã infecţiile nosocomiale; - investigheazã tipul de infecţie şi agentul patogen, împreunã cu medicul curant; - participã la pregãtirea personalului; - participã la investigarea epidemiilor; - asigurã comunicarea cu instituţiile de sãnãtate publicã şi cu alte autoritãţi, unde este cazul. 12. Atribuţiile autoritãţii de sãnãtate publicã judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti: - desemneazã din compartimentul de specialitate persoane care asigurã suport tehnic profesional pentru organizarea şi funcţionarea planului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale, la solicitare; - Inspecţia sanitarã de stat verificã existenţa şi modul de aplicare a planului propriu al spitalului de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale, respectarea normelor de igienã, funcţionalitatea circuitelor, dezinfecţia, sterilizarea, respectarea prevederilor privind managementul deşeurilor medicale şi dacã sunt respectate mãsurile serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi/sau ale coordonatorului programului/subprogramului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale din compartimentele de specialitate ale autoritãţii de sãnãtate publicã judeţene. ANEXA II DEFINIŢIILE DE CAZ PENTRU INFECŢIILE NOSOCOMIALE: Grupele de Infecţii Nosocomîale cu frecvenţã crescuţii CAP. I INFECŢIILE CĂILOR URINARE a) Infecţiile simptomatice ale cãilor urinare Prezenţa obligatorie a cel puţin unul din cele 2 criterii de diagnostic: Criteriul 1: Dintre simptomele de mai jos, în absenţa altor cauze, prezenţa a cel puţin una din urmãtoarele: - la bolnavul în vârstã de peste un an - febrã (peste 38°C), senzaţie acutã de micţiune, micţiuni frecvente, disurie, senzaţie de tensiune suprapubianã; - la copilul de un an sau sub un an vârstã - febrã (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, disurie, apatie, vãrsãturi - bacteriurie semnificativã (10^5 germeni/ ml sau mai mare) cu cel mult douã specii microbiene izolate. Criteriul 2: In absenţa altor cauze evidenţiate, dintre simptomele menţionate la criteriul anterior (1) - prezenţa a cel puţin douã simptome pentru bolnavul peste vârsta de un an şi cel puţin a unui simptom la copilul de un an, sau sub aceastã vârstã; şi cel puţin una din condiţiile de mai jos: - piurie (10 sau peste 10 leucocite/ mmc urinã sau cel puţin 3 leucocite pe câmp microscopic - putere de mãrire 1000x)) - evidenţierea bacteriuriei prin examen direct şi coloraţia Gram din sedimentul urinar - uroculturã pozitivã pentru aceleaşi bacterii uropatogene (gram negative sau S. saprophyticus), în cel puţin douã probe, cu un numãr minim de 10^3 germeni / ml urinã - uroculturã pozitivã pentru bacterii uropatogene dintr-o singurã probã, cu bacterii Gram negative sau S. saprophyticus, cu un numãr de germeni de </= 105 / ml urinã, dacã bolnavul a primit o antibioticoterapie eficientã anterioarã - medicul curant a emis diagnosticul de infecţie urinarã - dacã medicul curant a recomandat o antibiotico-terapie adecvatã pentru infecţie urinarã Cultura pozitivã prelevaiã de pe vãrful cateterului urinar nu este relevantã pentru diagnosticul unei infecţii urinare nosocomiale. Recoltarea probei de urinã pentru examen microbiologic se efectueazã obligatoriu în condiţii aseptice (proba de urinã curata din jetul mijlociu) sau prin cateter. În cazul sugarului recoltarea probei pentru uroculturã se efectueazã prin cateterism sau prin puncţie suprapubianã. Cultura pozitivã recoltatã din interiorului recipientului de colectare a urinii ppate fi acceptatã numai în cazul corelãrii pozitive cu urocultura recoltatã în condiţii aseptice sau prin cateter. b) Infecţiile subclinice ale cãilor urinare Pentru diagnostic este nevoie de prezenţa a cel puţin unul din cele 2 criterii de mai jos: Criteriul 1. Bolnavul are un cateter urinar permanent, montat cu cel puţin 7 zile înaintea efectuãrii uroculturii şi urocultura este pozitivã cu cel puţin 10^5 germeni / ml, nu cu mai mult de douã specii de germeni identificaţi şi bolnavul nu are o simptomatologie clinic manifestã (febrã, senzaţie de micţiune, disurie, micţiuni frecvente sau tensiune dureroasã suprapubianã). Criteriul 2. Bolnavul nu are un cateter permanent, montat cu 7 zile înaintea primei uroculturi pozitive şi bolnavul are cel puţin douã uroculturi pozitive cu cel puţin 10^5 germeni / ml urinã, cu aceeaşi specie microbianã sau cel mult cu douã specii bacteriene izolate, şi bolnavul nu are acuze şi/sau semne clinice manifeste Cultura pozitivã prelevatã de pe vârful cateterului urinar nu este relevantã pentru diagnosticul unei infecţii urinare nosocomiale. Recoltarea probei de urinã pentru examen microbiologic se efectueazã obligatoriu în condiţii aseptice (proba de urina curata din jetul mijlociu) sau prin cateter. c) Alte infecţii ale cãilor urinare (rinichi, ureter, vezica urinarã, uretra şi ţesuturile perirenale sau retroperitoneale) Din cele trei criterii de mai jos prezenţa a cel puţin unuia este obligatorie: Criteriul 1. Din probele recoltate (exclusiv urinã) din teritoriul infectat sau din prelevatele histologice, cultivarea este pozitivã pentru microorganisme Criteriiul 2. Intraoperator este observat abcesul sau probele histopatologice demonstreazã prezenţa unui proces inflamator-infecţios Criteriul 3. Simptomatologia de mai jos, cu excluderea altor cauze: - febrã (peste 38°C) şi durere sau sensibilitate în regiunea afectatã; - este prezentã la bolnavul de un an sau mai mare de un an; - febra (peste 38°C) sau hipotermia (sub 37°C), apneea, bradicardia, apatie, febra; - sunt prezente la copilul de 1 an sau mai mic de un an. şi dintre criteriile de mai jos este prezent cel puţin unul: - eliminare de puroi pe tubul de dren din teritoriul incriminat; - hemoculturã pozitivã cu microorganisme acceptabile în concordanţã cu caracteristicile infecţiei suspectate; - dovada imagisticã (Rx, CT sau MR) a procesului infecţios; - infecţia este susţinutã de observaţia medicului curant; - medicul curant a prescris tratament antimicrobian adecvat infecţiei suspectate. CAP. II INFECŢIILE POSTOPERATORII a) Infecţiile plãgii operatorii superficiale (de incizie) Cele 3 criterii care trebuie sã fie realizate sunt urmãtoarele: Criteriul 1: Infecţia apare într-un interval de 30 zile de la intervenţia chirurgicalã Criteriul 2: Infecţia cointereseazã numai ţesutul cutanat şi subcutanat din zona intervenţiei (inciziei) Criteriul 3: Este prezentã, cel puţin una, din urmãtoarele condiţii: - secreţie purulentã la nivelul inciziei superficiale cu sau fãrã confirmarea laboratorului; - din prelevatui secreţiei sau prelevatul tisular recoltate în condiţii aseptice de la nivelul inciziei operatorii superficiale prin culturã pot fi puse în evidenţã germeni patogeni; - din simptomele infecţiei sunt prezente cel puţin unu: durere sau sensibilitate, tumefiere localã, roşeaţã sau senzaţie de cãldurã localã respectiv cazul în care chirurgul a redeschis plaga, exceptând situaţia unui rezultat microbiologic negativ; - chirurgul sau medicul curant a diagnosticat infecţia plãgii superficiale de incizie. Nu pot fi considerate infecţie a inciziei superficiale urmãtoareie situaţii: Abcesul de fir (inflamaţie şi secreţie punciiformã la nivelul plãgii de fir); Infecţia la nivelul episiotomiei sau la nivelul plãgii de circumcizie al nou nãscutului; Infecţia plãgilor înţepate; Infecţia plãgilor de arsurã; Infecţia plãgilor de incizie penetrante în fascie sau ţesutul muscular. b) Infecţiile plãgii operatorii profunde Cele 3 criterii care trebuie realizate sunt urmãtoarele: Criteriul 1: Infecţia apare în treizeci de zile de la intervenţia chirurgicalã; Excepţie constituie implantul, când infecţia apãrutã pânã la un an de la aplicare semnificã o infecţie nosocomialã; Criteriul 2: Infecţia intereseazã ţesuturile profunde (ex. fascia sau musculatura) de la nivelul plãgii operatorii Criteriul 3: Cel puţin una din urmãtoarele situaţii trebuie sã fie prezentã: - secreţie purulentã din ţesuturile profunde ale plãgii operatorii dar fãrã cointeresarea organelor sau cavitãţilor atinse prin intervenţia chirurgicalã; - dehiscenţa spontanã a plãgii operatorii sau redeschiderea acesteia de cãtre chirurg în cazul în care cel puţin una din urmãtoarele simptome sunt prezente: febrã peste 38°C, durere sau sensibilitate localã cu condiţia unei culturi pozitive din prelevatul de secreţie sau ţesut din plaga interesatã (în cazul culturii negative, nu este cazul); - examenul clinic direct în cazul reintervenţiei, sau prin examen histologic sau radiologic, se pune în evidenţã abcedarea sau semnele clare ale unei infecţii; - chirurgul sau medicul curant susţine un diagnostic de infecţia plãgii operatorii profunde. Dacã infecţia cointereseazã concomitent structurile superficiale şi profunde aie plãgii operatorii diagnosticul va fi de plagã operatorie profundã; Infecţia organului sau cavitãţii operate care se dreneazã prin plagã, este consideratã infecţie de plagã operatorie profundã. c) Infecţiile postoperatorii ale organelor sau cavitãţilor instrumentate Aceste infecţii pot apare pe orice teritoriu al organismului care a fost instrumentat în timpul intervenţiei chirurgicale (excepţie ţesutul cutanat, fascia şi musculatura) Pentru infecţiile incluse în aceastã subgrupã este necesarã localizarea topograficã mai exactã a infecţiei dupã clasificarea recomandatã mai jos: Infecţiile cãilor urinare Infecţiile cãilor respiratorii superioare, faringita Infecţia cãilor respiratorii inferioare (excepţie pneumonia) Infecţia arterialã sau venoasã Miocardita şi pericardita Endocardita Mediastinita Infecţiile ochiului excepţie conjunctivita Infecţiile urechii şi mastoidei Infecţiile cavitãţii bucale (stomatitã, glositã, parodontitã) Sinuzitele Infecţiile tractului gastro-intestinal Infecţiile cavitãţii intrbdominale Infecţiile intracraniene ale ţesutului nervos şi durei Meningita sau ventriculita Abcesul spinal fãrã meningitã Infecţiile organelor reproductive feminine şi masculine Infecţiile vaginului Abcesul mamar şi mastita Endometrita Infecţiile intrrticulare şi ale bursei Osteomielita Infecţiile meniscului intrrticular Cele 3 criterii obligatorii pentru diagnosticul situaţiilor de mai sus sunt: Criteriul 1: Infecţia apare în intervalul de pânã la 30 zile de la intervenţia chirurgicalã. Excepţie constituie implantul, când infecţia apãrutã pânã la un an are semnificaţia infecţiei nosocomiale. Criteriul 2: Infecţia poate apãrea cu orice localizare topograficã în funcţie de organul sau cavitatea interesatã în intervenţia chirurgicalã, exceptând ţesutul cutanat, fascia şi musculatura. Criteriul 3: Din condiţiile urmãtoare cel puţin una trebuie sã fie prezentã: - secreţie purulentã eliminatã prin drenul implantat în organul sau cavitatea operatã; - rezultat pozitiv în culturã microbiologicã dintr-o probã de secreţie sau prelevat histologic de la nivelul organului sau cavitãţii vizatã prin intervenţia chirurgicalã; - examenul clinic direct în timpul reintervenţiei, sau examenul histologic sau radiologic pune în evidenţã un proces de abcedare sau semnele clare ale unei infecţii la nivelul organelor sau cavitãţilor atinse prin intervenţia chirurgicalã; - chirurgul sau medicul curant emite diagnosticul de infecţie la nivelul organului sau cavitãţii operate Este posibil ca infecţia organului sau cavitãţii operate sã se dreneze prin plaga operatorie. Aceste infecţii de obicei nu necesitã reintervenţie operatorie şi de cele mai multe ori pot fi considerate ca o complicaţie a plãgii de incizie profundã. Din acesi motiv ele ţin de grupa infecţiilor plãgii operatorii profunde. Secreţia recoltatã din organe sau cavitãţi este secreţie de plagã operatorie profundã. CAP. III PNEUMONIA NOSOCOMIALĂ Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea a cel puţin unuia din urmãtoarele 4 criterii: Criteriul 1: La examinarea fizicã şi stetacusticã a bolnavului sunt prezente raluri crepitante sau zonã de matitate în aria pulmonarã şi din urmãtoarele este prezent cel puţin un simptom: - apariţia unei expectoraţii sau schimbarea caracterului expectoraţiei anterioare - hemoculturã pozitivã cu florã microbianã patogenã; - demonstrarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau bioptic. Criteriul 2. Examenul radiologic pulmonar al bolnavului evidenţiazã un infiltrat pulmonar nou sau progresiv, o condensare sau formaţiune cavitarã pulmonarã sau o cointeresare pleuralã şi prezenţa a încã cel puţin unul din urmãtoarele semne: - secreţie purulentã pe drenul aplicat al teritoriului atins; - hemoculturã pozitivã cu florã microbianã concordantã cu aspectul infecţiei suspicionate; - infecţia demonstratã prin explorãri de imagisticã (CT, MR, sau Echografie); - izolarea unui virus sau demonstrarea antigenului specific viral din secreţiile tractusului respirator; - determinarea serologicã a unui anticorp IgM specific sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specific din probe de seruri perechi; - histologie relevantã pentru pneumonie. Criteriul 3. La copilul de un an sau sub un an prezenţa obligatorie a cel puţin 2 semne din urmãtoarele: - apnee, tahicardie sau bradicardie, detresã respiratorie, tuse, wheezing şi cel puţin una din urmãtoarele condiţii: - secreţii mai abundente la nivelul cãilor respiratorii; - expectoraţie nou apãrutã sau schimbarea caracterelor expectoraţiei; - izolarea prin hemoculturã pozitivã a agentului patogen sau evidenţierea serologicã a anticorpilor IgM specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi; - izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau probã biopticã; - demonstrarea antigenelor virale din secreţia cãilor respiratorii; - histologie relevantã pentru pneumonie. Criteriul 4. La copilul de un an sau sub un an examenul radiologic evidenţiazã un infiltrat pulmonar nou sau progresiv, o imagine cavitarã sau de condensare pulmonarã sau o cointeresare pleuralã. şi cel puţin una din urmãtoarele: - secreţii mai abundente la nivelul cãilor respiratorii; - expectoraţie nou apãrutã sau schimbarea caracterelor expectoraţiei; - izolarea prin hemoculturã pozitivã a agentului patogen sau evidenţierea serologicã a anticorpilor IgM specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi; - izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau probã biopticã; - demonstrarea antigenelor virale din secreţia cãilor respiratorii; - histologie relevantã pentru pneumonie. Examenul microbiologic prin culturã efectuatã din secreţiile expectorate nu simt de prea mare utilitate in diagnosticul etiologic dar pot fi utilizate pentru orientarea etiologicã respectiv evaluarea sensibilitãţii la antibioticele chimioterapice. Examinãrile radiologice seriate pot avea o utilitate net superioarã faţã de imaginile unice. CAP. IV INFECŢIILE NOSOCOMIALE ALE ŢESUTULUI SANGVIN (SÂNGELUI) a) Septicemia doveditã etiologic prin examene de laborator Din cele 2 criterii de mai jos cel puţin unul trebuie sã fie îndeplinite: Criteriul 1: una sau mai multe hemoculturi ale bolnavului este pozitivã pentru microorganisme şi microorganismul izolat din hemoculturã nu este în relaţie de cauzalitate cu alte infecţii ale pacientului Criteriul 2: Din simptomele de mai jos prezenţa a cel puţin unul este obligatorie: La bolnavul peste vîrsta de un an: - febrã (peste 38°C), frisoane, hipotensiune. La copilul de un an sau sub un an: - febrã (peste 38°C) apnee, bradicardie, şi din cele trei situaţii de mai jos cel puţin una trebuie sã fie îndeplinitã: - flora bacterianã comensalã (de ex. difteromorfii, Bacillus sp. Propionihacterium sp., stafilococi coagulazo negativi, etc.) trebuie sã fie prezentã în hemoculturã în cel puţin douã probe recoltate la intervale de timp diferite; - flora comensualã mai sus citatã este în hemoculturã pozitivã a unui pacient cu cateter vascular montat şi medicul curant recomandã antibioticoterapie adecvatã; - testele directe de evidenţiere a unor antigenele specifice din sânge sunt pozitive (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, streptococi grup B., etc.) şi toate aceste simptomatologii şi probe pozitive de laborator nu sunt în relaţie cu o altã infecţie a pacientului. Flebita purulentã, confirmatã prin culturã pozitivã din recoltarea de pe cateterul vascular dar fãrã hemoculturã pozitivã este consideratã infecţie localã vascularã. Hemoculturã pozitivã care nu poate fi corelatã cu altã infecţie a bolnavului este consideratã infecţie bacteriologic confirmatã a ţesutului sangvin. Pseudobacteriemiile (bacteriemiile tranzitorii sau prin suprainfectare probei recoltate) nu sunt considerate infecţii nosocomiale ale ţesutului sangvin. b) Septicemia clinicã (Starea toxico-septicã clinicã) Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare realizarea urmãtoarelor 4 criterii: Criteriul 1: Din simptomatologia de mai jos prezenţa a cel puţin unui simptom: La bolnavul cu vârstã peste un an: - febrã (peste 38°C), hipotensiune cu presiunea sistolicã de 90 mmHg sau sub aceastã valoare, oligurie cu 20 ml/orã excreţie sau sub aceastã valoare. La copilul de un an sau sub aceastã vârstã: - febrã (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie. şi Criteriul 2: Hemocultura nu a fost recoltatã sau are o hemoculturã negativã şi Criteriul 3: cu excepţia simptomatologiei amintite la criteriul 1, nu sunt alte semne relevante pentru o altã infecţie şi Criteriul 4: Medicul curant a dispus un tratament adecvat pentru septicemie. Septicemia care se confirmã prin hemoculturã pozitivã este consideraia septicemie confirmatã prin examene de laborator c). Septicemia nosocomialã prin cateterism central - definiţie epidemiologicã Definiţia se bazeazã pe prezenţa unui cateter cu capãtul terminal în apropierea inimii sau este montat într-o arterã sau venã centralã. Cateterul montat la nivelul arterei sau venei ombilicale este considerat cateter central. Infecţia sanguinã se considerã nosocomialã în relaţie cu folosirea cateterului, dacã infecţia apare la 48 ore de la aplicare. Dacã infecţia apare peste 48 ore de la montarea cateterului şi nu sunt depistate alte cauze pentru septicemie, definiţia de mai sus poate fi acceptatã şi în acest caz. d). Septicemia nosocomialã prin cateterism central - definiţie clinicã Definiţia se bazeazã pe evidenţierea bacteriemiei /fungemiei la cel puţin o hemoculturã efectuatã la un bolnav cu cateter vascular care prezintã o simptomatologie clinicã compatibilã cu starea septicã (febrã, frison, hipotensiune) şi cu excepţia cateterului nu are alte cauze depistate pentru septicemie sau oricare din situaţiile de mai jos: - rezultatul unei culturi semnificativ pozitive de pe cateterul central (semicantitativ peste 15 colonii/ unit. cateter sau cantitativ peste 10^3 microorganisme/unitate de cateter) cu microorganisme izolate identice (specie şi antibiocinotipie) cu microoganismele izolate din hemocultura recoltatã din circulaţia perifericã; - rezultatul culturilor microbiene recoltate concomitent din vasele centrale şi periferic sunt pozitive şi raportul exprimãrii cantitative central /periferic este peste 5/1; - rezultatele culturilor microbiene recoltate în timpi diferiţi (peste 2 ore diferenţã) de la nivelul vaselor centrale şi periferice demonstreazã identitate de patogen izolat. Grupele de Infecţii nosocomiale cu frecvenţa mai scãzutã: CAP. V INFECŢIILE NEPNEUMONICE ALE CĂILOR RESPIRATORII INFERIOARE a) Bronşita-, traheobronşita-, bronşiolita-, traheita- nosocomialã Pentru definirea infecţiilor traheobronşice prezenţa a cel puţin unuia din urmãtoarele criterii sunt obligatorii: Criteriul 1: bolnavul nu are semne clinice sau radiologice de pneumonie şi din cele de mai jos sunt prezente cel puţin douã simptome, fãrã o altã cauzã: - febrã (peste 38°C), tuse, expectoraţie nou apãrutã sau cu creştere cantitativã progresivã a acesteia, stridor, respiraţie superficialã şi realizarea a cel puţin unuia din cele de mai jos: - cultura pozitivã din aspiratul traheal profund sau din prelevatul bronhoscopic - detectarea antigenelor specifice din secreţia tractului respirator. Criteriul 2: la copilul de un an sau sub un an nu sunt semne clinice sau radiologie de pneumonie şi din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin douã semne: - febrã (peste 38°C), tuse, expectoraţie nou apãratã sau cu creştere cantitativã progresivã a acesteia, stridor, detresã respiratorie, apnee sau bradicardie, şi este îndeplinitã cel puţin una din urmãtoarele situaţii: - culturã pozitivã din aspiratul traheal profund sau din prelevatul bronhoscopic; - detectarea antigenelor specifice din secreţia tractului respirator; - apariţia anticorpilor IgM specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici la investigarea sero-etiologicã, pe probe de seruri perechi. Nu sunt incluse bronşitele cronice ale bolnavilor cu tuberculozã pulmonarã, cu excepţia cazurilor în care suprainjecţia acutã poate fi demonstratã etiologic. b) Alte infecţii nosocomiale ale tractului respirator inferior Din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite cel puţin unul: Criteriul 1: Culturã microbianã pozitivã din ţesutul pulmonar sau lichid pleural Criteriul 2: Intraoperator sau histopatologic se observã abces sau empiem Criteriul 3: Examenul radiologic pulmonar prezintã imagine de abces Concomitenta pneumoniei şi a infecţiei acute a cãilor respiratorii inferioare cu aceeaşi etiologie identificata obligã la încadrarea patologiei la "Pneumonie". Abcesul pulmonar sau empiemul fãrã pneumonie se încadreazã la infecţii ale tractului respirator inferior CAP. VI INFECŢIILE CUTANATE ŞI ALE ŢESUTURILOR MOI SUBCUTANE a) Infecţiile pielii Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unul este obligatorie: Criteriul 1: Prezenţa unei secreţii purulente, pustulã, veziculã sau furuncul la nivelul pielii bolnavului. Criteriul 2: Din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin douã şi acestea nu sunt în legãturã cu alte infecţii ale organismului: - durere sau sensibilitate, tumefacţie, roşeaţã sau senzaţie de cãldurã la nivelul regiunii afectate şi din situaţiile de mai jos este prezentã cel puţin una: - din aspiratul regiunii afectate sau din prelevatul secreţiei prezente cultura microbiologicã este pozitivã. Dacã microorganismul identificat face parte din flora normalã a pielii (de ex. stafilococ coagulazo-negativ, micrococi, difteroides, etc.) izolatul trebuie sã fie monoetiologic în culturã purã. - hemoculturã pozitivã fãrã o altã cauzã depistatã - în prelevatul tisular din regiunea afectatã sau la un examen serologic se pune în evidenţã un antigen specific (de ex. ale virusurilor herpes simplex, Varicella zoster sau ale H. influenzae, N. meningitidis, etc.) - la examenul histologic provenit din regiunea afectatã se pun în evidenţã macrofage polinucleare; - rezultat serologic pozitiv pentru anticorpii specifici IgM sau creşterea de cel puţin 4 ori ai IgG-urilor specifici în probe de seruri perechi. Infecţia nososcomialã a pielii poate rezulta din variate situaţii ca urmare a activitãţii de îngrijiri din spitale. Infecţiile plãgii superficiale de incizie, pustulele nou-nãscutului, decubitele şi plãgile post combustie suprainfectate, abcesul mamar şi mastita nu fac parte din subgrupa infecţiilor nosocomiaie ale pielii. b) Infecţiile ţesuturilor moi subcutane (fasceita necrozantã, gangrena, celulita necrozantã, miozita, limfadenita, limfangita) Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea a cel puţin unul din urmãtoarele criterii: Criteriul 1: din ţesuturile sau secreţiile regiunii afectate cultivarea microbiologicã este pozitivã Criteriul 2: prezenţa unei secreţii purulente la nivelul regiunii afectate Criteriul 3: intraoperator sau la examenul histopatologic sunt observate abces sau alte semne relevante pentru un proces infecţios Criteriul 4: din simptomele de mai jos, fãrã o legãturã depistatã cu o altã infecţie, sunt prezente durerea şi roşeaţa localã, tumefierea şi senzaţia de arsurã la nivelul regiunii afectate şi cel puţin una din urmãtoarele situaţii: - hemoculturã pozitivã - depistarea unor antigene specifice din sânge sau urinã (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, streptococi de grup B, Candida sp., etc.) - rezultat serologic pozitiv pentru anticorpi specifici IgM sau creşterea de cel puţin 4 ori ai IgG-urilor specifici în probe de seruri perechi. Nu fac parte din subgrup: infecţiiie plãgii care afecteazã concomitent pielea şi ţesuturile moi profunde (fascia, ţesutul muscular), infecţiile plãgii de decubit, infecţiile ţesuturilor profunde ale bazinului. c) Infecţia plãgilor de decubit Pentru diagnostic sunt necesare urmãtoarele criterii: Criteriul 1: Prezenţa, fârã legãturã cu o altã infecţie, a cel puţin douã din urmãtoarele simptome: roşeaţa pielii, sensibilitate sau edem la nivelul buzei plãgii de decubit şi Din condiţiile de mai jos îndeplinirea a cel puţin unu: - din secreţia sau ţesutul local recoltat corespunzãtor culturã microbianã pozitivã; - hemoculturã pozitivã fãrã o altã cauzã depistatã. Prezenţa numai a secreţiei purulente nu confirmã infecţia. Simpla prezenţã a microorganismeior din prelevatul de pe suprafaţa decubitului nu este suficient. În cazul decubitelor recoltarea trebuie sã cuprindã însãmânţarea aspiratului de la nivelul marginilor plãgii sau ale prelevatelor tisulare din plagã. d) Infecţiile plãgii de arsurã Pentru diagnostic sunt necesare prezenţa a cel puţin unuia din urmãtoarele criterii: Criteriul 1: Apariţia sau schimbarea caracterului plãgii de arsurã cu detaşarea bruscã a crustei, schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia edemului la marginile plãgii şi Examenul histologic, confirmã pãtrunderea microorganismelor în ţesuturile sãnãtoase din vecinãtate. Criteriul 2: Apariţia sau schimbarea caracterului plãgii de arsurã cu detaşarea bruscã a crustei, schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia edemului la marginile plãgii şi Apariţia a cel puţin una din urmãtoarele condiţii: - hemoculturã pozitivã fãrã alte cauze determinante; - prezenţa virusului herpetic demonstratã prin culturã sau examen electronomicroscopic sau prezenţa evidentã a incluziunilor virale la examenul electronomicroscopic din prelevatul bioptic tisular. Criteriul 3: La bolnavul cu arsurã sunt prezente cel puţin douã din condiţiile de mai jos, fãrã o altã cauzã cunoscutã: febrã (peste 38°C) sau hipotermie (sub 36°C), hipotensiune, oligurie (sub 20 ml/orã), hiperglicemie sub dieta glucidicã anterior toleratã sau semne de confuzie mintalã şi Îndeplinirea a cel puţin una din urmãtoarele condiţii: - examenul histopatologic confirmã pãtrunderea microorganismelor în ţesuturile sãnãtoase din vecinãtate; - hemoculturã pozitivã: - prezenţa virusului herpetic demonstratã prin culturã sau examen electronomicroscopic sau prezenţa evidentã a incluziunilor virale la examenul electronomiscroscopic din prelevatul bioptic tisular. Numai prezenţa unei secreţii purulente de la nivelul plãgii nu este criteriu de certitudine prin posibilitatea apariţiei acesteia şi în cadrul deficienţelor de îngrijire corespunzãioare a plãgii. Prezenţa singularã a sindromului febril la bolnavul cu arsurã nu este argument convingãtor. Febra poate fi de resorbţie, în urma distrugerii tisulare. e) Abcesul mamar sau mastita Sunt necesare prezenţa a cel puţin unuia din urmãtoarele criterii: Criteriul 1: Prelevatele recoltate intraoperator prin aspirare sau bioptic sunt pozitive pentru microorganisme în culturã Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne patognomonice pentru un proces infecţios Criteriul 3: febrã (peste 38°C) şi sindrom inflamator local la nivelul mamelei, şi Medicul curant a emis diagnosticul de abces mamar Abcesul mamar apare de cele mai dese ori post partum. Abcesele mamare care apar in primele 7 zile dupã naştere sunt considerate infecţii nosocomiale. f) Infecţia ombilicalã (omphalita) Pentru susţinerea diagnosticului prezenţa a cel puţin unuia din criteriile de mai jos sunt obligatorii: Criteriul 1: La nivelul bontului ombilical al nou-nãscutului apare roşeaţã localã şi secreţie seroasã şi Din situaţiile de mai jos se realizeazã cel puţin una: - din secreţia sau aspiratul local cultura microbianã este pozitivã; - hemoculturã pozitivã. Criteriul 2: La nivelul bontului ombilical al nou-nãscutului apare roşeaţã localã şi secreţie purulentã. Infecţiile care apar dupã cateterismul arterei sau venei ombilicale sunt considerate infecţii vasculare. Sunt considerate ca infecţii nosocomiale şi infecţiile bontului ombilical care apar în primele 7 zile de la externarea nou nãscutului. g) Pustuloza nou nãscutului Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unuia este obligatoriu: Criteriul 1: Nou-nãscutul are una sau mai multe pustule şi Medicul curant emite diagnosticul de infecţie a pielii Criteriul 2: Nou-nãscutul are una sau mai multe pustule şi Medicul curant aplicã o antibiotico-terapie adecvatã. Nu sunt incluse în acest subgrup: eritema toxicã şi sindroamele pustuloase neinfecţioase Sunt considerate nosocomiale şi pustulele infecţioase care apar în primele 7 zile de la externarea nou nãscutului. CAP. VII INFECŢIIE CARDIO-VASCULARE a) Infecţia arterialã şi venoasã Pentru diagnostic sunt necesare realizarea a cel puţin unuia din cele 5 criterii: Criteriul 1: Din artera sau vena excizatã chirurgical culturã microbianã pozitivã şi Hemocultura nu a fost efectuatã sau a fost negativã Criteriul 2: Intra-operator sau la examenul histopatologic al arterelor sau venelor existã constatarea semnelor unei infecţii. Criteriul 3: Din semnele de mai jos trebuie sã fie prezent cel puţin unul, în absenţa altor cauze infecţioase depistate: febrã peste 38°C, durere, roşeaţa pielii sau senzaţie de cãldurã la nivelul regiunii afectate, şi Au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba semicantitativã, însãmânţatã de pe vârful materialului endovascular şi hemocultura nu a fost efectuatã sau a avut un rezultat negativ. Criteriul 4: Secreţie purulentã la nivelul vasului din teritoriul afectat şi hemocultura nu a fost efectuatã sau a avut un rezultat negativ Criteriul 5: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente, în absenţa altor cauze depistate, cel puţin unul din urmãtoarele semne: febrã (peste 38^C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, letargie sau roşeaţa dureroasã sau senzaţie de cãldurã la nivelul regiunii afectate şi au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba semicantitativã, însãmânţatã de pe vârful materialului endovascular şi hemocultura nu a fost efectuatã sau a avut un rezultat negativ Infecţia intravascularã unde hemocultura este pozitivã se considerã infecţie sangvinã microbiologic doveditã. Infecţiile vasculare din zona graftuiui, shuntului, fistulei sau canulei în cazul în care hemocultura este negativã sunt considerate infecţii sanghine în relaţie cu cateter vascular central b) Endocardita de valvã (naturalã sau artificialã) Din criteriile de mai jos cel puţin unul trebuie sã fie prezent: Criteriul 1: Culturã microbianã pozitivã din proba recoltatã de pe valve sau vegetaţii cardiace Criteriul 2: La bolnav sunt prezente, fãrã o altã cauzã cunoscutã, douã sau mai multe semne din urmãtoarele: febrã (peste 38°C), sufluri cardiace noi sau modificarea suflurilor cardiace, semne de embolie, sindroame cutanate (peteşii, echimoze, noduli subcutanaţi dureroşi, insuficienţã cardiacã congestivã sau tulburãri de ritm cardiac) şi Din urmãtoarele situaţii este prezentã cel puţin una: - douã sau mai multe hemoculturi pozitive; - prelevatul recoltat de pe valve confirmã, prin examen direct şi coloraţie Gram, prezenţa bacteriilor în absenţa sau în cazul negativitãţii hemoculturilor; - intraoperator sau la necropsie sunt observate direct vegetaţii pe valvele cardiace; - examenul serologic sau urinar pune în evidenţã antigene microbiene /de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, streptococi grup B, etc.); - examenul echografic depisteazã apariţia unor vegetaţii valvulare noi şi antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian adecvat. Criteriul 3: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente douã sau mai multe din semnele de mai jos: febrã (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, sufluri cardiace noi sau schimbarea caracteristicilor suflurilor, embolie, sindroame cutanate (peteşii, echimoze, noduli subcutanaţi dureroşi), insuficienţã cardiacã congestivã, tulburãri de ritm cardiac (de conducere) şi Cel puţin una din urmãtoarele situaţii: - douã sau mai multe hemoculturi pozitive - prelevatul recoltat de pe valve confirmã, prin examen direct şi coloraţie gram, prezenţa bacteriilor în absenţa sau în cazul negativitãţii hemoculturilor - intraoperator sau la necropsie sunt observate direct vegetaţiuni pe valvele cardiace - examenul serologic sau urinar pune în evidenţã antigene microbiene (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, Streptococi grup B, etc.) - examenul echografic depisteazã apariţia unor vegetaţii valvulare noi şi antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian adecvat c) Miocardita sau pericardita Pentru diagnostic este necesar cel puţin unul din urmãtoarele criterii: Criteriul 1: Culturã microbianã pozitivã din prelevatul de ţesut pericardic sau aspirat din lichidul pericardic recoltate intraoperator Criteriul 2: Din semnele de mai jos, fãrã o legãturã evidentã cu o altã cauzã, sunt prezente cel puţin douã: febrã (peste 38°C), durere toracicã, puls paradox sau arie cardiacã mãritã şi Cel puţin una din situaţiile urmãtoare: - simptomatologie ECG relevantã pentru miocarditã sau pericarditã; - serologie sangvinã pozitivã pentru antigene microbiene specifice (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, etc.); - examenul histopatologic confirmã miocarditã sau pericarditã; - echografia, CT sau MR confirmã existenţa lichidului pericardic. Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin douã semne, fãrã legãturã cu o altã cauzã depistatã, din urmãtoarele: febrã (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, puls paradox sau arie cardiacã mãritã, şi Cel puţin una din situaţiile de mai jos: - simptomatologie ECG relevantã pentru miocarditã sau pericarditã; - serologie sangvinã pozitivã pentru antigene microbiene specifice (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, etc.); - examenul histopatologic confirmã miocarditã sau pericarditã; - echografia, CT sau MR confirmã existenţa lichidului pericardic. Pericarditele dupã operaţiile de chirurgie cardiacã sau dupã infarctul miocardic de cele mai multe ori nu sunt de cauzã infecţioasã. d) Mediastinita Pentru diagnostic prezenţa a cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie sã fie prezent: Criteriul 1: Culturã microbianã pozitivã din însãmânţarea prelevatelor de ţesut miocardic sau aspirat din situsul mediastinal recoltate întraoperator Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate semnele mediastinitei Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin una, fãrã o altã cauzã evidentã, din urmãtoarele semne: febra (peste 38°C), durere toracicã sau instabilitate sternalã şi Cel puţin una din urmãtoarele situaţii: - evacuarea unei secreţii purulente din regiunea mediastinalã; - hemocultura sau culturã microbianã din lichidul mediastinal pozitivã; - imaginea radiologicã a unei umbre mediastinale mult lãrgitã. Criteriul 4: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin una, fãrã o altã cauzã evidente, din urmãtoarele semne: febrã (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie sau instabilitate sternalã şi Cel puţin una din urmãtoarele situaţii: - evacuarea unei secreţii purulente din regiunea mediastinalã; - hemocultura sau culturã microbianã din lichidul mediastinal pozitivã; - imaginea radiologicã a unei umbre mediastinale mult lãrgitã. Mediastinita şi osteomielita concomitentã, apãrute dupã operaţiiie de chirurgie cardiacã se încadreazã la subgrupa mediastinitei. CAP. VIII INFECŢIILE OSOASE ŞI ALE ARTICULAŢIILOR a) Osteomielita Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Din prelevatul de ţesut osos al bolnavului cultura microbianã este pozitivã Criteriul 2: Examenul direct intraoperator sau examenul histopatologic pune în evidenţã semne clare de osteomielitã Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin una, fãrã o altã cauzã evidente, din urmãtoarele semne: febrã (peste 38°C), tumefiere localã dureroasã, senzaţie de cãldurã localã sau prezenţa unei secreţii la nivelul locului osteomielitei şi Cel puţin una din urmãtoarele situaţii: - hemocultura bolnavului pozitivã; - serologie pozitivã pentru antigene microbiene (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae); - existã dovezi de imagisticã (radiologie, CT sau MR) pentru osteomielitã. b) Infecţiile articulaţiilor şi ale bursei Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Din lichidul intrrticular sau biopsie sinovialã, culturã microbianã pozitivã. Criteriul 2: Observaţia directã intraoperatorie sau examenul histopatologic pune în evidenţã semne clare de artritã sau bursitã. Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin douã, fãrã o altã cauzã evidentã, din urmãtoarele semne: durere articularã, tumefiere localã dureroasã, senzaţie de cãldurã localã şi lichid intrrticular demonstrat cu limitarea mobilitãţii articulare şi Cel puţin una din urmãtoarele situaţii: - prin coloraţie gram la examenul microscopic direct al lichidului intrrticular sunt prezente bacterii şi leucocite; - prezenţa unor antigene microbiene în sânge, urinã sau lichidul sinovial; - frotiul preparat din lichidul sinovial şi examenul chimic al acestuia sunt relevante pentru prezenţa unei infecţii, în absenţa unei patologii reumatologice; - semnele imagistice obţinute (radiologie, CT, MR) sunt concludente pentru procesul infecţios. c) Infecţiile meniscului intrrticular Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Culturã microbianã pozitivã rezultatã prin însãmânţarea ţesutului chondroid (meniscal) recoltat intra-operator. Criteriul 2: Intra-operator prin examen direct sau prin examen histopatologic sunt puse în evidenţã semne de infecţie al meniscului intrrticular. Criteriul 3: Sunt prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale şi Existã dovezi radiologice sau CT, MR de infecţie Criteriul 4: Sunt prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale şi La examenul serologic sau din urinã sunt puse în evidenţã antigene specifice (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitides, streptococi de grup B). CAP. IX INFECŢIILE TRACTULUI DIGESTIV a) Gastroenterite Dovada a cel puţin unui criteriu din cele de mai jos este necesarã: Criteriul 1: Bolnavul prezintã un tranzit intestinal accelerat cu scaune diareice apoase, cu o duratã mai mare de 12 ore, vãrsãturi, cu sau fãrã febrã, situaţie în care etiologia neinfecţioasã este puţin probabilã (de ex. teste diagnostice, procedurã terapeuticã, exacerbarea unei stãri cronice sau diaree psihicã prin stress, etc.) Criteriul 2: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin douã, fãrã o altã cauzã depistatã: senzaţie de vomã, vãrsãturã, durere abdominalã, cefalee şi Din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentã: - coprocultura sau prelevatul rectal este pozitiv pentru patogene enterale; - la examenul electronomicroscopic al prelevatului din materii fecale pot fi puse în evidenţã microorganisme enteropatogene; - prin din materii fecale sau examen serologic sunt puse în evidenţã antigene, respectiv anticorpi microbieni specifici; - prezenţa enteropatogenului este doveditã pe culturã celularã (efect citopatogen, evidenţierea de toxine, etc.) - apariţia anticorpilor IgM sau creşterea de cel puţin patru ori a titrului anticorpilor IgG în probe de seruri perechi. b) Infecţiile esofagului, stomacului, intestinului subţire şi gros, rectului Pentru definirea infecţiilor tractului gastro-intestinal - exclusiv gastroenterita şi apendicita - sunt necesare a fi îndeplinite cel puţin unul din urmãtoarele criterii: Criteriul 1: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt demonstrate prezenţa abcesului sau ale altor semne clare de infecţie Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin douã şi nu pot fi depistate alte cauze generatoare respectiv semnele pot fi încadrate în diagnosticul infecţiei segmentului digestiv dat: febrã, vomismente, vomã, durere abdominalã sau sensibilitate abdominalã şi Din situaţiile de mai jos cel puţin una este îndeplinitã - din secreţiile recoltate intra-operator sau endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat post-operator, cultura microbianã este pozitivã; - din secreţiile recoltate intraoperator sau endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat post-operator prin microscopie extemporanee cu coloraţie Gram şi prin proba hidroxidului de potasiu se pune în evidenţã prezenţa bacteriilor; - hemocultura este pozitivã; - la examenul radiologic pot fi evidenţiate modificãri patognomonice; - la examenul endoscopic sunt puse în evidenţã modificãri patognomonice (esofagitã sau proctitã candidozicã). c) Hepatitele Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare îndeplinirea urmãtoarelor criterii: cel puţin douã din semnele - febrã, anorexie, senzaţie de vomã, vãrsãturã, durere sau senzaţie de plenitudine în hipocondrul drept cu sau fãrã sindrom icteric sau subicteric, transfuzie în antecedentele personale într-o perioadã de sub 3 luni. şi din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentã: - test pozitiv pentru antigenele sau anticorpii de fazã acutã ale hepatitei A, B sau C; - probe hepatice alterate; - test pozitiv din urinã sau secreţie faringianã pentru citomegalovirus sau teste serologice de fazã acutã (IgM) pentru CMV, HSV, EBV, etc). Urmãtoarele stãri patologice nu pot fi considerate hepatitã nosocomialã: - hepatita neinfecţioasã sau icter neinfecţios; - hepatitã toxicã post alcoolicã sau alte substanţe cu toxicitate hepaticã; - patologia obstructivã de cãile biliare sau hepatita şi icterul urmare a colecistitei sau angiocolitei. d) Infecţiile intrbdominale neclasificate în alte locuri (vezicula biliarã şi ficat - excepţie hepatita sau localizãri la nivelul splinei, pancreasului, peritoneului, cavitãţii subfrenice sau subdiafragmatic şi alte ţesuturi intrbdominale) Pentru diagnostic sunt necesare îndeplinirea a cel puţin unul din urmãtoarele criterii: Criteriul 1: Din secreţia purulentã recoltatã intra-operator sau din aspirat intrbdominal cultura microbiologicã este pozitivã. Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne clare pentru un proces infecţios. Criteriul 3: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin doua: febrã, anorexie, senzaţie de vomã, vãrsãturã, durere abdominalã sau sindrom icteric şi Din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentã: - din conţinutul drenului aplicat intraoperator cultura microbianã este pozitivã; - din secreţiile intrbdominale recoltate intraoperator sau din prelevatul histopatologic prin coloraţie gram la examinare microscopicã sunt puse în evidenţã bacterii; - hemocultura este pozitivã şi semnele investigaţiei imagistice (radiologic, echografic, CT, MR sau investigare cu izotopi) pledeazã pentru o infecţie intrbdominalã. Pancreatita acutã nu se încadreazã în subgrup decât cu condiţia originii infecţioase ale acestuia. e) Enterocolita necrozantã Pentru diagnosticul enterocolitei necrozante la sugar sunt necesare prezenţa urmãtoarelor: Cel puţin douã din urmãtoarele semne, fãrã o altã cauzã determinatã: vãrsãturã, distensie abdominalã, resturi alimentare în stomac şi prezenţa macroscopicã sau microsopicã a sângelui în materiile fecale şi cel puţin una din urmãtoarele semne radiologice - pneumoperitoneu; - pneumatozã intestinalã; - imagini nemodificate şi rigide la nivelul anselor intestinului subţire. CAP. X INFECŢIILE GENITALE a) Endometrita Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu: Criteriul 1: Din prelevatul intraoperator, aspirat endocavitar sau biopsie, culturã microbianã pozitivã Criteriul 2: Din semnele de mai jos, fãrã o altã cauzã determinatã, sunt prezente cel puţin douã: febrã (peste 38°C) durere abdominalã, sensibilitate uterinã sau secreţie purulentã din cavitatea uterinã Endometrita post partum este consideraiã infecţie nosocomialã cu excepţia situaţiilor în care lichidul amniotic a fost infectat inaintea internãrii în spital sau preluarea gravidei în spital a avut loc dupã 48 ore de la ruperea membranelor. b) Infecţiile episiotomiei Pentru diagnostic sunt necesare realizarea urmãtoarelor criterii: Criteriul 1: Dupã naştere vaginalã la plaga de episiotomie este prezentã o secreţie purulentã. Criteriul 2: Dupã naştere vaginalã pe locul plãgii episiotomiei apare abcesul Dupã unele opinii episioiomia nu este intervenţie chirurgicalã. c) Infecţiile în situsul bontului vaginal Pentru diagnostic sunt necesare cel puţin unul din urmãtoarele criterii: Criteriul 1: De la nivelul bontului vaginal dupã histerectomie se eliminã o secreţie purulentã. Criteriul 2: La nivelul bontului vaginal dupã histerectomie apare un abces Criteriul 3: Din secreţiile de la nivelul bontului vaginal dupã histerectomie, cultura microbiologicã este pozitivã. Infecţia bontului vaginal se încadreazã în subgrupa infecţiei de organ. d) Alte infecţii ale organelor genitale (epididimitã, prostatitã, vaginitã, ooforitã, metrita şi alte infecţii profunde ale ţesuturilor din micul bazin), cu excepţia endometritei şi ale infecţiei bontului vaginal Din criteriile de mai jos cel puţin una trebuie sã fie prezentã: Criteriul 1: Culturã microbianã pozitivã din secreţia sau prelevatul histologic recoltat din regiunea afectatã Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic pot fi observate semne relevante pentru un proces infecţios sau abces Criteriul 3: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin douã fãrã o altã cauzã depistatã: febrã peste 38°C, senzaţie de vomã, vãrsãturã, durere, sensibitate sau disurie şi cel puţin una din urmãtoarele situaţii: - hemoculturã pozitivã; - procesul patologic a fost diagnosticat de medic. CAP. XI INFECŢIILE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL a) Infecţii intracraniene (abcesul, infecţia sub- şi epi-duralã, encefalita) Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau dura mater culturã microbianã pozitivã. Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic se evidenţiazã semnele unui abces sau ale unui proces infecţios. Criteriul 3: Din semnele de mai jos, în absenţa unei alte cauze, sunt prezente cel puţin douã: cefalee, vertij, febrã peste 38°C, semne de focar, tulburare senzorialã sau confuzie şi - din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau abces, recoltate prin aspirare, intra-operator sau necroptic, cultura microbianã este pozitivã; - prezenţa antigenului specific în sânge sau urinã; - infecţia are semne imagistice evidente (radiologic, CT, MR sau arteriografic); - anticorpi specifici de fazã acutã (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori din probe de seruri perechi şi în diagnosticul ante-mortem medicul a dispus terapia antimicrobianã adecvatã. Criteriul 4. La copilul de un an sau sub un an din semnele de mai jos sus prezente cel puţin douã: febrã (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, semne de focar sau tulburãri senzoriale şi cel puţin una din situaţiile de mai jos: - din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau abces, recoltate prin aspirare, intraoperator sau necroptic, cultura microbianã este pozitivã; - prezenţa antigenului specific în sânge sau urinã: - infecţia are semne imagistice evidente (radiologic, CT, MR sau arteriografic); - anticorpi specifici de fazã acutã (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori pe probe de seruri recoltate în dinamicã (seruri perechi). În cazul prezenţei concomitente a meningitei şi abcesului intracranian infecţia este consideratã şi încadratã ca infecţie intracranianã. b) Meningitã sau ventriculitã Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unul este obligatorie: Criteriul 1: din lichidul cefalorahidian recoltat cultura microbianã este pozitivã Criteriul 2: din semnele de mai jos, în absenţa altor cauze, cel puţin unul este prezent: febrã (peste 38°C), cefalee, redoarea cefei, semne de iritaţie meningealã, semne patognomonice la nivelul nervilor cranieni, iritabilitate şi din situaţiile de mai jos cel puţin una este realizatã - în LCR numãrul elementelor celulare albe este crescutã, albuminorahia crescutã şi/sau glicorahia scãzutã; - colorarea Gram şi examenul microscopic direct, confirmã prezenţa bacterii1or în LCR; - hemoculturã pozitivã; - examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urinã este pozitivã; - prezenţa anticorpilor specifici de fazã acutã (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori din probe seruri perechi şi în cazul diagnosticului ante-mortem medicul a prescris antibioticoterapie adecvatã cazului. Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unul, fãrã o altã cauzã evidentã: febrã (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, redoarea cefei, semne de iritaţie meningealã, semne patognomonice pentru nervi cranieni, iritabilitate şi cel puţin una din situaţiile de mai jos: - în LCR numãrul elementelor celulare albe este crescutã, albuminorahia crescutã şi/sau glicorahia scãzutã; - coloraţia Gram şi examenul microscopic direct, confirmã prezenţa bacteriilor în LCR; - hemoculturã pozitivã; - examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urinã este pozitivã; - prezenţa anticorpilor specifici de fazã acutã (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin ori din probe seruri perechi şi în cazul diagnosticului ante-mortem medicul a prescris antibioticoterapie adecvatã cazului. Meningita nou nãscutniui se considerã nosocomialã cu excepţia situaţiei în care sunt dovezi pentru transmiterea tranplacentarã; Meningoencefalita este consideratã meningitã; Abcesul spinal asociat cu meningitã este încadrat ca meningitã: Infecţia dupã shunt se considerã infecţie de plagã cu condiţia sã aparã într-un interval de un an. c) Abces spinal fãrã meningitã Pentru diagnostic necesitã prezenţa a cel puţin unui criteriu din urmãtoarele: Criteriul 1: Din abcesul subdural sau epidural cultura microbianã este pozitivã Criteriul 2: Intraoperator sau necroptic, respectiv la examenul, histopatologic sunt observate semne de abces Criteriul 3: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unu şi nu existã altã relaţie de cauzalitate cunoscutã: febrã peste 38°C, durere, sensibilitate localã, semne de radiculitã, paraparezã sau paraplegie şi cel puţin una din situaţiile de mai jos: - hemoculturã pozitivã; - existã dovezi (radiologice, CT, MR, mielografie, echografie, explorare cu izotopi) pentru abcesul spinal şi ante-mortem medicul a dispus tratamentul antimicrobian adecvat. Abcesul spinal concomitent cu meningitã se încadreazã în subgrupa meningitã. CAP. XII INFECŢIILE OCHIULUI, URECHII, FARINGELUI ŞI CAVITĂŢII BUCALE a) Conjunctivita Cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite: Criteriul 1: Din proba de secreţie purulentã recoltatã de la nivelul conjunctivei oculare sau ale ţesuturilor din vecinãtate (pleoapã, cornee, glande lacrimale) cultura microbiologicã este pozitivã Criteriul 2: La nivelul conjunctivei oculare sau ale zonelor oculare învecinate apare durerea şi roşeaţa şi din semnele de mai jos cel puţin unul este prezent - în secreţia conjuncţivalã, la examenul nativ colorat gram sunt observate leucocite şi bacterii - existã o secreţie purulentã în zona afectatã; - investigarea secreţiei este pozitivã pentru antigene specifice (ELISA sau IF pentru Chlamidydia trachomatis, Herpes simplex, Adenovirus, etc.); - la examenul microscopic al secreţiei sunt prezente macrofagele polinucleare; - cultura viralã este pozitivã; - sunt detectaţi anticorpi specifici de fazã acutã (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori în probe de seruri perechi. Infecţiile globului ocular nu fac parte din aceastã subgrupã Conjunctivita iritativã (de ex. dupã instilaţiile cu nitrat de argint) nu sunt nosocomiale. Conjunctivitele în cadrul infecţiilor virale sistemice (rujeola, rubeola, etc.) fac parte din patologia specificata b) Infecţiile ochiului Pentru diagnostic este necesarã realizarea a cel puţin unuia din urmãtoarele criterii: Criteriul 1: Probele recoltate de la nivelul camerei anterioare sau posterioare sau din umoarea apoasã, însãmânţarea microbiologicã rezultã culturã pozitivã Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin douã, fãrã o altã cauzã depistatã: durere ocularã, tulburare de acuitate vizualã, hipopion (secreţie purulentã în camera anterioarã) şi cel puţin una din situaţiile de mai jos: - medicul specialist a diagnosticat o infecţie ocularã; - sunt detectate antigene specifice din sânge (de ex. H influenzae, S. pneumoniae); - hemoculturã pozitivã. c) Infecţiile urechii, mastoidei şi apofizei mastoidei Pentru diagnosticul infecţiei sunt utilizabile urmãtoarele criterii: Pentru otita externã cel puţin unul din criteriile de mai jos: Criteriul 1: Din secreţia purulentã a conductului auditiv, culturã microbianã pozitivã. Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos prezenţa a cel puţin unu, fãrã o altã acuzã determinatã: febrã peste 38°C, durere şi eritem local sau secreţie purulentã la nivelul conductului auditiv şi din secreţia purulentã, examenul microscopic colorat gram pune în evidenţã prezenţa microorganismelor. Pentru otita internã cel puţin unul din criteriile de mai jos: Criteriul 1: Din secreţia urechii interne, recoltatã intraoperator, cultura a fost pozitivã. Criteriul 2: Medicul a emis diagnosticul de otitã medie. Pentru mastoiditã cel puţin unul din criteriile de mai jos: Criteriul 1: Din secreţia purulentã, de la nivelul mastoidei, culturã microbianã pozitivã. Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos este prezent cel puţin unul, fãrã o altã cauzã determinatã: febrã peste 38°C, durere, sensibilitate şi eritem local, cefalee sau parezã facialã şi prezenţa a cel puţin uneia din situaţiile de mai jos: - evidenţierea bacteriilor în preparatul microscopic colorat Gram, din prelevatul secreţiei purulente de la nivelul mastoidei; - examenul serologic evidenţiazã prezenţa antigenelor specifice. d) Infecţiile din cavitatea bucalã (stomatita, glosita şi parodontita) Pentru diagnostic este necesar realizarea a cel puţin unul din urmãtoarele criterii: Criteriul 1: Din secreţia purulentã a ţesuturilor din cavitatea bucalã culturã pozitivã Criteriul 2: La examenul cavitãţii bucale (examen fizic, intraoperator sau histopatologic) abcesul sau semnele clare ale infecţiei sunt prezente Criteriul 3: Cel puţin unul din urmãtoarele semne sunt prezente, fãrã o altã cauzã determinatã: abces, exulceraţii, pete albe proeminente pe mucoasã inflamatã sau plãci / depozite pe mucoasa cavitãţii bucale şi cel puţin una din urmãtoarele situaţii: - la examenul microscopic al prelevatului recoltat, colorat Gram, se observã prezenţa bacteriilor; - probã pozitivã cu hidroxid de potasiu; - la examenul microscopic al prelevatului recoltat sunt observate macrofage polinucleare; - apariţia anticorpilor specifici de fazã acutã (IgM) sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor specifici IgG, la examenul serologic, pe probe de seruri perechi; - medicul a stabilit diagnosticul de infecţie a cavitãţii bucale şi a aplicat un tratament local sau peroral antifungic adecvat. Infecţia herpeticã, caz nou, cu manifestare la nivelul cavitãţii bucale poate fi nosocomialã, dar infecţia recidivant / reacutizatã nu se încadreazã în aceastã categorie de infecţii e) Sinuzitele fronto-maxilare Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unul este obligatorie pentru diagnostic: Criteriul 1: Din secreţia purulentã a cavitãţilor paranazale şi maxilare culturã microbianã pozitivã Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos cel puţin unul este prezent, fãrã o altã acuzã depistatã: febrã peste 38°C, durere sau sensibilitate la suprafaţa zonei sinusului afectat, cefalee, rinoree cu secreţie purulentã sau obstrucţie nazalã şi cel puţin una din urmãtoarele situaţii: - rezultat edificator la examenul radiologie; - imagine radiograficã relevantã. f) Infecţiile cãilor respiratorii superioare (faringita, laringita şi epiglotita) Din criteriile de mai jos cel puţin unul este realizat: Criteriul 1: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin douã, fãrã o altã cauzã depistatã: febrã peste 38°C, eritemul mucoaselor, durere în gât, tuse, disfagie, secreţie purulentã faringianã şi din situaţiile de mai jos este realizatã cel puţin una: - din prelevatele regiunii afectate cultura microbianã pozitivã; - hemoculturã pozitivã; - examenul sângelui sau secreţiei tractului respirator este pozitiv pentru antigene specifice; - prezenţa anticorpilor specifici de fazã acutã (IgM) sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi; - medicul a emis diagnosticul de infecţie respiratorie acutã. Criteriul 2: La examenul fizic, intra-operator sau histopatologic se constatã prezenţa abcesului Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin douã din semnele de mai jos, fãrã o altã cauzã depistatã: febrã (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, rinoree sau secreţie purulentã la nivelul faringelui şi cel puţin una din situaţiile de mai jos este realizatã: - din prelevatele regiunii afectate, cultura microbianã a fost pozitivã; - hemoculturã pozitivã; - examenul sângelui sau secreţiei tractului respirator este pozitiv pentru antigene specifice; - prezenţa anticorpilor specifici de fazã acutã (IgM) sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi; - medicul a emis diagnosticul de infecţie respiratorie acutã. CAP. XIII INFECŢII SISTEMICE a) Infecţiile diseminate Sunt infecţii care cointereseazã mai multe organe sau sisteme fãrã o localizare regionalã / teritorialã caracteristicã. De cele mai mnulte ori sunt de etiologie viralã (rubeolã, rujeolã, infecţia urlianã, varicela, eritema infectiosum, infecţia HIV, etc.) Diagnosticul de cele mai muite ori se bazeazã pe simptomatologia clinicã şi probe de laborator pentru diagnosticul etiologia Febra de origine necunoscutã (FUO) şi starea toxico-septicã a nou nãscutului nu sunt încadrate în acest grup de patologie. Exantemele virale şi eruptive fac parte din acest grup de patologie. CAP. XIV INFECŢII NOSOCOMIALE LA BOLNAVII CU SPITALIZARE CRONICĂ, DE LUNGĂ DURATĂ 1) Infecţiile urinare a) Infecţiile urinare la bolnavii necateterizaţi Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a trei din semnele de mai jos: - febrã peste 38°C şi / sau frison - apariţia sau accentuarea unei jene dureroase la micţiune şi / sau disurie; - apariţia sau accentuarea unei senzaţii dureroase suprapubiene; - modificarea caracteristicilor urinii emise; - deteriorarea stãrii fizice şi / sau mentale, eventual incontinenţã urinarã. b) Infecţiile urinare la bolnavii cu cateter urinar Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a cel puţin doua din urmãtoarele: - febrã peste 38°C şi / sau frison; - apariţia senzaţiei dureroase sau de tensiune suprapubianã; - modificarea caracteristicilor urinii emise; - deteriorarea stãrii fizice şi / sau mintale. 2) Infecţiile respiratorii a) Faringitã şi rãcealã simplã Dintre semnele şi simptoraele de mai jos prezenta a cel puţin douã: - rinoree şi / sau strãnut; - congestie şi / sau obstrucţie nazalã; - durere faringiana, disfonie şi / sau deglutiţie dureroasã; - tuse neproductivã; - micro-limfadenopatie latero-cervicalã dureroasã. b) Viroza asemãnãtoare stãrii gripale Prezenţa stãrii febrile (peste 38°C) şi cel puţin trei din urmãtoarele: frison, cefalee sau durere ocularã retrobulbarã, mialgie, astenie sau inapetenţã, durere în gât, apariţia sau accentuarea tusei uscate. c) Bronşitã şl traheobronşitã În prezenţa unui examen radiologic toracic negativ sau în absenţa acestuia este obligatorie prezenţa a cel puţin trei semne din urmãtoarele: - apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia expectoraţiei sau accentuarea ei, febrã (peste 38°C), durere toracicã pleuralã, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante, inspir zgomotos, etc.) apariţia sau accentuarea disfuncţiei respiratorii (tahipnee, respiraţie superficialã, etc), stare generalã fizicã şi / sau mentalã alteratã. d) Pneumonie Prezenţa a cel puţin douã semne din urmãtoarele: - apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia expectoraţiei sau accentuarea ei, febrã (peste 38°C), durere toracicã pleuralã, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante şi crepitante, inspir zgomotos, dispnee, etc.), apariţia sau accentuarea disfuncţiei respiratorii (tahipnee, respiraţie superficialã, etc.), stare generalã fizicã şi / sau mentalã alteratã. În prezenţa unui rezultat radiologic care evidenţiazã pneumonia sau probabilitatea pneumoniei (condensare) sau un infiltrat pulmonar, accentuarea desenului hilar şi / sau perihilar. e) Otitã Dacã otita este diagnosticatã de medic sau existã o secreţie oticã uni- sau bilateralã. Durerea oticã sau prezenţa unei roşeţe congestive localã este edificatoare dacã otorea nu este cu secreţie purulentã. f) Sinuzitã Este diagnostic clinic emis de un medic. g) Infecţiile gurii şi cavitãţii bucale Este un diagnostic clinic stabilit de medic sau medic stomatolog 3) Infecţiile primare ale ţesutul sanghin (sângelui) Prezenţa a douã sau mai multe hemoculturi pozitive din care au fost identificate microorganisme identice sau o hemoculturã pozitivã la care poate fi acceptatã cã nu existã doar o suprainfecţie a probei recoltate sau a mediului de culturã şi este prezent cel puţin unul din urmãtoarele semne: - febrã peste 38°C; - hipotermie nou apãrutã (sub 35°C); - presiune sistolicã cu cel puţin 30 mmHg mai micã faţã de cel obişnuit; - deteriorarea funcţiei fizice şi mintale. şi 4) Gastroenterite Prezenţa a cel puţin unul din urmãtoarele semne / simptome: - douã sau mai multe scaune apoase peste cele obişnuite în 24 ore; - douã sau mai multe vomismente / vomã în 24 ore; - coprobacteriologie pozitivã pentru Salmonela sp. Shigella sp., E. coli 0157:H7, Camphylobacter sp. sau rezultate pozitive pentru toxine microbiene specifice (de ex. C. difficile, etc.) şi semne relevante pentru gastroenteritã infecţioasã (greaţã, vãrsãturi, scaune diareice, jenã sau durere în regiunea abdominalã.) 5) Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi a) Celulitã şi infecţia plãgii cutanate / subcutane Prezenţa secreţiei purulente la nivelul plãgii, pielii sau ţesuturilor moi subiacente şi Prezenţa unuia din semnele de mai jos: - febrã peste 38°C sau schimbarea defavorabilã a stãrii mentale / fizice; - senzaţie de cãldurã şi roşeaţã la nivelul trunchiului sau membrelor; - tumefiere şi sensibilitate sau durere la nivelul regiunii afectate; - exacerbarea secreţiilor la nivelul leziunii sau a teritoriului afectat. b) Infecţii micotice cutanate Realizarea urmãtoarelor douã criterii: - prezenţa unei erupţii maculo-papuloase; - diagnosticul micozei de cãtre un medic sau prin probe de laborator. c) Infecţie cutanatã herpeticã şi herpes zoosterianã În ambele situaţii realizarea urmãtoarelor douã criterii: - prezenţa unei erupţii veziculare pe o suprafaţã segmentarã; - diagnosticul de cãtre medic sau prin laborator a unei infecţii specifice. d) Scabie cutanatã Pentru diagnostic este necesarã realizarea a douã criterii: - prezenţa unor erupţii maculo-papulare pruriginoase; - diagnosticul scabiei de cãtre un medic cu sau fãrã confirmarea prin examene de laborator. e) Conjunctivitã Din cele douã criterii realizarea a cel puţin unul: - apariţia unei secreţii purulente la nivelul ochiului sau la ambii ochi de cel puţin 24 ore; - apariţia unei roşeţe noi sau accentuarea celei existente la nivelul conjunctivei oculare, senzaţie dureroasã sau durere localã, cu sau fãrã prurit, de cel puţin 24 ore. 6) Perioade febrile probabil infecţioase de cauzã neelucidatã / incertã Stare febrilã (peste 38°C) în mai multe episoade, cu intervale afebrile de cel puţin 12 ore, stare care este prezentã cel puţin 3 zile şi nu sunt demonstrate cauze evidente infecţioase sau neinfecţioase. Medicul emite diagnosticul de stare febrilã de cauzã neelucidatã. CAP. XV INFECŢII CU MICROORGANISME GENETIC MODIFICATE ARTIFICIAL ŞI CU TRANSMITERE ACCIDENTALA SAU PRIN ACŢIUNI DE BIOTERORISM. Orice simptom sau sindrom infecţios care apare sub formã de caz nou şi acut, este prezent la o persoanã sau afecteazã mai mulţi bolnavi şi / sau personal medico-sanitar şi epidemiologic este demonstratã legãtura de cauzalitate cu activitatea şi / sau produsele şi materialele unui laborator de microbiologie sau, este suspicionatã rãspândirea intenţionatã a agentului etiologic patogen infecţios. ANEXA III SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ A INFECŢIILOR NOSOCOMIALE 1. Consideraţii generale Supravegherea epidemiologicã este activitatea sistematicã şi/sau continuã de colectare, analizã, prelucrare, interpretare a datelor, necesarã pentru cunoaşterea frecvenţei infecţiilor nosocomiale şi identificarea factorilor de risc. Rezultatul analizei datelor este difuzat sistematic. Datele obţinute folosesc pentru elaborarea, planificarea, implementarea şi evaluarea acţiunilor/programelor de acţiuni, având ca scop prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale. 2. Obiective: 2.1. Sã determine incidenţa infecţiilor nosocomiale pe baza definiţiilor de caz. 2.2. Sã determine tendinţa evoluţiei precum şi modificãrile caracteristicilor infecţiilor nosocomiale. 2.3. Sã identifice factorii de risc. 2.4. Sã determine promovarea acţiunilor / programelor de prevenire şi control 2.5. Sã evalueze activitãţile / programele de prevenire si control. 3. Definiţiile infecţiilor nosocomiale. Supravegherea epidemiologicã a infecţiilor nosocomiale se bazeazã pe definiţiile clinice de caz ale infecţiilor nosocomiale prevãzute în prezentul ordin. 4. Populaţia supravegheatã: Reprezintã numãrul total de persoane aflate la risc pentru dobândirea unei infecţii nosocomiale (ex.: pacienţii internaţi în secţiile de chirurgie, pacienţii internaţi în secţia de pediatrie, sugarii alimentaţi artificial în secţia de pediatrie, etc.). 5. Colectarea datelor 5.1. Identificarea infecţiilor nosocomiale constituie sarcina permanentã a medicilor din spitale/ambulatoriu, din sistemul sanitar de stat si privat. Diagnosticul de infecţie nosocomialâ se va menţiona în actele medicale cu care lucreazã medicul (ex.: foaia de observaţie clinicã, fişa de consultaţie, registrul de consultaţie, etc.). 5.2. Înregistrarea şi declararea infecţiilor nosocomiale se face pe Fişa cazului de infecţie nosocomialã (model prezentat în Figura 1), de cãtre asistenta desemnatã (asistenta şefa) din fiecare secţie sau directorul de îngrijiri din unitatea sanitarã respectivã. 5.3. Responsabilitatea corectitudinii datelor înregistrate revine medicului în îngrijirea cãruia se aflã pacientul. 5.4. Fişele cazurilor de infecţii nosocomiale vor fi transmise imediat compartimentului /serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale. 6. Controlul înregistrãrii şi declarãrii cazurilor de infecţie nosocomialã 6.1. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor tiosocomiale stabileşte un ritm de control pentru depistarea cazurilor nediagnosticate, neînregistrate şi neanunţate (ritm recomandat: minim la 2 zile, maxim la 7 zile). 6.2. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale înregistreazã şi declarã cazurile de infecţie nosocomialã descoperite la verificãrile pe care le face la nivelul secţiilor, dupã consult cu medicul care îngrijeşte pacientul 6.3. Centralizarea datelor se face de cãtre asistenta compartimentului/serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale pentru spitalul pe care îl deserveşte. Unitãţiie sanitare private înregistreazã şi declarã cazurile de infecţii nosocomiale în acelaşi regim ca şi unitãţile sanitare de stat. 7. Analiza datelor. 7.1. Datele se prelucreazã şi se analizeazã sãptãmânal de cãtre compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale. 7.2. Validarea datelor se face de compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale care poate solicita în acest sens medicul care are în îngrijire pacientul. 8. Calculul şi interpretarea indicilor se face de cãtre compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale cu un ritm sãptãmãnal. - Incidenţa infecţiilor nosocomiale reprezintã numãrul de cazuri noi de infecţii într-o sãptãmânã, raportate la populaţia asistatã în acelaşi interval de timp. Pentru intervale de timp lunare, trimestriale sau anuale, în unitãţile sanitare cu paturi, se va utiliza ca numitor populaţia de pacienţi externaţi. - Prevalenţa la un moment dat reprezintã numãrul de cazuri de infecţii nosocomiale existente în evoluţie la un moment dat (o zi, o sãptãmânã, etc.) într-o populaţie analizatã. 9. Diseminarea datelor. Datele interpretate sunt diseminate cãtre: 9.1. secţii, pentru informare şi completarea mãsurilor; 9.2. Consiliul de administraţie, care prin analizã ia decizii legate de obiectivele menţionate în prezenta Anexa, în legãturã directã cu asigurarea actului medical; 9.3. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale are obligaţia întocmirii "Dãrii de seamã statistice trimestriale" şi transmiterea acesteia cãtre Autoritatea de Sãnãtate Publicã judeţeanã, respectiv a municipului Bucureşti 10. Atitudinea în caz de izbucnire epidemicã. 10.1. Izbucnirea epidemicã reprezintã înregistrarea unui numãr de cazuri de infecţie nosocomialã în exces net faţã de numãrul de cazuri aşteptat. 10.2. Responsabilitatea pentru izbucnirea unui episod epidemic revine în exclusivitate unitãţii care l-a generat. 10.3. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale stabileşte din punct de vedere tehnic conduita în rezolvarea izbucnirii epidemice. Odatã cu informarea operativã a Autoritãţii de Sãnãtate Publicã Judeţeanã, conform reglementãrilor Ministerului Sãnãtãţii Publice, Compartimentul/Serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale poate solicita colaborarea acesteia. 10.4. Secţiile la nivelul cãrora se înregistreazã izbucniri epidemice sunt responsabile de ducerea la îndeplinire a mãsurilor stabilite de Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în vederea rezolvãrii episodului epidemic. 10.5. Comitetul director al unitãţii sanitare este abilitat sã stabileascã mãsurile administrative corespunzãtoare în cazul unei izbucniri epidemice. Figura 1.
FIŞA CAZULUI BE INFECŢIE NOSOCOMIALĂ*)
ÎN SECŢIA.......... SPITALUL ........... Data completãrii (zz/ll/): .......
Bolnavul: Nume......................... Prenume................... Sexul.....
Data naşterii (zz/ll/): ............. Vârsta la data internãrii.............
Data internãrii (zz/ll/): ........... Nr. FO ...............................
Diagnostic la internare........................................................
Diagnostic la 72 de ore........................................................
Salon Nr...... Dacã a fost mutat se specificã salonul şi data mutãrii: ........
În secţiile cu profil chirurgical:
Denumirea operaţiei............................................................
data intervenţiei (zz/ll/):...............................................
Infecţie nosocomiaia:
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Diagnostic clinic: .................................................... debut │
│(zz/ll/):....................................................... │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Examene microbiologice pentru diagnosticul de infecţie nosocomialã:
┌───────────────────────┬─────────────────────┬────────────────┬─────────────┐
│ Data recoltãrii probei│ Denumirea │Germeni izolaţi │ Diagnostic │
│ (zz/ll/) │ examenului efectuat │ │ │
├───────────────────────┼─────────────────────┼────────────────┼─────────────┤
├───────────────────────┼─────────────────────┼────────────────┼─────────────┤
├───────────────────────┼─────────────────────┼────────────────┼─────────────┤
└───────────────────────┴─────────────────────┴────────────────┴─────────────┘
Antibiograma: .................................................................
...............................................................................
...............................................................................
Data externãrii (zz/ll/): ..........................
Nr. total zile spitalizare: ......................
Starea la externare (vindecat, ameliorat, staţionar, transferat, decedat): ....
Diagnosticul la externare (sau deces): ........................................
...............................................................................
Nr. zile de tratament pentru infecţia nosocomialã: ............................
Factori de risc..................................,.,...........................
...............................................................................
...............................................................................
Semnãtura
SCOPUL aplicãrii PU:
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguinã, │
│la locul de muncã al personalului. │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│CONCEPTUL de PU se referã la: - mãsurile care se aplicã în vederea │
│prevenirii transmiterii HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de │
│transmitere sangvinã, in timpul actului medical. │
│- sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se │
│considerã a fi potenţial infectate cu HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi │
│microbieni cu cale de transmitere parenteralã (sanguinã) │
│- toţi pacienţii se considerã potenţial infectaţi cu HIV, VHB, VHC sau cu │
│alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguinã, deoarece: │
│- cei mai mulţi dintre purtãtorii de HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni│
│sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj; │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
REGULI de bazã în aplicarea Precauţiunilor Universale:
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Considerã toţi pacienţii potenţial infectaţi; │
│2. Considerã cã sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt │
│contaminate cu HIV, HBV, HCV. │
│3. Considerã cã acele şi alte obiecte folosite în practica medicalã sunt │
│contaminate dupã utilizare. │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│CONTACTUL │
│tegumentelor şi mucoaselor cu urmãtoarele produse TREBUIE considerat │
│LA RISC: │
│- sânge; │
│- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, │
│lichid sinovial, lichid cefalo-rahidian; │
│- sperma, secreţii vaginale; │
│- ţesuturi; │
│- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge; │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌────────────┬──────────────────────────────────────┬────────────────────────┐
│ │ Numãr expuneri profesionale │Numãr profilaxii post- │
│ │ │expunere profesionalã │
├────────────┼──────────────────────────────────────┼────────────────────────┤
│ 2003 │ 94 │ 70 │
├────────────┼──────────────────────────────────────┼────────────────────────┤
│ 2004 │ 96 │ 75 │
├────────────┼──────────────────────────────────────┼────────────────────────┤
│ TOTAL │ 190 │ 145 │
└────────────┴──────────────────────────────────────┴────────────────────────┘
┌────────────────────────────────────────┬─────────────────────┬─────────────┐
│Categoria profesionala │Numar cazuri/expuneri│ Procent (%) │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│medic chirurg │ 3 │ 3,3 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│medic stomatolog │ 1 │ 1,1 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│medic alte specialitãţi │ 32 │ 34,8 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│medic rezident │ 8 │ 8,7 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│student │ 7 │ 7,6 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│student stomatolog │ 5 │ 5,4 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│asistentã medicalã │ 29 │ 31,5 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│infirmierã │ 2 │ 2,2 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│tehnician dentar │ 1 │ 1,1 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│îngrijitoare │ 1 │ 1,1 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│brancardier │ 2 │ 2,2 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│voluntar │ 1 │ 1,1 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤
│TOTAL │ 92 │ 100 │
└────────────────────────────────────────┴─────────────────────┴─────────────┘
Spitalul de Boli Infecţioase care a asigurat PPE: ................
Medicul specialist care a asigurat PPE: ..........................
1. Persoana expusã
Numele ..... Prenumele ........; vârsta .... ani; CNP: ............
LOCUL DE MUNCĂ ............. locul accidentului ................
PROFESIA ........................... VECHIMEA ............. ani
Data expunerii ......../ ........../ ......../ ........./
ZZ LL AA ora
Localizarea anatomicã a expunerii; ......................................
Tipul expunerii: [] Transcutan; [] Mucoase; [] Cutan
Produsul biologic incriminat: [] sânge
[] alte umori ...................
[] produse biologice conţinând sânge vizibil:
.........................................
┌────────────┬────────────┬────────────┬────────────┬────────────┬───────────┐
│Testari la: │ Data │ HIV │ AgHBs │ AcHBs │ AcHCV │
├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤
│momentul 0 │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤
│6 saptamani │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤
│3 luni │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤
│6 luni │ │ │ │ │ │
└────────────┴────────────┴────────────┴────────────┴────────────┴───────────┘
CONSILIERE PRE-TESTARE (data): ....... CONSILIERE POST-TESTARE (data): ....
PROFILAXIE ANTIRETROVIRALĂ:
Data iniţierii: ........./ ............./ ...... ora .........
Schema şi dozele: ...................................................
...................................................
Durata: . ...................................................
Reacţii adverse apãrute şi rezolvarea lor:
.....................................................................
Profilaxie Anti-hepatitã B:
[] Imunoglobuline specifice: DA/NU DATA:
[] Vaccin anti-Hepatita B DA/NU DATA: 1 ..........
2 ..........
3 ..........
Alte tratamente: .............................
Status final HIV: ............ HBV: ............ HCV: ............
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2. Pacient (SURSA POTENŢIALA DE INFECŢIE)
NUMELE ........... PRENUMELE ............... FO .................
TEST HIV: ...../data: .....; AgHBs: ...../data: ..... AcHCV: ...../data:....
Încãrcãtura viralã HIV:......... Rezistenţa virala: ......... .........
Tratamente ARV anterioare: ....... ......... .........
Data începerii TARV actuale: ..................
Limfocite CD4: ....../data: ..... Stadiul clinico-imunologic: ..........
┌──────────┐
│ Personal │
│accidentat│
└─────┬────┘
│
▼
┌──────────┐
│ Mãsuri │
│ imediate │
└─────┬────┘
│
▼
┌────────────┐
│Medic şef │ ┌──────────────────┐
│secţie/gardã│ │Laborator desemnat│
│Consiliere, ├──────►│ pentru testare │
│recoltare │ └─────────┬────────┘
└─────┬──────┘ │ ▲
│ │ │
▼ ▼ │
┌────────────┐ ┌───────────┴─────────┐
┌─────────────┤ Responsabil│ │ DSP │
│ │ SPCIN ├──────►│Consiliere, evaluare,│
▼ │Consiliere, │ │profilaxie │
┌─────────┐ │evaluare, │ └──────────┬──────────┘
│Medicina │ │profilaxie │ │ ▲
│muncii │ └─────┬──────┘ │ │
└─────────┘ │ │ │
▲ ▼ │ │
│ ┌─────────────────────┐ │ │
│ │Spital/secţie boli │ │ │
└──────────┤infecţioase │ │ │
│Consiliere, evaluare,│ │ │
│profilaxie │ │ │
└────────┬────────────┘ │ │
│ ▲ │ │
│ │ │ │
│ │ │ │
▼ │ ▼ │
┌─────────────┴──────┐ ┌───┴─────┐
│Centrul Regional ├─────────────►│ │
│de Monitorizare │◄─────────────┤ ISP │
│HIV │ │ │
└────────┬───────────┘ └─┬───────┘
│ ▲ │ ▲
│ │ │ │
│ │ │ │
▼ │ ▼ │
┌──────────┴──────┐ ┌───┴─────┐
│ CNLAS-MS ├────────────────►│ CNCSBT │
│ │◄────────────────┤ │
└─────────────────┘ └─────────┘
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
