Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDIN nr. 8 din 29 aprilie 2011 pentru punerea in aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurarile de viata, activele admise sa le acopere si dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
Potrivit Hotãrârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor din 19 aprilie 2011, prin care s-au adoptat Normele privind rezervele tehnice pentru asigurãrile de viaţã, activele admise sã le acopere şi dispersia activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (27), ale art. 22 alin. (1) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor emite urmãtorul ordin:
ART. 1 Se pun în aplicare Normele privind rezervele tehnice pentru asigurãrile de viaţã, activele admise sã le acopere şi dispersia activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute, cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin. ART. 2 Prezentul ordin intrã în vigoare la data de 1 iulie 2011. ART. 3 La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogã Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 113.131/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurãrile de viaţã, activele admise sã le acopere şi dispersia activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 29 noiembrie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 4 Direcţiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor asigurã ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, Angela Toncescu
Bucureşti, 29 aprilie 2011. Nr. 8.
ANEXÃ
NORME privind rezervele tehnice pentru asigurãrile de viaţã, activele admise sã le acopere şi dispersia activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute
CAP. I Rezerve tehnice
ART. 1 Asigurãtorii care practicã activitatea de asigurãri de viaţã trebuie sã constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, la un nivel care sã le permitã onorarea tuturor obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare. Valoarea acestor rezerve tehnice se determinã în conformitate cu urmãtoarele principii: A. Principii generale (i) Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de viaţã se calculeazã printr-o evaluare actuarialã prospectivã suficient de prudentã, luând în considerare toate obligaţiile viitoare determinate de condiţiile de asigurare pentru fiecare contract de asigurare existent, incluzând: a) toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de rãscumpãrare garantate; b) bonusurile la care asiguraţii, contractanţii sau beneficiarii sunt deja îndreptãţiţi fie colectiv, fie individual, indiferent de tipul bonusurilor în cauzã - dobândite, declarate sau alocate; c) toate opţiunile disponibile pentru asiguraţi, contractanţi sau beneficiari pe baza termenilor contractului; d) cheltuieli, inclusiv comisioane, şi din care se deduce valoarea primelor viitoare datorate. (ii) Rezerva de prime se calculeazã lunar prin însumarea cotelor-pãrţi din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi aceastã rezervã sã reflecte primele brute alocate pãrţii din riscurile expirate la data calculãrii. Aceastã rezervã se calculeazã separat pentru fiecare contract de asigurare. (iii) Rezerva de daune se constituie şi se actualizeazã lunar, în baza estimãrilor pentru avizãrile de daune primite de asigurãtor, astfel încât fondul creat sã fie suficient pentru acoperirea plãţii acestor daune. Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi în curs de lichidare pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune. Asigurãtorii au obligaţia de a întocmi şi de a menţine o evidenţã distinctã a daunelor avizate, care sã permitã Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor sã controleze în orice moment cuantumul şi modalitatea de constituire a rezervei de daune. Dacã indemnizaţia de asigurare se va plãti sub formã de anuitãţi, rezerva de daune va fi calculatã prin metode actuariale. (iv) Rezerva de beneficii şi risturnuri se calculeazã pentru contractele de asigurãri de viaţã la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obţinute din fructificarea rezervei matematice, conform obligaţiilor asumate. De asemenea, rezerva de beneficii şi risturnuri se constituie pentru contractele de asigurãri de viaţã la care se prevãd reduceri de primã, în cazul reînnoirii acestora, şi/sau restituiri de primã, în cazul participãrii asiguraţilor la profitul asigurãtorilor. (v) Rezerva matematicã se determinã la valoarea netã sau prin metoda Zillmer. Orice rezervã matematicã negativã va fi raportatã şi evidenţiatã ca fiind egalã cu zero. (vi) O rezervã tehnicã suplimentarã se calculeazã în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asigurãtorului care practicã activitatea de asigurãri de viaţã este insuficient pentru a-şi îndeplini angajamentele luate faţã de asiguraţi în ceea ce priveşte rata dobânzii. (vii) La determinarea valorii rezervelor tehnice se permite utilizarea unei metode retrospective, dacã se poate demonstra cã rezervele tehnice astfel rezultate nu sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacã nu se poate utiliza o metodã prospectivã pentru tipul de contract în cauzã. (viii) O evaluare prudentã nu este o evaluare "conform celei mai bune estimãri", dar include o marjã adecvatã pentru variaţia adversã a factorilor cu influenţã relevantã. (ix) Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie sã fie nu doar prudentã în sine, ci şi sã aibã în vedere metoda de evaluare pentru activele care acoperã rezervele tehnice în cauzã. (x) Rezervele tehnice se calculeazã separat pentru fiecare contract. Se permite totuşi utilizarea de generalizãri sau aproximãri adecvate, dacã acestea produc aproximativ acelaşi rezultat ca şi calculele individuale. Principiul calculãrii separate nu împiedicã în niciun fel constituirea de rezerve suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt individualizate. (xi) Când valoarea de rãscumpãrare a unui contract de asigurare este garantatã, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract de asigurare va fi menţinutã permanent cel puţin la nivelul valorii garantate. (xii) Rezerva de daune neavizate se constituie şi se ajusteazã cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacã reglementãrile interne ale asigurãtorului nu prevãd altfel, în baza estimãrilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele întâmplate, dar neavizate. (xiii) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculeazã pe baza estimãrii daunelor ce vor apãrea dupã închiderea exerciţiului financiar, în cazul în care se constatã cã daunele estimate în viitor depãşesc rezerva de prime constituitã şi, drept urmare, rezerva de prime constituitã nu va fi suficientã pentru acoperirea daunelor ce vor apãrea în perioadele urmãtoare. B. Rata dobânzii utilizatã se alege cu prudenţã, avându-se în vedere urmãtoarele considerente: (i) în cazul în care contractele de asigurãri de viaţã prevãd o ratã garantatã a dobânzii, aceasta poate varia în funcţie de moneda în care este exprimat contractul, cu condiţia sã nu depãşeascã 60% din rata dobânzii pentru obligaţiunile emise de statul în a cãrui monedã este exprimat contractul. De asemenea, rata garantatã a dobânzii va fi maximum 3,5% pentru contractele de asigurãri noi încheiate, emise în lei, şi maximum 2,5% pentru contractele de asigurãri noi încheiate, emise într-o altã valutã; (ii) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implicã faptul cã asigurãtorul este obligat sã foloseascã o ratã atât de ridicatã; (iii) prevederile pct. (i) nu se aplicã urmãtoarelor tipuri de contracte de asigurãri: 1. asigurãri de viaţã şi anuitãţi care sunt legate de fonduri de investiţii; 2. contracte de asigurãri cu primã unicã pentru o perioadã de pânã la 8 ani; 3. contracte de asigurãri fãrã participare la beneficii şi contracte de anuitãţi fãrã valoare de rãscumpãrare. În ultimele douã cazuri, la alegerea unei rate prudente a dobânzii pot fi luate în considerare moneda în care este exprimat contractul şi activele corespunzãtoare deţinute în acel moment şi, când activele societãţii sunt evaluate la valoarea lor actualã, randamentul anticipat al viitoarelor active. Rata dobânzii folositã nu poate depãşi randamentul previzionat al activelor, avându-se în vedere şi o deducere adecvatã. C. Elementele statistice de evaluare şi de alocare a cheltuielilor vor fi selectate cu prudenţã, avându-se în vedere obligaţiile asumate, tipul de poliţã şi costurile administrative şi comisioanele care se estimeazã cã vor fi plãtite. D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul investiţional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri viitoare, în concordanţã atât cu proiecţiile viitoare, cât şi cu metoda actualã de distribuire a bonusurilor. E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de exemplu utilizând valoarea viitoare a primelor nete de taxe de gestionare. Totuşi, evaluarea generalã, implicitã sau explicitã, trebuie sã fie mai mare sau egalã cu o estimare prudenţialã a viitoarelor cheltuieli relevante. F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi modificãri de la un an la altul ca urmare a unor modificãri arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul şi va fi de naturã sã permitã recunoaşterea repartizãrii beneficiilor în mod adecvat. ART. 2 Asigurãtorii care practicã activitatea de asigurãri de viaţã sunt obligaţi sã punã la dispoziţia publicului, la cerere, principiile şi metodele utilizate la calculul rezervelor tehnice, inclusiv al rezervelor pentru beneficii şi risturnuri.
CAP. II Active admise sã acopere rezervele tehnice
ART. 3 La investirea activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute se va ţine seama de tipul de activitate desfãşuratã de asigurãtor, astfel încât sã se asigure randamentul, siguranţa şi tranzacţionabilitatea investiţiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective. ART. 4 Societãţile de asigurare trebuie sã îşi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente, în conformitate cu prevederile cap. VIII. ART. 5 Pentru activitãţile desfãşurate în statele membre, activele admise sã acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în statele membre.
CAP. III Categorii de active admise sã acopere rezervele tehnice brute
ART. 6 Asigurãtorul care practicã activitatea de asigurãri de viaţã trebuie sã îşi acopere rezervele tehnice brute numai cu urmãtoarele categorii de active: A. Investiţii: (i) titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre; (ii) titluri emise de autoritãţi ale administraţiei publice locale; (iii) obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţã supravegheatã; (iv) acţiuni şi alte participaţii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţã supravegheatã; (v) unitãţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii; (vi) depozite şi conturi curente la instituţii de credit; (vii) terenuri şi construcţii în proprietatea societãţilor. B. Creanţe: (i) creanţe de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptãri în reasigurare; (ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare; (iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute. C. Altele: (i) cheltuieli de achiziţie reportate; (ii) disponibilitãţi în casierie. ART. 7 În evaluarea activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute se vor respecta urmãtoarele reguli: (i) activele admise sã acopere rezervele tehnice brute se evalueazã la valoarea netã, respectiv fãrã includerea cheltuielilor de achiziţie; (ii) activele admise sã acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe bazã prudenţialã, avându-se în vedere orice nerealizãri viitoare; (iii) valoarea activelor menţionate la art. 6 lit. A pct. (i)-(v) luatã în calcul va fi minimul dintre valoarea înregistratã în evidenţele contabile şi valoarea de piaţã; (iv) valoarea creanţelor admise sã acopere rezervele tehnice brute trebuie calculatã pe bazã prudenţialã, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanţele de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptãri în reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de primã brutã, pânã la nivelul acestora şi numai în mãsura în care nu sunt mai vechi de 30 de zile de la data scadentã prevãzutã în contract. Pentru recuperarea eficientã a creanţelor reprezentând prime de asigurare/reasigurare, asigurãtorii trebuie sã stabileascã mãsuri potrivit cãrora primele de asigurare încasate de intermediarii în asigurãri sã fie depuse în conturile asigurãtorilor în termen de maximum 5 zile de la încasarea acestora. Pentru ca activele care reprezintã creanţe de la asiguraţi şi intermediari, rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptãri în reasigurare, precum şi partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare sã fie luate în considerare ca active admise sã acopere rezervele tehnice, societãţile de asigurare vor asigura evidenţe tehnice şi contabile distincte, care sã permitã verificarea acestora, în orice moment, de cãtre Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor. Orice situaţie în care evidenţele nu permit aceste verificãri va conduce la excluderea acestor active din categoria activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute; (v) în cazul în care activele deţinute reprezintã o investiţie într-o filialã care administreazã integral sau parţial investiţiile asigurãtorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor cap. I-IV se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asigurãtorului fiind similar; (vi) cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în mãsura în care metoda de calcul al acestora este în concordanţã cu metoda de calcul al rezervelor matematice; (vii) terenurile şi construcţiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în mãsura în care asigurãtorul face dovada proprietãţii acestora şi sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietãţii va fi transmis odatã cu situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar încheiat, urmând ca la fiecare raportare din cursul anului asigurãtorul sã declare pe propria rãspundere dacã au intervenit sau nu modificãri în ceea ce priveşte situaţia proprietãţii; (viii) construcţiile admise sã acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puţin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurãri distincte încheiate cu un alt asigurãtor, sau vor fi autoasigurate, cu condiţia cedãrii riscului în reasigurare, în proporţie de cel puţin 70%, la reasigurãtorii externi.
CAP. IV Reguli privind dispersia activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute
ART. 8 Asigurãtorul care practicã activitatea de asigurãri de viaţã poate investi maximum: 1. 50% din rezervele tehnice brute în acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei de capital tranzacţionate pe o piaţã reglementatã şi supravegheatã, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii, cu respectarea pct. 2; 2. 5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii emise de aceeaşi entitate; 3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct. 4; 4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau într-o clãdire ori într-un numãr de terenuri sau clãdiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singurã investiţie; 5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilitãţi la instituţii de credit, dar nu mai mult de 10% din rezervele tehnice brute într-o singurã instituţie de credit; 6. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilitãţi în casierie. ART. 9 În cazul categoriilor de active admise sã acopere rezervele tehnice brute, altele decât cele prevãzute la art. 8, pentru care nu s-au prevãzut limite maxime, la investirea acestora asigurãtorul va respecta urmãtoarele reguli: 1. activele care acoperã rezervele tehnice brute trebuie sã fie diversificate şi dispersate într-o astfel de manierã încât sã nu existe o utilizare excesivã a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii; 2. investiţiile în anumite tipuri de active care prezintã un risc ridicat fie datoritã naturii activului, fie datoritã stãrii în care se aflã emitentul trebuie restricţionate la un nivel prudenţial; 3. limitãrile la anumite categorii de active trebuie sã ţinã seama de tratamentul reasigurãrilor în calculul rezervelor tehnice; 4. În cazul în care activele deţinute reprezintã o investiţie într-o filialã care administreazã integral sau parţial investiţiile asigurãtorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor cap. I-IV se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asigurãtorului fiind similar.
CAP. V Asigurãri de viaţã şi anuitãţi care sunt legate de fonduri de investiţii
ART. 10 Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unitãţilor într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conţinute într-un fond intern deţinut de asigurãtorul care practicã activitatea de asigurãri de viaţã, de regulã divizat în unitãţi, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauzã trebuie reprezentate cât mai exact posibil de aceste unitãţi sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unitãţi, de activele în cauzã. ART. 11 Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acţiunilor sau de altã valoare de referinţã, altele decât cele menţionate la art. 10, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauzã trebuie reprezentate cât mai exact posibil de unitãţile care trebuie sã reprezinte valoarea de referinţã sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unitãţi, de activele care prezintã garanţia şi tranzacţionabilitatea adecvate şi care corespund cât mai exact posibil celor pe care se bazeazã valoarea de referinţã specificã. ART. 12 Prevederile cap. II şi IV nu se aplicã activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor care sunt direct legate de beneficiile menţionate la art. 10 şi 11. Prevederile cap. I vizeazã rezervele tehnice, mai puţin pe cele care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiţii. ART. 13 Când beneficiile menţionate la art. 10 şi 11 includ o garantare a randamentului investiţiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzãtoare se aflã sub incidenţa prevederilor cap. I-IV. ART. 14 Rezerva pentru prime nealocate se va constitui la nivelul primelor brute subscrise, dar nealocate contului contractantului.
CAP. VI Prime brute subscrise
ART. 15 La stabilirea primelor brute subscrise se vor avea în vedere urmãtoarele: 1. pentru asigurãrile de viaţã la care durata contractului de asigurare este mai micã sau egalã cu un an, prima brutã subscrisã reprezintã valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente contractului de asigurare; 2. pentru asigurãrile de viaţã la care durata contractului de asigurare este mai mare de un an, prima brutã subscrisã se va stabili astfel: - pentru contractul de asigurãri de viaţã la care se încaseazã primã unicã, prima brutã subscrisã reprezintã valoarea primei brute unice, aferentã contractului de asigurare; - pentru contractul de asigurãri de viaţã la care prima de asigurare datoratã de asigurat se încaseazã în rate, prima brutã subscrisã reprezintã valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente unui an calendaristic din cadrul contractului de asigurare; - în cazul asigurãrilor de viaţã şi anuitãţilor care sunt legate de fonduri de investiţii, prima brutã subscrisã reprezintã prima brutã scadentã.
CAP. VII Coeficientul de lichiditate
ART. 16 (1) Coeficientul de lichiditate reprezintã raportul dintre activele lichide şi obligaţiile pe termen scurt ale asigurãtorului faţã de asiguraţi. (2) Activele lichide sunt: a) titlurile de stat şi obligaţiunile emise de autoritãţile administraţiei publice locale; b) depozitele bancare; c) disponibilitãţile în conturi curente şi casierie; d) valorile mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate, în urmãtoarele condiţii: - în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeaşi entitate; - în calculul activelor lichide obligaţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75; - în calculul activelor lichide acţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50; e) unitãţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond. (3) Activele prevãzute la alin. (2) lit. d) şi e) vor fi luate în calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide. (4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate. (5) Obligaţiile asigurãtorului faţã de asiguraţi, pe termen scurt, sunt: - 0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurãrilor de deces; - maximum dintre 0,5% din sumele asigurate şi 10% din valorile de rãscumpãrare, în cazul asigurãrilor care acoperã riscul de deces şi la care este garantatã o valoare de rãscumpãrare; - 10% din valorile de rãscumpãrare, în cazul asigurãrilor care nu acoperã riscul de deces şi la care este garantatã o valoare de rãscumpãrare; - rezerva de daune brutã. (6) Asigurãtorii au obligaţia de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurãri de viaţã de cel puţin 1. (7) Pentru activitãţile desfãşurate în statele membre, activele admise sã acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în statele membre. (8) În calculul coeficientului de lichiditate, activele lichide menţionate la alin. (2) se vor evalua la valoarea de piaţã. (9) Societãţile de asigurare sunt obligate sã aducã la cunoştinţa Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, în orice moment, diminuarea valorii activelor lichide care conduce la obţinerea unui coeficient de lichiditate sub cel prevãzut de norme. În astfel de cazuri, conducerea societãţii va înştiinţa Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor cu privire la cauzele diminuãrii lichiditãţii şi va prezenta un plan de mãsuri pe termen scurt în vederea îndeplinirii obligaţiei prevãzute la alin. (6).
CAP. VIII Reguli de congruenţã
ART. 17 Moneda în care se vor plãti angajamentele asigurãtorului va fi determinatã în conformitate cu urmãtoarele reguli: a) dacã obligaţiile asigurãtorului prevãzute în contract sunt exprimate într-o anumitã monedã, angajamentele asigurãtorului sunt considerate a fi plãtibile în acea monedã; b) societãţile de asigurare pot deţine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o sumã care sã nu depãşeascã mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumitã valutã; c) în cazul în care obligaţiile şi activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro; d) societãţile de asigurare pot sã nu îşi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacã prin aplicarea procedurilor de mai sus rezultã obligaţia acestora ca, pentru a respecta principiul de congruenţã, sã pãstreze activele într-o valutã care sã nu depãşeascã mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute; e) în cazul în care angajamentele pot fi plãtite într-o monedã, alta decât moneda unui stat membru, dacã investiţiile în acea monedã sunt reglementate, dacã moneda este supusã unor restricţii de transfer sau dacã, din motive similare, moneda nu este potrivitã pentru a acoperi rezervele tehnice, societãţile de asigurare nu sunt obligate sã respecte principiul de congruenţã.
CAP. IX Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor tehnice brute
ART. 18 Prevederile cap. I-V nu se aplicã activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asigurãtorul care practicã activitatea de asigurãri de viaţã este liber sã hotãrascã asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în activele sale totale.
CAP. X Dispoziţii finale
ART. 19 (1) Activele admise sã acopere rezervele tehnice nu pot fi transferate de la o categorie de asigurare la alta fãrã acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor. (2) Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice aferente asigurãrilor de viaţã plasamentele în instituţii de credit sau în societãţi de investiţii care nu mai deruleazã operaţiuni curente în legãturã cu obiectul lor de activitate şi/sau care sub orice formã şi-au încetat activitatea şi/sau nu şi-au respectat obligaţiile faţã de terţi. ART. 20 Categoriile de active menţionate la cap. III sunt admise sã acopere rezervele tehnice brute numai în situaţia în care acestea nu sunt grevate de sarcini. ART. 21 Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţioneazã în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 22 Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25 şi 26 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţã.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
