Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ministrul sãnãtãţii şi familiei,
în temeiul prevederilor <>art. 12, 15 şi 22 din Legea nr. 100/1998 privind asistenta de sãnãtate publica, ale <>Legii asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale de sãnãtate publica nr. DB 8.093 din 10 septembrie 2001,
emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Angajatorii din sectoarele public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital strãin, sunt obligaţi sa asigure supravegherea stãrii de sãnãtate a tuturor angajaţilor în relatie cu determinantii profesionali specifici postului/locului de munca prin servicii de medicina muncii.
ART. 2
(1) Serviciile de medicina muncii funcţioneazã potrivit reglementãrilor Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, activitatea acestora având un caracter predominant preventiv.
(2) Atribuţiile serviciului de medicina muncii sunt:
a) organizarea şi participarea la evaluarea riscurilor profesionale;
b) monitorizarea stãrii de sãnãtate a angajaţilor prin: examene medicale la angajarea în munca, examen medical de adaptare, control medical periodic, examen medical la reluarea muncii;
c) reabilitarea profesionalã, reinsertia, reorientarea profesionalã în caz de accident de munca, boala profesionalã, boala legatã de profesie sau dupã afecţiuni cronice;
d) comunicarea riscului profesional cãtre toţi factorii implicaţi în procesul muncii;
e) consilierea angajatorului privind adaptarea muncii la caracteristicile psihofiziologice ale angajaţilor;
f) acordarea asistenţei medicale de urgenta în caz de accidente de munca sau boli acute în timpul activitãţii profesionale;
g) consilierea angajatorului pentru fundamentarea strategiei de sãnãtate şi securitate la locul de munca;
h) participarea la sistemul informaţional naţional privind accidentele de munca şi bolile profesionale.
ART. 3
Serviciile de medicina muncii vor fi coordonate de medici specialişti de medicina muncii şi vor avea în structura asistenţi medicali cu pregãtire de profil.
ART. 4
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei stabileşte personalul medical superior şi mediu sanitar, necesar pentru asigurarea activitãţii de medicina muncii întregii populaţii active, şi aproba programul naţional de formare profesionalã.
ART. 5
Serviciile de medicina muncii se organizeazã ca:
1. serviciu de medicina muncii - unitate funcţionalã în structura unitãţilor de stat sau private;
2. serviciu de medicina muncii, înfiinţat în baza <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare.
ART. 6
Angajatorul asigura respectarea standardelor de calitate în organizarea serviciului propriu de medicina muncii şi este obligat sa asigure fondurile necesare pentru aparatura de specialitate, medicamentele de urgenta, vaccinurile, materialele sanitare consumabile, conform reglementãrilor Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei.
ART. 7
Angajatorii nu pot interveni prin nici un mijloc în influentarea activitãţii medicale, conţinutului acesteia, concluziilor şi mãsurilor medicale stabilite.
ART. 8
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei abiliteaza serviciile de medicina muncii, care pot fi:
1. cabinete de medicina muncii din centre medicale, publice şi private;
2. secţii de medicina muncii din institute de sãnãtate publica;
3. secţii clinice de medicina muncii şi boli profesionale;
4. centre de monitorizare a unitãţilor cu risc profesional;
5. compartimente de medicina muncii din direcţiile de sãnãtate publica teritoriale.
ART. 9
Serviciul de medicina muncii organizat de angajator respecta timpul minim necesar pentru asigurarea calitãţii prestaţiilor de medicina muncii. Acest timp este de o ora pe luna pentru:
1. 20 de angajaţi tehnico-administrativ;
2. 15 muncitori;
3. 10 angajaţi care necesita supraveghere medicalã specifica (femei gravide, persoane cu handicap).
ART. 10
Angajatorul este obligat sa respecte concluziile medicului de medicina muncii şi sa asigure fondurile necesare pentru realizarea urmãtoarelor obiective:
1. angajarea salariaţilor în posturi corespunzãtoare aptitudinilor lor fiziologice şi psihologice;
2. menţinerea şi promovarea stãrii de sãnãtate, precum şi menţinerea capacitãţii de munca a salariaţilor;
3. prevenirea accidentelor de munca, a bolilor profesionale şi a celor legate de profesie.
ART. 11
Activitatea de medicina muncii la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, este coordonata metodologic şi informaţional de direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin compartimentele de medicina muncii.
ART. 12
Serviciile de medicina muncii au obligaţia sa asigure raportarea datelor solicitate în sistemul informaţional naţional (morbiditate profesionalã, morbiditate cu incapacitate temporarã de munca, accidente de munca etc.)
ART. 13
Institutele de sãnãtate publica din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Targu Mures, Sibiu şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii - I.N.C.D.P.M. Bucureşti asigura asistenta şi îndrumare tehnica de medicina muncii în zonele arondate şi efectueazã studii de cercetare şi evaluare a riscurilor profesionale la locurile de munca.
ART. 14
Prezentul ordin va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul sãnãtãţii şi familiei,
Daniela Bartos
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
