Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDIN nr. 544 din 22 noiembrie 2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sanatate si inspectie veterinara dupa importul in Romania din tari terte de bovine, ovine, caprine, porcine, carne proaspata sau produse din carne provenite de la acestea
În temeiul prevederilor <>art. 31 alin. 1 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, vazand Referatul de aprobare nr. 160.415 din 17 octombrie 2002, întocmit de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara,
ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor emite urmãtorul ordin:
ART. 1 Se aproba Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate şi inspecţie veterinara dupã importul în România din tari terţe de bovine, ovine, caprine, porcine, carne proaspãta sau produse din carne provenite de la acestea, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin. ART. 2 Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara, institutele centrale de profil şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. ART. 3 Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin. ART. 4 La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga orice alta dispoziţie contrarã. ART. 5 Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii.
Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor, Ilie Sarbu
Bucureşti, 22 noiembrie 2002. Nr. 544.
ANEXA 1
NORMA SANITARĂ VETERINARA privind problemele de sãnãtate şi inspecţie veterinara dupã importul în România din tari terţe de bovine, ovine, caprine şi porcine, carne proaspãta sau produse din carne provenite de la acestea
CAP. 1 Prevederi generale
ART. 1 (1) Prezenta norma sanitarã veterinara se aplica importului din tari terţe de: a) animale domestice din speciile bovine şi porcine pentru reproducţie, producţie sau tãiere; b) animale domestice din speciile ovine şi caprine pentru reproducţie, creştere, ingrasare sau tãiere; c) carne proaspãta provenind de la animalele domestice din speciile: bovine, inclusiv specia Bubalus bubalis şi Bison bison, ovine, caprine, porcine şi solipede domestice; d) carne proaspãta provenitã de la biongulate şi solipede sãlbatice importate din ţãrile terţe de unde aceasta este admisã conform art. 3; e) produsele din carne provenite din carne proaspãta, conform Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 401/2002 . (2) Prezenta norma sanitarã veterinara nu se aplica: a) animalelor destinate exclusiv pasunatului sau tractiunii, aflate temporar în vecinãtatea frontierelor României; b) carnii şi produselor din carne, altele decât cele la care se referã lit. e), care fac parte din bagajul personal al cãlãtorilor pentru consumul lor personal, în mãsura în care cantitatea nu depãşeşte 1 kg pe persoana, cu condiţia ca ele sa provinã dintr-o ţara terta sau o parte a unei tari terţe care este înscrisã în lista întocmitã conform art. 3 şi din care importul nu este interzis; c) carnii şi produselor din carne, altele decât cele la care se referã lit. e), trimise ca pachete mici unor persoane private, cu condiţia ca aceasta carne şi produse din carne sa nu fie destinate comercializãrii, cantitatea sa nu depãşeascã 1 kg şi sa provinã dintr-o ţara terta sau o parte a acesteia care este înscrisã pe lista întocmitã conform art. 3 şi din care importul nu este interzis; d) carnii şi produselor din carne pentru consumul echipajului şi pasagerilor de la bordul mijloacelor de transport internaţionale. Atunci când o astfel de carne sau produse din carne ori deşeurile lor menajere sunt descãrcate, ele trebuie sa fie distruse. Nu este necesarã distrugerea carnii sau a produselor din carne când acestea sunt transferate, direct sau dupã ce s-au aflat provizoriu sub control vamal, dintr-un mijloc de transport în altul; e) cantitãţilor ce nu depãşesc 1 kg de produse din carne care sunt supuse tratamentului termic într-un recipient ermetic închis, la o valoare Fo egala sau mai mare de 3,00, atunci când: 1. produsele fac parte din bagajul personal al cãlãtorilor şi sunt destinate consumului personal; 2. produsele sunt trimise ca pachete mici unor persoane private, cu condiţia ca aceste produse din carne sa nu fie folosite pentru comercializare. ART. 2 (1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare, definiţiile menţionate în art. 2 din Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate a animalelor, ce afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 236/2002 , din Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 401/2002 , şi din Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspãta, toate aceste norme, amendate ultima data de Norma sanitarã veterinara privind controalele veterinare referitoare la comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animala, de Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, amendata ultima data de Norma sanitarã veterinara privind controalele veterinare referitoare la comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animala şi de Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate şi certificarea veterinara pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu ovine şi caprine, trebuie sa se aplice dupã cum este necesar. (2) Prezenta norma sanitarã veterinara nu se aplica în cazul carnii de pasare. (3) În sensul prezentei norme sanitare veterinare, se înţelege prin: a) medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinara competenta; b) ţara de destinaţie - statul cãtre care animalele, carnea proaspãta sau produsele din carne sunt trimise dintr-o ţara terta; c) ţara terta - statul situat în afarã graniţelor Uniunii Europene; d) import - introducerea pe teritoriul României a animalelor, carnii proaspete sau a produselor din carne provenite din tari terţe; e) exploatatie - întreprindere agricolã, industriala sau comercialã aflatã sub control oficial, situata pe teritoriul unei tari terţe, în care bovinele şi porcinele pentru reproducţie, producţie ori tãiere, ovinele sau caprinele pentru reproducţie, creştere, ingrasare ori tãiere sunt ţinute şi crescute în mod obişnuit; f) zona indemna de epizootii - zona în care, conform constatãrilor oficiale, nu s-a înregistrat la animale nici o boala infectioasa sau contagioasa cuprinsã în lista elaborata în conformitate cu procedura nationala pentru o perioada de timp determinata şi în cadrul unei raze definite, în conformitate cu aceeaşi procedura. ART. 3 (1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa întocmeascã lista ţãrilor terţe sau a anumitor pãrţi din acestea din care România autorizeaza importul de: a) bovine, ovine, caprine şi porcine domestice pentru reproducţie, producţie sau tãiere; b) carne proaspãta provenitã de la animale domestice din speciile: bovine, inclusiv specia Bubalus bubalis şi Bison bison, ovine, caprine, porcine sau solipede domestice şi produse din carne fabricate din carnea menţionatã; c) carne proaspãta provenitã de la animale sãlbatice biongulate şi solipede sãlbatice, ţinând seama de situaţia epidemiologica din acele tari sau pãrţi ale acestora. Aceasta lista poate fi suplimentata sau amendata conform procedurii naţionale, prin elaborarea unor reglementãri referitoare la produsele din carne, în ceea ce priveşte specia animala şi în cazul prevãzut de art. 21 alin. (2), în ceea ce priveşte tratamentul solicitat. (2) Pentru a decide, atât în cazul bovinelor, ovinelor, caprinelor şi porcinelor, cat şi în cazul carnii proaspete şi produselor din carne provenite de la acestea, dacã o ţara terta sau o parte a acesteia poate fi inclusã pe lista, trebuie sa se ţinã seama în special de: a) statusul de sãnãtate a efectivului, a altor animale domestice şi a faunei sãlbatice din ţara terta, o atentie specialã fiind acordatã bolilor exotice ale animalelor şi situaţiei mediului în acea ţara, ce poate periclita sãnãtatea publica şi a animalelor din România; b) regularitatea şi rapiditatea informaţiilor furnizate de ţara terta referitor la existenta bolilor infectioase sau contagioase ale animalelor de pe teritoriul sau, în special a celor menţionate în listele A şi B ale Oficiului Internaţional de Epizootii; c) legislaţia tarii respective privind prevenirea şi controlul bolilor animalelor; d) structura serviciilor veterinare din ţara respectiva şi puterea de care dispun; e) organizarea şi implementarea mãsurilor de prevenire şi control al bolilor contagioase ale animalelor; f) legislaţia tarii respective privind utilizarea unor substanţe medicamentoase, în special legislaţia referitoare la interzicerea sau autorizarea substanţelor medicamentoase, comercializarea acestora, precum şi regulile care cuprind administrarea şi inspecţia acestora. (3) Pentru a decide, în cazul produselor din carne, dacã o ţara terta poate fi inclusã în lista, trebuie sa se ţinã seama, printre altele, de garanţiile furnizate de ţara terta, referitoare la sãnãtatea publica şi la cea a animalelor. (4) Lista ţãrilor terţe sau a anumitor pãrţi din acestea din care România autorizeaza importul şi toate amendamentele la aceasta vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 4 (1) În conformitate cu procedura nationala, trebuie sa fie elaborate una sau mai multe liste ale unitãţilor din care România poate autoriza importul de carne proaspãta sau de produse din carne. În conformitate cu regulile detaliate de implementare care vor fi stabilite de autoritatea veterinara centrala, conform procedurii naţionale, lista sau listele pot fi amendate ori suplimentate de aceasta în funcţie de rezultatele inspectiilor prevãzute la art. 5, Comisia Europeanã fiind în prealabil informatã despre acest lucru. (2) Pentru a decide dacã un abator, o unitate de transare, de procesare a produselor din carne sau un depozit frigorific situat în afarã abatorului, unitãţii de transare ori de procesare a produselor din carne poate fi inclus în una dintre listele amintite, trebuie sa se ţinã seama, în special, de: a) garanţiile pe care ţara terta le poate oferi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prezentei norme sanitare veterinare; b) legislaţia tarii terţe cu privire la administrarea la animalele destinate tãierii a oricãrei substanţe care poate afecta salubritatea carnii sau a produselor din carne; c) respectarea, în cazul carnii proaspete, în fiecare situaţie particularã a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare şi a celor menţionate în anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete. Totuşi pot fi permise derogãri de la pct. 14 lit. c) subpct. 2, 3, 4 şi pct. 42 lit. A subpct. 2 din anexa nr. 1 la norma sanitarã veterinara menţionatã mai sus, în conformitate cu procedura nationala, dacã ţara terta furnizeazã garanţii similare. În acest caz, în fiecare situaţie se stabilesc condiţii sanitare veterinare cel puţin echivalente celor menţionate în anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de producere şi comercializare a carnii proaspete, conform procedurii naţionale. Conform aceleiaşi proceduri, pot fi solicitate garanţii în ceea ce priveşte calitatea apei potabile utilizate într-o unitate şi supravegherea medicalã a personalului; d) respectarea, în cazul produselor din carne, în fiecare situaţie particularã a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare şi a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; e) organizarea serviciului de inspecţie a carnii din ţara terta sau din pãrţi ale acesteia, eficienta acestuia, puterea de care dispune şi supravegherea la care aceasta sau acestea sunt supuse. Conform aceleiaşi proceduri, pot fi solicitate garanţii specifice referitoare la calitatea apei potabile utilizate în unitãţi şi supravegherea medicalã a personalului care prelucreaza sau manipuleaza carnea proaspãta. (3) Un abator, o unitate de transare, de procesare în vederea obţinerii produselor din carne sau un depozit frigorific situat în afarã abatorului, unitãţii de transare sau a celei de procesare poate fi înscris pe lista sau listele amintite numai dacã este situat în una dintre ţãrile terţe sau în pãrţi ale ţãrilor terţe la care se referã art. 3 alin. (1) şi dacã acestea, suplimentar, au fost autorizate oficial pentru exportul în Uniunea Europeanã de cãtre autoritatea competenta a tarii terţe. Aceasta autorizare trebuie sa fie supusã respectãrii urmãtoarelor cerinţe: a) îndeplinirea prevederilor anexei nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, respectiv ale anexelor nr. 1 şi 2 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; b) supravegherea permanenta a acestora de cãtre un medic veterinar oficial al tarii terţe. (4) Lista sau listele ţãrilor terţe sau ale anumitor pãrţi din acestea din care România autorizeaza importul şi toate amendamentele la acestea trebuie sa fie publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 5 (1) Inspectarea unitãţilor prevãzute la art. 4 alin. (3) trebuie sa fie efectuatã, la fata locului, de cãtre experţii veterinari ai României, pentru a se verifica dacã prevederile prezentei norme sanitare veterinare sunt aplicate corespunzãtor. (2) În cadrul Programului naţional de inspecţie trebuie sa se efectueze o inspecţie în limitele prezentului articol, evidentiind, dacã este cazul, fapte serioase contra unei unitãţi autorizate, autoritatea veterinara centrala trebuind sa informeze Comisia Europeanã şi sa adopte în acest caz o decizie de suspendare provizorie a autorizaţiei. Trebuie sa fie luatã o decizie finala în conformitate cu procedura nationala. (3) Aceste inspecţii trebuie sa fie efectuate în beneficiul României, care va trebui sa suporte costul oricãror cheltuieli implicate în legatura cu aceasta. (4) Frecventa şi procedura acestor inspecţii trebuie sa fie determinate în conformitate cu procedura nationala.
CAP. 2 Importul de bovine, ovine, caprine şi porcine
ART. 6 (1) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 3 alin. (1), România trebuie sa autorizeze importul de animale cuprinse în prezenta norma sanitarã veterinara, numai dacã acestea provin din tari terţe: a) care au fost libere de bolile la care animalele respective sunt receptive: 1. în ultimele 12 luni înaintea importului, în privinta pestei bovine, pleuropneumoniei contagioase, bolii limbii albastre, pestei porcine africane şi encefalomielitei porcine boala de Teschen -, pestei rumegatoarelor mici, bolii epizootice hemoragice, variolei ovine şi caprine şi a febrei Vaii de Rift; 2. în ultimele 6 luni, în privinta stomatitei veziculoase contagioase; b) în care în ultimele 12 luni nu s-au efectuat vaccinari impotriva bolilor menţionate la lit. a) pct. 1, la care aceste animale sunt receptive. (2) Autoritatea veterinara centrala nu autorizeaza introducerea din teritoriul unei tari terţe a animalelor receptive la virusul aftos decât în urmãtoarele condiţii: a) atunci când animalele provin dintr-o ţara terta care a fost libera de febra aftoasa de cel puţin 2 ani, care nu a practicat vaccinarea în ultimele 12 luni înaintea exportului şi care nu accepta pe teritoriul sau animale care au fost vaccinate impotriva febrei aftoase în ultimele 12 luni; b) atunci când animalele provin dintr-o ţara terta care a fost libera de febra aftoasa de cel puţin 2 ani, care practica vaccinarea animalelor şi care accepta animale vaccinate pe teritoriul sau, autoritatea veterinara centrala a tarii respective trebuind sa acorde garanţii ca: 1. animalele nu au fost vaccinate impotriva febrei aftoase; 2. animalele au reactionat negativ la testul viral pentru febra aftoasa, efectuat prin metoda raclarii laringotraheale testul probang; 3. animalele au reactionat negativ la un test serologic efectuat pentru detectarea anticorpilor febrei aftoase; 4. animalele au fost izolate în ţara exportatoare la o ferma de carantina timp de 14 zile înaintea exportului cãtre România, sub supravegherea unui medic veterinar oficial. În acest scop nici un animal aflat în ferma de carantina nu trebuie sa fi fost vaccinat contra febrei aftoase pe parcursul a 21 de zile precedente exportului şi nici un animal, altul decât cele care fac parte din transport, nu trebuie sa fie introdus în ferma de carantina pe parcursul aceleiaşi perioade; 5. se aplica mãsurile de carantina a animalelor importate pentru o perioada de 21 de zile. (3) Atunci când animalele provin dintr-o ţara terta care nu este libera de febra aftoasa de cel puţin 2 ani, autoritatea veterinara centrala a tarii exportatoare trebuie sa acorde: a) garanţiile la care s-a fãcut referire la alin. (2). b) garanţiile suplimentare care urmeazã a fi decise în conformitate cu procedura nationala. (4) În privinta pestei porcine clasice, porcinele trebuie sa provinã din teritoriul sau o parte a teritoriului unei tari terţe care: a) a fost libera de pesta porcina clasica pentru cel puţin 12 luni înainte de export; b) nu a permis vaccinarea contra pestei porcine clasice în cele 12 luni precedente exportului; c) nu accepta pe teritoriul sau porcine care au fost vaccinate antipestos cu cel puţin 12 luni înainte de export. (5) Prin derogare de la alin. (4), se poate decide, în conformitate cu procedura nationala, sa se autorizeze importul porcinelor provenind dintr-o parte a teritoriului unei terţe, cu condiţia ca vaccinarea impotriva pestei porcine clasice sa fie interzisã pe întreg teritoriul acelei tari terţe, iar acea parte a teritoriului tarii terţe respective sa îndeplineascã condiţiile stabilite la alin. (4). (6) Prin derogare de la alin. (4), în eventualitatea în care pesta porcina clasica apare într-o ţara terta care îndeplineşte în condiţiile alin. (4), se poate decide, în conformitate cu procedura nationala, ca perioada de 12 luni la care s-a fãcut referire la alin. (4) lit. a) sa se reducã la 6 luni, dacã: a) un focar sau un numãr de focare legate între ele epizootologic apare într-o zona limitatã geografic; b) focarul sau focarele au fost eradicate într-o perioada de 3 luni, fãrã a se recurge la vaccinare. ART. 7 (1) În conformitate cu procedura nationala, se poate decide ca prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) sa fie aplicate unei pãrţi a teritoriului unei tari terţe. (2) În conformitate cu aceeaşi procedura, prin derogare de la prevederile art. 6 alin. (1) lit. b), importul de animale la care se referã prezenta norma sanitarã veterinara poate fi permis în anumite condiţii şi din tari terţe sau din pãrţi ale acestor tari în care este practicatã vaccinarea impotriva uneia sau mai multor boli menţionate la art. 6 alin. (1) lit. a). ART. 8 (1) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 6 şi 7, autoritatea veterinara centrala a României poate sa autorizeze importul dintr-o ţara terta numai de animale la care se face referire în prezenta norma sanitarã veterinara, dacã acestea îndeplinesc condiţiile stabilite conform procedurii naţionale pentru importul din acea ţara terta, în funcţie de specie şi de destinaţia animalelor. (2) Se poate decide, în conformitate cu procedura nationala, ca autorizaţiile sa fie limitate la anumite specii şi categorii, şi anume la bovine sau porcine pentru tãiere, creştere ori producţie, la ovine sau caprine pentru reproducţie, creştere, ingrasare ori tãiere sau la animale destinate unor scopuri speciale, precum şi ca toate mãsurile necesare de sãnãtate a animalelor sa fie aplicate dupã import. În cazul animalelor pentru reproducţie, creştere, producţie sau ingrasare, condiţiile impuse conform prezentului alineat pot varia, în scopul de a tine seama de prevederile speciale privind beneficiul României în cadrul comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene. (3) Referitor la stabilirea condiţiilor de sãnãtate a animalelor conform alin. (1): a) condiţiile stabilite în anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate a animalelor care afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine trebuie sa se aplice ca referinta de baza pentru tuberculoza bovina şi bruceloza porcina şi bovina; b) condiţiile stabilite la art. 4, 5 şi 6 sau pentru aplicarea art. 7 şi 8, cuprinse în anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate şi certificarea veterinara pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu ovine şi caprine, trebuie sa fie aplicate ca referinta de baza pentru bolile la care ovinele şi caprinele sunt receptive. Se poate decide, în conformitate cu procedura nationala, pe o baza diferita de la caz la caz, sa se acorde derogãri de la aceste condiţii, atunci când ţara terta respectiva furnizeazã garanţii de sãnãtate a animalelor. În acest caz condiţiile de sãnãtate a animalelor cel puţin echivalente cu cele din articolele sau anexa menţionatã, trebuie sa fie stabilite în conformitate cu aceeaşi procedura, în vederea permiterii intrãrii unor astfel de animale în România. ART. 9 Atunci când autoritatea veterinara centrala considera ca vaccinarile utilizate impotriva febrei aftoase într-o ţara terta contra virusurilor de tip A, O şi C au unele deficiente, aceasta trebuie sa interzicã introducerea în teritoriul sau de bovine, ovine, caprine şi porcine din ţãrile terţe vizate. Autoritatea veterinara centrala trebuie sa informeze Comisia Europeanã şi celelalte state membre ale Uniunii Europene cat mai curând posibil despre decizia ei şi trebuie sa defineascã motivele pentru care a luat aceasta hotãrâre. Aceasta hotãrâre trebuie sa fie luatã în conformitate cu procedura nationala. ART. 10 (1) Autoritatea veterinara centrala va autoriza importul de bovine, ovine, caprine şi porcine dacã, înainte de ziua exportului în România, aceste animale au rãmas pe teritoriul sau o parte a teritoriului unei tari terţe care figureazã pe lista stabilitã în concordanta cu art. 3 alin. (1), timp de: a) 6 luni, în cazul bovinelor sau porcinelor pentru reproducţie ori producţie şi ovinelor sau caprinelor pentru creştere, reproducţie ori ingrasare; b) 3 luni, în cazul animalelor pentru tãiere. (2) Animalele care au mai puţin de 6 luni, respectiv de 3 luni, trebuie sa fi rãmas pe teritoriul respectiv de la naştere. ART. 11 (1) Autoritatea veterinara competenta trebuie sa autorizeze importul de bovine, ovine, caprine sau porcine numai dacã acestea sunt însoţite de un certificat de sãnãtate întocmit de un medic veterinar oficial al tarii terţe exportatoare. Acest certificat trebuie: a) sa fie emis în ziua imbarcarii animalelor pentru transportul cãtre România; b) sa fie întocmit cel puţin în limba engleza şi romana, în cazul importului în România, şi în cel puţin una dintre limbile oficiale ale tarii de destinaţie şi una dintre limbile oficiale ale tarii care efectueazã controlul exportului, în cazul importului într-o ţara membra a Uniunii Europene; c) originalul certificatului de sãnãtate trebuie sa însoţeascã animalele; d) sa ateste ca bovinele, ovinele, caprinele sau porcinele îndeplinesc cerinţele prezentei norme sanitare veterinare şi pe cele stabilite conform prezentei norme sanitare veterinare cu privire la importul din tari terţe; e) sa fie constituit dintr-o singura fila de hârtie; f) sa fie emis pe numele unui singur destinatar. (2) Certificatul de sãnãtate trebuie sa fie conform modelului stabilit prin procedura nationala. ART. 12 Imediat dupã sosirea în România, animalele pentru tãiere trebuie sa fie duse direct la abator şi sacrificate în termen de 3 zile lucrãtoare de la recepţia lor în abator. Fãrã a aduce atingere condiţiilor speciale care pot fi stabilite în conformitate cu procedura nationala, autoritatea veterinara centrala poate, din motive de sãnãtate animala, sa desemneze abatorul la care se vor transporta acestea.
CAP. 3 Importul de carne proaspãta
ART. 13 (1) Carnea proaspãta trebuie sa provinã de la animale care au rãmas pe teritoriul sau într-o parte a teritoriului tarii terţe exportatoare înscrise pe lista elaborata în conformitate cu art. 3 alin. (1) cel puţin 3 luni înainte de a fi tãiate sau de la naştere dacã animalele vizate au mai puţin de 3 luni. (2) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 3 alin. (1), autoritatea veterinara centrala trebuie sa autorizeze importul de carne proaspãta numai dacã aceasta provine din tari terţe care: a) au fost libere în ultimele 12 luni înaintea exportului de urmãtoarele boli la care animalele de la care provine carnea sunt receptive: pesta bovina, pesta porcina africana, encefalomielita contagioasa - boala Teschen; b) nu au efectuat nici un fel de vaccinari cu 12 luni înaintea exportului impotriva bolilor menţionate la lit. a), la care animalele de la care provine carnea sunt receptive; c) nu s-a înregistrat nici un caz de pesta porcina clasica în ultimele 12 luni înaintea exportului, vaccinarea impotriva pestei porcine clasice nu a fost autorizata cu cel puţin 12 luni înaintea exportului şi nici un animal nu a fost vaccinat impotriva pestei porcine clasice în cele 12 luni precedente. (3) Fãrã a aduce atingere art. 3 alin. (1): a) importul de carne proaspãta din ţãrile terţe în care febra aftoasa produsã de serotipul O, A ,C este endemica, nu se practica sacrificarea sistematica în cazul apariţiei unui focar de febra aftoasa, iar vaccinarea este practicatã poate fi permis în urmãtoarele condiţii: 1. ţara terta sau regiunea din ţara terta este autorizata în baza procedurii naţionale a României; 2. carnea este maturata, pH-ul este controlat, carnea este dezosata, iar ganglionii limfatici majori îndepãrtaţi; 3. importul de organe pentru consumul uman nu este permis. În funcţie de rezultatul cercetãrilor ştiinţifice autoritatea veterinara centrala poate aduce amendamente la aceasta decizie. Condiţii speciale pot fi stabilite pentru organele destinate hranei pentru animale de companie sau pentru industria farmaceutica. Aceste condiţii trebuie sa fie adoptate conform procedurii naţionale a României; b) importul de carne proaspãta din ţãrile terţe în care vaccinarea contra febrei aftoase cu serotipurile SAT sau ASIA 1 este utilizata trebuie sa fie permis numai în urmãtoarele condiţii: 1. ţara terta are regiuni unde vaccinarea nu este permisã şi nu a apãrut nici un caz de febra aftoasa în ultimele 12 luni înaintea exportului, iar regiunile sunt autorizate în baza procedurii naţionale; 2. carnea este maturata, dezosata, principalii ganglioni limfatici sunt îndepãrtaţi şi este importata dupã 3 sãptãmâni de la sacrificarea animalelor; 3. importul organelor de animale din aceste tari nu este pemis; c) importul de carne proaspãta din ţãrile terţe în care vaccinarea este practicatã şi care au fost libere de febra aftoasa în ultimele 12 luni înainte de export trebuie sa fie permis în conformitate cu condiţiile stabilite în baza procedurii naţionale; d) importul de carne proaspãta din ţãrile terţe în care se efectueazã vaccinarea antiaftoasa de rutina şi care sunt declarate libere de febra aftoasa trebuie sa fie permis în baza procedurii naţionale şi în conformitate cu regulile care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene; e) reguli suplimentare pot fi aplicate ţãrilor terţe la care se face referire la lit. a) şi b) şi trebuie sa fie stabilite în concordanta cu procedura nationala. ART. 14 (1) În baza procedurii naţionale, se poate decide ca prevederile art. 13 alin. (2) lit. a) sa se aplice numai unei pãrţi a teritoriului tarii terţe exportatoare. (2) Conform aceleiaşi proceduri şi prin derogare de la art. 13 alin. (2) lit. b), importul de carne proaspãta poate fi permis, în anumite condiţii, dintr-o ţara terta sau o parte a teritoriului acelei tari terţe unde vaccinarea a fost efectuatã impotriva uneia sau mai multor boli la care a fãcut referire art. 13 alin. (2) lit. a). (3) În conformitate cu procedura nationala, poate fi acordatã o derogare de la art. 13 alin. (2) lit. c). ART. 15 (1) Fãrã a aduce atingere art. 13 şi 14, autoritatea veterinara centrala poate sa autorizeze importul de carne proaspãta dintr-o ţara terta numai în cazul în care carnea este conformã cu cerinţele de sãnãtate publica şi de sãnãtate a animalelor adoptate în concordanta cu procedura nationala pentru importul de carne proaspãta din acea ţara. (2) Totuşi autoritatea veterinara centrala poate autoriza importul de glande şi organe, inclusiv de sânge, ca materii prime pentru industria farmaceutica, dacã acestea provin din tari terţe care sunt înscrise pe lista elaborata în baza art. 3 alin. (1) şi nu sunt supuse nici unei interdicţii. Condiţiile generale ce urmeazã a fi îndeplinite pentru importul menţionat trebuie sa se stabileascã în conformitate cu procedura nationala. (3) În conformitate cu procedura nationala, autoritatea veterinara centrala poate autoriza importul materiilor prime menţionate la alin. (2), care provin din tari terţe care sunt înscrise pe lista în baza condiţiilor care se stabilesc ţinând cont de situaţia specifica a sãnãtãţii animalelor din ţãrile terţe vizate. (4) Prevederile referitoare la condiţiile de import menţionate, stabilite în conformitate cu procedurile la care se face referire la alin. (2) şi (3), nu trebuie în nici un caz sa fie mai favorabile decât cele care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene. ART. 16 (1) Autoritatea veterinara centrala nu trebuie sa autorizeze importul de carne proaspãta sub forma de carcase sau semicarcase în cazul porcinelor şi jumãtãţi sau sferturi în cazul animalelor din speciile bovine şi solipede, cu excepţia cazului în care este posibila reconstituirea carcasei întregi a fiecãrui animal. (2) Carnea proaspãta astfel importata trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) sa fie obţinutã într-un abator inclus pe lista stabilitã în concordanta cu art. 4 alin. (1); b) sa provinã de la animale destinate tãierii, inspectate ante-mortem de un medic veterinar oficial în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete şi declarate clinic sanatoase pentru tãiere în scopul exportului de carne în România. În funcţie de situaţia fiecãrei tari pot fi stabilite condiţii suplimentare specifice, referitoare la anumite boli care pot afecta sãnãtatea publica; c) sa fie obţinutã în conformitate cu condiţiile de igiena menţionate în cap. VII din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile se sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; d) sa fie supusã unei inspecţii post-mortem, efectuatã sub responsabilitatea şi controlul direct al medicului veterinar oficial, în conformitate cu cap. VII din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, şi sa nu prezinte nici o modificare, în afarã unor leziuni traumatice apãrute la scurt timp înainte de tãiere sau malformatii ori modificãri localizate, cu condiţia sa se stabileascã prin teste de laborator corespunzãtoare, atunci când este necesar, faptul ca modificãrile nu fac carcasele şi organele improprii consumului uman sau periculoase pentru sãnãtatea publica. În conformitate cu procedura nationala, pot fi decise ulterior condiţii suplimentare adaptate situaţiei specifice ţãrilor menţionate nominal, cu privire la anumite boli care pot periclita sãnãtatea publica; e) marca de sãnãtate sa fie aplicatã în concordanta cu cap. XI din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; f) sa fie depozitata dupã inspecţia post-mortem efectuatã conform lit. d) în spaţii frigorifice autorizate în condiţii de igiena satisfãcãtoare şi în conformitate cu prevederile din cap. IV din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; g) sa fie transportatã în conformitate cu cap. XV din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete şi sa fie supusã manipulãrii în condiţii de igiena satisfãcãtoare. (3) Atunci când efectueazã inspecţia post-mortem la care se face referire la alin. (2) lit. d) şi atunci când se verifica îndeplinirea condiţiilor de igiena la care se face referire la alin. (2) lit. c), precum şi a condiţiilor prevãzute la cap. XIV din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, medicul veterinar oficial poate fi ajutat de personal auxiliar care lucreazã sub responsabilitatea acestuia. Personalul auxiliar trebuie: a) sa fie desemnat de autoritatea veterinara centrala a tarii exportatoare, în conformitate cu prevederile în vigoare; b) sa aibã pregãtirea corespunzãtoare; c) sa aibã un statut care garanteazã imparţialitatea acestuia fata de activitãţile ce decurg în unitate; d) sa nu aibã nici o putere de decizie referitoare la rezultatul final al inspecţiei de sãnãtate publica. ART. 17 (1) Prin derogare de la art. 16 alin. (1), autoritatea veterinara centrala poate sa permitã importul de: a) semicarcase, semicarcase transate în nu mai mult de trei bucãţi, sferturi sau organe care îndeplinesc condiţiile stabilite la art. 16 alin. (2) şi (3) de la abatoare desemnate în acest scop, în conformitate cu procedura nationala; b) carne transata cu sau fãrã os, organe sau felii de ficat tãiate, provenite de la animale din specia bovina din unitãţi de transare inspectate conform art. 4 şi autorizate pentru acest scop conform procedurii naţionale. (2) Suplimentar fata de condiţiile stabilite la art. 16 alin. (2) şi (3), aceasta carne trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) sa fie transata şi obţinutã în conformitate cu prevederile cap. IX din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; b) sa fie inspectata de un medic veterinar oficial, conform cap. X din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; c) sa fie ambalata conform condiţiilor stabilite la cap. XII din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; d) sa fie supusã inspectiilor necesare, efectuate de medicii veterinari oficiali, pentru a se asigura ca prevederile menţionate anterior au fost respectate; e) carnea proaspãta de solipede trebuie sa fie supusã inspecţiei efectuate de ţara de destinaţie, luând în considerare restricţiile posibile privind folosirea unor astfel de sortimente de carne. (3) Fãrã a aduce atingere art. 19 lit. j) şi k), autoritatea veterinara centrala poate autoriza importul de carne în bucãţi cu greutate mai mica de 100 grame, obţinute din muschii maseteri, cu condiţia ca acestea sa îndeplineascã condiţiile prevãzute la art. 16 alin. (2) şi pe cele menţionate în alin. (1) lit. c), d) şi e) din prezentul articol, cu respectarea condiţiilor stabilite de prevederile legislaţiei în vigoare. (4) În conformitate cu procedura nationala, se poate decide ca în unitãţile desemnate special în acest scop carnea sa poatã fi transata calda, în condiţii speciale, altele decât cele stabilite la pct. 46 al cap. IX din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete. ART. 18 Prevederile art. 16 şi 17 nu trebuie sa se aplice la: a) carnea proaspãta importata pentru alte scopuri decât consumul uman; b) carnea proaspãta destinatã expozitiilor sau studiilor speciale ori pentru analize, cu condiţia ca o supraveghere administrativã sa facã posibil sa se asigure ca aceasta carne nu este utilizata în scopul consumului uman şi cu condiţia ca, atunci când expoziţiile se termina sau când studiile speciale sau analizele au fost efectuate, aceasta carne, cu excepţia celei folosite în timpul analizelor, sa fie retrasã de pe teritoriul României sau distrusa. În acest caz şi în cazul la care se referã lit. a), autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca aceasta carne nu poate fi folositã în nici un alt scop decât cel pentru care a fost importata pe teritoriul sau; c) carnea proaspãta destinatã exclusiv organizaţiilor internaţionale, supusã aprobãrii în conformitate cu procedura nationala şi în mãsura în care aceasta carne provine dintr-o ţara terta de pe lista stabilitã conform art. 3 alin. (1) şi dacã îndeplineşte condiţiile de sãnãtate a animalelor. Dacã organizaţiile internaţionale vizate sunt situate pe teritoriul României, autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca aceasta carne nu este comercializata. Aceleaşi condiţii se impun şi pentru produsele din carne. ART. 19 Autoritatea veterinara centrala trebuie sa interzicã importul de: a) carne proaspãta care provine de la vieri sau porci criptorhizi; b) carne proaspãta care: 1. provine de la animale cãrora li s-au administrat substanţe hormonale interzise; 2. conţine reziduuri de substanţe hormonale autorizate în conformitate cu excepţiile prevãzute de prevederile legale în vigoare, reziduuri de antibiotice, pesticide sau alte substanţe care sunt dãunãtoare şi pot afecta sãnãtatea publica, în mãsura în care aceste reziduuri depãşesc limitele admise. Limitele admise trebuie sa fie stabilite de cãtre autoritatea veterinara centrala şi pot fi amendate ulterior conform cu procedura nationala; c) carne proaspãta tratata cu radiatii ionizante sau ultraviolete şi carnea proaspãta care provine de la animale cãrora li s-au administrat substanţe tenderizante sau alte produse care pot afecta negativ compozitia carnii sau caracteristicile organoleptice; d) carne proaspãta care conţine substanţe, altele decât cele prevãzute la pct. 58 al cap. XI din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, în scopul marcarii de sãnãtate; e) carne proaspãta provenind de la animale la care s-a constatat prezenta oricãror forme de tuberculoza şi carne proaspãta provenind de la animale la care, dupã tãiere, s-a constatat prezenta tuberculozei în orice forma sau care prezintã infestatie cu Cysticercus bovis sau Cysticercus cellulosae, vii sau morţi, iar în cazul porcinelor, prezenta Trichinellei spiralis; f) carne proaspãta provenind de la animale tãiate prea ţinere; g) pãrţi ale carcaselor sau organelor, cu leziuni traumatice apãrute în scurt timp înainte de tãiere sau malformatii, contaminari sau modificãri la care se face referire la art. 16 alin. (2) lit. d); h) sânge; i) carne tocata, carne tocata într-o maniera similarã şi carne separatã mecanic; j) carne proaspãta sub forma de bucãţi mai mici de 100 de grame; k) capete de bovine şi pãrţi ale tesuturilor musculare sau alte tesuturi ale capului, în afarã de limba. ART. 20 Medota şi procedurile solicitate pentru detectarea prezentei Trichinellei spiralis în carnea proaspãta de porcine trebuie sa fie stabilite de cãtre autoritatea veterinara centrala.
CAP. 4 Importul produselor din carne
ART. 21 (1) Fãrã a aduce atingere alin. (2), produsele din carne trebuie sa fie obţinute integral sau parţial din carne proaspãta care satisface condiţiile art. 13 şi 14 şi orice alta condiţie specialã de sãnãtate a animalelor, stabilitã conform art. 15, sau care provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca: a) sa satisfacã condiţiile art. 3 şi 4 din Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate care afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, fãrã a aduce atingere art. 7 şi 10 din aceasta; b) sa fie expediatã, sub control veterinar, la o unitate de prelucrare fie direct, fie dupã o depozitare prealabilã într-o unitate de depozitare frigorifica autorizata; c) înainte de prelucrare, sa fie supusã inspecţiei de cãtre un medic veterinar oficial care sa se asigure ca aceasta carne este proprie pentru a fi supusã prelucrãrii, conform Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate care afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne. (2) Totuşi autoritatea veterinara centrala nu poate refuza importul produselor din carne provenite dintr-o ţara terta sau o parte a acesteia care este înscrisã pe lista elaborata conform art. 3, dar pentru care importul de carne proaspãta nu este autorizat sau nu mai este autorizat, cu condiţia ca produsele respective sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) sa provinã dintr-o unitate care, indeplinind deja condiţiile generale pentru autorizare, a primit autorizaţie specialã pentru acest tip de produse; b) sa fie obţinute din sau cu carne proaspãta care îndeplineşte condiţiile prevãzute la alin. (1), fie din carne provenitã din ţara producãtoare care trebuie sa îndeplineascã anumite condiţii de sãnãtate a animalelor, care vor fi elaborate în fiecare caz individual, pe baza situaţiei epizootologice din ţara producãtoare, în baza procedurii naţionale, fie sa provinã dintr-un abator care este autorizat special pentru livrarea de carne pentru unitãţile la care se face referire la alin. (1) lit. b) şi care poarta o marca de sãnãtate specialã pentru a fi menţionat astfel în baza procedurii naţionale; c) sa fie supuse tratamentului termic într-un recipient ermetic închis la o valoare Fo mai mare sau egala cu 3,00. Totuşi, în baza procedurii naţionale, pot fi permise şi alte tipuri de tratamente pe baza situaţiei epizootologice din ţara exportatoare. ART. 22 Suplimentar cerinţelor stabilite la art. 21, produsele din carne care provin din tari terţe pot fi importate în România numai dacã acestea îndeplinesc urmãtoarele condiţii: a) sa fie obţinute într-o unitate autorizata pentru fabricarea de produse din carne şi care se afla înscrisã în lista elaborata conform art. 4: b) sa provinã dintr-o unitate care îndeplineşte condiţiile relevante menţionate în anexele nr. 1 şi 2 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; c) sa fie obţinute în condiţii de igiena prevãzute în cap. II şi III pct. 23 şi 25 din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; d) sa fie obţinute integral din: 1. carne proaspãta: - provenitã dintr-o unitate înscrisã în una dintre listele elaborate conform Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; - care îndeplineşte condiţiile din art. 16 şi 17 şi, suplimentar, cele prevãzute în cap. III pct. 23 şi 25 ale anexei nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; 2. atunci când se aplica prevederile art. 21 alin. (2), din carne proaspãta care îndeplineşte condiţiile specifice stabilite pentru ţara producãtoare respectiva; 3. unitãţi care apar fie în lista elaborata conform art. 4, fie în una dintre listele la care face referire art. 7 al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; e) sa îndeplineascã condiţiile generale stabilite de Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate ce afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne şi, în special: 1. sa fie supuse uneia dintre procesarile definite la art. 2 lit. d) din Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate care afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; 2. sa fie supuse inspecţiei de cãtre un medic veterinar oficial în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi, atunci când sunt în recipiente ermetic închise, sa fie supuse inspecţiei veterinare conform condiţiilor stabilite în conformitate cu cap. II din anexa nr. 2 la Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate ce afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne. La efectuarea unor astfel de inspecţii medicul veterinar oficial poate fi ajutat de cãtre personalul sanitar veterinar auxiliar care este subordonat acestuia. Acesta trebuie: - sa fie desemnat de cãtre autoritatea competenta a tarii exportatoare, conform cu prevederile în vigoare; - sa aibã pregãtire corespunzãtoare; - sa aibã un statut legal care garanteazã independenta fata de unitate; - sa nu aibã nici o putere de decizie referitoare la rezultatul final al inspecţiei; 3. sa fie preambalate şi ambalate în conformitate cu prevederile cap. V din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; 4. sa poarte o ştampila de sãnãtate publica care îndeplineşte condiţiile de marcare stabilite la cap. VI din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, cu excepţia initialelor şi seturilor de iniţiale pentru statele membre ale Uniunii Europene, dupã cum este specificat la pct. 39 lit. a) din aceeaşi norma sanitarã veterinara, care vor fi înlocuite cu numele tarii terţe de origine, însoţit de numãrul de autorizare veterinara al unitãţii de orginie; 5. sa fie depozitate şi transportate cãtre România în condiţii de igiena în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi manipulate în condiţii de igiena corespunzãtoare celor menţionate la cap. VIII al anexei nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne. În cazul produselor din carne la care se face referire la art. 4, producãtorul trebuie, în scopul inspecţiei, sa marcheze vizibil şi clar pe ambalajul produsului temperatura la care produsul trebuie sa fie transportat şi depozitat şi perioada pe durata cãreia acesta poate fi depozitat în aceste condiţii; f) sa nu fi fost supuse radiatiilor ionizante.
CAP. 5 Condiţii aplicabile carnii şi produselor din carne
ART. 23 (1) Autoritatea veterinara competenta nu trebuie sa autorizeze importul de carne proaspãta sau de produse din carne care nu sunt însoţite de un certificat de sãnãtate animala şi sãnãtate publica emis de un medic veterinar oficial al tarii terţe exportatoare. Acest certificat trebuie: a) sa fie emis în cel puţin una dintre limbile oficiale ale tarii de destinaţie; b) sa însoţeascã carnea proaspãta sau produsele din carne, în original; c) sa fie constituit dintr-o singura fila; d) sa fie emis pentru un singur destinatar. (2) Certificatul de sãnãtate animala trebuie sa ateste ca aceasta carne sau produsele din carne îndeplinesc condiţiile de sãnãtate animala stabilite de prezenta norma sanitarã veterinara şi pe cele stabilite conform acestora, în vederea importului de carne proaspãta sau de produse din carne din tari terţe. (3) Certificatul de sãnãtate trebuie sa corespundã modelului stabilit în concordanta cu procedura nationala. (4) Se poate decide, conform cu aceeaşi procedura şi de la caz la caz, ca acest certificat de sãnãtate animala sau certificat de sãnãtate publica sa fie constituit dintr-o singura fila. (5) Certificatul de sãnãtate publica trebuie sa corespundã, ca prezentare şi conţinut, modelului stabilit de autoritatea centrala şi sa fie emis în ziua în care carnea proaspãta sau produsele din carne sunt încãrcate în vederea expedierii cãtre România. ART. 24 (1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca dupã sosirea în România carnea proaspãta sau produsele din carne sunt supuse, fãrã întârziere, inspecţiei de sãnãtate publica efectuate de cãtre autoritatea veterinara competenta. Reguli detaliate, necesare sa asigure ca inspectiile sunt efectuate într-o maniera uniforma, trebuie sa fie adoptate conform procedurii naţionale. (2) Fãrã a aduce atingere alin. (3), autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca importul din tari terţe în România este interzis dacã aceasta inspecţie releva ca: a) aceasta carne sau produsele din carne nu provin din teritoriul unei tari terţe sau dintr-o parte a acestora, incluse în lista elaborata conform art. 3 alin. (1); b) carnea şi produsele din carne provin de pe teritoriul unei tari terţe sau dintr-o parte a acesteia, din care importul este interzis, conform art. 13, dar fãrã a aduce atingere art. 21 alin. (2); certificatul de sãnãtate a animalelor care însoţeşte carnea sau produsele din carne nu îndeplineşte condiţiile stabilite conform art. 23 alin. (1) şi (2). (3) Autoritatea veterinara centrala poate autoriza ca produsele din carne şi carnea care provine dintr-o ţara terta sa tranziteze România, cu condiţia ca: a) ţara vizata sa furnizeze dovezi ca prima ţara terta cãtre care se expediazã carnea sau produsele din carne, dupã tranzitarea teritoriului României, nu expulzeaza sau nu trimite înapoi pe teritoriul României carnea sau produsele din carne al cãror import sau tranzit a fost autorizat; b) un astfel de transport sa fi fost autorizat anterior de cãtre autoritatea veterinara centrala pe teritoriul cãreia se efectueazã inspecţia de sãnãtate prevãzutã la alin. (1); c) un astfel de transport sa fie efectuat fãrã ca produsele sa fie descãrcate pe teritoriul României, sub supravegherea autoritãţilor veterinare competente, în vehicule sau containere sigilate de acestea. Singura manipulare autorizata în timpul acestui transport trebuie sa fie cea efectuatã la punctul de intrare, respectiv la punctul de ieşire din România, pentru transferarea directa de pe un vas sau un avion pe orice alt mijloc de transport sau viceversa. (4) Toate cheltuielile implicate conform acestui articol trebuie sa fie suportate de expeditor sau de reprezentantul sau legal, fãrã compensare din partea României. ART. 25 (1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca fiecare transport de carne proaspãta sau de produse din carne este supus unei inspecţii de sãnãtate publica şi sãnãtate animala conform procedurii naţionale, înainte de a fi comercializat în România, efectuatã de cãtre un medic veterinar oficial. Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca importatorii sunt obligaţi sa anunţe înainte cu cel puţin doua zile lucrãtoare serviciile veterinare locale responsabile pentru controlul importurilor la postul de inspecţie frontaliera la care carnea sau produsele din carne sunt controlate, specificand cantitatea şi natura carnii sau ale produselor din carne şi data la care inspecţia poate fi efectuatã. (2) Inspecţia de sãnãtate publica prevãzutã la alin. (1) trebuie sa fie efectuatã prin prelevare randomizata de probe, în cazul importului menţionat la art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 21 şi 22. Scopul acestei inspecţii trebuie sa fie, în special, de a verifica cele stipulate la alin. (3): a) certificatul de sãnãtate publica, conformitatea carnii proaspete sau a produselor din carne cu cele menţionate pe certificat şi marca de sãnãtate; b) starea de conservare şi salubritatea acesteia; c) prezenta reziduurilor substanţelor la care se face referire la art. 19; d) dacã, în ceea ce priveşte carnea proaspãta, taierea şi transarea sau, în ceea ce priveşte produsele de carne, producerea lor a fost efectuatã în unitãţi autorizate în acest scop; e) condiţiile de transport. (3) Trebuie sa fie adoptate, conform procedurii naţionale, reguli de implementare pentru a se asigura ca inspectiile la care se face referire la alin. (1) sunt efectuate într-un mod uniform, în special privind aplicarea art. 19, precum şi frecventa recoltarilor, metodele de analiza şi standardele la care se raporteazã. (4) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa interzicã comercializarea de carne proaspãta sau de produse din carne, dacã inspecţia prevãzutã la alin. (1) a indicat ca: a) sunt improprii consumului uman; b) condiţiile stabilite de prezenta norma sanitarã veterinara şi în anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete sau cele stabilite în anexele nr. 1 şi 2 la Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate ce afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne nu au fost îndeplinite; c) unul dintre certificatele la care s-a fãcut referire la art. 23, care însoţeşte fiecare transport, nu corespunde condiţiilor stabilite la articolul menţionat. (5) Dacã aceasta carne proaspãta sau produsele din carne nu pot fi importate, acestea trebuie sa fie returnate, excepand cazul când acest lucru nu este posibil din motive de sãnãtate a animalelor sau de sãnãtate publica. Dacã este imposibil sa se returneze carnea sau produsele din carne, acestea trebuie sa fie distruse pe teritoriul României, acolo unde a avut loc inspecţia sau la cel mai apropiat loc de distrugere. Prin derogare de la aceasta prevedere şi dacã importatorul sau reprezentantul sau legal o solicita, autoritatea veterinara competenta care efectueazã inspectiile de sãnãtate publica şi de sãnãtate a animalelor poate autoriza intrarea acestora pe teritoriul României pentru folosirea lor în alte scopuri decât consumul uman, cu condiţia ca: a) sa nu reprezinte un pericol pentru oameni sau animale; b) carnea sau produsele din carne sa provinã din tari terţe, incluse în lista elaborata conform art. 3 alin. (1), din care importul nu este interzis. Astfel de carne sau produse din carne nu pot pãrãsi teritoriul României cu destinaţia cãtre un stat membru al Uniunii Europene. (6) În toate cazurile, dupã inspecţia la care se referã alin. (1), certificatul trebuie sa fie întocmit astfel încât sa indice clar modalitatea de utilizare a carnii sau a produselor din carne. ART. 26 Carnea proaspãta sau produsele din carne din fiecare transport autorizat pentru a circula pe teritoriul României de cãtre autoritatea veterinara competenta, în baza unei inspecţii la care se face referire la art. 25 alin. (1), trebuie sa fie însoţite de un certificat care corespunde, ca prezentare şi conţinut, modelului prezentat în anexa nr. 2 la Norma sanitarã veterinara privind stabilirea procedurilor controalelor veterinare la punctele de inspecţie de frontiera din România asupra produselor provenite din tari terţe, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 343/2002 , atunci când este expediatã cãtre România. Acest certificat trebuie: a) sa fie întocmit de medicul veterinar oficial de la postul de inspecţie de frontiera sau de la locul de depozitare; b) sa fie emis în ziua încãrcãrii în scopul expedierii carnii proaspete cãtre România; c) sa fie întocmit în limba engleza şi limba romana, cel puţin; d) sa însoţeascã transportul de carne proaspãta sau de produse din carne, în original. ART. 27 Toate cheltuielile implicate ca rezultat al aplicãrii art. 25 şi 26 şi, în special, costurile inspecţiei carnii proaspete sau a produselor din carne, costurile de depozitare şi costurile de distrugere a acestor sortimente de carne sau produse din carne, atunci când este necesar, trebuie sa fie suportate de expeditor, de destinatar sau reprezentantul lor legal, fãrã compensare de cãtre România.
CAP. 6 Prevederi comune
ART. 28 (1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa elaboreze şi sa comunice Comisiei Europene listele: a) posturilor de inspecţie veterinara de frontiera pentru importul de bovine, ovine sau caprine şi porcine; b) posturilor de inspecţie veterinara de frontiera pentru importul de carne şi produse din carne. (2) Aceste posturi de inspecţie veterinara de frontiera trebuie sa fie autorizate în conformitate cu procedura nationala. (3) Pentru ca posturile de inspecţie veterinara de frontiera, la care se face referire la alin. (1), sa fie autorizate, acestea trebuie, în special, sa aibã spaţii necesare pentru efectuarea inspectiilor veterinare şi dezinfecţie, pentru îndepãrtarea deşeurilor de furaje, a resturilor, a gunoiului, a urinei şi a altor deşeuri. (4) Pentru ca posturile de inspecţie veterinara de frontiera, la care se face referire la alin. (1), sa fie autorizate, acestea trebuie sa dispunã cel puţin de: a) spaţii de inspecţie suficient de mari pentru a face posibila efectuarea inspectiilor veterinare în mod normal; b) spaţii adecvate de refrigerare şi congelare; c) camera adecvatã de decongelare; d) un laborator. (5) Responsabilitatea pentru inspectiile veterinare trebuie sa fie asumatã de un medic veterinar oficial. Acesta poate fi ajutat la efectuarea sarcinilor pur practice de tehnicieni veterinari instruiti special în acest scop. (6) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa stabileascã proceduri de verificare a punctelor de inspecţie de la trecerea frontierei. Experţii veterinari trebuie sa verifice dacã spaţiile din posturile de inspecţie îndeplinesc condiţiile prezentului articol şi dacã inspectiile sunt efectuate în conformitate cu prezenta norma sanitarã veterinara. Condiţiile aplicãrii prezentului alineat şi în special numirea experţilor veterinari şi procedurile de verificare trebuie sa fie determinate conform procedurii naţionale. ART. 29 Autoritatea veterinara centrala trebuie sa punã în aplicare reglementãri şi prevederi administrative necesare pentru a se conformã prezentei norme sanitare veterinare. ART. 30 Prezenta norma sanitarã veterinara nu trebuie sa fie aplicatã pentru importul din tari terţe de carne proaspãta la care se face referire la art. 1 sau de produse din carne înaintea intrãrii în vigoare a prevederilor adoptate, în conformitate cu procedura nationala, în scopul efectuãrii celor necesare stabilirii listei prevãzute în art. 3. ART. 31 Atunci când se aplica prevederile art. 8 şi 15, condiţiile stabilite conform procedurii naţionale pentru importul efectuat din tari terţe trebuie sa fie cel puţin la fel de stricte ca cele pe care aceasta le aplica în cadrul comerţului cu statele membre ale Uniunii Europene. ART. 32 Prezenta norma sanitarã veterinara nu trebuie sa afecteze drepturile şi obligaţiile rezultate din acordurile de sãnãtate a animalelor finalizate între unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene şi unul sau mai multe state nemembre, înainte de data adoptãrii prezentei norme sanitare veterinare. În mãsura în care aceste acorduri nu sunt compatibile cu prezenta norma sanitarã veterinara, autoritatea veterinara centrala trebuie sa foloseascã toate mijloacele corespunzãtoare pentru a elimina incompatibilitãţile. ART. 33 Autoritatea veterinara centrala trebuie sa punã în aplicare reglementãri şi prevederi administrative necesare pentru a se conformã prevederilor prezentei norme sanitare veterinare şi sa notifice imediat acest fapt Comisiei Europene. Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta mãsurile menţionate mai sus, acestea trebuie sa conţinã referiri la prezenta norma sanitarã veterinara sau trebuie sa fie însoţite de o asemenea referire cu ocazia publicãrii lor oficiale. Metodele de realizare a unei astfel de referinte trebuie sa fie stabilite de cãtre autoritatea veterinara centrala. ART. 34 (1) Autoritatea veterinara centrala va lua mãsurile administrative adecvate pentru a sanctiona orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. (2) Autoritatea veterinara centrala poate completa, modifica sau abroga total ori parţial prevederile prezentei norme sanitare veterinare. (3) Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta mãsurile menţionate la alineatele precedente, trebuie sa facã o referire expresã la prezenta norma sanitarã veterinara.
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
