Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 462 din 1 iulie 1993 pentru aprobarea Conditiilor tehnice privind protectia atmosferei si Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produsi de surse stationare
EMITENT: MINISTERUL APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 10 august 1993
Ministrul apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului,
avînd în vedere necesitatea stabilirii de norme de limitare a emisiilor de poluanti eliminati în atmosfera în scopul protecţiei factorilor de mediu şi a biosistemelor în ansamblul lor impotriva poluarilor atmosferice de cãtre activitãţi antropice,
în temeiul <>Hotãrîrii Guvernului nr. 792 din 17 decembrie 1992 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, emite urmãtorul ordin:
1. Se aproba Condiţiile tehnice privind protecţia atmosferei şi Normele metodologice privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produşi de surse stationare.
2. Prezentul ordin intra în vigoare începînd cu data de 30 septembrie 1993.
3. Condiţiile tehnice şi normele metodologice sînt valabile pînã la reglementarea, prin standardizare, a unor norme naţionale sau pînã la revizuirea lor prin ordin ministerial.
4. Direcţia strategii, legislaţie pentru protecţia mediului, evaluare impact şi avizare se însãrcineazã cu difuzarea şi aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor prezentului ordin.
Ministrul apelor,
pãdurilor şi protecţiei mediului,
Aurel Constantin Ilie
CONDIŢII TEHNICE PRIVIND PROTECŢIA ATMOSFEREI
I. Dispoziţii generale
ART. 1
Obiective şi domenii de aplicare
(1) Prezentele condiţii tehnice au drept obiectiv, prin stabilirea de norme de limitare a emisiilor pentru poluantii eliminati în atmosfera, protecţia omului, a animalelor şi vegetatiei, a biotopurilor şi a biocenozelor lor, a apei, solului şi materialelor impotriva poluarilor atmosferice ce pot genera vãtãmare sau disconfort.
(2) Ele se aplica urmãtoarelor domenii:
a) emisiilor produse de surse stationare, de vehicule şi infrastructuri destinate transporturilor;
b) emisiilor produse de instalaţiile de ardere;
c) combustibililor şi carburantilor.
(3) Prezentele norme de emisie nu se referã la calitatea aerului din zone de munca, pentru care Ministerul Sãnãtãţii împreunã cu Departamentul protecţiei muncii stabilesc, prin normele de protecţie a muncii, concentratii maxime admise în atmosfera zonelor de munca.
ART. 2
Definiţii
În sensul prezentelor condiţii tehnice se înţelege:
(1) prin emisie de poluanti: eliminarea în atmosfera a unor poluanti solizi, lichizi sau gazosi din surse punctiforme sau de suprafata;
(1.1) prin norme de limitare preventivã a emisiilor: norme privind valorile concentratiilor maxime de poluanti admise a fi eliminate în atmosfera de cãtre diferitele activitãţi antropice;
(2) prin emisie: transferul poluantilor în atmosfera cãtre un receptor (omul şi factorii sistemului sau ecologic, bunuri materiale etc.);
(2.1) prin norme de emisie: norme privind valorile concentratiilor maxime admisibile ale unor substanţe poluante în atmosfera;
(3) prin surse stationare: construcţii, utilaje, instalaţii, inclusiv de ventilaţie, alte lucrãri fixe care produc sau prin intermediul cãrora se evacueaza substanţe poluante în atmosfera;
(4) prin vehicule: mijloace de transport rutiere, aeriene şi navale, echipate cu motoare cu ardere interna sau externa;
(5) prin infrastructuri destinate transporturilor: drumuri, aeroporturi, cai ferate, tunele rutiere şi feroviare, precum şi alte instalaţii la care efluentii gazosi sînt evacuati în mediul înconjurãtor, fãrã a fi colectati;
(6) prin instalaţii noi: atît instalaţiile care urmeazã a intra în funcţiune, cît şi cele existente transformate, dezvoltate sau retehnologizate, atunci cînd aceste amenajãri conduc la:
a) degajarea de emisii mai mari sau diferite de cele anterioare;
b) cheltuieli de realizare mai mari decît jumãtate din costul unei instalaţii similare noi;
(7) sînt considerate ca fiind excesive, imisiile care depãşesc de cel puţin 3 ori una sau mai multe dintre concentratiile maxime admisibile, stabilite prin standard de stat.
În situaţia în care pentru un poluant nu este fixatã valoarea limita, imisiile sînt considerate ca fiind excesive, atunci cînd din observaţii, mãsurãtori sau anchete rezulta ca:
a) ameninta sãnãtatea oamenilor şi a animalelor, vegetatia, biocenozele şi biotopurile lor;
b) incomodeaza sensibil comunitãţi umane;
c) aduc prejudicii construcţiilor;
d) aduc prejudicii solului, vegetatiei sau calitãţii apelor;
(8) prin limitare preventivã a emisiilor: stabilirea de norme de emisie pentru poluantii eliminati în atmosfera, potrivit prezentelor condiţii tehnice;
(9) prin limitare complementara a emisiilor: stabilirea de norme de emisie pentru noxe neluate în considerare într-o analiza anterioarã;
(10) prin limitare mai severã a emisiilor: stabilirea de valori maxime admisibile mai coborite decît cele fixate prin normele de emisie pentru noxa respectiva.
II. Emisii
1. Limitarea emisiilor la instalaţiile stationare noi
ART. 3
Limitarea preventivã a emisiilor conform condiţiilor tehnice
(1) Instalaţiile stationare noi trebuie echipate cu sisteme de reţinere a poluantilor încã de la darea lor în funcţiune şi exploatate pe tot parcursul existenţei lor, astfel încît sa fie respectate normele de limitare a emisiilor prevãzute de prezentele condiţii tehnice (anexele nr. 1, nr. 2 şi nr. 3).
(2) Mãsurile şi lucrãrile destinate a asigura încadrarea emisiilor de poluanti în limitele impuse se examineazã de autoritatea competenta pentru mediu, care emite acordul de mediu la documentaţia de investiţii privind instalatia stationara noua şi autorizaţia de mediu, la punerea în funcţiune a instalaţiei respective.
ART. 4
Limitarea emisiilor de cãtre autoritatea pentru mediu
(1) În cazul unor emisii pentru care prezentele condiţii tehnice nu prevãd limite, pe baza propunerii documentare a proiectantului instalaţiilor, autoritatea pentru mediu stabileşte o norma de emisie preventivã, în conformitate cu norme din tari europene dezvoltate industrial, cu condiţia ca aceasta sa poatã fi realizabila pe plan tehnic, iar tehnologia aplicabilã sa fie economic suportabila. La stabilirea acestor norme se va tine seama de nivelul imisiilor din zona de amplasare a instalaţiilor noi, precum şi de tipul şi mãrimea celorlalte emisii existente, urmînd a se aplica tehnica de depoluare, în primul rind la acele surse unde reducerea emisiilor va fi semnificativã şi economic suportabila.
(2) Se considera realizabile pe plan tehnic şi al exploatãrii, acele mãsuri de limitare a emisiilor, care:
a) sînt generalizate pe plan internaţional, în sectoarele similare de activitate economicã;
b) au fost aplicate experimental cu rezultatele scontate şi sînt capabile a fi aplicate şi la alte instalaţii.
(3) Evaluarea gradului de suportabilitate economicã a mãsurilor de limitare a emisiilor se va face luind în considerare costurile de investiţii şi exploatare pe unitate de poluant reţinutã, precum şi ponderea acestora în costurile totale ale agentului economic, comparativ cu situaţii similare din alte tari europene.
ART. 5
Limitarea mai severã a emisiilor de cãtre autoritatea pentru mediu
Dacã, pe baza studiilor de import ecologic, se apreciazã ca o instalatie noua poate produce imisii peste nivelurile stabilite prin standarde, chiar dacã respecta limitarea preventivã a emisiilor, autoritatea pentru mediu poate impune, la elaborarea acordului de mediu, o limitare complementara sau mai severã a acestora, argumentind tehnic, social sau economic nivelul maxim propus.
ART. 6
Dispersia poluantilor în atmosfera
(1) Înãlţimea coşurilor de evacuare în atmosfera a poluantilor se determina pe baza de studii de dispersie, elaborate de la caz la caz, luind în considerare condiţiile meteorologice şi de amplasament specifice zonei în care acţioneazã sursa de emisie, cu încadrarea în normele de emisie, utilizîndu-se metode de calcul adecvate şi, dacã se considera necesar de cãtre proiectant, experimentarea pe model în tunele aerodinamice.
(2) În lipsa studiilor privind condiţiile de dispersie, înãlţimea coşurilor poate fi calculatã, potrivit metodologiei prezentate în anexa nr. 5 a prezentelor condiţii tehnice.
2. Limitarea emisiilor la instalaţiile stationare existente
ART. 7
Limitarea preventivã a emisiilor
Dispoziţiile privind limitarea preventivã a emisiilor pentru instalaţiile stationare noi (art. 3, 4, 5) sînt aplicabile şi instalaţiilor stationare existente, cu luarea în considerare a unor tehnologii verificate, aplicabile economic şi a contribuţiei emisiilor acestora la nivelul total al imisiilor din zona respectiva.
ART. 8
Obligaţia modernizãrii sistemelor de depoluare
(1) Deţinãtorii instalaţiilor stationare existente care nu se încadreazã în normele de emisie a poluantilor în atmosfera sînt obligaţi sa-şi modernizeze sistemele de depoluare în termenele stabilite pe baza prezentelor condiţii tehnice, în condiţiile reieşite din studiile de impact ecologic şi de fezabilitate pentru sistemul de depoluare propus, elaborate prin grija deţinãtorilor instalaţiilor respective.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), autoritatea pentru mediu poate admite ca deţinãtorul instalaţiei sa nu execute lucrãrile de modernizare, numai dacã acesta declara în cererea sa de autorizare ca îşi va inceta activitatea în termen de maximum 2 ani.
(3) Termenul limita pentru modernizarea sistemelor de depoluare se fixeazã cu ocazia examinãrii cererii de autorizare a functionarii instalaţiei, avîndu-se în vedere urmãtoarele criterii:
- impactul obiectivului asupra mediului;
- posibilitãţile tehnice de realizare a sistemelor de depoluare şi costurile acestora;
- importanta socialã a obiectivului.
ART. 9
Limitarea mai severã a emisiilor
(1) Dacã se constata ca o instalatie existenta provoacã imisii peste nivelurile stabilite prin standarde, cu toate ca respecta limitarea preventivã a emisiilor, autoritatea pentru mediu va impune o limitare a emisiilor, complementara sau mai severã.
(2) Pentru limitarea complementara sau mai severã a emisiilor, autoritatea pentru mediu va fixa termene pentru modernizarea sistemelor de depoluare.
(3) Decizia privind limitarea complementara sau mai severã a emisiilor şi fixarea termenelor pentru modernizarea sistemelor de depoluare se va fixa pe baza studiului de impact ecologic şi a studiilor de fezabilitate ale instalaţiilor preconizate, elaborate prin grija deţinãtorilor acestor instalaţii.
ART. 10
Termene pentru modernizarea sistemelor de depoluare
(1) Termenul limita pentru modernizarea sistemelor de depoluare este de 7 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentelor condiţii tehnice.
(2) Termene mai scurte se stabilesc cînd:
a) emisiile înregistreazã valori de 3 sau de mai multe ori mai mari decît valorile fixate pentru limitarea preventivã a acestora;
b) imisiile provocate de instalaţii sînt excesive (cap. I art. 2 alin. (7).
(3) Pînã la încadrarea în limitele de emisie stabilite prin prezentele condiţii tehnice, instalaţiile vor trebui sa funcţioneze la nivelurile de eficienta maxima a dotãrilor de depoluare existente.
ART. 11
Decalari de termene
Autoritatea pentru mediu poate fi de acord cu termene mai lungi de modernizare a sistemelor de depoluare, de pînã la 7 ani, pentru un anumit tip de noxe cînd aceasta operaţiune se dovedeşte, pentru prima etapa de 5 ani, a nu fi realizabila pe plan tehnic şi al exploatãrii sau suportabila economic. Pînã la încadrarea în valorile limita stabilite prin prezentele condiţii tehnice, instalaţiile vor fi autorizate sa funcţioneze în condiţiile art. 10 alin. (3).
3. Controlul emisiilor instalaţiilor stationare
ART. 12
Declararea emisiilor
(1) Deţinãtorii instalaţiilor stationare noi şi existente trebuie sa furnizeze autoritãţii pentru mediu, cu ocazia cererii pentru autorizarea functionarii şi ori de cîte ori aceasta solicita, informaţii cu privire la:
a) natura şi cantitatea emisiilor de poluanti (g/h, produsul dintre concentratia poluantului în gazul evacuat - g/mc şi debitul emisiei - mc/h) şi variatia lor în timp;
b) locul de evacuare a emisiilor, înãlţimea (de la sol) la care se produce evacuarea;
c) orice alta caracteristica a evacuarii, necesarã evaluãrii emisiilor.
(2) Declararea emisiilor se stabileşte de deţinãtorul instalaţiei, pe baza de mãsurãtori sau de bilanţ cantitativ al substanţelor utilizate.
ART. 13
Supravegherea emisiilor
(1) Deţinãtorii instalaţiilor stationare au obligaţia de a-şi supraveghea sistematic nivelurile emisiilor şi a asigura încadrarea în limitele impuse de prezentele condiţii tehnice.
Evaluarea nivelurilor emisiilor se realizeazã prin mãsurãtori pe care deţinãtorii instalaţiilor le efectueazã prin forte proprii sau prin terţi. La stabilirea programului de mãsurãtori se vor avea în vedere particularitãţile tehnologice ale instalaţiilor respective.
(2) Autoritãţile pentru mediu controleazã modul în care deţinãtorii instalaţiilor stationare respecta încadrarea emisiilor în limitele stabilite prin prezentele condiţii tehnice.
(3) Pentru instalaţiile cu emisii importante, determinate pentru nivelul emisiilor din zona, autoritãţile pentru mediu pot dispune deţinãtorilor acestor instalaţii sa realizeze sisteme proprii de mãsurãtori cu înregistrãri permanente ale emisiilor, datele mãsurãtorilor urmînd a fi puse la dispoziţia autoritãţii pentru mediu.
ART. 14
Efectuarea mãsurãtorilor
(1) Obligaţia efectuãrii mãsurãtorilor privind emisiile în toate fazele de funcţionare revine deţinãtorului instalaţiei, conform unui program prevãzut în regulamentul de exploatare care se aproba o data cu autorizaţia de funcţionare de cãtre autoritatea pentru mediu.
(2) Mãsurãtorile vor fi efectuate cu respectarea regulilor metrologice prin metode standardizate sau, în lipsa acestora, prin metode acceptate de autoritatea pentru mediu.
(3) Rezultatele mãsurãtorilor vor fi înscrise în registre speciale ce vor fi ţinute de deţinãtorul instalaţiei.
ART. 15
Aprecierea emisiilor
(1) Valorile mãsurate vor fi comparate cu valorile de referinta precizate în normele de limitare a emisiilor, prevãzute în anexele la prezentele condiţii tehnice.
(2) Cu excepţia dispoziţiilor contrare prevãzute la cazurile respective, valorile calculate în sensul alin. (1) vor fi convertite în medii orare.
Autoritatea pentru mediu poate fixa şi alte unitãţi de timp pentru calculul mediilor, cînd situaţia justifica o astfel de raportare.
(3) Se considera ca este respectata norma de limitare a emisiei, atunci cînd nici una dintre mediile determinate pentru indicatorii specifici instalaţiei, în sensul alin. (2), nu depãşeşte valoarea limita înscrisã în anexele la prezentele condiţii tehnice.
(4) În cazul masurarii permanente a emisiilor, valorile limita sînt considerate respectate, dacã în decursul unui an calendaristic:
a) nici o medie zilnica nu depãşeşte valoarea limita, cu excepţia perioadelor de porniri-opriri ale instalaţiilor;
b) 97% din totalul mediilor orare nu depãşesc de 1,2 ori valoarea limita;
c) nici una dintre mediile orare nu depãşeşte dublul valorii limita.
ART. 16
Conducte de evitare şi incidente în exploatare
(1) Conductele de evitare a instalaţiilor de depoluare a efluentilor gazosi nu pot fi prevãzute, respectiv utilizate, decît dacã sînt acceptate de autoritatea pentru mediu şi prevãzute ca atare în acordul, respectiv autorizaţia pentru mediu.
(2) În situaţiile de folosire a conductelor de evitare sau de producere de incidente în exploatare cu antrenare de emisii importante se aplica mãsurile privind poluarile accidentale, prevãzute în regulamentele de exploatare a obiectivelor.
4. Emisiile datorate vehiculelor
ART. 17
Limitarea preventivã a emisiilor poluante ale autovehiculelor rutiere
(1) Emisiile poluante ale autovehiculelor rutiere se limiteazã cu caracter preventiv prin condiţiile tehnice prevãzute la omologarea pentru circulaţie a autovehiculelor rutiere - operaţiune ce se efectueazã la înmatricularea pentru prima data în ţara a autovehiculelor de producţie indigena sau importate, cît şi prin condiţiile tehnice prevãzute la inspectiile tehnice ce se efectueazã periodic pe toatã durata utilizãrii tuturor autovehiculelor rutiere înmatriculate în ţara.
(2) Stabilirea limitelor de emisie maxim admise se face de cãtre Ministerul Transporturilor împreunã cu Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului urmãrindu-se alinierea la Regulamentele E.C.E. - O.N.U., precum şi la regulamentele practicate în ţãrile europene.
(3) Mãsuri similare celor din paragrafele de mai sus vor fi analizate şi propuse şi pentru celelalte tipuri de mijloace de transport.
ART. 18
Limitarea preventivã a emisiilor datorate infrastructurilor destinate transporturilor
Autoritatea pentru mediu avizeazã, de la caz la caz, la analizarea documentaţiilor tehnice (însoţite de studii de impact) pentru infrastructurile destinate transporturilor, definite la art. 2 alin. (5), mãsurile propuse pentru limitarea preventivã a emisiilor, permise de tehnica şi exploatarea curenta şi suportabila economic.
5. Combustibili şi carburanţi
ART. 19
Cerinţe de calitate a produselor
Combustibilii şi carburanţii se vor încadra în cerinţele de calitate din anexa nr. 5.
ART. 20
Certificat de calitate
Furnizorul oricãrei categorii de combustibili este obligat sa prezinte cumpãrãtorului sau consumatorului un certificat de calitate întocmit conform normelor legale în vigoare, care sa ateste conţinutul produsului în substanţe nocive, prevãzute în anexa nr. 5. La import, acest certificat va fi prezentat şi autoritãţilor vamale.
ART. 21
Obligaţia de notificare
(1) Agentul economic care îşi procura combustibil lichid greu cu conţinut ridicat de sulf (peste 2% - anexa nr. 4), în scopul asigurãrii functionarii unei instalaţii de ardere sau îl livreaza unui beneficiar al unei asfel de instalaţii, este obligat sa notifice acest lucru autoritãţii pentru mediu pe teritoriul cãreia este amplasata instalatia de combustie respectiva.
(2) În notificare vor fi indicate:
a) cantitatea combustibilului;
b) numele şi adresa furnizorului;
c) numele şi adresa cumpãrãtorului;
d) data tranzacţiei.
ART. 22
Instalaţii destinate benzinei fãrã plumb pentru motoare (anexa nr. 4 pct. 5)
(1) Instalaţiile destinate benzinei fãrã plumb pentru motoare, cum sînt rezervoarele de depozitare şi conteinerele destinate transportului, autovehiculele-cisterna şi coloanele de distribuţie vor purta distinct inscripţia "fãrã plumb".
(2) Dacã benzina fãrã plumb trebuie depozitata într-o instalatie utilizata anterior pentru benzina cu plumb, deţinãtorul va trebui ca, în prealabil, sa procedeze la curatarea acesteia de reziduurile de plumb.
III. Imisii
ART. 23
Stabilirea imisiilor
Imisiile de poluanti, concentratiile maxime admise (C.M.A.) se stabilesc prin standarde de stat şi reprezintã concentratiile maxime admisibile ale unor substanţe poluante în aerul atmosferic.
Aceste concentratii urmãresc sa asigure protejarea populaţiei şi ecosistemelor impotriva efectelor nocive ale acestor substanţe.
ART. 24
Evaluarea anticipata a imisiilor
(1) În cadrul studiilor de impact asupra mediului a activitãţilor desfãşurate în instalaţii stationare noi sau modernizate, ca şi în infrastructurile destinate transporturilor, capabile sa producã emisii importante, se va efectua şi o evaluare anticipata a imisiilor.
(2) Evaluarea anticipata a imisiilor va stabili şi preciza natura şi valoarea emisiilor, condiţiile de dispersie şi metodele de calcul, imisiile provocate, teritoriul afectat (proporţia în care este afectat şi cu ce frecventa).
ART. 25
Supravegherea imisiilor
(1) Evaluarea calitãţii aerului se realizeazã de autoritãţile pentru mediu prin mãsurãtori sistematice ale imisiilor de substanţe poluante, efectuate în cadrul sistemului propriu de control.
(2) Autoritãţile pentru mediu apreciazã, prin comparatie cu prevederile standardului privind imisiile, dacã şi în ce mãsura valorile efective depãşesc concentratiile maxime admise şi, în caz afirmativ, impun deţinãtorilor de instalaţii care elimina poluanti în zona respectiva mãsuri de limitare mai severã a emisiilor.
ART. 26
Mãsuri pentru reducerea emisilor
(1) În cazul în care prin aplicarea normelor de limitare preventivã a emisiilor provocate de instalaţiile stationare nu se pot respecta normele de emisie, acestea situindu-se la valori superioare celor din standarde, autoritãţile pentru mediu vor dispune beneficiarilor acestor instalaţii mãsuri privind:
a) reducerea termenelor de modernizare a sistemelor de depoluare;
b) fixarea unor limitãri complementare sau mai severe ale emisiilor.
(2) Limitãri mai severe ale emisiilor se impun pentru instalaţiile care contribuie cu mai mult de 10% la încãrcarea poluanta totalã.
ART. 27
Mãsuri aplicabile traficului
În cazul în care aplicarea normelor de limitare preventivã a emisiilor pentru autovehicule şi pentru infrastructurile destinate transportului nu este suficienta pentru a preveni depãşirea imisiilor standardizate, autoritãţile pentru mediu vor dispune mãsuri care privesc atît construcţia sau exploatarea autovehiculelor, cît şi dirijarea sau restrîngerea traficului.
IV. Dispoziţii tranzitorii
ART. 28
Ministerele vor lua mãsuri ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor condiţii tehnice, sa se elaboreze norme specifice sectoarelor lor de activitate privind emisiile de poluanti în atmosfera, la instalaţiile existente, norme ce vor fi supuse aprobãrii Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului.
ART. 29
Agenţii economici producãtori de sisteme de depoluare vor lua mãsuri pentru asigurarea prin fabricaţie de utilaje capabile sa asigure performanţele tehnice necesare realizãrii normelor limita pentru emisiile de poluanti în atmosfera, prevãzute în prezentele condiţii tehnice.
ART. 30
Agenţii economici vor stabili şi vor inainta la agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi a municipiului Bucureşti, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor condiţii tehnice, nivelurile actuale ale emisiilor poluante în atmosfera, evaluate fie pe baza de mãsurãtori, fie prin calcule de bilanţ.
NOTA:
Anexele nr. 1-5 se pot procura de la Institutul de Cercetãri şi Ingineria Mediului - Splaiul Independentei nr. 294, sector 6, Bucureşti.
NORME METODOLOGICE
privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produşi de surse stationare
1. Domeniul de aplicare
Metodologiile se aplica determinarilor de emisii sub forma de pulberi, aerosoli sau gaze produse de instalaţii; surse de stationare de tip instalatie industriala; amenajãri de teritoriu de tip autostrada, aeroport, cale feratã; aparate şi utilaje de tip generator electric cu motor cu combustie, precum şi instalaţiilor de ventilaţie care colecteazã efluentii gazosi ai unor surse şi îi evacueaza în atmosfera.
2. Principiul de mãsurare
Un volum reprezentativ al efluentului de analizat se recolteaza izocinetic. Se determina în acesta concentratia de substanţe poluante.
Emisia totalã se calculeazã funcţie de compozitia volumului de gaz recoltat şi de alţi parametri auxiliari.
Se definesc ca pulberi: particulele care, dupã o mãsurãtoare asupra concentratiei, dupã condiţionare, cresc greutatea substratului elementului de filtrare.
3. Condiţiile de mãsurare
În mod normal, masuratoarea trebuie efectuatã în condiţiile de exploatare în care emisiile sînt maxime. (Autoritatea de mediu care avizeazã funcţionarea şi controleazã emisiile poate, funcţie de situaţia zonei, sa accepte sau sa impunã, în timpul pornirii şi opririi instalaţiei, valori diferite de cele reglementate).
4. Amplasarea punctului de recoltare
Compozitia probei recoltate, asa cum se gãseşte la locul de recoltare, trebuie sa fie reprezentativa pentru emisia ce va fi masurata. Mãsurãtorile trebuie sa se efectueze într-un loc unde repartiţia substanţelor poluante în secţiunea canalului de evacuare este cît mai omogenã posibil.
Amplasamentul punctului de recoltare trebuie sa permitã un acces uşor şi sigur. Pozitionarea se planifica, de comun acord cu deţinãtorul de sursa, şi se amenajeaza corespunzãtor din timp.
5. Durata şi numãrul de mãsurãtori
Durata şi numãrul de mãsurãtori se fixeazã funcţie de natura sursei, cît şi de variatia de timp a emisiilor.
Se recomanda, în cazul unor surse cu emisie constanta, efectuarea a cel puţin 3 mãsurãtori individuale.
Se defineste ca mãsurãtoare individualã media valorilor mãsurate în fiecare punct al unei grile, respectiv, pe axa de mãsura, sau rezultatul a ceea ce se defineste ca mãsurãtoare în grila.
6. Alte determinãri
La fiecare mãsurãtoare de emisie este necesar sa se masoare viteza efluentului în secţiunea de mãsura, parametrii auxiliari necesari calculului emisiilor şi sa se înregistreze toate informaţiile privind condiţiile de exploatare a instalaţiei.
7. Raportarea rezultatelor
În raportare se vor consemna toate marimile mãsurate şi calculate, metodele de mãsurare utilizate şi condiţiile de exploatare a instalaţiei.
Se vor evalua şi evidenţia erorile fiecãrei mãsurãtori de emisie efectuate.
NOTA:
Elementele de detaliu privind metodologia de determinare a poluantilor atmosferici produşi de surse stationare se pot procura de la Institutul de Cercetãri şi Ingineria Mediului - Splaiul Independentei nr. 294, sector 6, Bucureşti.
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
