Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 425 din 19 septembrie 2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor in timpul sacrificarii sau uciderii
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 9 decembrie 2002
În temeiul prevederilor <>art. 31 alin. 1 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în baza <>hotãrârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
vazand Referatul de aprobare nr. 159.111 din 4 septembrie 2002, întocmit de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara,
ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara privind protecţia animalelor în timpul sacrificarii sau uciderii, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara, institutele centrale de profil şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.
ART. 4
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga orice alta dispoziţie contrarã.
ART. 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor
Ilie Sarbu
Bucureşti, 19 septembrie 2002.
Nr. 425.
ANEXA 1
NORMA SANITARĂ VETERINARA
privind protecţia animalelor în timpul sacrificarii sau uciderii
CAP. 1
Prevederi generale
ART. 1
(1) Prezenta norma sanitarã veterinara se aplica miscarii, cazarii, contentionarii, asomarii, sacrificarii şi uciderii animalelor crescute pentru producţia de carne, piele, blana sau alte produse şi metodelor de ucidere a animalelor în scopul combaterii unor boli.
(2) Prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu se aplica:
a) experimentelor tehnice sau ştiinţifice în relatie cu procedurile menţionate în alin. (1), efectuate sub supravegherea autoritãţii competente;
b) animalelor care sunt ucise în timpul unor evenimente sportive sau culturale;
c) animalelor sãlbatice ucise în conformitate cu prevederile art. 3 din Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate a animalelor şi de sãnãtate publica legate de uciderea vânatului salbatic şi de comercializarea carnii de vanat salbatic.
CAP. 2
Definiţii
ART. 2
(1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare, prin termenii urmãtori se înţelege:
a) abator - unitatea destinatã sacrificarii animalelor, care include facilitãţi necesare sa asigure miscarea şi cazarea animalelor la care se face referire în art. 5 alin. (1);
b) mişcare - descãrcarea animalelor sau miscarea lor de la rampele de descãrcare, boxe ori adaposturi cãtre abatoare sau spaţiile în care urmeazã sa fie sacrificate;
c) cazare - ţinerea animalelor în padocuri, boxe acoperite sau deschise, adaposturi acoperite, folosite de abatoare pentru a asigura animalelor condiţiile necesare, precum adaptarea, furajarea, odihna şi altele asemenea, înainte de sacrificare;
d) contentionare - orice procedura aplicatã unui animal în scopul de a-i restrictiona miscarile, pentru a usura efectuarea asomarii sau uciderea lui;
e) asomare - orice proces care atunci când este aplicat unui animal cauzeazã pierderea imediata a cunostintei pana în momentul morţii animalului;
f) ucidere - orice proces care cauzeazã moartea animalului;
g) sacrificare - cauzarea morţii unui animal prin sangerare;
h) autoritate competenta - autoritatea veterinara care are competenta de a efectua controale veterinare sau orice alta autoritate cãreia i s-a delegat aceasta competenta.
(2) Autoritatea religioasã pentru care se practica unele sacrificari va avea competenta de a aplica şi de a monitoriza prevederile specifice ce se aplica sacrificarii în conformitate cu anumite ritualuri religioase. Autoritatea religioasã va acţiona sub rãspunderea unui medic veterinar oficial, conform prevederilor art. 2 din Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de producere şi comercializare a carnii proaspete.
ART. 3
Animalele nu vor fi supuse nici unui stimul, nici unei suferinţe sau dureri inutile în timpul miscarii, cazarii, asomarii, sacrificarii sau uciderii.
CAP. 3
Condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã abatoarele
ART. 4
Spaţiile, facilitãţile şi echipamentele din abatoare vor fi astfel concepute încât sa nu supunã animalele nici unei suferinţe, stimul sau dureri inutile.
ART. 5
(1) Solipedele, rumegatoarele, porcii, iepurii şi pasarile aduse în abatoare în vederea sacrificarii vor fi:
a) miscate şi, dacã este cazul, cazate în conformitate cu prevederile anexei nr. 1;
b) contentionate în conformitate cu prevederile anexei nr. 2;
c) asomate înainte de sacrificare sau ucise instantaneu în conformitate cu prevederile anexei nr. 3;
d) sangerate în conformitate cu prevederile anexei nr. 4.
(2) Pentru animalele supuse unor metode particulare de sacrificare cerute de unele ritualuri religioase cerinţele alin. (1) lit. c) nu se vor aplica.
ART. 6
(1) Instrumentele pentru contentionare, echipamentele şi instalaţiile folosite pentru asomare sau ucidere trebuie sa fie proiectate, construite, menţinute şi folosite astfel încât sa asigure o asomare sau o ucidere rapida şi efectivã, în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea competenta va verifica dacã instrumentele, modul de contentionare şi alte echipamente folosite pentru asomare sau ucidere îndeplinesc cerinţele mai sus menţionate şi va verifica cu regularitate functionalitatea şi modul de întreţinere, astfel încât sa se asigure obiectivele impuse de prezenta norma sanitarã veterinara.
(2) Echipamentele şi instrumentele de rezerva corespunzãtoare vor fi pãstrate la locul sacrificarii pentru folosirea lor în caz de urgenta. Acestea vor fi menţinute corespunzãtor şi verificate cu regularitate.
ART. 7
Personalul responsabil cu miscarea animalelor, cazarea, contentionarea, asomarea, sacrificarea sau uciderea acestora va trebui sa aibã cunoştinţele şi indemanarea necesare pentru a efectua aceste operaţiuni în mod uman şi eficient, în conformitate cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea competenta se va asigura ca personalul angajat pentru sacrificare prezintã indemanarea necesarã şi are abilitatea şi cunoştinţele profesionale pentru aceasta operaţiune.
ART. 8
Inspectiile şi controalele în abatoare vor fi efectuate sub responsabilitatea autoritãţii competente, care va avea acces liber, în orice moment, în toate spaţiile abatoarelor pentru a verifica conformitatea cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii şi controale pot fi efectuate în acelaşi timp cu controalele pentru alte obiective.
CAP. 4
Sacrificarea şi uciderea animalelor în afarã abatoarelor
ART. 9
(1) Când animalele la care se referã art. 5 alin. (1) sunt sacrificate în afarã abatoarelor, se vor aplica prevederile art. 5 alin. (1) lit. b), c) şi d).
(2) Se pot acorda derogãri de la alin. (1) pentru pãsãri, iepuri, porcine, ovine şi caprine sacrificate sau ucise în afarã abatoarelor de cãtre proprietarii acestora pentru consum propriu, cu condiţia respectãrii prevederilor art. 3 şi cu condiţia ca porcinele, ovinele sau caprinele sa fie asomate în prealabil.
ART. 10
(1) Când animalele la care se face referire în art. 5 alin. (1) urmeazã sa fie sacrificate sau ucise pentru controlul unor boli, aceasta se va face în conformitate cu prevederile anexei nr. 5.
(2) Animalele crescute pentru blana vor fi ucise în conformitate cu prevederile anexei nr. 6.
(3) Surplusul de pui de o zi şi embrionii din deşeurile de la incubatie vor fi ucisi cat mai rapid posibil, în conformitate cu prevederile anexei nr. 7.
ART. 11
Dispoziţiile art. 9 şi 10 nu se vor aplica în cazul animalelor care trebuie ucise imediat din motive de necesitate.
ART. 12
Animalele ranite sau bolnave trebuie sacrificate sau ucise la fata locului. Dar autoritatea competenta poate autoriza transportul animalelor ranite sau bolnave în scopul sacrificarii sau uciderii, cu condiţia ca transportul sa nu provoace animalului o suferinta în plus.
CAP. 5
Prevederi finale
ART. 13
(1) Autoritatea competenta poate adopta şi alte mãsuri decât cele prevãzute de prezenta norma sanitarã veterinara pentru protecţia animalelor în timpul sacrificarii sau uciderii, în scopul eliminãrii oricãrei suferinţe inutile.
(2) Autoritatea competenta poate amenda anexele la prezenta norma sanitarã veterinara, în scopul adaptãrii lor la progresul tehnic şi ştiinţific, în special cu referire la:
a) pistolul cu glonte captiv, aplicat în regiunea creierului, sau la alt gaz decât cel la care se face referire în anexa nr. 3 ori la alte combinatii pentru asomare şi, în particular, la dioxidul de carbon pentru asomarea pasarilor;
b) gazele, altele decât cele la care se face referire în anexa nr. 3, sau combinatii ale acestora pentru ucidere;
c) orice alta procedura recunoscuta ştiinţific pentru asomare sau ucidere.
ART. 14
(1) Experţii Comisiei Europene pot efectua controale la fata locului ori de câte ori este necesar pentru a se asigura aplicarea uniforma a prezentei norme sanitare veterinare. Astfel, aceştia pot verifica un numãr reprezentativ de unitãţi pentru a se asigura ca autoritatea competenta verifica în cadrul acestora îndeplinirea cerinţelor prezentei norme sanitare veterinare. Statele membre ale Uniunii Europene vor fi informate despre rezultatele controalelor efectuate.
(2) Controalele la care se face referire în alin. (1) vor fi efectuate în colaborare cu autoritatea competenta.
(3) Statul membru pe al cãrui teritoriu se desfãşoarã un control va acorda toatã asistenta necesarã experţilor pentru desfãşurarea activitãţii lor.
(4) Regulile detaliate pentru implementarea prezentului articol vor fi elaborate în conformitate cu procedura stabilitã în art. 16.
ART. 15
Cu ocazia inspecţiei efectuate în abatoare sau în unitãţi din ţãrile terţe care au primit aprobare sau urmeazã sa primeascã aprobare pentru export în statele membre ale Uniunii Europene, experţii se vor asigura ca animalele la care se face referire în art. 5 au fost sacrificate în condiţii care garanteazã un tratament uman echivalent cu cel prevãzut în prezenta norma sanitarã veterinara. Pentru a se permite importul de carne dintr-o ţara terta, certificatul de sãnãtate care însoţeşte lotul va conţine suplimentar o declaraţie din care sa rezulte ca au fost îndeplinite cerinţele mai sus menţionate.
ART. 16
(1) Autoritatea competenta va aplica legile, reglementãrile şi prevederile administrative, inclusiv sancţiunile necesare pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea competenta poate menţine sau aplica în şi pe teritoriul ei prevederi mai exigente decât cele cuprinse în prezenta norma sanitarã veterinara.
(3) Autoritatea competenta va comunica Comisiei Europene textele principalelor prevederi ale legislaţiei naţionale pe care o adopta în domeniul reglementat de prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 17
Anexele nr. 1-7 fac parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara.
ANEXA 1
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
CERINŢE
pentru miscarea şi cazarea animalelor în abatoare
I. Cerinţe generale
1. Toate abatoarele trebuie sa dispunã de facilitãţi şi echipamente adecvate pentru descãrcarea animalelor din mijloacele de transport.
2. Animalele trebuie debarcate cat mai repede posibil de la sosirea lor în abator. Dacã descãrcarea cat mai rapida nu este posibila, animalele trebuie protejate de intemperii şi variatii de temperatura.
3. Animalele care se pot rani unele pe altele pe considerente de specie, sex, varsta sau origine trebuie ţinute şi cazate separat.
4. Animalele trebuie protejate de condiţiile nefavorabile de clima. Dacã sunt supuse unor temperaturi ridicate în condiţii de umiditate, animalele vor fi racorite prin metode adecvate.
5. Starea de întreţinere şi de sãnãtate a animalelor trebuie inspectata cel puţin în fiecare dimineata şi seara.
6. Fãrã a aduce atingere prevederilor cap. VI al anexei nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de producere şi comercializare a carnii proaspete, animalele care au suportat suferinţe în timpul transportului sau la sosirea în abator şi animalele neintarcate trebuie sacrificate imediat. Dacã aceasta nu este posibil, animalele trebuie separate şi sacrificate cat mai repede posibil, cel târziu în urmãtoarele doua ore. Animalele care nu se pot deplasa nu trebuie tarate la locul de sacrificare, acestea trebuind ucise acolo unde zac, iar atunci când este posibil şi nu se provoacã o suferinta inutila animalului, acesta va fi transportat pe un carucior sau o platforma mobila cãtre spaţiul de sacrificare de urgenta (sala sanitarã).
II. Cerinţe pentru animalele care nu sunt livrate în containere sau custi
1. În abatoare echipamentul pentru descãrcarea animalelor trebuie sa aibã podea nealunecoasa şi protecţii laterale. Podurile, rampele şi culoarele trebuie prevãzute cu laterale, cu traverse sau cu alte mijloace de protecţie care sa previnã cãderea animalelor. Rampele de ieşire sau de intrare trebuie sa prezinte cea mai mica inclinatie posibila.
2. În timpul descãrcãrii animalelor trebuie avut grija ca animalele sa nu fie speriate sau batute şi sa se asigure ca nu sunt rasturnate. Animalele nu trebuie sa fie ridicate de cap, coarne, urechi, picioare, coada sau par (blana, lana) pentru a nu li se provoca suferinţe sau dureri inutile. Atunci când este cazul, animalele trebuie conduse individual.
3. Animalele trebuie deplasate cu atentie. Pasajele de trecere trebuie construite astfel încât riscul de ranire a animalelor sa fie minim. Instrumentele destinate ghidarii animalelor trebuie folosite exclusiv în acest scop şi numai pe perioade scurte. Instrumentele prin care se administreazã socuri electrice pot fi folosite numai pentru bovinele adulte şi porcii care refuza sa se miste, cu condiţia ca socurile electrice sa nu fie aplicate mai mult de doua secunde, sa nu provoace leziuni iar animalele sa aibã suficient spaţiu înaintea lor pentru a se deplasa. Astfel de socuri electrice se vor aplica numai pe masa musculara a trenului posterior.
4. Animalele nu trebuie lovite şi nu se vor aplica presiuni în nici o parte sensibila a corpului. În mod special coada animalelor nu se va strivi, rasuci sau rupe, iar ochii nu vor fi traumatizati. Animalele nu vor fi impinse şi nici lovite cu picioarele.
5. Animalele nu trebuie duse la locul de sacrificare decât în momentul sacrificarii.
6. Fãrã a aduce atingere derogarilor prevãzute de art. 4 şi 14 din Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de producere şi comercializare a carnii proaspete, abatoarele vor deţine un numãr suficient de boxe pentru cazarea corespunzãtoare a animalelor, care sa asigure protecţie fata de variatiile atmosferice.
7. Suplimentar, abatoarele trebuie sa aibã:
a) podele care sa evite alunecarea animalelor şi care sa nu provoace rani decubitale;
b) ventilaţie adecvatã, ţinându-se seama de variatiile de temperatura şi de umiditate. Atunci când se folosesc mijloace mecanice de ventilaţie, trebuie prevãzute alte spaţii de rezerva pentru cazarea animalelor în caz de urgenta, ca urmare a unei întreruperi de curent;
c) iluminare artificiala suficienta pentru a permite inspectarea tuturor animalelor în orice moment; dacã este necesar trebuie sa se asigure iluminare adecvatã de rezerva;
d) dacã este necesar, echipament pentru legarea animalelor;
e) dacã este necesar, asigurarea unui asternut corespunzãtor pentru animalele care sunt cazate pe timpul nopţii.
8. Abatoarele care în afarã de adãposturile menţionate mai sus deţin şi adaposturi în aer liber au obligaţia sa asigure în acestea protecţia animalelor fata de condiţiile nefavorabile de clima. Adãposturile în aer liber trebuie întreţinute astfel încât sa nu prezinte nici un risc fizic, chimic sau alt risc pentru sãnãtatea animalelor.
9. Animalelor sosite în abator, care nu sunt duse direct la sacrificare, trebuie sa li se asigure apa de baut la discretie, pe toatã perioada de asteptare. Animalele care nu au fost sacrificate în termen de 12 ore de la sosire trebuie furajate cu cantitãţi moderate de furaje, la intervale mici de timp.
10. Animalele care sunt ţinute timp de 12 ore sau mai mult la abator trebuie cazate şi, dacã este necesar, legate astfel încât sa se poatã aseza în poziţie decubitatala fãrã dificultate. Dacã animalele nu sunt legate, furajele trebuie administrate astfel încât sa permitã furajarea animalelor fãrã dificultate.
III. Cerinţe pentru animalele livrate în containere sau custi
1. Containerele în care animalele sunt transportate trebuie manipulate cu atentie şi nu trebuie aruncate sau lovite. Dacã este posibil, acestea trebuie încãrcate şi descãrcate mecanic, pe orizontala.
2. Animalele livrate în containere prevãzute cu podea perforata sau flexibila trebuie descãrcate cu atentie deosebita pentru a se preveni ranirea. Dacã este cazul, animalele trebuie descãrcate individual din containere.
3. Animalele care au fost transportate în containere trebuie sacrificate cat mai curând posibil; în caz contrar, acestea trebuie adapate şi furajate conform pct. II.9.
ANEXA 2
-------
la norma sanitarã veterinara
-----------------------------
CONTENTIA ANIMALELOR
înainte de asomare, sacrificare sau ucidere
1. Animalele trebuie contentionate astfel încât sa nu li se provoace în mod intentionat sau neintentionat suferinta, durere, ranire sau contuzii. În cazul sacrificarii rituale, este obligatorie contentia bovinelor înainte de sacrificare prin folosirea unei metode mecanice care sa nu provoace durere, suferinţe, contuzie sau ranire.
2. Picioarele animalelor nu trebuie legate, iar animalele nu trebuie suspendate înainte de asomare sau de ucidere. Pasarile şi iepurii pot fi suspendate în vederea sacrificarii, cu condiţia ca asomarea sa se realizeze fãrã întârziere şi sa se ia mãsuri adecvate pentru a se asigura ca la punctul de asomare acestea se afla într-o stare de relaxare suficienta pentru o asomare eficienta. Mai mult decât atât, prinderea unui animal într-un sistem de contentie nu trebuie asociata sub nici o forma cu suspendarea animalului.
3. Animalele care sunt asomate sau ucise prin mijloace mecanice ori electrice aplicate pe cap trebuie prezentate într-o astfel de poziţie, încât echipamentul sa poatã fi folosit adecvat, cu usurinta şi pe o perioada determinata. În cazul solipedelor sau bovinelor autoritatea competenta poate autoriza utilizarea unor mijloace adecvate care sa limiteze miscarile capului.
4. Echipamentul de asomare electrica nu va fi folosit ca un mijloc de limitare a miscarilor sau de imobilizare a animalelor şi nici ca mijloc de a face animalele sa se deplaseze.
ANEXA 3
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
ASOMAREA SAU UCIDEREA ANIMALELOR,
altele decât cele crescute pentru blana
I. Metode permise
A. Asomarea
--------
1. Pistolul cu glonte captiv
2. Lovirea urmatã de pierderea cunostintei
3. Electronarcoza
4. Expunerea la dioxid de carbon
B. Uciderea
--------
1. Pistol cu glonte liber sau pusca
2. Electrocutarea
3. Expunerea la dioxid de carbon
C. Autoritatea competenta poate autoriza decapitarea, dislocarea gatului sau folosirea unei camere vidate ca metoda de ucidere pentru anumite specii, cu condiţia ca acestea sa corespundã cerinţelor art. 3 din norma sanitarã veterinara şi cu condiţia ca cerinţele specifice stabilite la pct. III de mai jos sa fie îndeplinite.
II. Cerinţe specifice pentru asomare
Asomarea nu trebuie sa fie efectuatã decât atunci când este urmatã imediat de sangerarea animalului.
1. Pistolul cu glonte captiv
a) Pistolul cu glonte captiv trebuie pozitionat astfel încât sa se asigure ca proiectilul pãtrunde în cortexul cerebral. Se interzice în special impuscarea vitelor în zona occipitala. Oile şi caprele pot fi impuscate în zona occipitala dacã prezenta coarnelor nu permite folosirea zonei frontale. În astfel de situaţii impuscarea se face imediat înapoia bazei coarnelor şi tintindu-se cãtre gura, iar sangerarea trebuie efectuatã în timp de 15 secunde de la impuscare.
b) Când se foloseşte un pistol cu glonte captiv operatorul trebuie sa se asigure ca glontele se retrage la extensia completa, dupã fiecare impuscare. Dacã nu se retrage la extensia completa, pistolul nu va mai fi folosit încã o data pana când nu va fi reparat.
c) Animalele nu se introduc în boxele de asomare pana când operatorul care urmeazã sa efectueze asomarea nu este pregãtit pentru asomarea animalului. Animalelor nu li se va contentiona capul pana când operatorul nu este pregãtit sa le asomeze.
2. Lovirea urmatã de pierderea cunostintei
a) Aceasta metoda permite numai folosirea unui instrument mecanic care administreazã o presiune pe craniul animalului în urma percutiei, fãrã penetrarea acestuia. Operatorul trebuie sa se asigure ca instrumentul se aplica în poziţia corespunzãtoare, conform instrucţiunilor de utilizare, pentru a produce o asomare efectivã, fãrã fracturarea craniului.
b) În cazul loturilor mici de iepuri, la care se foloseşte o presiune nonmecanica pe craniu, operaţiunea trebuie efectuatã astfel încât animalele sa fie aduse imediat în starea de inconstienta şi sa rãmânã asa pana când mor, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara.
3. Electronarcoza
A. Electrozii
----------
1. Electrozii trebuie plasati astfel încât sa cuprindã creierul, permitand curentului sa treacã prin acesta. Se vor lua mãsuri corespunzãtoare care sa asigure ca exista un contact electric bun, prin îndepãrtarea lanei în exces sau prin udarea pielii.
2. Atunci când animalele sunt asomate individual, aparatul trebuie:
a) sa incorporeze un dispozitiv care sa masoare impedanta curentului şi sa nu permitã funcţionarea aparatului în condiţiile în care nu se asigura intensitatea şi puterea minime ale curentului electric;
b) sa incorporeze un dispozitiv sonor sau vizual care sa indice durata timpului de aplicare pentru fiecare animal;
c) sa fie conectat la un dispozitiv care sa indice voltajul şi intensitatea curentului, pozitionat astfel încât sa fie uşor vizualizat de cãtre operator.
B. Asomatoare cu baie de apa
-------------------------
1. Atunci când se folosesc asomatoare cu baie de apa pentru asomarea pasarilor, nivelul de apa trebuie sa poatã fi reglat astfel încât sa se asigure realizarea unui contact bun cu capul pasarilor.
Puterea şi durata curentului folosit în acest caz vor fi determinate de cãtre autoritatea competenta, astfel încât sa se asigure ca pasarile îşi pierd cunostinta imediat şi rãmân asa pana când mor.
2. Dacã se asomeaza mai multe pãsãri în aceeaşi baie de apa, trebuie asigurat un voltaj suficient care sa asigure ca fiecare pasare sa fie asomata corespunzãtor.
3. Se vor lua mãsuri corespunzãtoare care sa asigure o buna conductibilitate electrica prin udarea legãturilor de prindere a picioarelor.
4. Baile de asomare pentru pãsãri trebuie sa aibã dimensiuni corespunzãtoare pentru toate tipurile de pãsãri ce urmeazã sa fie asomate şi nu trebuie sa se reverse la introducerea pasarilor. Electrodul care se imerseaza în apa trebuie sa cuprindã toatã lungimea baii de asomare.
5. Dacã este cazul, trebuie sa se asigure un sistem de rezerva care sa poatã fi acţionat manual.
4. Expunerea la dioxid de carbon
1. Concentratia de dioxid de carbon pentru asomarea porcilor trebuie sa fie de minimum 70% în volum.
2. Camera în care porcii sunt expusi la gaz şi echipamentul folosit pentru conveierea porcilor prin camera trebuie proiectate, construite şi întreţinute astfel încât sa se evite ranirea porcilor sau compresia pieptului şi sa le permitã acestora sa rãmânã în poziţie patrupeda pana când îşi pierd cunostinta. Se va asigura o iluminare adecvatã atât pentru camera de asomare, cat şi pentru dispozitivul de conveiere a porcilor pentru a permite acestora acomodarea vizuala.
3. Camera trebuie prevãzutã cu dispozitive pentru mãsurarea concentratiei de gaz la punctul de maxima expunere şi care sa avertizeze sonor sau luminos dacã concentratia de dioxid de carbon scade sub nivelul cerut.
4. Porcii trebuie ţinuţi în boxe sau în containere care sa permitã acestora sa se poatã vedea între ei şi trebuie transportaţi în camera de gazare în termen de 30 de secunde de la intrarea lor în instalatie. Porcii trebuie transportaţi cat mai repede posibil de la intrare cãtre punctul de maxima concentraţie şi trebuie expusi suficient, astfel încât sa se asigure ca rãmân inconstienti pana la sacrificare.
III. Cerinţe specifice pentru ucidere
1. Pistolul cu glonte liber sau pusca
Aceste arme care pot fi folosite pentru a ucide specii diferite, în special vanat mare de ferma şi caprioare, trebuie autorizate de cãtre autoritatea competenta, care trebuie sa se asigure ca aceste arme sunt folosite corect numai de cãtre personal calificat, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara.
2. Decapitarea şi dislocarea gatului
Aceste metode folosite numai pentru uciderea pasarilor trebuie autorizate de cãtre autoritatea competenta, care trebuie sa se asigure ca aceste metode sunt aplicate corect numai de cãtre personal calificat, în conformitate cu prevederile art. 3.
3. Electrocutarea şi dioxidul de carbon
Autoritatea competenta poate autoriza uciderea unor specii diferite prin aceste metode, cu condiţia ca, suplimentar fata de prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara, sa fie îndeplinite şi prevederile specifice stabilite la pct. II.3 şi 4 ale prezentei anexe. De asemenea, pentru a fi îndeplinite aceste cerinţe, se vor stabili puterea şi durata curentului electric folosit, precum şi concentratia şi durata expunerii la dioxidul de carbon.
4. Camera de vid
Aceasta metoda, care se foloseşte numai pentru uciderea fãrã sangerare a anumitor animale din speciile de vanat de crescatorie (fazani, prepelite şi potarnichi), destinate consumului, trebuie autorizata de cãtre autoritatea competenta care se va asigura ca, suplimentar fata de prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara, sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) animalele sunt plasate într-o camera etansa la care se racordeaza un dispozitiv de vidare cu ajutorul unei pompe electrice;
b) vidul se menţine pana când animalele mor;
c) animalele sunt introduse în grup în containere de transport proiectate în acest scop şi care pot fi plasate în camera de vid.
ANEXA 4
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
SANGERAREA ANIMALELOR
1. Pentru animalele care au fost asomate sangerarea trebuie facuta imediat dupã asomare şi astfel încât sa se asigure o sangerare rapida, profunda şi completa. În orice situaţie sangerarea trebuie facuta înainte ca animalele sa îşi recapete cunostinta.
2. Toate animalele care au fost asomate trebuie sangerate prin incizarea cel puţin a unei artere carotide sau a vaselor din care aceasta porneşte.
Dupã incizia vaselor sanguine nu se va aplica nici o procedura de fasonare şi nici o stimulare electrica înainte ca sangerarea sa fie completa.
3. Atunci când o singura persoana efectueazã asomarea, prinderea, agatarea şi sangerarea animalelor, acea persoana trebuie sa efectueze aceste operaţiuni fãrã întrerupere la fiecare animal, înainte de a trece la animalul urmãtor.
4. Dispozitivele manuale de rezerva trebuie asigurate acolo unde sangerarea se face cu cutere automate, astfel încât în cazul unei întreruperi de curent pasarile sa poatã fi sacrificate imediat.
ANEXA 5
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
METODE
de ucidere pentru controlul unor boli
Metode permise
1. Orice metoda descrisã în anexa nr. 3, care sa cauzeze o moarte sigura, precum şi injectarea unei supradoze de medicament cu proprietãţi anestezice sau a unui produs autorizat pentru eutanasie
2. Suplimentar, autoritatea competenta poate permite folosirea altor metode pentru uciderea animalelor constiente, conform prevederilor art. 3 din norma sanitarã veterinara, cu condiţia ca:
a) metodele folosite sa cauzeze moartea imediata a animalelor;
b) sa nu se acţioneze asupra animalului pana când nu s-a constatat ca este mort.
ANEXA 6
--------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
METODE
de ucidere pentru animalele de blana
I. Metode permise:
1. instrumente acţionate mecanic care penetreaza creierul;
2. injectarea unei supradoze de medicament cu proprietãţi anestezice sau a unui produs autorizat pentru eutanasiere;
3. electrocutarea pentru a provoca stop cardiac;
4. expunerea la monoxid de carbon;
5. expunerea la cloroform;
6. expunerea la dioxid de carbon.
Autoritatea competenta va stabili cea mai adecvatã metoda de ucidere pentru fiecare specie, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara.
II. Cerinţe specifice
1. Instrumente acţionate mecanic, care penetreaza creierul. Acestea trebuie pozitionate astfel încât sa se asigure ca proiectilul pãtrunde în cortexul cerebral. Aceasta metoda este permisã numai dacã este urmatã imediat de sangerare.
2. Injectarea unei supradoze de medicament cu proprietãţi anestezice sau a unui produs autorizat pentru eutanasie.
Sunt admise a se folosi numai acele medicamente care cauzeazã o pierdere imediata a cunostintei, urmatã de moarte.
3. Electrocutarea pentru a provoca stop cardiac
Electrozii trebuie plasati astfel încât sa cuprindã atât cutia craniana, cat şi cutia toracica în zona inimii, iar nivelul minim de curent folosit sa ducã la pierderea imediata a cunostintei şi la stop cardiac. Însã, pentru vulpi, la care electrozii se aplica la gura şi rect, se va aplica un curent cu o valoare medie de 0,3 amperi, cel puţin 3 secunde.
4. Expunerea la monoxid de carbon:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz trebuie proiectata, construitã şi intretinuta astfel încât sa se evite ranirea animalelor şi sa se permitã supravegherea acestora;
b) animalele trebuie introduse numai dupã ce camera a fost umpluta cu monoxid de carbon la o concentraţie de cel puţin 1% din volumul provenit dintr-o sursa de monoxid de carbon 100%;
c) gazul produs de un motor special adaptat pentru acest scop poate fi folosit pentru uciderea mustelidelor şi chinchilelor, cu condiţia ca testele sa indice ca gazul:
- a fost racit corespunzãtor;
- a fost filtrat suficient;
- este liber de orice materie sau gaz iritant;
- iar animalele nu vor fi introduse în camera pana când concentratia de monoxid de carbon nu a atins cel puţin 1% din volum;
d) când este inhalat, gazul trebuie sa induca în primul rând anestezia generalã, dupã care sa cauzeze o moarte sigura;
e) animalele trebuie menţinute în camera pana când sunt moarte.
5. Expunerea la cloroform
Expunerea la cloroform poate fi folositã pentru a ucide chinchilele, respectându-se urmãtoarele cerinţe:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz sa fie proiectata, construitã şi intretinuta astfel încât sa se evite ranirea animalelor şi sa se permitã supravegherea acestora;
b) animalele sa fie introduse în camera numai dacã se asigura o atmosfera saturata în cloroform;
c) când este inhalat, gazul trebuie sa induca în primul rând anestezia generalã, dupã care sa cauzeze o moarte sigura;
d) animalele trebuie menţinute în camera pana când sunt moarte.
6. Expunerea la dioxid de carbon.
Dioxidul de carbon poate fi folosit pentru a ucide mustelidele şi chinchilele, respectându-se urmãtoarele condiţii:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz sa fie proiectata, construitã şi intretinuta astfel încât sa se evite ranirea animalelor şi sa se permitã supravegherea acestora;
b) animalele sa fie introduse în camera numai dacã atmosfera conţine concentratia maxima de dioxid de carbon, asigurata de o sursa de dioxid de carbon 100%;
c) când este inhalat, gazul trebuie sa induca în primul rând anestezia generalã, dupã care sa cauzeze o moarte sigura;
d) animalele trebuie menţinute în camera pana când sunt moarte.
ANEXA 7
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
UCIDEREA
puilor supranumerari şi a embrionilor din deşeurile de incubatie
I. Metode permise pentru uciderea puilor:
1. folosirea unui aparat mecanic care sa provoace o moarte rapida;
2. expunerea la dioxid de carbon;
3. alte metode recunoscute ştiinţific pentru ucidere, cu condiţia ca acestea sa fie conforme prevederilor art. 3 din norma sanitarã veterinara şi sa fie aprobate de autoritatea competenta.
II. Cerinţe specifice:
1. folosirea unui aparat mecanic care sa provoace o moarte rapida:
a) animalele trebuie ucise cu un aparat care sa fie prevãzut cu un mecanism rotativ rapid, dotat cu lame sau cu proiectarea de polistiren expandat;
b) aparatul trebuie sa aibã o capacitate adecvatã care sa asigure ca toate animalele sunt ucise imediat, chiar dacã sunt manipulate în numãr mare;
2. expunerea la dioxid de carbon:
a) animalele trebuie plasate într-o atmosfera cu o concentraţie maxima de dioxid de carbon, asigurata de o sursa de dioxid de carbon 100%;
b) animalele trebuie menţinute în camera pana când sunt moarte.
III. Metode permise pentru uciderea embrionilor
1. Pentru a ucide instantaneu orice embrion viu toate deşeurile de incubatie trebuie trecute prin aparatul mecanic menţionat la pct. II.1.
2. Alte metode recunoscute ştiinţific pentru ucidere, cu condiţia ca acestea sa fie conforme prevederilor art. 3 din norma sanitarã veterinara şi sa fie aprobate de autoritatea competenta.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
