Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 38/SMI din 27 aprilie 2004 privind aprobarea Codului de conduita pentru activitatile de recreere din zona costiera
EMITENT: MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 15 iunie 2004
În temeiul <>art. 67 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodãrirea integratã a zonei costiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 280/2003 , al <>art. 5 alin. (8) din Hotãrârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, al <>art. 5 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi al <>art. 4 alin. (7) din Hotãrârea Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
ministrul mediului şi gospodãririi apelor, ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului şi ministrul sãnãtãţii emit urmãtorul ordin:
ARTICOL UNIC
Se aprobã Codul de conduitã pentru activitãţile de recreere din zona costierã, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
p. Ministrul mediului
şi gospodãririi apelor,
Florin Stadiu,
secretar de stat
p. Ministrul transporturilor,
construcţiilor şi turismului,
Ileana Tureanu,
secretar de stat
Ministrul sãnãtãţii,
Ovidiu Brînzan
ANEXĂ
COD DE CONDUITĂ
pentru activitãţile de recreere din zona costierã
I. Necesitatea integrãrii activitãţilor de turism şi recreere cu cele de conservare a mediului costier
ART. 1
Ca oricare altã activitate care utilizeazã resursele mediului natural, activitatea de turism şi recreere trebuie sã fie compatibilã cu planurile locale, naţionale şi internaţionale de conservare a resurselor mediului costier şi de aceea:
a) activitãţile de turism şi de recreere trebuie sã fie planificate la niveluri acceptabile, într-un mod în care sã fie integrate aspectele socioeconomice, culturale, de mediu şi sãnãtate;
b) activitãţile de turism şi dezvoltare a infrastructurii turismului care pot avea un impact negativ asupra cadrului natural şi a biodiversitãţii costiere trebuie supuse procedurii de evaluare a impactului acestora asupra mediului, în conformitate cu prevederile legale;
c) companiile responsabile pentru activitãţile turistice şi de recreere trebuie sã coopereze cu organizaţiile de mediu şi alte grupuri de lucru pentru protecţia mediului;
d) când este posibil, trebuie utilizate instrumente economice care sã încurajeze sectorul privat sã îşi asume responsabilitãţi în realizarea unui turism durabil.
ART. 2
Pentru implementarea direcţiilor de acţiune prevãzute mai sus turiştii trebuie sã ştie şi sã ţinã seama de urmãtoarele:
a) agenţii economici din turism au obligaţia de a conserva resursele naturale ale zonei de coastã şi de a dezvolta turismul durabil;
b) pentru a vizita rezervaţiile naturale sau ariile protejate sunt necesare permise eliberate de autoritãţile competente;
c) este necesarã cunoaşterea regulilor şi regulamentelor pentru protejarea cadrului natural şi a speciilor pe cale de dispariţie, evitându-se astfel activitãţile de vânãtoare şi pescuit ale acestora;
d) opiniile turiştilor privind conservarea mediului natural vor fi luate în considerare de cãtre manageri de turism, iar turiştii au datoria sã le facã cunoscute.
II. Necesitatea conservãrii şi protecţiei biodiversitãţii mediului costier
ART. 3
Ariile naturale din zona costierã româneascã sunt resurse naturale unice, care necesitã protecţie şi conservare.
ART. 4
(1) Agenţii economici care desfãşoarã activitate de turism pot sprijini menţinerea ariilor protejate existente.
(2) Agenţii de turism care îşi desfãşoarã activitatea în zona costierã trebuie sã respecte legislaţia sanitarã în vigoare.
ART. 5
Turismul şi activitãţile de recreere trebuie sã sprijine conservarea naturii din zona costierã, incluzând protecţia ecosistemelor (habitate, resurse vii), terestre/costiere/marine.
ART. 6
Turismul trebuie sã sprijine eforturile de restaurare a ariilor unde mediul a fost afectat în special prin activitãţi proprii.
ART. 7
Activitãţile de recreere nu trebuie concentrate în ariile neafectate antropic, care au valori peisagistice, culturale, istorice sau ştiinţifice. De asemenea, trebuie luatã în considerare opinia turiştilor în luarea deciziilor asupra unor acţiuni cum ar fi amplasarea de locaţii pentru recreere care ar putea afecta biodiversitatea marinã şi costierã.
III. Necesitatea utilizãrii resurselor naturale într-un mod durabil
ART. 8
Sistemele de planificare a sejurului turiştilor trebuie adaptate pentru a se stabili o mai bunã distribuţie a turiştilor în perioada sezonului estival. Este recomandat sã se stabileascã un numãr acceptabil de vizitatori pe baza capacitãţii de suport a zonei.
ART. 9
Activitãţile recreaţionale care includ vânãtoarea şi pescuitul în ariile sensibile din punct de vedere ecologic trebuie sã fie în conformitate cu reglementãrile existente privind conservarea şi utilizarea durabilã a speciilor şi habitatelor.
ART. 10
Turiştii trebuie sã respecte semnele de avertizare din zonele cu activitãţi de recreere şi sã nu aducã prejudicii ariilor naturale sãlbatice care sunt de asemenea resurse naturale ale zonei de coastã. De asemenea, activitãţile de recreere care implicã utilizarea terenului vor trebui sã se desfãşoare cu respectarea regulamentelor locale de urbanism, în condiţiile cerinţelor de protecţie a cadrului natural, a mediului zonei costiere şi a sãnãtãţii.
IV. Necesitatea reducerii consumului de resurse, a deşeurilor solide şi a poluãrii
ART. 11
Reducerea poluãrii din diverse surse conduce la reducerea prejudiciilor aduse mediului costier, la îmbunãtãţirea imaginii turismului şi la reducerea costurilor de menţinere a stãrii mediului în condiţii corespunzãtoare prin:
a) încurajarea utilizãrii tehnicilor cu impact minimal pentru depozitarea deşeurilor solide, cum ar fi sistemele de reciclare şi management al deşeurilor solide;
b) depozitarea deşeurilor într-un mod sigur şi potrivit, care sã nu afecteze mediul costier;
c) utilizarea produselor biodegradabile sau reciclabile pentru ambalarea produselor;
d) reducerea consumului de combustibil fosil şi evitarea transportului motorizat pe cât posibil în zona litoralã. Impactul negativ produs de transport asupra mediului costier trebuie sã fie redus mai ales în zonele ecologice sensibile.
ART. 12
Agenţii economici cu activitate turisticã au obligaţia de a respecta prevederile legale privind dotarea cu sisteme efective de tratare a deşeurilor şi, dacã este posibil, cu surse de energie naturalã (solarã, eolianã).
ART. 13
Reducerea consumului de energie, apã caldã şi utilizarea transportului public cu vehicule care nu au impact negativ asupra mediului pot sã conducã la menţinerea calitãţii mediului natural în zona de coastã şi la practicarea unui turism durabil.
V. Necesitatea luãrii în considerare a culturii şi specificului local
ART. 14
La elaborarea planului general de urbanism, a planurilor urbanistice zonale şi a planurilor urbanistice de detaliu din zona costierã trebuie sã se stabileascã faptul ca noile construcţii, inclusiv cele cu destinaţie turisticã, sã se realizeze în concordanţã cu arhitectura şi tradiţiile locale.
ART. 15
Activitãţile de recreere trebuie sã respecte drepturile şi dorinţele localnicilor, sã ofere oportunitãţi pentru întreaga comunitate de a lua parte la discuţiile şi consultãrile privind problemele de planificare a activitãţilor de recreere.
ART. 16
Trebuie luate în considerare tradiţiile locale atunci când se construiesc locuri de cazare, iar arhitectura acestora trebuie sã se armonizeze cu mediul şi peisajul zonei costiere.
ART. 17
Activitãţile de turism trebuie sã ofere posibilitatea utilizãrii patrimoniului local, cultural şi tradiţional împreunã cu vizitatorii.
ART. 18
Se recomandã ca turiştii sã aibã în vedere urmãtoarele:
a) înainte de a vizita un loc de vacanţã sã se documenteze şi sã cunoascã obiceiurile şi cultura localnicilor;
b) sã cearã permisiunea de a fotografia anumite locuri sau de a intra pe proprietatea localnicilor;
c) sã respecte cultura acestora şi sã nu o impunã pe a lor;
d) sã respecte sfaturile ghizilor referitor la obiceiurile locale.
VI. Necesitatea protejãrii valorilor de patrimoniu cultural de interes naţional şi local
ART. 19
Valorile de patrimoniu cultural sunt importante pentru dezvoltarea durabilã a turismului, deci trebuie pãstrate pentru generaţiile viitoare. Dezvoltarea activitãţilor de recreere este reglementatã de regulamentele locale de urbanism, în condiţiile protejãrii valorilor de patrimoniu, în conformitate cu prevederile legale.
ART. 20
Inscripţionãrile valorilor de patrimoniu de cãtre turişti sunt interzise şi se pedepsesc conform legii.
VII. Necesitatea realizãrii de beneficii pentru comunitãţile locale
ART. 21
În planificarea activitãţilor de recreere, pentru punerea în valoare a aspectelor culturale şi de mediu ce pot aduce mari beneficii şi pot minimiza pierderile, vor fi implicate comunitãţile locale.
ART. 22
Creşterea calitãţii activitãţilor de turism şi recreere se poate asigura prin:
a) identificarea şi sprijinirea implicãrii comunitãţii locale şi a parteneriatelor pentru turism;
b) recrutarea şi instruirea localnicilor pentru a fi angajaţi în activitãţile de recreere.
ART. 23
Turiştii trebuie sã ia în considerare faptul cã veniturile provenite din activitãţile de turism şi de recreere contribuie la dezvoltarea economicã a comunitãţii din zona de coastã. Pe cât posibil, turiştii sunt sfãtuiţi sã achiziţioneze produse autohtone locului vizitat, care sã contribuie la creşterea economiei locale. De asemenea, sunt sfãtuiţi sã foloseascã agenţiile locale pentru excursii organizate şi tour operatori locali.
VIII. Necesitatea educaţiei şi instruirii personalului pentru un turism durabil
ART. 24
În procesul de educaţie şi instruire a personalului din turism şi pentru activitãţile de recreere trebuie incluse problemele de mediu, aspecte de promovare şi protejare a sãnãtãţii, culturale, sociale şi de legislaţie. Acest tip de instruire va creşte calitatea turismului desfãşurat în zona costierã. De aceea, personalul din turism trebuie sã constituie un model pentru turişti, comportându-se responsabil şi încurajând turiştii sã procedeze în acelaşi mod. Totodatã, personalul trebuie sã fie informat şi sã deţinã date actualizate privind regulamentele şi legislaţia în vigoare.
ART. 25
(1) Turiştii sunt sfãtuiţi sã aleagã locul de vacanţã prin tour operatori, agenţii de turism sau manageri de hotel, care au în planul lor de management obiective vizând conservarea resurselor naturale (aplicarea managementului deşeurilor solide, al apei şi energiei).
(2) Turiştii pot sã îşi aleagã locul de recreere în funcţie de:
a) nivelul de instruire a personalului pentru aplicarea principiilor de conservare a resurselor naturale;
b) certificarea locului de cazare de cãtre asociaţii care promoveazã conservarea resurselor naturale;
c) certificarea locurilor de recreere (de exemplu, distincţia Blue Flag pentru porturi de agrement şi plaje curate).
IX. Necesitatea practicãrii unui turism educaţional
ART. 26
Activitatea de turism oferã cele mai mari beneficii pentru economia localã şi nu va provoca daune atunci când turiştii învaţã sã respecte obiceiurile locale şi mediul natural al zonei costiere. Cunoştinţele şi experienţa acumulate de turişti pot sã îi facã pe aceştia sã se simtã responsabili şi direct implicaţi în conservarea mediului.
ART. 27
Informaţii despre problemele de mediu, culturale şi sociale trebuie sã fie oferite turiştilor ca o parte componentã a atitudinilor şi acţiunilor turismului responsabil.
ART. 28
Turiştii care îşi aleg locul de vacanţã pe litoralul românesc vor cãuta:
a) sã îşi îmbunãtãţeascã cunoştinţele despre protecţia şi conservarea mediului marin şi costier;
b) sã încurajeze eforturile locale de conservare a naturii;
c) sã aleagã excursii care sã le ofere informaţii despre climã, specii, habitate, culturã şi obiceiuri locale.
X. Necesitatea conformãrii cu reglementãrile în vigoare
ART. 29
Dezvoltarea activitãţilor de turism şi de recreere din zona costierã trebuie sã respecte cadrul natural, caracterul şi capacitatea fizicã şi socialã a mediului în care acestea se desfãşoarã.
ART. 30
Se vor pune la dispoziţia turiştilor informaţii despre activitãţile de turism şi impactul acestora asupra mediului şi sãnãtãţii, precum şi regulamentele în vigoare aplicabile în zonã.
ART. 31
Activitãţile de turism şi recreere trebuie sã fie în conformitate cu prevederile convenţiilor internaţionale şi naţionale şi sã respecte legile cu privire la protecţia zonei costiere.
ART. 32
Cei care sunt responsabili pentru dezvoltarea activitãţilor de turism trebuie sã ia în considerare, oricând este necesar, implementarea adecvatã a regulilor de protecţie a mediului şi a sãnãtãţii.
ART. 33
Turiştii trebuie sã respecte regulile şi regulamentele şi sã acorde o atenţie deosebitã indicatoarelor şi marcajelor.
__________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
