Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 24 din 22 decembrie 2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism prin intermediul pietei asigurarilor
EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 7 ianuarie 2009
În temeiul prevederilor <>art. 4 alin. (26) şi (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
potrivit Hotãrârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor din data de 16 decembrie 2008, prin care s-au adoptat Normele privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurãrilor,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se pun în aplicare Normele privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurãrilor, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogã Normele privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurãrilor, aprobate prin <>Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 3.128/2005 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.165 din 22 decembrie 2005.
ART. 3
Direcţiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor asigurã ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei
de Supraveghere a Asigurãrilor,
Angela Toncescu
Bucureşti, 22 decembrie 2008.
Nr. 24.
ANEXĂ
NORME
privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurãrilor
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezentele norme reglementeazã prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism, prin intermediul pieţei asigurãrilor.
ART. 2
Sub incidenţa prezentelor norme intrã asigurãtorii, reasigurãtorii, brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare persoane juridice române, precum şi sucursalele din România ale asigurãtorilor, reasigurãtorilor şi intermediarilor în asigurãri şi/sau reasigurãri cu sediul în Spaţiul Economic European, denumiţi în continuare entitãţi.
ART. 3
(1) În înţelesul prezentelor norme, termenii, expresiile şi abrevierile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) spãlarea banilor - noţiune definitã conform <>art. 2 lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) finanţarea actelor de terorism - infracţiunea prevãzutã la <>art. 36 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului;
c) tranzacţie suspectã - operaţiunea care aparent nu are un scop economic sau legal ori care, prin natura ei şi/sau caracterul neobişnuit în raport cu activitãţile clientului uneia dintre entitãţile prevãzute la art. 2, trezeşte suspiciunea de spãlare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism;
d) transferuri externe în şi din conturi - transferurile transfrontaliere, astfel cum sunt acestea definite potrivit reglementãrilor naţionale în materie, precum şi operaţiunile de plãţi şi încasãri efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi pe teritoriul României;
e) client - asiguratul/potenţialul asigurat/contractantul, persoana fizicã ori juridicã sau beneficiarul contractului de asigurare/reasigurare;
f) CSA - Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor;
g) Oficiu - Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor;
h) persoane expuse politic - persoanele fizice care exercitã sau au exercitat funcţii publice importante, membrii direcţi ai familiilor acestora, precum şi persoanele cunoscute public ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor fizice care exercitã funcţii publice importante. Definiţia se completeazã cu prevederile art. I pct. 3 <>art. 2^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 53/2008 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism;
i) beneficiar real - orice persoanã fizicã ce deţine sau controleazã în cele din urmã clientul şi/sau persoana fizicã în numele ori în interesul cãruia/cãreia se realizeazã, direct sau indirect, o tranzacţie ori o operaţiune. Definiţia se completeazã cu prevederile art. I pct. 3 <>art. 2^2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 53/2008 ;
j) relaţie de afaceri - relaţia profesionalã sau comercialã legatã de activitãţile profesionale ale entitãţilor şi despre care, la momentul iniţierii, se considerã a fi de o anumitã duratã.
(2) Termenii şi expresiile de mai sus se completeazã cu prevederile din legislaţia specificã activitãţii de prevenire şi combatere a spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism.
ART. 4
(1) CSA supravegheazã şi controleazã entitãţile prevãzute la art. 2 pentru a se asigura cã acestea aplicã şi respectã prevederile legale în vigoare referitoare la identificarea, verificarea şi înregistrarea clienţilor şi tranzacţiilor, la raportarea tranzacţiilor suspecte şi a tranzacţiilor cu numerar, precum şi la elaborarea şi implementarea unor proceduri pentru respectarea tuturor acestor cerinţe şi instruirea personalului în acest sens.
(2) CSA este în drept sã verifice procedurile şi/sau normele interne privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism emise de entitãţi.
(3) CSA este în drept sã solicite modificarea procedurilor şi/sau normelor interne emise de entitãţi, atunci când constatã cã acestea nu reflectã mãsurile prudenţiale prevãzute în prezentele norme.
(4) CSA este în drept sã monitorizeze operaţiunile cu instrumente financiare efectuate de entitãţi, în scopul de a identifica tranzacţiile suspecte.
(5) CSA va informa de îndatã Oficiul atunci când din datele obţinute rezultã suspiciuni de spãlare a banilor, de finanţare a actelor de terorism sau de încãlcãri ale dispoziţiilor <>Legii nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(6) În procesul de supraveghere şi control, CSA poate solicita entitãţilor orice informaţii sau documente relevante.
CAP. II
Obligaţiile entitãţilor
ART. 5
(1) Entitãţile au obligaţia sã elaboreze şi sã aplice politici, proceduri şi mecanisme adecvate în materie de cunoaştere a clientului, de raportare, de pãstrare a evidenţelor, de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, pentru a preveni şi împiedica implicarea lor în operaţiuni suspecte de spãlare de bani şi finanţare a actelor de terorism, asigurând instruirea corespunzãtoare a personalului propriu şi a celui cu mandat.
(2) Mecanismele şi mãsurile de implementare trebuie sã permitã identificarea, pe baza unor indicatori de risc, a categoriilor de clienţi, produse şi servicii, a operaţiunilor şi tranzacţiilor ce prezintã un grad de risc potenţial mai ridicat.
(3) Entitãţile au obligaţia de a stabili proceduri proprii de analizã pe bazã de risc, în urma cãrora sã clasifice clienţii în cel puţin 3 clase de risc.
(4) Pentru clienţii actuali, aceastã clasificare trebuie fãcutã în termen de 18 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme.
(5) Entitãţile trebuie sã aplice procedura standard de cunoaştere a clientului tuturor clienţilor noi.
(6) Determinarea profilului de risc al clientului, a produselor şi serviciilor oferite, precum şi a operaţiunilor şi tranzacţiilor se face atât prin analiza datelor obţinute în procesul de identificare, cât şi prin monitorizarea continuã a relaţiei de afaceri cu acesta.
(7) Entitãţile trebuie sã emitã o procedurã scrisã de acceptare a clienţilor.
(8) Entitãţile trebuie sã determine, sã verifice şi sã înregistreze identitatea clienţilor şi a beneficiarilor reali, înainte de a iniţia orice relaţie de afaceri sau de a efectua tranzacţii în numele clientului/beneficiarului real.
(9) Politicile şi procedurile interne trebuie sã fie aplicate atât la sediile secundare ale entitãţilor, inclusiv cele localizate în Spaţiul Economic European sau în state terţe, cât şi la sediile principale şi secundare ale agenţilor de asigurare persoane juridice.
(10) Procedurile interne vor fi remise cãtre CSA pe suport electronic, CD, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme, şi, ulterior, în termen de 10 zile de la data modificãrii acestora.
ART. 6
(1) Entitãţile au obligaţia sã desemneze una sau mai multe persoane din cadrul personalului propriu, care sã aibã responsabilitãţi în aplicarea şi respectarea prevederilor legale în vigoare privind combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism.
(2) Persoanele desemnate dupã data intrãrii în vigoare a prezentelor norme trebuie sã urmeze o pregãtire specializatã în domeniul prevenirii şi combaterii spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism.
(3) Persoanele menţionate la alin. (1) trebuie sã aibã acces direct şi permanent la conducerea operativã a entitãţii în cauzã şi la toate evidenţele, întocmite în conformitate cu prevederile prezentelor norme şi ale legislaţiei specifice.
(4) Numele, funcţia şi responsabilitãţile stabilite pentru persoanele menţionate la alin. (1) trebuie sã fie comunicate Oficiului şi CSA în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme.
(5) Entitãţile au obligaţia de a notifica Oficiul şi CSA cu privire la schimbarea sau înlocuirea persoanelor menţionate la alin. (1), în termen de 10 zile de la data respectivei modificãri.
(6) Persoanele desemnate conform alin. (1) rãspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea prezentelor norme şi a legislaţiei aferente prevenirii şi combaterii spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism.
ART. 7
(1) Entitãţile trebuie sã asigure instruirea personalului propriu şi a celui cu mandat cu privire la prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism.
(2) Programele de instruire trebuie sã asigure faptul cã persoanele:
a) sunt la curent cu legile, regulamentele, normele şi procedurile privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism;
b) au competenţa necesarã pentru a analiza adecvat tranzacţiile în scopul identificãrii activitãţilor de spãlare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism;
c) cunosc în întregime cerinţele de raportare.
(3) Entitãţile vor comunica tuturor persoanelor menţionate la alin. (1) procedura privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism.
ART. 8
Entitãţile trebuie sã instituie proceduri de verificare, în vederea asigurãrii unor standarde ridicate pentru tot personalul propriu şi, atunci când este cazul, pentru persoanele fizice şi/sau juridice mandatate sã acţioneze în numele lor.
CAP. III
Mãsuri-standard de cunoaştere a clientului
ART. 9
(1) În desfãşurarea activitãţii lor, entitãţile sunt obligate sã adopte mãsuri adecvate de prevenire a spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism şi, în acest scop, pe bazã de risc, sã aplice mãsuri-standard, simplificate sau suplimentare de cunoaştere a clientului, care sã permitã identificarea, dacã este cazul, a beneficiarului real.
(2) În momentul în care apar suspiciuni asupra clientului în cursul relaţiei de afaceri, entitatea are obligaţia de a-l încadra într-o altã clasã de risc.
(3) Entitãţile trebuie sã se asigure cã toate mãsurile-standard de identificare a clientului sunt aplicate atât la sediile secundare, inclusiv cele localizate în Spaţiul Economic European sau în state terţe, cât şi la sediile principale şi secundare ale agenţilor de asigurare persoane juridice.
ART. 10
(1) Entitãţile sunt obligate sã aplice toate mãsurilestandard de cunoaştere a clientului, în urmãtoarele situaţii:
a) la stabilirea unei relaţii de afaceri;
b) atunci când se efectueazã tranzacţii ocazionale în valoare de cel puţin 15.000 euro ori echivalent, indiferent dacã tranzacţia se realizeazã printr-o singurã operaţiune sau prin mai multe operaţiuni, suspectate de a avea o legãturã între ele;
c) când existã suspiciuni cã operaţiunea în cauzã are drept scop spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, indiferent de valoarea operaţiunii ori de incidenţa prevederilor derogatorii de la obligaţia de a aplica mãsurile-standard de cunoaştere a clientului;
d) dacã existã îndoieli privind veridicitatea sau adecvarea informaţiilor de identificare deja deţinute despre client; în cazul în care existã suspiciuni cã un client nu acţioneazã în nume propriu sau existã certitudine cã acţioneazã în numele altei persoane, entitãţile trebuie sã aplice mãsurile-standard de cunoaştere a clientului, pentru a obţine informaţii cu privire la adevãrata identitate a persoanei în interesul ori în numele cãreia acţioneazã clientul.
(2) Entitãţile au obligaţia de a revizui informaţiile referitoare la identitatea clientului, în momentul în care apar suspiciuni asupra acestuia, în cursul relaţiei de afaceri.
ART. 11
(1) Pentru a împiedica folosirea lor în acţiuni de spãlare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, entitãţile au obligaţia de a adopta mãsurile care se impun în cazul operaţiunilor care favorizeazã anonimatul sau care permit interacţiunea cu clientul în absenţa acestuia.
(2) Entitãţile sunt obligate sã stabileascã mecanisme şi sã aplice mãsuri de monitorizare continuã a relaţiei de afaceri, care sã includã: analizarea tranzacţiilor încheiate pe tot parcursul relaţiei, pentru a avea siguranţa cã acestea corespund informaţiilor deţinute despre client şi activitãţii şi profilului sãu de risc, analizarea sursei fondurilor acestuia, dacã este cazul, şi actualizarea permanentã a documentelor, datelor şi informaţiilor deţinute.
(3) În cazul în care sunt în incapacitate de a realiza identificarea clientului conform prevederilor prezentelor norme, entitãţile sunt obligate sã nu iniţieze operaţiuni, sã nu realizeze tranzacţii ori sã interzicã orice operaţiune cu acesta sau, dupã caz, sã înceteze relaţia de afaceri şi sã raporteze acest lucru Oficiului şi CSA.
(4) O entitate poate refuza derularea de operaţiuni în cazul în care are suspiciuni cã un client poate fi implicat în operaţiuni de spãlare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism.
ART. 12
(1) Datele privind identitatea clientului se verificã şi se actualizeazã sau se completeazã, dupã caz, dacã este necesar, pentru orice tranzacţie care implicã o sumã reprezentând echivalentul în lei a minimum 15.000 euro, indiferent dacã tranzacţia este efectuatã printr-o singurã operaţiune sau prin mai multe operaţiuni, legate între ele.
(2) În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 9 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de îndatã ce existã o informaţie cã printr-o operaţiune se urmãreşte spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, se va proceda la identificarea şi raportarea clienţilor, chiar dacã valoarea operaţiunii este mai micã decât 15.000 euro.
(3) Entitãţile vor verifica dacã atât persoanele care încheie poliţe de asigurare, cât şi beneficiarii acestor poliţe figureazã pe lista persoanelor suspecte, prevãzutã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 784/2004 pentru aprobarea Listei persoanelor fizice şi persoanelor juridice suspecte de sãvârşirea sau de finanţarea actelor de terorism şi prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.272/2005 pentru aprobarea listei persoanelor fizice şi juridice suspecte de sãvârşirea sau finanţarea actelor de terorism.
ART. 13
(1) Entitãţilor nu li se impune sã identifice clientul în cazul poliţelor de asigurare generalã, dacã prima de asigurare este mai micã decât sau egalã cu echivalentul în lei al sumei de 2.500 euro.
(2) Entitãţilor nu li se impune sã identifice clientul în cazul poliţelor de asigurare de viaţã, dacã prima de asigurare sau ratele de platã anuale sunt mai mici decât sau egale cu echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro ori prima unicã de asigurare plãtitã este mai micã decât sau egalã cu echivalentul în lei al sumei de 2.500 euro.
(3) Dacã ratele de primã periodice sau sumele de platã anuale sunt ori urmeazã sã fie majorate în aşa fel încât sã depãşeascã limita sumei de 1.000 euro, respectiv de 2.500 euro, în echivalent lei, se va cere identificarea clienţilor, aplicându-se mãsurile-standard de cunoaştere.
(4) În cazul activitãţilor de asigurãri de viaţã, verificarea identitãţii beneficiarului unei poliţe de asigurare de viaţã se va face ori de câte ori acesta este schimbat pe durata de derulare a contractului de asigurare.
(5) Cerinţele de identificare a clientului nu se impun, dacã s-a stabilit cã plata se va face prin debitarea unui cont deschis în numele clientului la o instituţie de credit sau financiarã din România, dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat terţ, care are în vigoare cerinţe de identificare a clienţilor similare cu cele din legislaţia românã.
ART. 14
(1) Entitãţile trebuie sã preia în evidenţele lor, de la fiecare client persoanã fizicã, urmãtoarele informaţii, furnizate sub semnãturã:
a) numele şi prenumele complet al clientului şi orice alte nume folosite (de exemplu, pseudonim);
b) locul şi data naşterii;
c) codul numeric personal sau echivalentul acestuia pentru persoanele strãine;
d) numãrul şi seria documentului de identitate;
e) data eliberãrii documentului de identitate şi entitatea care l-a emis;
f) domiciliul stabil/reşedinţa (adresa completã - stradã, numãr, bloc, scarã, etaj, apartament, oraş, judeţ/sector, codul poştal, ţara);
g) cetãţenia, naţionalitatea şi ţara de origine;
h) calitatea de rezident/nerezident;
i) telefon/fax;
j) scopul şi natura operaţiunilor derulate cu entitatea;
k) denumirea şi locul desfãşurãrii activitãţii/ocupaţia;
l) funcţia publicã deţinutã, dacã este cazul;
m) numele beneficiarului real, dacã este cazul.
(2) Entitatea va pãstra o copie a documentului de identitate al clientului. Clientul trebuie sã prezinte documente de identitate cu fotografie, emise de organele abilitate, în condiţiile legii.
(3) Entitatea are obligaţia de a verifica informaţiile primite de la client, pe baza documentelor primare obţinute de la acesta.
ART. 15
(1) Entitãţile trebuie sã preia în evidenţele lor urmãtoarele informaţii legate de clientul persoanã juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã, dupã caz:
a) denumirea comercialã completã/denumirea din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;
b) forma şi structura juridicã;
c) numãrul, seria şi data certificatului de înregistrare/documentului de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau la autoritãţi similare ori echivalente;
d) capitalul social subscris şi vãrsat;
e) codul unic de înregistrare (CUI) sau echivalentul acestuia pentru persoanele strãine;
f) instituţia de credit şi codul IBAN;
g) lista persoanelor cu drept de semnãturã în cont, a administratorilor, a persoanelor cu funcţii de conducere sau cu mandat de reprezentare a clientului şi specimenele de semnãturã ale acestora;
h) adresa completã a sediului social/sediului central sau, dupã caz, a sucursalei;
i) structura acţionariatului/asociaţilor;
j) telefon, fax şi, dupã caz, e-mail, adresã paginã de internet;
k) scopul şi natura operaţiunilor derulate cu entitatea;
l) numele/denumirea beneficiarului real.
(2) Clientul, persoanã juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã, trebuie sã prezinte urmãtoarele documente, iar entitatea va reţine, dupã caz, copii certificate ale acestora:
a) actul constitutiv/contractul de societate şi statutul;
b) împuternicirea pentru persoana care reprezintã clientul, dacã aceasta nu este reprezentantul legal;
c) certificat constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (pentru societãţile comerciale) sau autoritãţi similare din statul de origine şi documente echivalente pentru celelalte tipuri de persoane juridice sau entitãţi fãrã personalitate juridicã, care sã ateste informaţiile ce ţin de identificarea clientului;
d) o declaraţie semnatã de cãtre reprezentanţii legali cu privire la activitatea desfãşuratã de client şi la funcţionarea legalã a acestuia.
(3) Entitãţile au obligaţia de a lua mãsuri pentru identificarea persoanelor fizice care intenţioneazã sã acţioneze în numele clientului, persoanã juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã, potrivit politicilor şi procedurilor referitoare la identificarea persoanelor fizice, şi vor analiza documentele în baza cãrora persoanele sunt mandatate sã acţioneze în numele persoanei juridice sau entitãţii fãrã personalitate juridicã.
(4) Documentele prezentate de clientul persoanã juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã trebuie sã includã şi traducerea legalizatã în limba românã, în cazul în care documentele originale sunt întocmite în altã limbã.
ART. 16
(1) Entitãţile pot utiliza, în scopul aplicãrii mãsurilor standard de cunoaştere a clientului, informaţiile referitoare la acesta obţinute de la o terţã parte.
(2) În cazul în care intermediazã contactul cu clientul, terţa parte trebuie sã transmitã entitãţii care aplicã mãsurile-standard de cunoaştere a clientului toate informaţiile care ar fi fost obţinute în cadrul procedurilor directe de identificare, astfel încât sã fie respectate cerinţele prevãzute în aceste norme.
(3) Copii ale documentelor pe baza cãrora s-au realizat determinarea şi verificarea identitãţii clientului şi, dupã caz, a beneficiarului real vor fi transmise de terţa parte imediat, la cererea persoanei cãreia i-a fost recomandat clientul.
(4) Responsabilitatea ultimã pentru îndeplinirea tuturor mãsurilor-standard de cunoaştere a clientului aparţine persoanelor care utilizeazã informaţiile obţinute de la terţa parte.
CAP. IV
Mãsuri simplificate sau suplimentare de cunoaştere a clientului
ART. 17
Entitãţile pot aplica mãsurile simplificate de cunoaştere a clientului în situaţiile menţionate la <>art. 12 din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi în alte cazuri şi condiţii, care prezintã risc scãzut în privinţa spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism, prevãzute de lege sau de reglementãrile emise în aplicarea legii.
ART. 18
(1) Entitãţile trebuie sã aplice, pe lângã mãsurilestandard de cunoaştere a clientului, pe bazã de risc, mãsuri suplimentare de cunoaştere a clientului în toate situaţiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spãlare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism.
(2) Entitãţile trebuie sã aplice mãsuri suplimentare de cunoaştere a clientului, luând drept indicii de anomalie pentru activitatea de asigurare unul sau mai multe dintre urmãtoarele cazuri, fãrã a se limita la acestea:
a) cumpãrarea de poliţe de asigurare de viaţã care necesitã plata unor prime mari şi care par a fi contradictorii cu profilul economic al clientului sau cu capacitatea sa de a obţine venituri;
b) plata frecventã a unor prime în numerar ori în valutã pentru sume mari care par a fi contradictorii cu capacitãţile financiare ale clientului sau cu activitatea sa;
c) plãţi frecvente de prime în numerar efectuate prin sume fracţionate, care prin cumul ar depãşi valorile minime prevãzute la art. 12 alin. (1);
d) numirea unor beneficiari pentru poliţele de asigurare de viaţã, astfel încât sumele prevãzute a fi plãtite fiecãruia dintre ei şi stabilite în baza contractului de asigurare, ca fracţiuni din suma totalã, sã depãşeascã prin cumul valorile minime prevãzute la art. 12 alin. (1), în cazul în care relaţia dintre asigurat şi beneficiar nu justificã acest lucru;
e) semnarea unor poliţe de asigurare cu plata primelor folosind cecuri emise de terţe pãrţi, în special, unde nu existã vreo legãturã aparentã între terţi şi client;
f) semnarea de cãtre acelaşi contractant a unor poliţe de asigurare de viaţã de acelaşi tip, care au beneficiari diferiţi;
g) schimbarea beneficiarului poliţei de asigurare în favoarea unor terţe pãrţi care nu aparţin familiei asiguratului sau care nu au nicio legãturã cu acesta, într-o manierã justificatã;
h) clientul refuzã ori este reţinut în furnizarea de informaţii necesare pentru încheierea contractului de asigurare sau dã informaţii nereale;
i) clientul persoanã juridicã prezintã declaraţii financiare care nu sunt întocmite de cãtre un contabil;
j) clientul prezintã documente de proprietate a bunului ce urmeazã a fi asigurat, care nu sunt conforme cu realitatea sau care prezintã urme de fals;
k) clientul refuzã sã îi permitã reprezentantului entitãţii sã se convingã de existenţa bunului care face obiectul contractului de asigurare;
l) clientul evitã contactele directe cu angajaţii sau colaboratorii entitãţii, prin emiterea frecventã de mandate ori împuterniciri, într-o manierã nejustificatã;
m) clientul evitã în mod repetat contactele directe cu entitatea, comunicãrile având loc prin fax sau prin alte mijloace;
n) deschiderea de cãtre client a unui numãr mare de conturi la mai multe sucursale ale unei/unor instituţii de credit şi efectuarea de transferuri repetate ale unor sume semnificative de bani, cu care urmeazã a fi achitate primele de asigurare;
o) achitarea primelor de asigurare folosind conturile unei societãţi comerciale, care indicã o activitate redusã şi care nu ar justifica încheierea unor contracte de asigurare pentru sume semnificative;
p) solicitarea ca prima operaţiune sã se realizeze prin intermediul unui cont deschis în numele clientului la o instituţie de credit care nu este supusã unor cerinţe echivalente privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii terorismului.
CAP. V
Persoanele expuse politic
ART. 19
În cazul tranzacţiilor ocazionale sau al relaţiilor de afaceri cu persoanele expuse politic, entitãţile trebuie sã dispunã de reguli şi proceduri, pe bazã de risc, ce permit identificarea clienţilor/beneficiarilor reali încadraţi în aceastã categorie.
ART. 20
(1) Înaintea stabilirii unei relaţii de afaceri cu un client din aceastã categorie, trebuie sã se solicite şi sã se obţinã aprobarea în scris a conducerii entitãţii. În cazul în care un client a fost acceptat iar, ulterior, a fost identificat ca fãcând parte din aceastã categorie de clienţi, este, de asemenea, obligatorie aprobarea scrisã a conducerii entitãţii pentru continuarea relaţiilor de afaceri cu clientul respectiv.
(2) Entitãţile trebuie sã adopte proceduri şi mãsuri corespunzãtoare pentru a stabili sursa veniturilor, precum şi a fondurilor implicate în relaţia de afaceri sau tranzacţia ocazionalã.
(3) Entitãţile trebuie sã monitorizeze şi sã supravegheze în permanenţã modul de derulare a relaţiei de afaceri cu persoanele din aceastã categorie.
ART. 21
Entitãţile trebuie sã aplice mãsuri suplimentare de cunoaştere a clientului şi în alte cazuri decât cele prevãzute la art. 18, care, prin natura lor, prezintã un risc sporit de spãlare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism.
CAP. VI
Clienţii cu risc ridicat
ART. 22
(1) Entitãţile au obligaţia sã monitorizeze toate operaţiunile efectuate de clienţii lor, acordând prioritate categoriei de clienţi cu risc ridicat.
(2) În momentul în care se decide cu privire la clienţii incluşi în categoria clienţilor cu risc ridicat, trebuie avute în vedere urmãtoarele informaţii:
a) tipul de client - persoanã fizicã/juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã;
b) ţara de origine;
c) funcţia publicã sau funcţia importantã deţinutã;
d) tipul de activitate desfãşuratã de cãtre client;
e) sursa fondurilor clientului;
f) alţi indicatori de risc.
ART. 23
(1) Entitãţile trebuie sã acorde o atenţie sporitã relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din jurisdicţii care nu beneficiazã de sisteme adecvate de prevenire şi combatere a spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism.
(2) Entitãţile vor acorda o atenţie deosebitã tuturor tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari sau care nu se circumscriu tipologiei obişnuite, inclusiv operaţiunilor care nu par sã aibã un sens economic, comercial ori legal.
(3) Circumstanţele şi scopul unor asemenea tranzacţii trebuie sã fie examinate cât mai curând posibil de cãtre entitate, inclusiv pe baza unor documente suplimentare, solicitate clientului pentru justificarea tranzacţiei.
(4) Constatãrile verificãrilor efectuate conform prevederilor alin. (3) trebuie sã fie consemnate în scris şi vor fi disponibile pentru verificãri efectuate ulterior sau pentru autoritãţile competente şi auditori, pentru o perioadã de cel puţin 5 ani.
CAP. VII
Pãstrarea înregistrãrilor şi obligaţii de raportare
ART. 24
(1) Entitãţile au obligaţia sã pãstreze toate informaţiile privind mãsurile de identificare a clientului, pentru o perioadã de cel puţin 5 ani, începând cu data încetãrii relaţiei cu clientul.
(2) Entitãţile au obligaţia sã pãstreze evidenţele secundare sau operative şi înregistrãrile tuturor operaţiunilor financiare efectuate de client, pentru o perioadã de 5 ani ori chiar mai mult, la solicitarea Oficiului sau a altor autoritãţi, de la efectuarea fiecãrei operaţiuni, într-o formã corespunzãtoare, indiferent dacã contractul de asigurare a încetat prin ajungere la termen sau prin producerea evenimentului asigurat ori a fost denunţat, reziliat sau anulat. Respectivele evidenţe trebuie sã fie suficiente pentru a permite o reconstituire a tranzacţiei individuale, inclusiv suma şi tipul valutei, pentru a furniza probe în justiţie, dacã este necesar.
(3) Entitãţile sunt obligate sã aibã proceduri interne şi sã dispunã de sisteme care sã le permitã transmiterea promptã, la solicitarea Oficiului, respectiv la solicitarea CSA şi/sau a organelor de urmãrire penalã, a informaţiilor privind identitatea şi natura relaţiei pentru clienţii specificaţi în solicitare, cu care sunt în relaţii de afaceri sau cu care au avut o relaţie de afaceri în ultimii 5 ani.
ART. 25
(1) Entitãţile trebuie sã instituie proceduri prin care sã identifice tranzacţiile sau tipurile de tranzacţii suspecte efectuate în numele clienţilor lor.
(2) În cazul în care sunt suspiciuni cã o operaţiune care urmeazã a fi efectuatã are ca scop spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, entitatea va transmite în cel mult 24 de ore cãtre Oficiu şi CSA un raport de tranzacţii suspecte.
(3) Administratorii/membrii consiliului de supraveghere, directorii/membrii directoratului, reprezentanţii şi personalul entitãţii au obligaţia de a nu transmite, în afara condiţiilor prevãzute de lege, informaţiile deţinute în legãturã cu spãlarea banilor şi finanţarea actelor de terorism şi de a nu avertiza clienţii implicaţi sau terţe persoane despre faptul cã o raportare privind o tranzacţie suspectã ori informaţii aferente acesteia au fost/vor fi înaintate cãtre Oficiu şi CSA.
ART. 26
(1) Entitãţile trebuie sã raporteze în cel mult 10 zile lucrãtoare cãtre Oficiu şi CSA operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valutã, a cãror limitã minimã o reprezintã echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacã tranzacţia se realizeazã prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legãturã între ele.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã şi transferurilor externe.
ART. 27
Contractele de confidenţialitate, legislaţia sau prevederile privind secretul profesional nu pot fi invocate pentru a restricţiona capacitatea entitãţilor de a raporta tranzacţiile suspecte.
ART. 28
Entitãţile menţionate la art. 2 sunt obligate sã utilizeze numai formularele de raportare elaborate de Oficiu.
CAP. VIII
Sancţiuni şi alte prevederi
ART. 29
Entitãţile sunt obligate sã îşi revizuiascã procedurile şi/sau normele interne emise privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism ori de câte ori intervine o modificare a legislaţiei specifice, precum şi în funcţie de identificarea unor noi riscuri.
ART. 30
Încãlcarea prevederilor prezentelor norme constituie contravenţie şi se sancţioneazã în conformitate cu prevederile <>art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societãţile de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 31
Prezentele norme se completeazã de drept cu celelalte prevederi ale legislaţiei privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
