Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDIN nr. 224 din 21 martie 2003  pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileste tehnologia de crestere si exploatare a strutilor in Romania, precum si certificarea si carantinarea acestora dupa import    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDIN nr. 224 din 21 martie 2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileste tehnologia de crestere si exploatare a strutilor in Romania, precum si certificarea si carantinarea acestora dupa import

EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 306 din 7 mai 2003
În temeiul prevederilor <>art. 31 alin. 1 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
vazand Referatul de aprobare nr. 151.118 din 11 februarie 2003, întocmit de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara,

ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor emite urmãtorul ordin:

ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara care stabileşte tehnologia de creştere şi exploatare a strutilor în România, precum şi certificarea şi carantinarea acestora dupã import, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va controla modul de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
ART. 4
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la publicare.


p. Ministrul agriculturii,
alimentaţiei şi pãdurilor,
Petre Daea,
secretar de stat

Bucureşti, 21 martie 2003.
Nr. 224.

ANEXA

NORMA SANITARĂ VETERINARA
care stabileşte tehnologia de creştere şi exploatare a strutilor în România, precum şi certificarea şi carantinarea acestora dupã import

ART. 1
Prezenta norma stabileşte tehnologia sanitarã veterinara de creştere şi exploatare a strutilor în România.
ART. 2
În sensul prezentei norme, prin urmãtorii termeni, se înţelege:
1. strut - specia de pãsãri, incadrata în clasa Aves, subclasa Palaoegnathae, ordinele: Struthionidae - strutii; Rheiformes - strutii nandu; Casuariformes - casuarii;
2. ARCSEN - Asociaţia Romana a Crescatorilor de Struti, Emu şi Nandu, constituitã la data de 24 februarie 2001;
3. pui de o zi - puiul de strut eclozionat, pana în momentul când greutatea corporalã rãmâne constanta doua zile consecutiv;
4. pui de strut - puii în varsta de pana la 90 de zile;
5. demaraj I - perioada din viata puiului de strut, de la varsta de o zi la trei sãptãmâni;
6. demaraj II - perioada din viata puiului de strut, de la varsta de trei sãptãmâni la trei luni;
7. tineret pentru producţia de carne - struti cu varsta cuprinsã între 90 de zile şi 14 luni, când ajunge la greutatea optima pentru tãiere;
8. tineret pentru reproducţie - struti cu varsta cuprinsã între 90 de zile şi varsta instalãrii maturitatii sexuale;
9. cuplul - este reprezentat de un mascul şi o femela; activitatea de reproducţie în cuplu se practica pentru exemplarele de mare valoare zootehnica şi asigura obţinerea de progeni cu origine cert cunoscutã; prezintã dezavantajul folosirii insuficiente a masculilor;
10. familia - este constituitã dintr-un mascul şi doua femele; asigurarea reproductiei în familie face posibila o mai buna valorificare a masculilor şi obţinerea unor procente de fecunditate asemãnãtoare celor din cuplu;
11. grupul - este constituit dintr-un mascul şi un numãr mai mare de femele; reproducerea în grup se practica pentru obţinerea de pui destinaţi producţiei de carne; pentru evitarea consangvinitatii se recomanda folosirea de masculi din alta ferma;
12. adãposturile cu mediu controlat sau climatizat - sunt adãposturile care oferã condiţii de microclimat adecvate creşterii puilor de struti, în perioadele I şi II de demaraj;
13. boxa exterioarã - reprezintã suprafata de creştere a puilor de strut, de regula pavata şi situata în continuarea adaposturilor cu mediu controlat;
14. padocuri sau tarcuri - sunt suprafeţele imprejmuite, formate din trei zone: betonata, cu nisip şi inierbata.
15. medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de autoritatea sanitarã veterinara centrala a României;
16. oua de incubatie - oua provenite de la efectivul de reproducţie;
17. exploatatie - unul sau mai multe sectoare destinate pentru: creşterea şi exploatarea strutilor de reproducţie; creşterea şi ingrasarea strutilor pentru carne; incubarea şi eclozionarea oualor;
18. sectorul - o amenajare în care se pot desfasura urmãtoarele activitãţi:
a) selecţie şi reproducţie - amenajarea destinatã cazarii liniilor pure, bunicilor şi pãrinţilor;
b) reproducţie - amenajarea destinatã cazarii pãrinţilor;
c) creştere - amenajare în care se cazeaza tineretul;
d) statie de incubatie - amenajare în care se obţin pui de o zi;
19. medic veterinar autorizat - medic veterinar instruit de autoritatea sanitarã veterinara centrala a României sa efectueze sub responsabilitatea acesteia controale într-o anumitã unitate;
20. laborator autorizat - laborator localizat pe teritoriul României, autorizat de autoritatea sanitarã veterinara competenta şi aflat sub responsabilitatea acesteia, în scopul efectuãrii testelor de diagnostic;
21. inspecţie de sãnãtate - vizita unui medic veterinar oficial sau a unui medic veterinar autorizat în scopul inspectarii stãrii de sãnãtate a tuturor pasarilor dintr-o unitate;
22. boli declarabile obligatoriu - boli cuprinse în listele A şi B ale Oficiului Internaţional de Epizootii;
23. statie de carantina - amenajare în care pasarile sunt ţinute în izolare completa şi departe de contactul direct sau indirect cu alte pãsãri, astfel încât sa fie posibila observarea pe termen lung şi testarea pentru bolile declarabile;
ART. 3
(1) Acordul pentru amplasarea în România a unei exploataţii pentru struti, se va realiza cu respectarea urmãtoarelor condiţii:
a) asigurarea distantei minime sanitare de 500 m, pentru protecţia aşezãrilor umane;
b) asigurarea distantei minime sanitare veterinare fata de alte exploataţii de animale, de la 200 pana la 500 m;
c) terenul sa fie: stabil, suficient de mare, neinundabil - sa depãşeascã cu 0,5 m nivelul maxim al apelor curgãtoare din zona în ultimii 50 de ani; la minim 22 m de şosele naţionale, la 20 m de şosele judeţene şi la 18 m de drumurile comunale; salubru, plat, cu panta de 2-3%; rezistent la tasare - nisipos; cu orientare nord-sud, ferit de vanturi puternice; cu arbori; cu apa freatica la minimum 1,5 m adancime; cu regim pluviometric redus;
d) sa beneficieze de: sursa de apa potabilã, terenuri limitrofe disponibile pentru culturi leguminoase şi cereale, de energie electrica;
(2) Proiectul exploatatiei trebuie sa cuprindã mãsurile de biosecuritate - împrejmuire externa, delimitarea zonei administrative de cea de producţie, filtru sanitar veterinar, dezinfector rutier, amenajãri pentru carantina, amenajãri pentru creşterea , exploatarea şi bunãstarea strutilor, astfel:
a) imprejmuirea externa poate fi realizatã din plasa de sarma, cu înãlţimea de minim 2 m; în partea inferioarã, plasa de sarma trebuie ingropata în pãmânt minimum 20-30 cm, pentru a evita pãtrunderea necontrolata a animalelor şi a oamenilor în zona interzisã a fermei;
b) accesul în exploatatie se va realiza numai prin filtru şi dezinfector rutier;
c) în zona administrativã, vor fi amplasate: filtrul sanitar veterinar - recomandabil sa fie compartimentat pe sexe, echipamente de protecţie, spaţii administrative şi magazii, statia de incubatie şi adãposturile de demaraj I şi II, pentru exploatatiile mici;
d) în zona de producţie pot fi amplasate: statia de incubatie şi adãposturile de demaraj I şi II cu boxe pavate exterioare în cazul în care nu sunt amplasate asa cum s-a arãtat la lit. c); adaposturi de creştere pentru tineret cu padocuri - tarcuri exterioare, adaposturi de reproducţie cu padocuri de reproducţie; adãposturile sunt de diferite tipuri şi cu grade diferite de complexitate, în funcţie de categoria de struti şi condiţiile climatice, de la adaposturi cu mediu controlat-climatizat, pana la simple soproane; forma, dimensiunile şi condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã acestea, sunt redate în anexa nr. 1.
e) furajarea şi adaparea se face din jgheaburi trapezoidale de furajare, respectiv de adapare, care sunt elemente tehnologice indispensabile şi trebuie sa aibã lãţimea/lungimea/adâncimea de 20 x 60 x 15 cm şi se concep de asemenea maniera, încât sa asigure furajarea simultanã a tuturor strutilor cazati; acestea se amplaseaza în adapost, direct pe sol pentru tineret şi la 1 m înãlţime pentru adulti. În adãposturile semideschise şi deschise, jgheaburile se amplaseaza cu 1/3 din latime în afarã tarcului, pentru a facilita refacerea necesarului de hrana şi apa, dupã aleea de circulaţie; gardul în zona de amplasare a jgheaburilor va fi plin, pentru a nu atrage atenţia strutilor;
f) se pot folosi jgheaburi de dimensiuni mai mici, adaptate pentru categoriile de struti de varsta mica;
g) încãrcarea jgheaburilor se poate face şi din exterior cu instalaţii speciale;
h) jgheaburile se construiesc din materiale lucitoare, de culori clare, luminiscente.
ART. 4
(1) Autoritatea sanitarã veterinara centrala a României autorizeaza exploatatiile de struti care desfãşoarã activitãţi de export: oua de incubatie, struti, produse şi subproduse provenite de la aceştia.
(2) Autoritatea sanitarã veterinara competenta autorizeaza exploatatiile de struti care aprovizioneaza piata interna.
(3) Autorizarea sanitarã veterinara de funcţionare se realizeazã la solicitarea crescatorului de struti, care depune la sediul autoritãţii sanitare veterinare competente dosarul exploatatiei de struti. Acesta va cuprinde urmãtoarele:
a) cererea solicitantului;
b) statutul exploatatiei;
c) documentul - carte de munca, contract de colaborare, etc prin care sa dovedeascã, ca are asigurata asistenta tehnica sanitarã veterinara, de cãtre un medic veterinar;
d) acordul de mediu;
e) acordul sanitar veterinar al amplasamentului exploatatiei;
f) acordul sanitar veterinar al proiectului exploatatiei;
ART. 5
Autorizarea sanitarã veterinara de funcţionare se realizeazã în baza studierii dosarului depus şi a raportului întocmit de autoritatea veterinara competenta, în urma inspecţiei efectuate în exploatatia de struti.
ART. 6
Popularea exploatatiei se va face cu material biologic din import sau din ţara, la solicitarea crescatorului.
ART. 7
Autoritatea sanitarã veterinara centrala a României avizeazã importul de struti din tari membre ale Oficiului Internaţional de Epizootii, doar dacã acestea:
a) îşi au originea în exploataţii ce sunt înregistrate de autoritatea veterinara a tarii exportatoare;
b) sunt insotiti de un certificat de sãnãtate animala, în conformitate cu modelul prevãzut în anexa nr. 2;
c) sunt transportaţi în custi sau cuibare ce sunt identificate în mod individual cu numãr de identificare ce corespunde cu numãrul de identificare indicat pe certificatul de sãnãtate animala;
d) importatorul furnizeazã informaţii, scrise în limba romana, prin persoana responsabilã pentru statia de carantina, ca pasarile sunt acceptate pentru carantina şi sunt transportate la o statie - centru statie de carantina autorizata ce apare pe lista, conform prevederilor lit. e). Aceste informaţii vor indica în mod clar numele, adresa şi numãrul de autorizare al centrului de carantina şi vor ajunge la postul de inspecţie şi controale veterinare de frontiera prin e-mail sau fax, anterior sosirii transportului la postul respectiv de inspecţie de la frontiera, sau vor fi prezentate de importator ori de agentul sau, înainte ca transportul de pãsãri sa fie admis la import.
e) Autoritatea sanitarã veterinara centrala a României comunica lista numerelor de autorizare ale centrelor de carantina, numele şi numãrul - ANIMO al autoritãţii veterinare locale responsabile, precum şi schimbãrile de pe lista, statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Comisiei Europene, în conformitate cu prevederile "Normei sanitare veterinare ce stabileşte un model pentru listele de entitãţi autorizate de autoritatea veterinara centrala a României şi regulile ce se aplica transmiterii acestor liste".
ART. 8
(1) Pasarile vor fi transportate direct de la postul de inspecţie şi controale veterinare de frontiera la statia de carantina autorizata, în custi sau cuibare, fãrã a aduce atingere legislaţiei naţionale privind protecţia animalelor în timpul transportului.
(2) Dupã inspecţia sanitarã veterinara a pasarilor, custile, cuibarele sau vehiculul de transport trebuie sa fie sigilate de medicul veterinar oficial de la postul de inspecţie şi controale veterinare de frontiera, astfel încât sa se evite orice posibilitate de înlocuire a conţinutului în timpul transportului pana la centrul sau facilitatea de carantina.
(3) Pasarile trebuie sa fie ţinute în carantina, cel puţin 30 de zile într-un centru sau facilitate de carantina.
(4) Un centru sau o statie de carantina pentru pãsãri importate va fi autorizata de autoritatea veterinara competenta, în conformitate cu condiţiile stabilite de anexa nr. 3. Aceasta autorizare va fi retrasã atunci când nu mai sunt îndeplinite aceste condiţii.
(5) Medicul veterinar oficial va inspecta asigurarea carantinei, cel puţin la începutul şi la sfârşitul carantinei pentru fiecare transport, aceasta incluzând o examinare a înregistrãrilor mortalitatii şi o inspecţie clinica a pasarilor, la fiecare facilitate de carantina sau unitate a centrului de carantina. Medicul veterinar oficial sau un medic veterinar autorizat, va efectua inspecţii mai frecvente, dacã situaţia imbolnavirilor o cere.
ART. 9
(1) Dupã ce pasarile au fost plasate în carantina, vor fi efectuate prelevãri de probe şi testarea pasarilor şi/sau a puilor de gaina santinela, conform prevederilor anexei nr. 4.
(2) Atunci când sunt utilizaţi pui de gaina santinela, aceştia trebuie sa fie folosiţi o singura data, sa fie nevaccinati, sa fi fost estimati sero-negativi pentru boala de Newcastle şi pentru influenta aviara, prin testare cu cel mult 14 zile anterior inceputului carantinei, sa fie în varsta de cel puţin trei sãptãmâni, sa fie plasati în unitatea de carantina înainte de sosirea pasarilor, sa fie prevãzuţi cu inele la picior pentru identificare sau identificati în alt mod nedetasabil şi plasati în unitatea de carantina cat mai aproape de pasarile în cauza, în asa fel încât sa fie asigurat contactul între puii de gaina santinela şi excrementele pasarilor în carantina. Vor fi utilizaţi cel puţin patru pui de gaina santinela în facilitatea de carantina sau în fiecare unitate a centrului de carantina.
(3) Dacã în timpul perioadei de carantina, conform prevederilor art. 8 se suspecteaza ca una sau mai multe pãsãri sunt infectate cu virusul influentei aviare sau al bolii de Newcastle, vor fi prelevate probe pentru examinarea virusologica de la pãsãri din unitatea sau clãdirea suspecta şi vor fi analizate conform procedurilor stabilite de anexa nr. 4, pct. 2.
(4) Dacã în timpul perioadei de carantina, conform prevederilor art. 8, una sau mai multe pãsãri sau pui santinela sunt depistati ca fiind infectati cu virusul influentei aviare sau al bolii de Newcastle, se aplica urmãtoarele mãsuri:
a) toate pasarile din unitatea sau clãdirea infectata trebuie sa fie omorate şi distruse;
b) unitatea sau clãdirea de carantina infectata trebuie sa fie curatata şi dezinfectata;
c) în cazul centrelor de carantina, dupã cel puţin 21 de zile de la curãţenia şi dezinfectia finala, vor fi prelevate probe pentru examinarea serologica, de la puii de gaina santinela din alte unitãţi de carantina ale centrului; sau
d) în cazul centrelor de carantina, unde nu sunt utilizaţi pui de gaina santinela, trebuie prelevate probe, pentru examinarea virusologica, de la pãsãri din alte unitãţi de carantina ale centrului, dupã 7-15 zile de la curatarea şi dezinfectia finala;
e) nici o pasare nu va pãrãsi centrul de carantina, pana când rezultatele prelevarilor de probe descrise la alineatele anterioare nu au fost confirmate ca negative;
f) nici o pasare nu va fi introdusã în unitatea sau clãdirea de carantina infectata, decât dupã 21 de zile dupã curatarea şi dezinfectia finala.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (4), autoritatea veterinara competenta poate decide, dupã depistari pozitive la una sau mai multe pãsãri sau la puii de gaina santinela, ca nu este nevoie ca pasarile sa fie distruse, dacã au trecut cel puţin 30 de zile de la moartea sau insanatosirea clinica a ultimului caz, şi au fost prelevate probe, în conformitate cu prevederile anexei nr. 4, pct. 1, lit. B, ce ignora referirea la perioada de timp specificatã, probe care au avut rezultate negative. Pasarile pot fi scoase din carantina numai dupã trecerea termenului de 60 zile de la ultimul semn clinic al bolii de Newcastle. Orice materii sau deşeuri ce pot fi contaminate, precum şi toate deşeurile care s-au acumulat în timpul termenului de 60 zile menţionat anterior trebuie sa fie distruse astfel încât sa se garanteze distrugerea virusului bolii de Newcastle. Autoritatea sanitarã veterinara centrala a României va fi informatã de mãsurile luate în fiecare caz.
ART. 10
Prevederile privind managementul centrului sau statiei de carantina, incluzând colectarea şi procesarea materialelor reziduale şi ţinerea înregistrãrilor, trebuie sa fie în conformitate cu cerinţele cap. 2, lit. A al anexei nr. 3.
ART. 11
Toate costurile ocazionate de aplicarea prezentei norme sanitare veterinare, în perioada de carantina, vor fi suportate de importator.
ART. 12
Pasarile pot fi scoase din carantina numai în baza unei autorizari scrise de la medicul veterinar oficial pentru centrul sau statia de carantina respectiva.
ART. 13
În România, înfiinţarea unei ferme pentru creşterea şi exploatare strutilor se poate realiza în sistem extensiv sau intensiv, în mai multe variante, în conformitate cu anexa nr. 5.
ART. 14
(1) Alimentaţia strutilor este diferita, în funcţie de sistemul de creştere şi exploatare a acestora.
(2) În sistemul extensiv, alimentaţia se bazeazã pe lucerna şi porumb boabe. Se pot creste şi exploata 8-12 struti/ha lucerniera, cu bune rezultate tehnico-economice, folosind ratii pe baza de lucerna şi porumb. Furajarea numai cu lucerna nu poate asigura performanţe optime, datoritã faptului ca aceasta nu poate acoperi cerinţele de energie a strutilor.
(3) În sistemul semiintensiv, alimentaţia se bazeazã pe ratii mai complexe. Astfel, în perioada de vegetaţie, ratia cuprinde masa verde: lucerna, trifoi, plante cu frunza lata (sfecla, varza, rapita, mustar), graminee şi concentrate: graunte de porumb, orz. În afarã perioadei de vegetaţie, ratia se bazeazã pe fan şi siloz de porumb, alte furaje verzi şi concentrate sau furaje combinate. Silozul se poate folosi la tineret dupã varsta de 4-6 luni, iar la adulti, în afarã perioadei de ouat.
(4) În sistemul intensiv, alimentaţia strutilor se poate face numai cu nutreturi combinate granulate, care pot fi: furaj unic - amestec de nutreturi macinate mare în ferma; furaj combinat - boabe de porumb; lucerna sub forma de masa verde ori fan. Practicarea uneia din cele trei variante de furajare a strutilor asigura mai bine ca în primele doua sisteme prezentate, necesarul nutritional al acestora, inclusiv o stare de sãnãtate şi de producţie superioarã.
(5) Administrarea în hrana strutilor a furajelor combinate care conţin coccidiostatice din grupa ionoforilori este interzisã.
ART. 15
(1) În alcãtuirea ratiilor pentru struti se va avea în vedere valoarea nutritiva realã determinata prin analize de laborator a nutreturilor şi teste de digestibilitate pe strut, sau valoarea nutritiva tabelara determinata pentru pãsãri sau porci.
(2) Se folosesc patru tipuri de ratii, pentru urmãtoarele categorii de varsta: pui 0-3 luni, tineret în creştere 3-11 luni, tineret în finisare 11-14 luni şi pãsãri de reproducţie. Precizãri referitoare la alimentaţia diferitelor categorii de struti, sunt prevãzute în anexa nr. 6.
ART. 16
(1) Consumul de apa la struti, este diferit, în funcţie de varsta, temperatura şi umiditatea aerului, compozitia ratiei, cantitatea de furaje consumate, etc.
(2) Adaparea puilor de struti se face concomitent cu administrarea primului tain de hrana, obişnuit la 2-3 zile dupã ecloziune.
(3) Consumul de apa este mai mare de circa 2 ori decât consumul de furaj, la temperatura aerului de 20-25°C.
(4) În perioadele de demaraj, în apa se administreazã polivitaminele hidrosolubile cu scopul prevenirii stressului de adaptare.
(5) Adapatorile trebuie sa aibã înãlţimea corespunzãtoare vârstei şi sa fie astfel amplasate încât sa nu poatã fi rasturnate cu picioarele de cãtre pui. Se considera necesarã o adapatoare la trei hranitori.
(6) Adapatorile se igienizeaza zilnic. Igienizarea consta în golire, spalare, ştergere cu soluţie de substanţe bioacide - dezinfectante şi limpezire, dupã caz.
(7) Apa se improspateaza de minimum trei ori pe zi, pentru a preveni poluarea secundarã. Consumul de apa trebuie urmãrit atent, mai ales în prima perioada de viata. În cazul apariţiei diareei, consecutiv consumului excesiv de apa, se va recurge la adaparea restrictionata în trei tainuri de scurta durata.
ART. 17
Ca sursa de calciu şi agent de maruntire, în hrana strutilor se administreazã pietricele. Pentru strutii care nu au acces la pietricele, acestea se asigura în mod sistematic sub forma de spartura de scoici, piatra de var, pietricele de siliciu sau nisip de mare. Dimensiunea pietricelelor trebuie sa fie de cel puţin jumãtate din mãrimea unghiei degetului mare al pasarilor la care se administreazã, cu excepţia puilor în perioada de demaraj, la care mãrimea pietricelelor trebuie sa fie egala cu cea a unui bob de orez. În situaţia în care strutii au acces la pietricele, pe pasune sau în tarcuri, acestora li se administreazã numai un supliment de calciu. Pietricelele şi sursele de calciu, indiferent de forma, se pot administra separat în jgheaburi sau se pot incorpora în hrana. În prima saptamana de furajare se asigura un numãr de 4-5 pietricele pe pui şi pe zi.
ART. 18
La puii de struti aflaţi în perioadele de demaraj, se recomanda folosirea în ratie a drojdiilor în proporţie de 1-1,5% a zeolitelor, a probioticelor şi acizilor organici - acid acetic, citric, malic, fumaric, propionic, în apa de baut.
ART. 19
Diferenţa între sexe apare la varsta de 14-18 luni. Masculul are o prezentare maiestuoasa, cu corpul masiv, alungit şi strâns dorso-ventral. Femela buna ouatoare are un torace şi abdomen amplu şi rotund. Dimorfismul sexual este conferit de culoarea penajului, ciocului şi ghiarelor, de talie, de comportament: masculul - aspect mandru, vigilenta mai mare, siguranta de sine, tendinta de dominare, agresivitate; femela - blanda, sociabila. Caracteristicile fenotipice pe baza cãrora pot fi recunoscute sex ele, sunt cele redate în anexa nr. 7.
ART. 20
(1) Activitatea de reproducţie se poate desfasura sub trei forme: în cuplu, în familie şi în grup.
(2) Formarea loturilor de reproducţie nu corespunde întotdeauna cu varsta maturitatii sexuale, care este de 24-26 luni. Tineretul de reproducţie se separa obligatoriu pe sexe de la varsta de 18 luni, dacã separarea nu s-a realizat la varsta mai mica.
(3) Constituirea loturilor de reproducţie trebuie precedatã cu 30 de zile, de inspecţia de sãnãtate şi examinarea parazitologica a lotului, efectuatã de medicul veterinar autorizat care atesta starea de sãnãtate. Perioada de o luna este suficienta şi reproducatorilor tineri pentru a se accepta şi stimula reciproc.
(4) Cele mai bune performanţe sub raportul producţiei de oua de incubat şi a parametrilor de incubatie se obţin atunci când acuplarea se realizeazã între femele cu varsta de 2'bd ani şi masculi de 4 ani, la începutul anului solar - perioada din anul calendaristic, în care ziua este mai mare ca noaptea; în România anul solar este cuprins între 15 martie şi 15 noiembrie.
ART. 21
Nivelul producţiei de oua este influentat de: calitatea şi cantitatea de furaje şi apa administrate; modul de îngrijire şi întreţinere; parametrii factorilor meteorologici din ultimile 30 zile dinaintea declansarii ouatului şi din timpul ouatului; stresul, statusul de sãnãtate, în special, sub raportul bolilor parazitare şi a enteritelor bacteriene.
ART. 22
(1) Calitatea oului de incubat se asigura prin: menţinerea curãţeniei cuibarului; recoltarea oualor la cel mult 10-15 minute dupã depunere cu mâinile în prealabil igienizate - spalate şi tratate cu substanţe bacteriostatice şi bactericide; curatarea cu grija dupã recoltare cu o carpa uscata; manipularea oului, cu grija dupã recoltare, cu o carpa uscata şi curata; manipularea oului, apoi cu grija prin intermediul prosoapelor sterile pentru a evita contaminarea prin intermediul mainilor ingrijitorilor , spargerea şi fisurarea acestora.
(2) Este contraindicata spalarea oualor sau imersia lor în diverse soluţii datoritã porozitatii mari a cojii şi a lipsei unei cuticule eficiente.
(3) Ouale dupã curatarea uscata se pot pulveriza, cu bune rezultate, cu soluţii de Virkon 1% sau Germostop 1%.
(4) Principalii contaminanti pe orizontala a oualor sunt Echerichiacoli, Streptococcus fecalis, Aeromonas spp, Enterobacter spp, penicillium spp, etc.
ART. 23
(1) Incubatia şi ecloziunea oualor de strut, în funcţie de numãrul de oua, se poate realiza în acelaşi aparat sau în doua aparate, respectiv în incubator şi eclozionator.
(2) Parametrii tehnici din incubator şi eclozionator precum şi consecinţele deficienţelor de incubatie, sunt redate în anexa nr. 8.
(3) O atentie deosebita trebuie acordatã incaperii destinate puilor de la ecloziune pana la transfer în adapostul de demaraj, ca pui de 1 zi.
(4) Embrionii iesiti din coaja, trebuie mentinuti în eclozionator încã câteva ore, pentru uscarea pufului, dupã care se transfera în alta încãpere, în cutii - containere curate, la o temperatura de 28-30 grade C.
(5) Înainte de transfer, pe perioada pana când este considerat pui de 1 zi, este obligatorie decontaminarea zilnica a ombilicului.
(6) Decontaminarea în statia de incubatie se executa cu soluţie de formaldehida, 2-4%.
ART. 24
(1) Dupã ecloziune, fiecare pui de strut se individualizeazã prin aplicarea pe unul din picioare a unui inel pe care este înscris numãrul matricol şi un cod. De asemenea, pentru fiecare pui se întocmeşte o fişa individualã, în conformitate cu cea din anexa nr. 9.
(2) Fişa individualã este un mijloc deosebit de valoros pentru a evalua calitatea managementului reproducatorilor dar şi a puilor şi tineretului. Cuprinde date referitoare la oul de incubat, la pierderea în greutate pe perioada de incubatie, la data ecloziunii, la perioada postecloziune pana la stabilizarea greutatii doua zile consecutiv, când este considerat pui de 1 zi şi se începe furajarea şi adaparea, la urmãrirea creşterii în greutate şi a inaltimii pana la varsta de 12 luni.
(3) Rezultatele înregistrate la pierderea în greutate a oului de incubat înainte de incubare şi pe perioada incubatiei se vor compara cu datele optime înscrise în tabel. Datele privind creşterea în înãlţime şi în greutate înregistrate la determinarile de supraveghere fãcute la varstele din fişa se vor compara cu standardul materialului biologic existent în crescatorie şi pe care furnizorul de material de reproducţie trebuie sa le punã la dispoziţia cumpãrãtorului odatã cu materialul biologic.
(4) Perioada cea mai critica în viata puiului de strut este de la ecloziune, pana în ziua în care acesta ajunge la greutatea avutã la ieşirea din ou. Recastigarea greutatii iniţiale este în strânsã legatura cu perioada totalã de incubatie. În cazul în care ecloziunea este precoce, la 38 de zile, perioada de recastigare în greutate la nivelul avut la ecloziune (greutatea vitelusului) este lungã, de 6-7 zile, iar în cazul în care ecloziunea este mai tarzie, la 42-43 zile, recuperarea este mai scurta, de 3-4 zile. O perioada mai lungã de incubatie, contribuie la obţinerea unui pui mai matur, cu embriogeneza mai bine finalizatã şi cu o sansa de supravietuire mai mare. Sistemul de termoreglare a puiului de strut se consolideaza pana la varsta de 21 de zile. În consecinta, în aceasta perioada se recomanda temperaturi de 28-30°C, în întregul spaţiu de cazare iar umiditatea relativã sa aibã nivele sub 60%.
ART. 25
(1) Se va acorda o atentie deosebita puiului de strut în perioada creşterii pana la varsta de 21 zile, datoritã vulnerabilitatii lor, a preţului mare şi a sperantei de viata foarte lungã - 40 de ani.
(2) Furajul administrat în primele 2-3 zile va fi compus din 25% galbenus de ou fiert, 25% praf de scoici, 25% morcov ras şi 25% fan de lucerna macinat. Acest tip de furaj combinat se administreazã manual la fiecare pui, dupã o prealabilã umectare, pana când acesta consuma singur. În continuare se administreazã un nutret combinat pe baza de porumb sau un amestec de fan macinat sau iarba tocata la dimensiuni de 4 mm în amestec cu un concentrat proteino-vitamino-mineral, în raport de 3/1.
(3) Puii de strut se pot creste în sistem gospodãresc şi intensiv, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 10.
ART. 26
(1) Cazarea puilor de strut cu varsta de 21-90 zile, în condiţiile tarii noastre, se realizeazã în adaposturi/puiernite care trebuie sa aibã un spaţiu închis climatizat, cu pardoseala betonata şi padoc, împãrţit în trei zone, respectiv:
a) de furajare şi adapare, acoperitã cu suprafata betonata;
b) de odihna, cu suprafata acoperitã de nisip;
c) de mişcare, cu suprafata inierbata.
(2) Elementele de limitare a padocurilor sunt constituite din plasa de sarma, dublata de folie din material plastic, între adaposturi trebuie sa se asigure culoare de circulaţie.
(3) În spaţiul închis se foloseşte drept asternut: nisipul, rumegusul, talasul sau paiele.
(4) Suprafata afectatã trebuie sa fie de minimum 0,1 m²/pui.
(5) În zona de furajare şi adapare se amplaseaza adapatorile şi hranitoarele (1 hranitoare/5 pui), care trebuie sa ofere continuu furaje şi apa proaspãta. Apa se va reimprospata de cel puţin trei ori pe zi, iar furajul cel puţin o data pe zi. Este important ca zona de furajare şi adapare sa se menţinã uscata, adapatorile sa se decontamineze zilnic, iar hranitorile sãptãmânal.
(6) Retetele furajere se vor elabora conform celor prezentate la art. 14. Fãina de soia este mai bine valorificatã de struti decât la alte specii de pãsãri, sub raportul energiei metabolizabile, argininei şi lizinei. Pana la varsta de 8 sãptãmâni fur ajul trebuie sa fie bogat în energie (55% cereale) şi proteine (22% furaje proteice). Între 8 şi 16 sãptãmâni conţinutul în cereale va fi de 50%, iar nutreturi proteice de 20%. Pentru stimularea consumului se va proceda la presararea de lucerna masa verde peste furajul concentrat, când este disponibilã, pana la varsta de 2 luni.
(7) Antibioticele, de necesitate, se vor administra prin intermediul apei de baut. Se recomanda administrarea simultanã şi de probiotice.
(8) Se va face o monitorizare a creşterii în greutate. Greutatea înregistratã se compara cu urmãtoarele nivele considerate normale. În saptamana a 2-a greutatea puilor sa fie cu 230 g mai mare ca la varsta de 1 zi; în saptamana 3-a puii trebuie sa-şi dubleze greutatea avutã la varsta de 1 zi; în saptamana a 4-a greutatea puilor trebuie sa creascã de 4 ori fata de greutatea avutã la 1 zi; în saptamana a 5-a puiul trebuie sa creascã cu 1100 g; în saptamana a 6-a şi a 7-a puii trebuie sa creascã cu 1,5 kg, iar în saptamana a 8-a trebuie sa creascã cu 2 kg.
ART. 27
(1) Dupã varsta de 90 de zile, dacã condiţiile climatice sunt optime şi puii de strut sunt sanatosi, cu o dezvoltare somatica în parametrii normali, se transfera în tarcurile destinate categoriei zootehnice de tineret. În tarcurile de tineret pentru condiţiile climatice din România, se vor amplasa adaposturi inchise pentru protejarea tineretului de efectul nefavorabil al factorilor de mediu: vant puternic, ploi reci, temperaturi scãzute. Se va asigura frontul de furajare şi adapare necesar, atât în adaposturi, cat şi în afarã acestora.
(2) Transferul puilor de strut constituie un stres prin: schimbarea ingrijitorului, a proprietarului, a condiţiilor de adãpostire şi de transport.
(3) Dupã transfer efectivele se vor urmãri cu mare atentie pentru a observa orice situaţie anormala şi a interveni în timp util. Se va asigura o suprafata de 75 m²/tineret strut, defalcata în 3 tarcuri, care se folosesc prin rotaţie, deci 25 m²/pasare/tarc.
(4) Se va monitoriza creşterea în greutate şi se va interveni operativ pentru asigurarea tuturor condiţiilor în vederea menţinerii stãrii de sãnãtate şi de încadrare pe curba standard de creştere în greutate, încadrarea pe curba standard de creştere în greutate este deosebit de importanta, indiferent de destinaţia tineretului, respectiv pentru reproducţie sau tãiere. Importanta rezida pentru reproducatori din viata lor lungã, fiind necesarã o dezvoltare armonioasã a tuturor aparatelor şi sistemelor, iar pentru tãiere din realizarea unor greutãţi cat mai mari pentru valorificare.
(5) La varsta de 10 luni când tineretul înregistreazã 90% din înãlţimea şi greutatea de adult trebuie stabilitã destinaţia strutilor, respectiv pentru producţie sau tãiere.
ART. 28
(1) Autoritatea veterinara centrala a României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, poate adopta acte normative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea şi conformitatea cu prevederile acesteia.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României va dispune mãsurile necesare şi va sanctiona, potrivit legii, orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României adopta cele menţionate la alineatele precedente, trebuie sa facã referire expresã la prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 29
Anexele nr. 1 - 10 fac parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara.

ANEXA 1
la norma sanitarã veterinara

FORMA, DIMENSIUNILE ŞI CONDIŢIILE
pe care trebuie sa le îndeplineascã spaţiile de creştere
şi exploatare a strutilor

1. Una din principalele condiţii ale succesului în creşterea strutilor este spaţiul larg care trebuie rezervat fiecãrui strut, pentru ca acesta sa aibã senzatia de libertate. Astfel, pentru fiecare strut-tineret se prevãd câte 25 mp iar pentru strutul reproducator adult adult, 200 mp sau 500 mp pentru o familie.
2. Boxele şi padocurile vor fi de forma dreptunghiulara şi delimitate cu elemente de compartimentare din plasa de sarma. Toate tarcurile trebuie astfel organizate încât între ele sa se asigure alei de circulaţie cu lãţimea de 1,5 m. Acestea sunt folosite pentru circulaţia personalului de îngrijire şi a mijloacelor de transport şi pentru transferul strutilor dintr-un tarc în altul, conform tehnologiei de creştere. Transferul strutilor dintr-un padoc în altul este necesar şi pentru a asigura odihna solului, refacerea vegetatiei şi pentru reconditionarea imprejmuirii unitãţilor.
3. La padocurile pentru tineret raportul între laturi va fi de 0,8/6 deoarece aceştia alearga pe latime, iar la padocurile pentru tineret şi adulti, raportul între laturi va fi de 1/10, deoarece aceste categorii alearga pe lungimea padocurilor.
4. În cazul padocurilor alipite unele de altele, fãrã culoare de trecere, se recomanda unele tipuri de rame sau un gard viu, pentru a evita stresul provocat de contactul vizual direct dintre masculii din 2 familii.

ANEXA 2
la norma sanitarã veterinara

MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALA
pentru strutii importati de România


Dupã controlul de import efectuat la punctul de inspecţie şi controale veterinare de frontiera, acest lot trebuie sa fie transportat direct la o statie de carantina autorizata.





┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Certificat de sãnãtate │
│numãr de referinta: │
├───────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────┤
│Ţara exportatoare: │Regiunea de origine*(1): │
│ │ │
├───────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│AUTORITATEA COMPETENTA (NIVEL CENTRAL):│AUTORITATEA COMPETENTA (NIVEL LOCAL): │
│Minister: │ │
│ │ │
│Serviciu: │ │
├───────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│România ca ţara de destinaţie: │Numãr de permis CITES ce însoţeşte │
│ │exportul, dacã s-a solicitat: │
├───────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Expeditor (numele şi adresa completa): │Destinatar (numele şi adresa completa):│
├───────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Adresa exploatatiei de origine şi │Importator (dacã diferã fata de ce e │
│numãrul de înregistrare: │mai sus, numele şi adresa completa): │
├───────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Locul de încãrcare: │Mijloace de transport*(2): │
│ │ │
└───────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────┘



Statia de carantina autorizata (numele şi adresa completa) din ţara de destinaţie:
Numãrul de autorizare al statiei de carantina*(3)

I. Identificare:
Cantitate: (în cuvinte şi cifre)
Numãr de pãsãri:
Numãr de cuibare sau de custi:


┌──────────────────────┬─────────────────────┬────────────────────┬────────────┐
│ Numãr de │ Identificarea │ Numãr de pãsãri │ Specia │
│ identificare pe │ compartimentului │(din fiecare specie)│ (denumire │
│ cuibare sau pe custi │ │ │ştiinţificã)│
├──────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┼────────────┤
│ │ │ │ │
└──────────────────────┴─────────────────────┴────────────────────┴────────────┘



II. Informaţii de sãnãtate:
Eu, subsemnatul medic veterinar oficial, prin prezenta certific ca:
1. pasarile au fost ţinute într-o exploatatie de pe teritoriul tarii exportatoare cel puţin 21 de zile sau de la ecloziune;
2. pasarile trebuie sa provinã dintr-o exploatatie ce nu este sub restrictii din motive de sãnãtate a animalelor, în legatura cu orice boala din listele A şi B ale OIE, la care aceste pãsãri sunt susceptibile;
3. Nu au fost notificate focare de influenta aviara şi de boala de Newcastle nici în exploatatia de origine şi nici în zona inconjuratoare, pe o raza de 10 km, în ultimele 30 de zile;
4. pasarile descrise în acest certificat îndeplinesc urmãtoarele cerinţe:
a) au fost examinate în ziua încãrcãrii şi nu au prezentat semne clinice sau suspiciune de vreo boala infectioasa şi sunt apte sa calatoreasca;
b) nu au fost vaccinate impotriva bolii de Newcastle.

III. Informaţii de transport:
Pasarile descrise în acest certificat sunt transportate în cuibare sau custi care:
a) conţin doar pãsãri ce provin de la aceeaşi exploatatie;
b) conţin doar pãsãri ale aceleiaşi specii sau cele care sunt constituite din diferite compartimente, fiecare compartiment conţinând numai pãsãri ale aceleiaşi specii;
c) poarta numele, adresa şi un numãr de înregistrare specific pentru exploatatia de origine şi un numãr de identificare specific pentru cuibar sau cusca;
d) sunt construite în asa fel încât:
1. sa excludã scurgerea de excremente şi sa minimizeze pierderea de pene în timpul transportului;
2. sa permitã inspecţia vizuala a pasarilor;
3. sa permitã curatarea şi dezinfectia acestora;
e) sunt utilizate pentru prima data sau au fost la fel ca şi vehiculul în care acestea sunt încãrcate, curatate şi dezinfectate înainte de încãrcare, în concordanta cu instrucţiunile autoritãţii veterinare;
f) în cazul transportului aerian sunt în concordanta cu cele mai recente reguli IATA (Asociaţia de Transport Aerian Internaţional) ce reglementeazã transportul de animale vii;
g) în cazul speciilor CITES listate, pasarile urmeazã sa fie transportate în concordanta cu "liniile directoare pentru transport CITES".
Acest certificat este valabil cinci zile.

Eliberat la .................... la data de ....................


┌──────────┐
│ │
│ Ştampila │ .......................................
│ │ (semnatura medicului veterinar oficial)
└──────────┘


IV. Informaţii de sãnãtate suplimentare:
Din partea medicului veterinar prezent la momentul încãrcãrii în mijloacele de transport final (i.e. avion), dacã mijloacele de transport diferã de cele anterioare.
Eu, subsemnatul medic veterinar, prin prezenta certific ca am inspectat pasarile pe data de.................. la .......... (ora) şi nu am descoperit semne clinice sau vreo suspiciune de boala infectioasa şi ca acestea sunt apte sa calatoreasca.

Detalii de zbor: linia aerianã ........... numãrul zborului: .............
Acest certificat este valabil cinci zile.

Eliberat la ............ la data de...........................

┌────────────┐ ....................................................
│ Ştampila │ (semnatura medicului veterinar oficial)*(4)
│ Stamp*(4) │ ....................................................
└────────────┘ (numele cu majuscule, calificarile şi titlul)

___________
*(1) Trebuie sa fie completatã doar dacã autorizarea de export cãtre România este restrictionata la anumite regiuni ale tarii terţe în cauza.
*(2) Indicaţi mijloacele de transport şi mãrcile de înregistrare sau numele de înregistrare, dupã caz.
*(3) Dacã e cunoscut.
(a) Un certificat separat trebuie sa fie emis pentru fiecare transport de pãsãri.
(b) Originalul certificatului trebuie sa însoţeascã transportul pana când acesta ajunge la postul de inspecţie şi controale de la frontiera.
(c) Trebuie sa fie completat în ziua încãrcãrii şi toate limitele de timp la care s-a referit trebuie sa fie corelate cu acea data.
*(4) Ştampila şi semnatura trebuie sa fie de culoare diferita de cea a tipariturii.


ANEXA 3
la norma sanitarã veterinara


CONDIŢII MINIME PENTRU AUTORIZAREA CENTRELOR ŞI STATIILOR
DE CARANTINA PENTRU STRUTI


CAP. I
Construcţia şi echiparea centrului sau statiei de carantina

1. Centrul sau statia de carantina trebuie sa fie o clãdire separatã de exploataţii de pãsãri de ferma şi de alte exploataţii de pãsãri printr-o distanta rezonabila, ţinând cont de epidemiologie bolii de Newcastle şi a influentei aviare, referitor la rãspândirea aeropurtata a agenţilor patogeni ai acestor boli.
2. Uşile de intrare/ieşire trebuie sa se poatã închide, cu semne ce indica: "CARANTINA - Nu se admit persoane neautorizate".
3. Clãdirea trebuie sa fie echipata cu facilitãţi pentru spalarea mainilor.
4. Uşile de intrare şi de ieşire cãtre clãdire şi cãtre fiecare unitate de carantina trebuie sa fie sisteme cu usa dubla.
5. Bariere de igienizare trebuie sa fie instalate la toate intrãrile/ieşirile din clãdire şi din diferite unitãţi.
6. Toate echipamentele trebuie sa fie confectionate în asa fel încât sa poatã fi curatate şi dezinfectate.
7. Magazia de furaje trebuie sa asigure protecţie fata de alte pãsãri, rozatoare şi insecte.
8. Trebuie sa fie disponibil un container, pentru a se depozita gunoiul.


CAP. II
A. Prevederi privind managementul

1. Centrele sau staţiile de carantina trebuie:
a) sa aibã un sistem de control eficient, astfel încât sa asigure supravegherea adecvatã a animalelor,
b) sa fie sub controlul şi responsabilitatea unui medic veterinar oficial,
c) sa fie curatate şi dezinfectate în conformitate cu un program autorizat de autoritatea veterinara competenta, dupã care va exista o perioada corespunzãtoare de "odihna". Dezinfectantele utilizate trebuie sa fie autorizate pentru acest scop de autoritatea competenta.
2. Sa fie aplicat principiul "totul plin, totul gol" pentru fiecare clãdire sau unitate de carantina.
3. Sa fie luate precautii pentru a se preveni contaminarea incrucisata între activitãţile de transport ce intra şi ies din aceasta.
4. Nici o persoana neautorizata nu poate intra în clãdirea de carantina.
5. Persoanele care intra în clãdirea de carantina trebuie sa poarte îmbrãcãminte protectoare, incluzând şi incaltaminte adecvatã acestui scop.
6. Vor fi evitate orice contacte ale personalului ce ar putea cauza contaminare între unitãţi.
7. Trebuie sa fie disponibil echipament corespunzãtor pentru curatare şi dezinfecţie.
8. Curatarea şi dezinfectia custilor sau cuibarelor utilizate pentru transport trebuie sa fie efectuate în statia de carantina, cu excepţia cazului când acestea sunt distruse. Dacã sunt refolosite, acestea trebuie sa fie confectionate dintr-un material ce permite o curatare şi dezinfecţie eficienta. Custile şi cuibarele trebuie sa fie distruse în asa fel încât sa se evite rãspândirea microorganismelor patogene.
9. Gunoaiele şi resturile trebuie sa fie colectate în mod regulat, depozitate într-un container de gunoi şi tratate în asa fel încât sa se evite rãspândirea agenţilor cauzali ai bolii.
10. Carcasele de pãsãri moarte trebuie sa fie examinate la un laborator oficial, desemnat de autoritatea veterinara competenta.
11. Analizele şi tratamentele necesare trebuie sa fie efectuate sub coordonarea şi în baza controlului medicului veterinar oficial.
12. Medicul veterinar oficial trebuie sa fie informat de orice imbolnavire sau moarte a pasarilor şi/sau a puilor de gaina santinela în timpul perioadei de carantina.
13. Persoana responsabilã de clãdire sau de centru trebuie sa ţinã o înregistrare a:
a) datei, numãrului şi a speciilor de pãsãri ce intra şi ies cu fiecare transport;
b) copiilor certificatelor de sãnãtate şi de trecere a frontierei ce însoţesc pasarile importate;
c) numerelor de identificare individualã a pasarilor;
d) oricãrei observaţii semnificative: cazuri de imbolnavire şi numãrul de pãsãri moarte zilnic;
e) datelor şi rezultatelor testarii; tipul şi datele tratament;
f) persoanelor ce intra în centrul de carantina.
14. Aceasta înregistrare trebuie sa fie ţinuta pentru cel puţin un an de zile.

ANEXA 4
la norma sanitarã veterinara


PROCEDURI DE EXAMINARE, PRELEVARE DE PROBE ŞI TESTARE PENTRU
BOALA DE NEWCASTLE ŞI INFLUENTA AVIARA


1. În timpul carantinei fie sunt utilizaţi pui santinela ori dacã nu sunt utilizaţi pui santinela, pasarile importate trebuie sa fie supuse urmãtoarelor proceduri:
A. Cu utilizare de pui de santinela:
1. trebuie sa fie prelevate de la toţi puii santinela probele de sânge pentru examinare serologica dupã 21 de zile dupã ce pasarile importate au intrat în carantina şi cu cel puţin trei zile înaintea sfarsitului perioadei de carantina;
2. dacã puii santinela prezintã rezultate serologice pozitive sau neconcludente, pasarile importate trebuie sa fie supuse examinãrii virusologice. În acest sens, trebuie sa fie prelevate tampoanele cloacale (sau din fecale) de la toate pasarile, dacã transportul este mai mic de 60 de pãsãri sau de la 60 de pãsãri în cazul transporturilor mai mari.
B. Fãrã utilizarea puilor santinela: Pasarile importate trebuie sa fie examinate virusologie (testarea serologica nu este corespunzãtoare). Trebuie sa fie prelevate tampoanele cloacale (sau din fecale) de la toate pasarile, dacã transportul este mai mic de 60 de pãsãri sau de la 60 de pãsãri în cazul transporturilor mai mari în timpul primelor 7-15 zile ale perioadei de carantina.
2. Suplimentar fata de testarea stabilitã la lit. A, pct. 1 lit. B, trebuie sa fie prelevate urmãtoarele probe pentru examinarea virusologica:
1. tampoane cloacale (sau din fecale) şi tampoane traheale (dacã e posibil) de la pãsãri bolnave clinic sau de la pui de gaina santinela;
2. conţinut intestinal, creier, trahee, pulmoni, ficat, splina, rinichi şi alte organe afectate în mod evident, de la fiecare pasare moarta, în cel mai scurt timp de la:
a) puii santinela morţi, toate pasarile moarte în momentul sosirii precum şi de la cele ce mor în timpul carantinei, sau
b) cel puţin 10% din pasarile moarte, în cazul unei mortalitati ridicate, în cazul transporturilor mari de pãsãri de dimensiuni mici.
3. Toate testarile virusologice şi serologice privind probele prelevate în timpul carantinei trebuie sa fie efectuate de un laborator oficial, desemnat de autoritatea veterinara competenta, utilizând proceduri de diagnostic în concordanta cu anexa nr. 3 a "Normei sanitare veterinare privind mãsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a bolii de Newcastle (pseudopesta aviara)" şi cu anexa nr. 3 a "Normei sanitare veterinare privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi combaterea influentei aviare (pesta aviara clasica)". Pentru examinarea virusologica este permisã comasarea de probe, pana la maxim cinci probe, de la pãsãri individuale. Materiile fecale trebuie sa fie comasate separat de probele de organe şi de probele de tesut.
4. Izolatele de virus trebuie trimise la laboratorul naţional de referinta.

ANEXA 5
la norma sanitarã veterinara



VARIANTE DE FLUX TEHNOLOGIC UTILIZATE ÎN
CREŞTEREA ŞI EXPLOATAREA STRUTILOR

1. Creşterea şi exploatarea strutilor este o activitate care necesita profesionalism, fiind prea scumpa pentru a fi hobby. Înfiinţarea unei ferme pentru creşterea şi exploatarea strutilor se poate realiza în mai multe variante, dintre care cele mai frecvente se bazeazã pe cumpãrarea de oua de incubat, de tineret în varsta de 3-5 luni, de tineret la varsta maturitatii sexuale şi de struti adulti.
2. Începerea activitãţii prin cumpãrarea de oua de incubat este posibila dacã viitorul fermier are deja construite: statia de incubatie adecvatã, spaţiile de demaraj cu mediu controlat, spaţii de creştere cu sau fãrã mediu controlat, în funcţie de anotimp. Este o varianta riscanta a carei reusita este condiţionatã de calitatea genitorilor şi a condiţiilor de demaraj şi de creştere asigurate. Aceasta varianta necesita resurse financiare iniţial mai mari decât variantele în care activitatea se începe cu achiziţionarea de tineret. Perioada de timp necesarã pentru obţinerea producţiei - oua, carne, este mai larga decât cea în care activitatea se începe prin cumpãrarea de tineret.
3. Varianta de începere a activitãţii prin cumpãrarea de tineret în varsta de 3-5 luni poate fi aleasã în situaţia în care viitorul fermier are spaţiile de creştere necesare. Este o varianta mai sigura deoarece tineretul din aceasta categorie de varsta este mai rezistent, mortalitatea fiind mult mai redusã. Investitorul care alege aceasta varianta are nevoie de resurse materiale mai reduse şi un ragaz mai lung pentru construirea restului de obiective necesare închiderii circuitului. Dezavantajul este legat de faptul ca şi durata de timp pana la obţinerea producţiei este mai lungã.
4. Demararea activitãţii prin cumpãrarea de tineret la varsta maturitatii sexuale, de peste 18 luni, este o varianta mai costisitoare decât cea anterioarã bazatã pe achiziţionarea de tineret de varsta mica, dar prezintã avantajul unei perioade de timp mai scurte pana la obţinerea producţiei. Dezavantajul îl constituie perioada mai scurta pentru construirea spaţiilor de incubatie, de demaraj şi a restului de spaţii destinate tineretului, în cazul când acestea nu exista.
5. Abordarea activitãţii de creştere şi exploatare a strutilor prin achiziţionarea de reproducatori adulti, indiferent de numãrul perechilor sau al familiilor, este varianta cea mai costisitoare ca investiţie pe termen scurt, dar şi varianta în care recuperarea acesteia prin producţia obţinutã este cea mai rapida.
6. Indiferent de varianta folositã, fermierul trebuie sa asigure asistenta sanitarã veterinara, în funcţie de dimensiunea fermei, prin medic veterinar propriu sau pe baza de contract cu un medic veterinar concesionar sau liber profesionist.


ANEXA 6
la norma sanitarã veterinara


PRECIZĂRI REFERITOARE LA ALIMENTAŢIA DIFERITELOR CATEGORII DE STRUTI

A. TEHNICA HRANIRII PUILOR DE STRUT
Sacul vitelin la ecloziune reprezintã pana la o treime din greutatea corporalã a embrionului şi reprezintã rezerva de hrana şi apa pentru primele 5-6 zile de viata a acestuia. Furajarea puilor de strut are ca obiectiv asigurarea necesitãţilor nutritionale în vederea menţinerii stãrii de sãnãtate şi de exprimare a potenţialului genetic mare a acestora. Se poate realiza cu amestec unic, furaj combinat specific sau furaj combinat starter pentru pui de gaina sau de curca. Ratia se poate suplimenta în primele doua sãptãmâni de viata, cu ou fiert şi morcov ras. Pentru stimularea consumului, în afarã nutreţului combinat se poate administra mazare verde tocata. În situaţia în care se folosesc retete de nutreturi combinate starter pentru pui de carne, ratia zilnica se va suplimenta în proporţie de la 5 la 20% cu fan de leguminoase macinate sau tocate marunt şi cu macroelemente, microelemente şi vitamine. Puii de strut prefera hrana umeda celei uscate. Cantitatea de hrana uscata administratã zilnic se va limita la 1,5-3% din greutatea acestora. În timpul nopţii nu este necesarã administrarea de furaj. Dupã varsta de 2-3 sãptãmâni, când puii au invatat sa manance bine şi condiţiile climatice permit, aceştia pot fi scoşi pe pasune. Scoaterea pe pasune se face numai dupã administrarea de nutreturi concentrate şi dupã ce roua s-a ridicat. Pentru început, durata scoaterii pe pasune va fi de o jumãtate de ora, de doua ori pe zi. Timpul de scoatere la pasune creste pe mãsura obisnuirii acestora.


B. TEHNICA HRANIRII TINERETULUI DE STRUT
1. Alimentaţia tineretului de strut vizeazã asigurarea stãrii de sãnãtate şi valorificarea optima a potenţialului de creştere în greutate, mai redus decât în perioada de varsta de 0-3 luni. În acest context, pentru a evita risipa în substanţe nutritive, ratiile vor trebui sa conţinã mai multe fibroase. Acestea sunt bine valorificate datoritã nivelului de dezvoltare a tubului digestiv. Pentru aceasta perioada se pot folosi retete de amestec unic şi nutreturi combinate. Pentru categoria de varsta 4-10 luni, în cazul în care se folosesc furaje combinate cu 16% PB şi 11-12 Mj EM/kg, acestea se amesteca în proporţie de 2/1 cu fan de leguminoase tocat mare şi 3% fãina de oase sau fosfat de calciu. Pentru categoria de varsta de 11-14 luni, când se folosesc furaje combinate cu 15% PB şi 11,5 Mj/kg, acestea se combina în proporţie de 60% cu 40% fan de livada şi 4 kg natriu fosfat la 100 kg amestec.
2. Tineretul de strut, în funcţie de condiţiile concrete poate fi hranit în mai multe feluri, respectiv cu un amestec de nutreturi sau cu fibroase (fan, nutret verde deshidratat) sau/şi suculente (masa verde, sfecla, siloz, varza, etc.) şi un supliment de concentrate, astfel:
a) amestecul de furaj cel mai frecvent folosit este cel obţinut între nutreturile fibroase tocate sau macinate la dimensiuni mai mici de 12 mm, cu masa verde tocata; acesta trebuie fãcut zilnic pentru a fi consumat proaspãt.
b) nutreturile fibroase pot fi stocate sub forma de fan sau sub forma deshidratata şi se administreazã sub forma granulata sau negranulata (tocata sau macinata). Furajul sub forma deshidratata are o valoare nutritiva superioarã fanului obţinut din aceeaşi specie de planta. Astfel, lucerna deshidratata conţine 17-21% proteina bruta, iar fanul de lucerna, 13-15% proteina bruta.
c) nutreturile verzi sub forma de masa verde se pot administra la tarc, dupã cosire şi tocare, ca atare sau în amestec cu fibroase asa cum s-a arãtat anterior; pot fi ingerate de pãsãri prin autoservire dacã acestea sunt scoase la pasunat, în jurul vârstei de 4 luni; pe perioada de pasunat se asigura un supliment de concentrate, care trebuie sa acopere 60% din necesarul zilnic de substanta uscata. În cazul în care se practica pasunatul este necesar sa se asigure soproane pentru protecţia fata de fact orii excesivi de mediu (ploi reci, canicula).
d) nutreturile insilozate, în special silozul de porumb se poate folosi cu rezultate foarte bune în alimentaţia tineretului de strut destinat producţiei de carne. Porumbul se insilozeaza în faza de lapte ceara. Se poate insiloza ca planta intreaga, recoltat de la nivelul solului sau tãiat imediat sub nivelul stiuletilor. Silozul obţinut prin taierea plantei imediat sub nivelul stiuletilor asigura obţinerea unui "supersiloz" cu valoare nutritiva superioarã silozului obişnuit. Supersilozul reprezintã modul de recoltare care asigura cea mai buna corelatie între calitate şi cantitate. Silozul de porumb bogat în energie şi fibre putine se administreazã în amestec cu lucerna uscata, de preferat deshidratata şi un concentrat proteino-vitamino-mineral. Amestecul obţinut prin malaxarea celor trei componente arãtate se poate administra de la varsta de 3-4 luni, pana la sacrificare. Cu bune rezultate se pot folosi, dupã formula arãtatã la silozul de porumb şi silozul de orz şi ovaz.
e) taiteii de sfecla uscati se pot incorpora în ratia tineretului de strut, în proporţie de 15-20%, pentru o durata de 2-3 zile pe luna, pentru efectul lor laxativ. Se vor introduce în ratie, dacã sunt disponibili, ori de câte ori fecalele sunt prea compacte.

C. TEHNICA HRANIRII STRUTILOR DE REPRODUCŢIE
1. Alimentaţia strutilor de reproducţie conditioneaza nivelul producţiei de oua, a fecunditatii, a eclozionabilitatii şi a viabilitatii progenilor. Subalimentatia în funcţie de gradul ei poate conduce pana la abolirea dansului nuptial, iar suprlimentarea poate genera ingrasarea femelelor şi inhibarea producţiei de oua şi agresivitatea extrema a masculilor, care impiedica clocirea oualor de cãtre femele.
2. Evaluarea eficientei furajarii se face în mod obiectiv prin cantariri de control şi subiectiv prin examen clinic, respectiv aprecierea convexitatii abdomenului şi a culorii pielii. Astfel culoarea verde-albastruie a pielii este un indiciu al suprlimentatiei. Necesitãţile nutritionale ale reproducatorilor sunt diferite în funcţie de starea fiziologica, fiind mai mari în sezonul de ouat, decât în sezonul de repaus.





ANEXA 7
la norma sanitarã veterinara


CARACTERISTICILE FENOTIPICE PE BAZA CĂRORA POT FI RECUNOSCUTE SEXELE

┌─────────────────────────────────────────┬───────────────────────┬────────────┐
│Caracteristici generale pentru ambele │Mascul │Femela │
│sexe │ │ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────┼────────────┤
│Capul este acoperit cu adancituri │Culoarea azurie │Idem, mai │
│pufoase │cãtre gri │clara │
│ │ │ │
│Ciocul, bont, drept şi plat, cu un │Culoarea roşie │Culoarea │
│invelis cornos. Narile de lungime │aprinsa cu │gri închis │
│mijlocie, alungite şi bine montate │protuberanta distala │ │
├─────────────────────────────────────────┴───────────────────────┴────────────┤
│Mandibula bine dezvoltata, deschiderea bucala fiind extinsã; ochii mari; │
│mobili în toate direcţiile şi protejati de pleoape cu gene. Deschiderile │
│auditive ample, goale, foarte vizibile. │
├─────────────────────────────────────────┬───────────────────────┬────────────┤
│Gat robust, foarte mobil │Bine intins │Intins, │
│ │ │mai scurt │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────┼────────────┤
│Corp masiv, alungit, zone goale pe stern,│Penaj negru │Penaj │
│zona ventrala inferioarã şi coaste. │ │gri-brun │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────┼────────────┤
│Aripi înalte pentru zbor, acoperite │Toate alb │Unele pene │
│de pene lungi şi matasoase. │stralucitoare │sunt alb │
│ │ │murdare. │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────┼────────────┤
│Coada cu pene asemãnãtoare celor │Idem │Idem │
│de pe aripi │ │ │
├─────────────────────────────────────────┴───────────────────────┴────────────┤
│Picioare cu articulatii posterioare musculoase, puternice, lipsite de pene. │
│Regiunea coastelor are o culoare gri-albastruie a pielii │
├─────────────────────────────────────────┬───────────────────────┬────────────┤
│Tarsele acoperite cu largi solzi de │Roşu aprins │Gri │
│culoare │ │ │
├─────────────────────────────────────────┴───────────────────────┴────────────┤
│Gheara (laba piciorului) este groasa, robusta şi formatã din doua degete, │
│dintre care cel interior care este prevãzut cu o unghie (inglon), este mult │
│mai dezvoltat în sus, este îndreptat înainte şi este unicul cu care strutul │
│se sprijinã pe sol. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



ANEXA 8
la norma sanitarã veterinara

PARAMETRII TEHNICI DIN INCUBATOR ŞI ECLOZIONATOR PRECUM ŞI
CONSECINŢELE DEFICIENŢELOR DE INCUBATIE


A. Parametrii tehnici din incubator
1. Nivelul optim al temperaturii este considerat a fi între 36,2-36,6 grade C iar a umiditatii relative trebuie sa fie între 28-34% în incubator şi de 30,2-31,7% în eclozionator. În situaţia asigurãrii parametriior optimi de incubatie embriogeneza decurge normal. Dezvoltarea embrionului se poate evidenţia prin ovoscopie. Camera de aer se poate identifica la 48 ore dupã ponta prin miraj şi se marcheaza cu creionul.
2. Dezvoltarea embrionului de strut se realizeazã în trei etape:
a) dupã ponta;
b) în incubator şi eclozionator: 38-42 zile
c) dupã ecloziune pana la resorbtia totalã a vitelusului: pana la 7 zile.
3. Progenul eclozionat se considera pui "de o zi" atunci când greutatea sa rãmâne constanta la cantaririle din doua zile consecutiv.
4. Pe timpul embriogenezei, oul pierde în greutate în condiţii normale, 15% din greutatea respectiva, între 4,7-5,7 g/zi. Se va întocmi un tabel în care se va înscrie greutatea previzibila zilnica a oului, obţinutã prin înmulţirea greutatilor oului de incubat înmulţitã cu 15 şi împãrţitã cu 100. Embrionul este îndreptat cu capul înspre camera de aer, a cãrui volum creste pe mãsura epuizarii lichidului amniotic şi alantoidian. Cu 24-36 ore înainte de ecloziune, când cele doua lichide menţionate sunt epuizate, embrionul sparge membrana cochiliera dinspre camera de aer, care trebuie sa fie orientata înspre partea superioarã a oului. Pentru prima data respiratia pulmonara se face cu aer din camera de aer. Pozitionarea oului cu camera de aer în jos creeazã dificultãţi embrionului pentru a sparge coaja oului şi a ecloziona.
5. Pentru o embriogeneza normalã s-a determinat ca necesarul de ventilaţie pe ou este de 40 l pe ora în primele 10 zile de incubatie, de 50 litri pe ora între 10-20 zile de incubatie şi de 90 litri între 30 zile pana la ecloziune.
6. Respiratia pulmonara începe în momentul ecloziunii, respectiv între a 38 şi a 42 zi de incubatie, în funcţie de temperatura la care acesta a fost expus în incubator.
7. Prin cantarirea oualor şi compararea greutatii acestora cu curba de scãdere în greutate se stabileşte dacã temperatura şi umiditatea relativã de incubatie este optima. Dacã greutatea înregistratã este sub curba greutatii înseamnã ca temperatura este prea ridicatã sau umiditatea relativã prea scãzutã şi viceversa.
8. Creşterea umiditatii şi scãderea temperaturii se poate realiza prin scoaterea sitelor cu ouale ce urmeazã a ecloziona din incubator dacã este folosit şi ca eclozionator de 3 ori pe zi şi stropirea lor cu apa.
9. Decontaminarea în statia de incubatie se face cu formaldehida.
B. Consecinţele deficienţelor de incubatie
În cazul în care nu se asigura parametrii optimi de incubatie se pot inregistra o serie de aspecte, asa cum ar fi:
a) ecloziune precoce când temperatura a fost ridicatã;
b) ecloziune tardivã când temperatura a fost scãzutã;
c) pui umezi şi lipiciosi când temperatura a fost scãzutã şi umiditate relativã ridicatã în eclozionator;
d) pui deshidratati-slabi, când temperatura a fost ridicatã în eclozionator şi umiditatea relativã scãzutã;
e) pui cu ombilicul rugos, când temperatura a fost prea ridicatã iar umiditatea relativã prea scãzutã;
f) omfalite, când temperatura a fost prea scãzutã, umiditate prea mare şi ouale murdare;
g) pui apatici, în caz de omfalita, deshidratare, ventilaţie insuficienta;
h) pui cu miros ihoros, în caz de omfalita.



ANEXA 9
la norma sanitarã veterinara



MODEL DE FIŞA INDIVIDUALĂ

┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│FIŞA INDIVIDUALĂ Cod Sex │
├──────────────────────┬─────────┬────────────┬─────────┬──────────────────────┤
│ │ │Nr. matricol│Varsta │Varietate │
│ ├─────────┼────────────┼─────────┼───────────────┬──────┤
│ │ │Nr. matricol│Varsta │Varietate │ │
├─────────────────┬────┼─────────┼────────────┼─────────┴───────────────┼──────┤
│VARSTA │Data│Greutatea│Variatia │Urmãrirea │ │
│ │ │(g) │greutatii │creşterii │ │
│ │ │ │optime │ │ │
│ │ │ │înregistrate│ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┬──────┬────────┼──────┤
│Ou produs │ │ │ │Data │Varsta│Înãlţime│Greut.│
│ │ │ │ │ │ │(cm) │(kg) │
│ │ │ │ │ │ │Realizat│ │
│ │ │ │ │ │ │/optim │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│Ou introdus la │ │ │ │ │ │ │ │
│incubat │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│Ou la 14 zile │ │ │ │ │ │ │ │
│incub. │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│Ou la 30 zile │ │ │ │ │ │ │ │
│incub. │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│Ou la 39 zile │ │ │ │ │ │ │ │
│incub. │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│..... ecloz. │ │ │ │ │1 zi │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│PUI │ │ │ │ │1 zi │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│ │ │ │ │ │1 luna│ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│24 ore de la │ │ │ │ │2 luni│ │ │
│ecloz. │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│48 ore de la │ │ │ │ │3 luni│ │ │
│ecloz. │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│4 zile de la │ │ │ │ │4 luni│ │ │
│ecloz. │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│7 zile de la │ │ │ │ │6 luni│ │ │
│ecloz. │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│10 zile de la │ │ │ │ │8 luni│ │ │
│ecloz. │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────┼────┼─────────┼────────────┼─────────┼──────┼────────┼──────┤
│15 zile de la │ │ │ │ │1 an │ │ │
│ecloz. │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────────────┴────┴─────────┴────────────┴─────────┴──────┴────────┴──────┘



ANEXA 10
la norma sanitarã veterinara



CONDIŢIILE DE CREŞTERE A PUILOR DE STRUT PANA LA VARSTA DE 21 DE ZILE


Puii de strut pot fi crescuti în sistem gospodãresc sau în sistem intensiv.
A. În sistemul gospodãresc, puii de 1 zi se pot introduce, în funcţie de condiţiile climatice în loturi de fraţi mai mari sau chiar pãrinţi.
B. În sistemul intensiv, dupã ecloziune, puii de strut se individualizeazã, li se completeazã fişa individualã, se cantaresc şi se înregistreazã greutatea în fişa, pana la resorbtia totalã a vitelusului, respectiv pana când greutatea se menţine constanta doua zile consecutiv (3-7 zile dupã ecloziune). Dupã resorbtia vitelusului, puii de strut se transfera în puiernite, în prezenta unor "fraţi mai mari", care au rolul de a-i învaţã sa manance. În puiernita se monitorizeazã în continuare, zilnic; greutatea se înscrie în fişa individualã pana când greutatea puiului ajunge la greutatea avutã la ecloziune. În ziua în care puii ajung la greutatea de la ecloziune se considera ca perioada critica este încheiatã. Cazarea puilor se poate face în adaposturi - puiernite climatizate, în containere sau în custi, ambele suspendate la înãlţimea de 15-40 cm de sol, sau la sol. Puiernitele cu cazare la sol pot fi de doua feluri:
a) cu pardoseala continua şi fãrã padoc - cazarea se face pe panza de fibre naturale (de sac), care se schimba zilnic. Panza se spala şi decontamineaza, iar dupã uscare, se refoloseste;
b) cu pardoseala discontinua şi padoc - în zona acoperitã, pardoseala poate fi din plasa de sarma sau cu gratar din material plastic.
Valorile optime ale temperaturii sunt: saptamana 1 = 35° C; saptamana a 2-a = 32° C; saptamana a 3-a = 29° C; saptamana a 4-a = 26° C; saptamana a 5-a = 23° C; saptamana a 6-a = 20° C, dupã care temperatura poate sa coboare la 13° C.
Nivelul optim a celorlalţi parametri de microclimat sunt: umiditatea relativã 65-70%, curentii de aer 0,1 - 0,2 m/s, iar amoniacul 4 ppm.

-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016