Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 219 din 4 mai 2009 pentru stabilirea Metodologiei cercetarii statistice privind inovarea in industrie si servicii
EMITENT: INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 321 din 14 mai 2009
Având în vedere Hotãrârea Comitetului de avizare metodologicã nr. 2/2009,
în temeiul prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 957/2005 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statisticã, republicatã, cu modificãrile ulterioare,
ţinând seama de dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Deciziei nr. 1.608/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind producerea şi dezvoltarea statisticilor comunitare privind inovarea, cu modificãrile ulterioare,
preşedintele Institutului Naţional de Statisticã emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Obiectul prezentului ordin este stabilirea Metodologiei cercetãrii statistice privind inovarea în industrie şi servicii.
ART. 2
Metodologia menţionatã la art. 1 este prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 3
Institutul Naţional de Statisticã va asigura actualizarea metodologiei în funcţie de legislaţia europeanã.
ART. 4
(1) Prezentul ordin va fi pus în aplicare de cãtre compartimentul de specialitate din Institutul Naţional de Statisticã.
(2) Prevederile prezentului ordin devin obligatorii pentru statistica oficialã din România.
ART. 5
Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele
Institutului Naţional de Statisticã,
Vergil Voineagu
Bucureşti, 4 mai 2009.
Nr. 219.
ANEXĂ
METODOLOGIA
cercetãrii statistice privind inovarea în industrie şi servicii
1. Cadrul general
Cercetarea statisticã privind inovarea în industrie şi servicii îşi propune sã colecteze informaţii despre numãrul de întreprinderi inovative şi noninovative, tipologia inovatorilor, cifra de afaceri a produselor noi sau semnificativ îmbunãtãţite, cheltuielile de inovare, finanţarea publicã a inovãrii, cooperarea întreprinderilor inovative şi nivelul de importanţã al partenerilor în domeniul inovãrii, sursele de informare pentru inovare, efectele inovãrii, utilizarea drepturilor de proprietate intelectualã, inovãrile organizaţionale şi de marketing şi efectele acestora, precum şi indicatorii economici pentru întreprinderile din industrie şi o parte a serviciilor, selectate în funcţie de mãrimea întreprinderii, dupã numãrul de salariaţi.
Pentru a dispune de date statistice coerente şi comparabile la nivel internaţional, Institutul Naţional de Statisticã continuã experienţa câştigatã în domeniul statisticii inovãrii, lansând concomitent cu ţãrile Uniunii Europene cercetarea statisticã INOV din 2 în 2 ani.
1.1. Obiectivele cercetãrii statistice
Cercetarea statisticã privind inovarea are urmãtoarele obiective:
● menţinerea în sistemul informaţional statistic a unei cercetãri statistice privind inovarea, respectându-se regulamentele europene şi principiile directoare propuse de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã - OCDE/Oficiul de Statisticã al Comisiei Europene-Eurostat;
● asigurarea fondului de date statistice referitoare la inovare, concomitent cu cele obţinute în statisticile ţãrilor Uniunii Europene;
● îmbunãtãţirea sistemului de producere a tabelelor şi microdatelor conform cerinţelor Eurostat;
● creşterea calitãţii datelor şi îmbunãtãţirea relevanţei datelor;
● utilizarea mai bunã a microdatelor şi îmbunãtãţirea accesului cercetãtorilor la microdate;
● mãsurarea costurilor şi a sarcinii de rãspuns a respondenţilor;
● reducerea eşantionului de întreprinderi la nivel naţional şi european;
● revizuirea regulamentului european de producere şi dezvoltare a statisticilor de inovare;
● asigurarea mãsurilor de protecţie a datelor şi respectarea confidenţialitãţii datelor pe parcursul întregii perioade a cercetãrii statistice privind inovarea;
● diseminarea datelor obţinute prin publicaţii, baza de date a Institutului Naţional de Statisticã, studii şi analize;
● transmiterea la Eurostat a indicatorilor obţinuţi din cercetarea statisticã privind inovarea, pentru baza de date New Cronos;
● obţinerea unui set de indicatori specifici necesari pentru domeniul cercetare-dezvoltare şi inovare din Planul naţional de dezvoltare 2007-2013.
1.2. Cadrul legal
Cercetarea statisticã respectã legislaţia europeanã şi se realizeazã în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Deciziei nr 1.608/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind producerea şi dezvoltarea statisticilor comunitare privind inovarea, cu modificãrile ulterioare.
Cercetarea statisticã privind inovarea respectã principiile directoare propuse de OCDE/Eurostat şi cuprinse în Ghidul pentru culegerea şi interpretarea datelor privind inovarea tehnologicã - Manualul OSLO, ediţia 2005.
1.3. Concepte şi definiţii
Inovarea este o activitate din care rezultã un produs, bun sau serviciu, nou ori semnificativ îmbunãtãţit sau un proces nou ori semnificativ îmbunãtãţit, o metodã nouã de marketing sau o metodã nouã organizaţionalã în practicile de afaceri, în organizarea locului de muncã sau în relaţiile externe. Inovarea este bazatã pe rezultatele unor tehnologii noi, pe noi combinaţii ale tehnologiei existente sau pe utilizarea altor cunoştinţe obţinute de întreprindere.
Cerinţa minimã pentru o inovare este ca produsul, procesul, metoda de marketing sau metoda organizaţionalã sã fie nou/nouã ori semnificativ îmbunãtãţit/îmbunãtãţitã pentru întreprindere. Inovarea trebuie sã fie dezvoltatã prima datã în întreprindere, dar poate fi adoptatã şi de la alte întreprinderi sau organizaţii. Nu vor fi considerate ca inovãri vânzãrile de produse inovative ale unei întreprinderi care au fost realizate sau dezvoltate anterior de cãtre alte întreprinderi.
Activitãţile inovative reprezintã totalitatea paşilor ştiinţifici, tehnologici, organizaţionali, financiari şi comerciali care conduc sau intenţioneazã sã conducã la implementarea inovãrilor. Unele activitãţi inovative sunt ele însele inovative, altele nu sunt activitãţi de noutate, dar sunt necesare pentru implementarea inovãrilor. Activitãţile inovative includ activitãţi de achiziţionare de utilaj, echipament, software şi licenţe, activitãţi inginereşti şi de dezvoltare a muncii, design industrial, formare profesionalã şi pregãtirea pieţei şi activitãţi de dezvoltare şi implementare pentru inovãri, cum ar fi metodele noi de marketing ori metodele noi organizaţionale, care nu sunt inovãri de produs sau de proces. Activitãţile inovative pot include achiziţii de cunoştinţe externe sau bunuri de capital care nu fac parte din activitãţile de cercetare-dezvoltare. De asemenea, se includ activitãţi privind cercetarea-dezvoltarea şi cercetarea-dezvoltarea fundamentalã.
Întreprinderea este o grupare de unitãţi legale care se constituie ca o entitate organizaţionalã de producţie de bunuri, servicii comerciale sau servicii de interes social, ce beneficiazã de o autonomie de decizie, mai ales pentru asigurarea resurselor sale curente.
O întreprindere exercitã una sau mai multe activitãţi, în unul ori mai multe locuri, sedii sau unitãţi locale ale întreprinderii.
Întreprinderea activã reprezintã entitatea care, din punct de vedere economic, este activã în perioada de observare, respectiv realizeazã bunuri sau servicii, înregistreazã cheltuieli şi întocmeşte bilanţ contabil.
Întreprinderile - în sensul larg al cuvântului, dupã forma juridicã de organizare, specificã sferei anchetei statistice INOV, sunt urmãtoarele: regii autonome şi institute naţionale, societãţi comerciale, societãţi cooperatiste, alte instituţii ale administraţiei publice, centrale şi locale, instituţii bugetare.
Grupul de întreprinderi reprezintã o asociere de întreprinderi reunite prin legãturi financiare. Grupul de întreprinderi poate avea unul sau mai multe centre de decizie, în special pentru politica producţiei, a vânzãrilor şi profiturilor. Grupul poate centraliza anumite aspecte de management financiar şi de platã a taxelor şi se constituie într-o entitate economicã împuternicitã sã ia decizii privind unitãţile care o compun.
Activitatea principalã a întreprinderii se stabileşte în funcţie de produsele sau serviciile a cãror realizare implicã cele mai multe resurse umane ori care aduc cele mai mari venituri întreprinderii.
Inovarea se clasificã în 4 tipuri principale: inovare de produs, inovare de proces, inovare organizaţionalã şi inovare de marketing.
Inovarea de produs este o activitate de introducere pe piaţã a unui bun ori serviciu nou sau semnificativ îmbunãtãţit, cu respectarea însuşirilor sale, ori de introducere de elemente de utilizare prietenoase, componente sau subsisteme. Acestea includ: îmbunãtãţiri semnificative în specificaţiile tehnice, în componente şi materiale, software încorporat, introducerea de elemente de utilizare prietenoase sau alte caracteristici funcţionale. Spre deosebire de inovãrile de proces, ele se vând direct clienţilor.
Produsele inovate pot fi noi pentru piaţã sau noi numai pentru întreprindere. O întreprindere poate avea inovare de produs chiar dacã acesta nu este nou pentru piaţã, dar este nou pentru întreprindere. De asemenea, o întreprindere poate avea inovare de proces, chiar dacã ea nu este prima care a introdus procesul pe piaţã.
Inovarea de proces corespunde implementãrii unei producţii noi sau semnificativ îmbunãtãţite ori unor metode de distribuţie noi sau semnificativ îmbunãtãţite. Se includ schimbãri semnificative în tehnici specifice, echipament şi/sau software, intenţionându-se sã se scadã costurile producţiei şi distribuţiei, sã se îmbunãtãţeascã calitatea, sã se producã ori sã se distribuie produse noi sau îmbunãtãţite, eficienţa ori flexibilitatea unei activitãţi productive sau a unei activitãţi de aprovizionare şi sã reducã riscurile privind siguranţa mediului ambiant.
Inovarea organizaţionalã reprezintã implementarea unor metode noi organizaţionale în practicile de afaceri ale întreprinderii, inclusiv managementul cunoaşterii, în organizarea locului de muncã sau în relaţiile externe care nu au mai fost utilizate înainte de întreprindere. Aceasta trebuie sã fie rezultatul unor decizii strategice luate de echipa managerialã. Schimbarea organizaţionalã este consideratã inovare doar dacã existã o schimbare mãsurabilã a randamentului, precum productivitatea sau vânzãrile directe.
Inovãrile organizaţionale de obicei implicã schimbãri mai importante în lanţul furnizor al firmei şi sunt mai puţin dependente de tehnologie decât inovãrile de proces. Principalele obiective ale inovãrilor organizaţionale pot fi:
- reducerea timpului necesar pentru a rãspunde nevoilor cumpãrãtorului sau furnizorului;
- îmbunãtãţirea abilitãţii de dezvoltare de noi produse sau procese;
- îmbunãtãţirea calitãţii bunurilor şi serviciilor.
Inovarea de marketing reprezintã implementarea unui nou concept sau a unei noi strategii de marketing care diferã semnificativ de metodele de marketing existente în întreprindere şi care nu au mai fost utilizate înainte. Ea necesitã schimbãri semnificative în designul sau ambalarea produsului, în plasarea produsului, promovarea sau stabilirea preţurilor produsului.
Principalele obiective ale inovãrilor de marketing sunt:
- creşterea sau menţinerea ponderii pieţei;
- introducerea de produse pentru noi grupe de clienţi;
- introducerea de produse pentru noi pieţe geografice.
Inovatorii de succes reprezintã întreprinderile care au introdus sau implementat cel puţin un produs ori un proces de inovare.
Întreprinderi inovative sunt întreprinderile care au lansat produse noi sau semnificativ îmbunãtãţite. Conceptul acoperã inovatorii de produs, de proces, precum şi întreprinderile cu inovãri nefinalizate sau abandonate şi se referã la întreprinderile active.
Întreprinderile cu inovãri nefinalizate sau abandonate sunt întreprinderile care au dezvoltat ori au implementat activitãţi inovative nefinalizate sau abandonate, pentru dezvoltarea ori introducerea produselor noi sau semnificativ îmbunãtãţite, bunuri ori servicii, sau pentru implementarea noilor procese, inclusiv activitatea de cercetare-dezvoltare.
Întreprinderile noninovative sunt întreprinderile care nu au activitate inovativã în perioada analizatã. Aceste întreprinderi rãspund unui set limitat de întrebãri din chestionar, referitor la absenţa inovãrii, factori de blocare, drepturi de proprietate intelectualã, inovãri organizaţionale şi de marketing.
Întreprinderile cu inovãri organizaţionale şi/sau de marketing se determinã separat, atât din numãrul întreprinderilor inovative, cât şi din al celor noninovative.
Cheltuielile pentru inovare reprezintã totalitatea cheltuielilor atât pentru inovarea realizatã, cât şi pentru inovarea nefinalizatã sau abandonatã. Principalele componente ale cheltuielilor de inovare se realizeazã pentru urmãtoarele activitãţi inovative:
- cercetarea-dezvoltarea internã, din întreprindere - se referã la activitãţile creatoare întreprinse sistematic în cadrul întreprinderii, în vederea creşterii volumului de cunoştinţe şi a utilizãrii lor în scopul realizãrii de produse - bunuri sau servicii şi procese noi şi îmbunãtãţite, inclusiv dezvoltarea de software. Întreprinderea poate desfãşura cercetare-dezvoltare continuu sau ocazional;
- cercetarea-dezvoltarea externã - se referã la aceleaşi activitãţi de cercetare-dezvoltare ca cele anterioare, dar dezvoltate de alte întreprinderi, inclusiv alte întreprinderi din interiorul grupului, sau de organizaţii publice ori private de cercetare, achiziţionate de întreprindere;
- achiziţiile de utilaj, echipament şi software - se referã la achiziţionarea de utilaje performante, echipamente şi hardware sau software pentru obţinerea produselor ori proceselor noi sau semnificativ îmbunãtãţite;
- achiziţiile de alte cunoştinţe externe - se referã la achiziţionarea sau obţinerea de licenţe de brevete şi invenţii nebrevetate, know-how şi alte tipuri de cunoştinţe, de la alte întreprinderi sau organizaţii;
- formarea profesionalã - conţine activitãţi de formare profesionalã internã ori externã a personalului direct implicat în dezvoltarea şi/sau introducerea produselor şi proceselor noi sau semnificativ îmbunãtãţite;
- introducerea pe piaţã a inovãrilor - activitãţile pentru introducerea pe piaţã a bunurilor şi serviciilor noi sau semnificativ îmbunãtãţite, inclusiv studiile de piaţã şi de publicitate pentru lansarea lor.
În calculul cheltuielilor totale pentru inovare se iau doar cheltuielile pentru primele 4 activitãţi inovative enumerate, respectiv cheltuieli pentru:
● cercetarea-dezvoltarea internã, din întreprindere;
● cercetarea-dezvoltarea externã;
● achiziţii de utilaj, echipament şi software;
● achiziţii de alte cunoştinţe externe.
În cazul în care întreprinderea a desfãşurat activitate de cercetare-dezvoltare proprie sau a preluat activitãţi de cercetare-dezvoltare de la alte întreprinderi ori a achiziţionat echipamente şi aparaturã, respectiv a completat chestionarul statistic privind activitatea de cercetare-dezvoltare, trebuie sã existe corelaţii ale cheltuielilor raportate între cele douã cercetãri statistice.
Finanţarea publicã a inovãrii include sprijin financiar sub formã de granturi, împrumuturi nerambursabile, credite, subvenţii şi garanţii pentru credite primite de întreprinderi din partea diferitelor organisme: autoritãţi locale şi regionale, Guvern, inclusiv instituţii lucrând în numele Guvernului, şi Uniunea Europeanã.
Cooperarea în domeniul inovãrii înseamnã participare activã la proiecte comune de cercetare-dezvoltare şi la alte proiecte de inovare cu alte întreprinderi sau instituţii. Din aceastã cooperare nu este neapãrat necesar ca ambii parteneri sã aibã beneficii comerciale imediate comune. Contractarea de lucrãri, fãrã o colaborare activã, nu înseamnã cooperare.
Sursele de informare pentru inovare se referã la principalele surse necesare pentru iniţierea de noi proiecte de inovare, pentru contribuţia la completarea proiectelor de inovare existente sau pentru utilizarea drepturilor de proprietate intelectualã. Acestea sunt grupate în:
● surse interne:
- surse din interiorul întreprinderii sau grupului de întreprinderi;
● surse privind piaţa:
- furnizori de echipamente, materiale componente sau software;
- clienţi sau cumpãrãtori;
- concurenţi sau alte întreprinderi din aceleaşi sectoare de activitate;
- consultanţi, laboratoare comerciale sau institute de cercetare-dezvoltare private;
● surse instituţionale:
- universitãţi sau alte instituţii de învãţãmânt superior;
- instituţii guvernamentale sau institute publice de cercetare;
● alte surse:
- conferinţe, târguri, expoziţii;
- reviste ştiinţifice şi alte publicaţii comerciale/tehnice;
- asociaţii profesionale şi industriale.
Obiectivele inovãrii reprezintã intenţiile întreprinderii în realizarea sau implementarea activitãţilor inovative. Principalele obiective urmãrite sunt urmãtoarele:
● extinderea gamei de bunuri sau servicii;
● înlocuirea produselor sau proceselor vechi;
● intrarea pe noi pieţe;
● creşterea ponderii pieţei;
● îmbunãtãţirea calitãţii bunurilor şi serviciilor;
● îmbunãtãţirea flexibilitãţii pentru producerea de bunuri şi servicii;
● creşterea capacitãţii de producere de bunuri şi servicii;
● îmbunãtãţirea sãnãtãţii şi gradului de securitate a muncii;
● reducerea costurilor cu forţa de muncã pe unitatea de produs rezultat.
Factorii care au condus la blocarea activitãţilor inovative, proiectelor inovative sau au influenţat decizia de a nu inova. Factorii de blocare se clasificã în:
● factori de cost:
- lipsa de fonduri din interiorul întreprinderii sau grupului de întreprinderi;
- lipsa de finanţare din surse din afara întreprinderii;
- costuri de inovare prea ridicate;
● factori privind acumularea cunoştinţelor:
- lipsa de personal calificat;
- lipsa de informaţii privind tehnologia;
- lipsa de informaţii privind pieţele;
- dificultãţi privind gãsirea partenerilor de cooperare pentru inovare;
● factori de piaţã:
- piaţã dominatã de întreprinderi consacrate;
- cerere fluctuantã de bunuri şi servicii inovative;
● motive de a nu inova:
- nu a fost nevoie datoritã inovãrilor anterioare;
- nu a fost nevoie datoritã faptului cã nu au fost cereri pentru inovãri.
De un real interes este şi cunoaşterea preocupãrilor întreprinderii pentru asigurarea dreptului de proprietate intelectualã prin solicitarea:
● cel puţin a unui brevet/model de utilitate;
● cererii de înregistrare a unui desen sau model industrial;
● cererii pentru înregistrarea unei mãrci;
● revendicãrii dreptului de autor şi drepturilor conexe.
Indicatorii economici ai întreprinderii urmãriţi în cercetarea statisticã privind inovarea sunt:
- cifra de afaceri totalã, exclusiv TVA - serveşte ca indicator de mãsurare a volumului şi evoluţiei activitãţii comerciale şi reprezintã suma totalã a veniturilor obţinute din vânzãrile de bunuri, vânzãrile de mãrfuri, executarea de lucrãri şi prestãri de servicii, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor, efectuate în cursul anilor de referinţã. Pentru sistemul bancar se includ dobânzile încasate şi alte venituri similare, iar pentru activitãţile de asigurare se includ primele de asigurare brute;
- numãrul mediu anual de salariaţi reprezintã media aritmeticã rezultatã din însumarea datelor pentru acest indicator, calculate pentru cele 12 luni ale anului.
Numãrul mediu al salariaţilor din cadrul unei luni reprezintã media aritmeticã simplã, rezultatã din suma efectivelor zilnice ale salariaţilor, inclusiv din zilele de repaus sãptãmânal, sãrbãtori legale şi alte zile nelucrãtoare, împãrţitã la numãrul total al zilelor calendaristice, 365 de zile. Salariaţii care nu au fost angajaţi cu normã întreagã se includ în numãrul mediu proporţional cu timpul de lucru prevãzut în contractul individual de muncã.
2. Descrierea cercetãrii statistice
2.1. Sfera de cuprindere
Sfera de cuprindere a cercetãrii statistice privind inovarea în industrie şi servicii este reprezentatã de populaţia totalã de întreprinderi care, conform CAEN Rev.2, aparţine secţiunilor A-M şi care este cuprinsã într-un eşantion reprezentativ la nivel de ţarã. Secţiunile CAEN Rev.2 includ cele mai multe activitãţi de piaţã. Cercetarea exclude activitãţile CAEN Rev.2 aparţinând secţiunilor O-U, care cuprind administraţia publicã, învãţãmânt, sãnãtate şi asistenţa socialã, activitãţi de spectacole, culturale şi recreative, alte activitãţi de servicii, activitãţi ale gospodãriilor private şi ale organizaţiilor şi organismelor extrateritoriale. De asemenea, nu se includ anumite diviziuni CAEN Rev.2 unde pot exista atât servicii publice, cât şi servicii de piaţã.
Faţã de cercetãrile statistice anterioare care au utilizat Clasificarea activitãţilor economice CAEN Rev. 1, începând cu anul de referinţã 2008 se utilizeazã noua clasificare CAEN Rev.2. Întrucât ţara noastrã, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia de a respecta şi de a implementa prevederile legislaţiei europene, Institutul Naţional de Statisticã a implementat la nivel naţional prevederile Regulamentului (CE) nr. 973/2007 al Comisiei de modificare a anumitor regulamente CE privind domeniile statistice specifice de punere în aplicare a nomenclatorului statistic al activitãţilor economice NACE Revizia 2 şi a elaborat clasificarea naţionalã CAEN Rev.2, aprobatã prin <>Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statisticã nr. 337/2007 privind actualizarea clasificãrii activitãţilor din economia naţionalã - CAEN, cu modificãrile ulterioare.
Regulamentul european referitor la statisticile de inovare prevede o sferã de cuprindere obligatorie care, conform CAEN Rev.2, este urmãtoarea:
- industria extractivã, CAEN Rev.2, secţiunea B, diviziunile 05-09;
- industria prelucrãtoare, CAEN Rev.2, secţiunea C, diviziunile 10-33;
- producţia şi furnizarea de energie electricã şi termicã, gaze, apã caldã şi aer condiţionat, CAEN Rev.2, secţiunea D, diviziunea 35;
- distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activitãţi de decontaminare, CAEN Rev.2, secţiunea E, diviziunile: 36, 37, 38, 39;
- comerţ cu ridicata, cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete, CAEN Rev.2, diviziunea 46;
- transport şi depozitare, CAEN Rev.2 secţiunea H, diviziunile 49-53;
- activitãţi de editare, CAEN Rev.2, diviziunea 58;
- telecomunicaţii, CAEN Rev.2, diviziunea 61;
- activitãţi de servicii în tehnologia informaţiei, CAEN Rev.2, diviziunea 62;
- activitãţi de servicii informatice, CAEN Rev.2, diviziunea 63;
- intermedieri financiare şi asigurãri, CAEN Rev.2, secţiunea K, diviziunile 64, 65 şi 66;
- activitãţi de arhitecturã şi inginerie; activitãţi de testãri şi analizã tehnicã, CAEN Rev.2, diviziunea 71.
Adiţional, pentru comparabilitate cu cercetãrile statistice anterioare, Institutul Naţional de Statisticã cerceteazã şi întreprinderile din cercetare-dezvoltare, CAEN Rev.2, diviziunea 72.
2.2. Unitatea statisticã utilizatã
Principala unitate statisticã este întreprinderea, aşa cum este ea definitã în Regulamentul (CEE) nr.696/1993 al Consiliului privind unitãţile statistice pentru observarea şi analizarea sistemului de producţie comunitar, cu modificãrile ulterioare.
2.3. Clasificãri şi nomenclatoare utilizate
a) Clasificarea întreprinderilor
Întreprinderile sunt selectate în funcţie de mãrimea întreprinderii care este evaluatã dupã criteriul numãrului mediu de salariaţi în perioada de referinţã. În concordanţã cu criteriile emise de Eurostat, se efectueazã delimitarea întreprinderilor, specificã cercetãrii statistice privind inovarea, în urmãtoarele clase de mãrime:
● întreprinderi mici: 10-49 de salariaţi;
● întreprinderi mijlocii: 50-249 de salariaţi;
● întreprinderi mari: 250 de salariaţi şi peste.
b) Nomenclatoare utilizate
Pentru realizarea cercetãrii statistice privind inovarea în industrie şi servicii se utilizeazã urmãtoarele nomenclatoare:
- Registrul statistic al întreprinderilor - REGIS -;
- Nomenclatorul clasificãrii activitãţilor economice CAEN Rev.2;
- Nomenclatorul SIRUTA pentru localitãţi şi judeţe;
- Nomenclatorul de ţãri şi teritorii pentru statisticile de comerţ exterior al Comunitãţii şi statistici ale comerţului dintre statele sale membre, conform Regulamentului (CE) nr. 1.833/2006 al Comisiei privind Nomenclatura ţãrilor şi teritoriilor pentru statisticile comerţului exterior al Comunitãţii şi ale comerţului dintre statele sale membre;
- Clasificarea comunã a unitãţilor teritoriale pentru scopuri statistice conform Regulamentului (CE) nr. 1.059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului privind instituirea unui nomenclator comun al unitãţilor teritoriale de statisticã (NUTS), cu modificãrile ulterioare.
2.4. Principalele variabile studiate şi chestionarul cercetãrii statistice
a) Variabilele studiate
Principalele variabile studiate sunt:
● numele întreprinderii pe baza identificatorului statistic;
● adresa conform clasificãrii teritoriale, nivel douã cifre;
● activitatea principalã conform cod CAEN Rev.2;
● apartenenţa întreprinderilor la un grup de întreprinderi;
● ţara de origine a sediului central al grupului de întreprinderi;
● pieţele geografice unde întreprinderea îşi vinde produsele;
● introducerea pe piaţã a unui produs, bun ori serviciu, nou sau semnificativ îmbunãtãţit;
● cine a dezvoltat inovãrile de produse;
● introducerea de cãtre întreprindere a unei inovãri noi pentru piaţã;
● introducerea de cãtre întreprindere a unei inovãri noi pentru întreprindere;
● % din cifra de afaceri în produse noi pentru una dintre pieţe;
● % din cifra de afaceri în produse noi numai pentru întreprindere;
● % din cifra de afaceri în produse neschimbate;
● introducerea pe piaţã a unei noi metode de prelucrare sau producere de bunuri şi servicii;
● introducerea pe piaţã a unei noi metode logistice, de furnizare şi de livrare de bunuri şi servicii;
● introducerea pe piaţã a unor activitãţi-suport pentru procese noi sau semnificativ îmbunãtãţite;
● cine a dezvoltat inovãrile de proces;
● inovãri abandonate sau suspendate înaintea finalizãrii;
● inovãri încã nefinalizate la sfârşitul anului;
● angajarea în cercetarea-dezvoltarea internã;
● tipul de angajament al cercetãrii-dezvoltãrii;
● angajarea în cercetarea-dezvoltarea externã;
● angajarea în achiziţii de utilaj, echipament şi software;
● angajarea în achiziţii de alte cunoştinţe externe;
● angajarea în perfecţionarea personalului;
● angajarea în introducerea pe piaţã a inovãrilor;
● angajarea în alte activitãţi pregãtitoare;
● cheltuieli pentru activitatea de cercetare-dezvoltare internã;
● cheltuieli pentru activitate de cercetare-dezvoltare externã;
● cheltuieli pentru achiziţii de utilaj, echipament şi software;
● cheltuieli pentru achiziţii de alte cunoştinţe externe;
● finanţarea publicã a inovãrii de la autoritãţi locale/regionale;
● finanţarea publicã a inovãrii de la Guvern;
● finanţarea publicã a inovãrii de la Uniunea Europeanã;
● sursele de informare pentru inovare din întreprindere sau din grupul de întreprinderi;
● sursele de informare pentru inovare de la furnizori de echipamente, materiale, componente software;
● sursele de informare pentru inovare de la clienţi sau cumpãrãtori;
● sursele de informare pentru inovare de la concurenţi sau alte întreprinderi din acelaşi sector de activitate;
● sursele de informare pentru inovare de la consultanţi, laboratoare comerciale sau institute de cercetare-dezvoltare private;
● sursele de informare pentru inovare de la universitãţi sau alte instituţii de învãţãmânt superior;
● sursele de informare pentru inovare de la institute de cercetare-dezvoltare publice sau private nonprofit;
● sursele de informare pentru inovare de la conferinţe, târguri, expoziţii;
● sursele de informare pentru inovare din reviste ştiinţifice şi publicaţii comerciale/tehnice;
● sursele de informare pentru inovare de la asociaţii profesionale şi industriale;
● cooperare pentru inovare;
● cooperare pentru inovare cu grupul de întreprinderi;
● cooperare pentru inovare cu furnizori de echipamente, materiale, componente software;
● cooperare pentru inovare cu clienţi sau cumpãrãtori;
● cooperare pentru inovare cu concurenţi sau alte întreprinderi din acelaşi sector de activitate;
● cooperare pentru inovare cu consultanţi, laboratoare comerciale sau institute de cercetare-dezvoltare private;
● cooperare pentru inovare cu universitãţi sau alte instituţii de învãţãmânt superior;
● cooperare pentru inovare cu institute de cercetare-dezvoltare publice sau private nonprofit;
● cooperare pentru inovare la nivel naţional;
● cooperare pentru inovare la nivelul Uniunii Europene;
● cooperare pentru inovare cu alte ţãri;
● cel mai important partener de cooperare;
● extinderea gamei de bunuri sau servicii;
● înlocuirea produselor sau proceselor vechi;
● intrarea pe noi pieţe;
● creşterea ponderii pieţei;
● îmbunãtãţirea calitãţii bunurilor şi serviciilor;
● îmbunataţirea flexibilitaţii pentru producerea de bunuri şi servicii;
● creşterea capacitãţii de producere de bunuri şi servicii;
● îmbunãtãţirea sãnãtãţii şi gradului de securitate a muncii;
● reducerea costurilor cu forţa de muncã pe unitatea de produs rezultat;
● factori care blocheazã inovarea - lipsa fondurilor din întreprindere;
● factori care blocheazã inovarea - lipsa finanţãrii din exterior;
● factori care blocheazã inovarea - costuri de inovare prea ridicate;
● factori care blocheazã inovarea - lipsa personalului calificat;
● factori care blocheazã inovarea - lipsa de informaţii privind tehnologia;
● factori care blocheazã inovarea - lipsa de informaţii privind pieţele;
● factori care blocheazã inovarea - dificultãţi în gãsirea partenerilor de cooperare;
● factori care blocheazã inovarea - piaţã dominatã de întreprinderi consacrate;
● factori care blocheazã inovarea - cerere fluctuantã de bunuri şi servicii inovative;
● dreptul de proprietate intelectualã - aplicarea unui brevet;
● dreptul de proprietate intelectualã - aplicarea unui desen industrial;
● dreptul de proprietate intelectualã - înregistrarea unei mãrci;
● dreptul de proprietate intelectualã - revendicarea drepturilor de autor şi drepturi conexe;
● inovare organizaţionalã - noi practici de afaceri;
● inovare organizaţionalã - noi metode de organizare a responsabilitãţilor la locul de muncã şi luarea deciziilor;
● inovare organizaţionalã - noi metode de organizare a relaţiilor externe;
● obiectivul inovãrii organizaţionale - reducerea timpului necesar pentru a raspunde nevoilor cumparatorului sau furnizorului;
● obiectivul inovãrii organizaţionale - îmbunãtãţirea abilitãţii de dezvoltare de noi produse sau procese;
● obiectivul inovãrii organizaţionale - îmbunataţirea calitãţii bunurilor şi serviciilor;
● obiectivul inovãrii organizaţionale - reducerea costurilor pe unitatea de produs rezultat;
● obiectivul inovãrii organizaţionale - îmbunataţirea comunicaţiei sau deschiderea cãtre informaţii în interiorul întreprinderii ori cu alte întreprinderi sau instituţii;
● inovare de marketing - schimbãri semnificative ale designului estetic sau ambalãrii;
● inovare de marketing - nouã modalitate de publicitate sau tehnici pentru promovarea produsului;
● inovare de marketing - metode noi pentru plasarea produsului;
● inovare de marketing - metode noi pentru stabilirea preţurilor la bunuri şi servicii;
● obiectivul inovãrii de marketing - creşterea sau menţinerea ponderii pieţei;
● obiectivul inovãrii de marketing - introducerea de produse pentru noi grupe de clienţi;
● obiectivul inovãrii de marketing - introducerea de produse pentru noi pieţe geografice;
● cifra de afaceri a întreprinderii la începutul perioadei de referinţã;
● cifra de afaceri a întreprinderii la sfârşitul perioadei de referinţã;
● numãrul mediu anual de salariaţi ai întreprinderii la începutul perioadei de referinţã;
● numãrul mediu anual de salariaţi ai întreprinderii la sfârşitul perioadei de referinţã.
b) Chestionarul cercetãrii statistice
Chestionarul cercetãrii statistice este destinat completãrii de cãtre managerii întreprinderilor sau de cãtre alte persoane desemnate. Acesta este structurat dupã cum urmeazã:
Prima paginã conţine douã casete:
- o casetã cuprinzând datele de identificare ale întreprinderii: identificatorul statistic, codul unic de înregistrare sau codul fiscal, denumirea, judeţul, localitatea, adresa, forma juridicã, forma de proprietate, activitatea principalã CAEN Rev.2;
- o casetã cu legislaţia statisticã naţionalã în vigoare, cu data pânã la care se transmite formularul la direcţia regionalã de statisticã/direcţia judeţeanã de statisticã, numele în clar al persoanei care a completat chestionarul, semnãtura, telefonul şi data completãrii chestionarului;
- numele persoanei de contact din partea direcţiei regionale de statisticã/direcţiei judeţene de statisticã şi detalii de contact;
- precizãri pentru completare.
Pagina a doua conţine o scrisoare adresatã de preşedintele Institutului Naţional de Statisticã managerilor întreprinderilor şi precizãri metodologice.
Pentru o mai bunã înţelegere a indicatorilor în precizãrile metodologice de la începutul formularului, pe lângã definirea acestora sunt prezentate o serie de exemple de inovãri de produse, bunuri sau servicii, de procese, organizaţionale şi de marketing. De asemenea, pentru fiecare tip de inovare se prezintã exemple de activitãţi care nu sunt considerate inovãri şi de aceea se exclud.
Dupã parcurgerea precizãrilor metodologice se continuã cu completarea chestionarului statistic. În vederea comparãrii întreprinderilor inovative cu cele noninovative, se completeazã de cãtre întreprinderi toate capitolele din chestionar, cu excepţia celor pentru care existã menţiuni de a nu se completa.
De asemenea, întreprinderea va acorda o atenţie deosebitã perioadei la care se referã întrebãrile din chestionar, precum şi modului cum trebuie completate rãspunsurile, fie prin bifarea în cãsuţe închise, fie cu cifre în cãsuţele deschise.
Pentru a putea comensura indicatorii urmãriţi prin cercetarea statisticã, întreprinderea trebuie sã înscrie date acolo unde se solicitã sau sã marcheze anumite situaţii chiar şi prin aproximare.
2.5. Metodele de calcul al principalilor indicatori
Cercetarea statisticã privind inovarea în industrie şi servicii urmãreşte obţinerea de informaţii referitoare la:
a) cifra de afaceri (CA) a întreprinderilor care au inovat produse noi sau semnificativ îmbunãtãţite, noi pentru una dintre pieţe:
- se calculeazã ca procent din cifra de afaceri totalã a întreprinderii:
CA(prod. noi pentru una dintre pieţe) = CAp x CAt,
unde CAp = ponderea din cifra de afaceri a întreprinderii pentru produse noi pentru piaţã, în procente;
CAt = cifra de afaceri a întreprinderii;
b) cifra de afaceri (CA) a întreprinderilor care au inovat produse noi sau semnificativ îmbunãtãţite, noi pentru întreprindere:
- se calculeazã ca procent din cifra de afaceri totalã a întreprinderii:
CA(prod. noi pentru întreprindere)= CAin x CAt,
unde CA(prod noi pentru întreprindere) = cifra de afaceri a produselor noi pentru întreprindere, în lei;
CAin = ponderea din cifra de afaceri a întreprinderii pentru produse noi pentru întreprindere, în procente;
CAt = cifra de afaceri a întreprinderii, în lei şi în euro;
c) cheltuiala totalã pentru inovare:
- se calculeazã ca sumã a cheltuielilor componente pentru inovare
Ctot = Cint + Cext + Caues + Cace,
unde Ctot = cheltuiala totalã de inovare, în lei şi în euro;
Cint = cheltuiala pentru cercetare-dezvoltare internã, în lei şi în euro;
Cext = cheltuiala pentru cercetare-dezvoltare externã, în lei şi în euro;
Caues = cheltuiala pentru achiziţia de utilaj, echipament şi software, în lei şi în euro;
Cace = cheltuiala pentru achiziţia de cunoştinţe externe, în lei şi în euro.
Întrucât la Eurostat datele valorice se solicitã în moneda europeanã (euro), se calculeazã datele utilizându-se cursul mediu anual de schimb pentru euro primit de la Eurostat.
Formula de calcul este urmãtoarea:
valoarea absolutã, în euro = valoarea absolutã, în lei/rata de schimb, în lei/euro
3. Eşantionul cercetãrii statistice
3.1. Baza de sondaj
Baza de sondaj este reprezentatã de întreprinderile active la sfârşitul anului anterior sfârşitului perioadei de referinţã a cercetãrii statistice, cu personalitate juridicã, având peste 9 salariaţi, şi care îşi desfãşoarã activitatea principalã în sfera de cuprindere a cercetãrii statistice, extrase din Registrul statistic al întreprinderilor - REGIS.
a) Selecţia eşantionului şi alocarea
Selecţia eşantionului se bazeazã pe tehnici de eşantionare aleatoare, cu probabilitãţi de selecţie cunoscute, aplicate la nivel de strat cu respectarea criteriilor de precizie pentru populaţia totalã de întreprinderi. Dacã într-un strat particular sunt mai puţin de 6 întreprinderi, atunci toate întreprinderile de pe acel strat vor fi selectate.
b) Mãrimea eşantionului pentru întreprinderi
Eşantionul de întreprinderi este format dintr-o zonã exhaustivã - întreprinderile cu 100 de salariaţi şi peste - şi o zonã selectivã -întreprinderi cu 10-99 de salariaţi.
Numãrul de întreprinderi cuprinse în eşantion trebuie astfel ales încât sã îndeplineascã nivelurile de precizie cerute de Regulamentul european.
c) Stratificarea populaţiei-ţintã de întreprinderi
Populaţia-ţintã este împãrţitã în subgrupe sau straturi, cât mai omogene posibil şi care formeazã grupuri exclusiv comune. Variabilele de stratificare utilizate sunt:
- activitatea economicã în concordanţã cu clasificarea CAEN Rev. 2;
- mãrimea întreprinderii dupã numãrul de salariaţi;
- aspectul regional - în conformitate cu Regulamentul european privind statisticile de inovare, criteriile de eşantionare trebuie sã includã regiunea; eşantionul la nivel regional trebuie sã fie reprezentativ pentru a obţine rezultate corespunzãtoare cel puţin pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
3.2. Planul de sondaj
Pentru repartizarea numãrului total de chestionare pe judeţ se calculeazã numãrul de întreprinderi, pe clase de mãrime dupã numãrul de salariaţi, extrase din baza de sondaj, care aparţin fiecãrui judeţ în parte.
4. Organizarea culegerii şi prelucrãrii datelor
4.1. Metoda de înregistrare
Colectarea datelor se face în principal prin e-mail şi vizite la întreprinderi, efectuate de statisticienii de la nivelul direcţiilor teritoriale de statisticã. În cazul acţiunilor-pilot se recurge şi la interviuri faţã în faţã cu persoana desemnatã din partea întreprinderii.
Metoda de completare a chestionarului este autoînregistrarea, efectuatã de reprezentantul întreprinderii sau de cãtre reprezentanţi din diferite departamente, în cazul întreprinderilor mari.
4.2. Perioada de referinţã şi de înregistrare
Perioada de referinţã a cercetãrii statistice pentru cea mai mare parte a indicatorilor este reprezentatã de ultimii 3 ani, iar pentru o parte din indicatori este anul precedent.
Perioada de colectare a datelor este perioada mai-iunie a anului urmãtor sfârşitului perioadei de observaţie, conform etapelor prevãzute în Programul statistic de activitate al Institutului Naţional de Statisticã. Datele se colecteazã de cãtre direcţiile regionale/judeţene de statisticã prin chestionarul statistic autoadministrat INOV - "Inovare în industrie şi servicii".
Profilul de prelucrare al datelor: naţional, macroregiuni, regiuni de dezvoltare, activitãţi ale economiei naţionale şi clase de mãrime dupã numãrul de salariaţi.
Eşantionul de întreprinderi stabilit de Serviciul de eşantionare din cadrul Direcţiei registrului statistic din Institutul Naţional de Statisticã este apoi transmis direcţiilor regionale de statisticã/direcţiilor judeţene de statisticã. Chestionarele statistice sunt distribuite la întreprinderi. Datele sunt introduse pe calculator, se realizeazã controlul logic al acestora şi apoi datele sunt validate, utilizându-se programele informatice primite de la Institutul Naţional de Statisticã. La termenul stabilit prin programul cercetãrii statistice, chestionarele completate sunt predate responsabilului de anchetã de la direcţiile regionale de statisticã/direcţiile judeţene de statisticã. Se întocmeşte o statisticã a raportãrii datelor. Dupã realizarea acestor operaţiuni, datele la nivel de chestionar sunt transmise la Institutul Naţional de Statisticã, unde se proceseazã.
4.3. Prelucrarea datelor
a) Verificarea corectitudinii datelor
Pe perioada procesãrii datelor se menţine legãtura cu întreprinderile repondente, pentru verificarea calitãţii datelor primite. Verificarea calitãţii datelor se face la nivel micro şi la nivel macro, înainte de a fi procesate, prin comparaţie cu alte date naţionale din alte cercetãri statistice. Principalele verificãri constau în:
- verificarea completãrii întregului chestionar;
- verificarea populaţiei-ţintã şi eliminarea unitãţilor care au alte coduri CAEN sau altã clasã de salariaţi decât cele care aparţin cercetãrii statistice;
- verificarea corectitudinii rãspunsurilor în chestionar şi permisivitãţii acestora;
- verificarea relaţiei dintre anumite variabile şi limitele acestora, de exemplu suma componentelor cheltuielilor de inovare care trebuie sã fie egalã cu cheltuiala totalã de inovare;
- verificarea şi eliminarea erorilor de rutinã, respectiv a acelor erori care provin din necompletarea anumitor capitole ce se coreleazã între ele, de exemplu întreprinderea care este un inovator, dar nu completeazã obiectivele inovãrii, ceea ce înseamnã cã nu a înţeles corelaţia dintre cele douã capitole.
b) Calitatea datelor
În vederea obţinerii unor date de calitate, Eurostat a recomandat pentru prelucrarea datelor de inovare utilizarea unor programe software SAS, care realizeazã automat verificãri de date, imputãri şi comparaţii cu alte seturi de date anterioare sau din alte anchete statistice. Aceste pachete SAS sunt transmise de Eurostat şi îmbunãtãţite atunci când este nevoie.
c) Ratele de rãspuns
Întrucât întreprinderile care refuzã sã rãspundã pot avea caracteristici diferite de ale celor care rãspund, trebuie fãcute eforturi în vederea reducerii ratei de nonrãspuns la nivel de întreprindere sau chiar la nivel de capitol din chestionar. În acest sens, se utilizeazã metoda transmiterii a douã scrisori de revenire prin e-mail, dupã o perioadã acceptabilã de la trimiterea chestionarului original. De asemenea, rata de rãspuns la nivel de întreprindere poate fi îmbunãtãţitã prin apelare periodicã la telefon a respondenţilor, prin utilizarea metodei proiectãrii totale - rãspunsul unei persoane la un chestionar este corelat cu efortul cerut de solicitant, dar şi cu ceea ce se obţine de pe urma completãrii acestuia -, proiectarea unui chestionar prietenos, folosirea plicurilor cu timbru pentru returnarea chestionarului, folosirea corespondenţei personalizate - nume reale şi semnãturi reale aplicate în scrisoarea care însoţeşte chestionarul.
Rata de rãspuns la nivel de întreprindere şi ancheta nonrãspunsurilor
Dacã nonrespondenţii reprezintã un procentaj neponderat mai mare de 30% din totalul întreprinderilor din eşantion, atunci se selecteazã un nou eşantion din întreprinderile nonrespondente de cel mult 10% din totalul nonrespondenţilor, pentru care se proiecteazã un chestionar mai simplu cu un schelet de întrebãri pentru a determina dacã nonrespondenţii sunt inovatori sau nu, folosindu-se definiţiile pentru diferite tipuri de activitãţi inovative:
1. întreprinderea este un inovator de produs/proces. Ea a introdus o inovare de produs sau proces, dar nu a desfãşurat activitate de cercetare-dezvoltare pentru inovare;
2. întreprinderea desfãşoarã activitãţi de cercetare-dezvoltare pentru inovare;
3. întreprinderea este numai un inovator nontehnologic: ea a introdus o inovare organizaţionalã sau de marketing, dar nu este un inovator.
Analiza nonrãspunsurilor va determina dacã existã o diferenţã statisticã semnificativã între respondenţi şi nonrespondenţi.
Ancheta nonrãspunsurilor trebuie sã aibã o ratã de rãspuns ridicatã, iar eşantionul trebuie sã conţinã întreprinderi care aparţin populaţiei-ţintã obligatorii CAEN Rev.2.
În cazul în care pentru una dintre cele 3 tipuri de activitãţi inovative analiza nonrãspunsurilor indicã diferenţe între respondenţi şi nerespondenţi, într-un anumit strat, atunci informaţia se foloseşte la calculul factorilor de ponderare.
Rata de rãspuns la nivel de chestionar
Rata de rãspuns la nivel de chestionar trebuie ţinutã la un minim prin folosirea unor informaţii suplimentare necesare. Unii respondenţi pot returna chestionare care au completate numai anumite capitole, ei pot fi numãraţi ca respondenţi dacã datele lor sunt utile în stadiul de procesare a datelor.
d) Imputarea datelor lipsã
Pentru corectarea ratelor de rãspuns la nivel de chestionar se aplicã imputarea datelor, care se poate realiza cu ajutorul unui pachet software SAS. Astfel, se poate aplica imputarea metricã - mãsurarea variabilelor - separat de imputarea ordinalã a acestora. Se calculeazã o mãrime ponderatã a fiecãrei variabile metrice, dupã CAEN şi clasã de mãrime, şi se aplicã ca raport al întreprinderilor cu valori lipsã din stratul conţinut.
e) Ponderarea şi calibrarea
Utilizându-se un eşantion, datele cercetãrii statistice sunt ponderate pentru a obţine rezultate valide ce caracterizeazã întreaga populaţie a anchetei.
Dacã în unele sectoare de activitate rata de rãspuns este redusã, se impune tratarea nonrãspunsurilor, care se realizeazã prin metoda poststratificarii, respectiv prin calibrarea estimaţiilor obţinute prin aplicarea coeficienţilor iniţiali de extindere, astfel încât ei sa coincida în limite statistice acceptabile cu distribuţiile marginale ale numarului de întreprinderi şi ale cifrei de afaceri pe diviziuni CAEN Rev.2 şi clase de marime. Estimatorul utilizat este de tip raport, utilizându-se cifra de afaceri ca variabila auxiliara.
Metoda de calibrare pentru ajustarea coeficienţilor de extindere poate fi:
- CLAN - o metoda realizata de statistica Suediei;
- CALMAR - calibrarea marginilor - o metodã realizatã de Institutul de Statisticã al Franţei;
- CALJACK - o metodã realizatã de statistica Canadei.
Coeficienţii de extindere obţinuţi dupa tratarea nonraspunsurilor sunt ajustaţi astfel încât sa fie obţinute simultan doua egalitaţi ale estimaţiilor obţinute din eşantion:
- cu distribuţia numarului de întreprinderi pe grupe de activitaţi CAEN Rev.2 şi pe clase de marime, rezultat din ancheta structurala anualã în întreprinderi;
- cu distribuţia cifrei de afaceri pe grupe de activitaţi CAEN Rev. 2, rezultata din ancheta structurala anualã în întreprinderi.
Pentru obţinerea rezultatelor finale sunt parcurse urmãtoarele etape:
- compararea fişierului original de date cu cel final, corectat, şi imprimarea numãrului de erori, precum şi a variabilelor pentru care au fost identificate erorile pe clase de mãrime ale întreprinderilor şi pe secţiuni CAEN Rev. 2;
- compararea indicatorilor relevanţi din chestionarul INOV - cifra de afaceri, numãrul de salariaţi, cheltuielile de cercetare-dezvoltare - cu cei similari obţinuţi din ancheta structuralã anualã în întreprinderi, pentru identificarea întreprinderilor care nu au furnizat informaţii comparabile în cele douã cercetãri statistice.
Pentru determinarea acurateţii datelor se calculeazã coeficienţii de variaţie ai principalelor variabile.
5. Prezentarea şi utilizarea rezultatelor cercetãrii statistice
5.1. Principalii indicatori utilizaţi
Principalii indicatori rezultaţi din cercetarea statisticã privind inovarea în industrie şi servicii sunt structuraţi pe activitãţi economice, pe clase de mãrime ale salariaţilor şi pe macroregiuni şi regiuni de dezvoltare şi sunt urmãtorii:
● numãrul şi ponderea întreprinderilor inovative şi noninovative;
● tipologia inovatorilor - inovatori numai de produs, inovatori numai de proces, inovatori de produs şi proces, inovatori cu inovãri nefinalizate şi abandonate;
● cifra de afaceri a întreprinderilor pe activitãţi economice şi clase de mãrime;
● numãrul mediu anual de salariaţi pe activitãţi economice şi clase de mãrime;
● numãrul întreprinderilor cu produse noi - noi pentru una dintre pieţe, noi pentru întreprindere, produse neschimbate;
● cifra de afaceri a produselor noi pentru una dintre pieţe şi noi pentru întreprindere;
● numãrul de întreprinderi care aparţin unui grup de întreprinderi şi piaţa de desfacere a întreprinderilor;
● numãrul de întreprinderi pe tipuri de produse şi tipuri de procese;
● numãrul de întreprinderi dupã locul dezvoltãrii inovãrii;
● întreprinderi care desfãşoarã activitãţi de cercetare-dezvoltare;
● întreprinderi care nu desfãşoarã activitãţi de cercetare-dezvoltare;
● cheltuielile pentru inovare pe elemente componente;
● numãrul întreprinderilor inovative care au primit fonduri publice;
● numãrul întreprinderilor cu impact ridicat al obiectivelor inovãrilor;
● numãrul întreprinderilor cu surse de informare pentru inovare;
● numãrul întreprinderilor care au cooperat dupã tipul partenerului de cooperare şi locaţia geograficã a acestuia;
● numãrul întreprinderilor cu inovãri abandonate sau întârziate;
● întreprinderi inovative şi noninovative care au declarat factori de blocare a inovãrilor;
● întreprinderi care au indicat motive de a nu inova;
● întreprinderi care utilizeazã metode de protecţie pentru drepturi de proprietate intelectualã;
● întreprinderi inovative şi noninovative cu inovãri organizaţionale şi de marketing;
● întreprinderi cu impact ridicat al obiectivelor inovãrilor organizaţionale şi/sau de marketing.
Din datele obţinute se calculeazã şi indicatori derivaţi pe baza metodologiilor transmise de Eurostat:
● cheltuieli de inovare din achiziţii - % din cifra de afaceri;
● întreprinderi mici şi mijlocii, cu inovare proprie;
● întreprinderi inovative mici şi mijlocii care coopereazã;
● inovatori tehnologici - produs/serviciu/proces;
● inovatori nontehnologici cu inovãri organizaţionale şi/sau de marketing.
Cercetarea statisticã privind inovarea se desfãşoarã astfel încât sã se respecte un nivel de precizie pentru populaţia totalã de întreprinderi, referitoare la urmãtorii indicatori:
1. procentul întreprinderilor active inovative;
2. procentul inovatorilor care au introdus produse noi sau îmbunãtãţite pe piaţã;
3. produsele noi sau îmbunãtãţite ca procent din cifra de afaceri totalã;
4. procentul întreprinderilor active inovative implicate în cooperarea pentru inovare;
5. cifra de afaceri totalã pe salariat.
Conform Regulamentului (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei, cu modificãrile ulterioare, se transmit la Eurostat rezultatele privind calitatea datelor statistice, printr-un raport de calitate, care conţine date pentru cele 6 criterii de calitate: relevanţã, acurateţe, planificare şi respectarea termenelor, accesibilitate şi claritate, comparabilitate şi coerenţã.
5.2. Forme de prezentare a rezultatelor
Rezultatele cercetãrii statistice privind inovarea în industrie şi servicii sunt prezentate sub formã de:
- tabele agregate pe activitãţi economice şi clase de mãrime ale salariaţilor;
- tabele agregate pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare, clase de mãrime ale salariaţilor şi activitãţi economice;
- microdate anonimizate.
a) Diseminarea datelor la nivel naţional
La nivel naţional datele sunt diseminate printr-o publicaţie specificã - Inovare în industrie şi servicii -, realizatã dupã finalizarea cercetãrii statistice, aşa cum este prevãzutã în Programul statistic anual. De asemenea, datele sunt diseminate în baza de date TEMPO a Institutului Naţional de Statisticã şi în alte publicaţii: Anuarul Statistic al României, Repere economice - starea economicã şi socialã, Statistica teritorialã.
b) Diseminarea şi transmiterea datelor la Eurostat
În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei, cu modificãrile ulterioare, datele se transmit la Eurostat la 18 luni dupã sfârşitul perioadei de referinţã. Datele transmise sunt urmãtoarele:
- tabele agregate pe activitãţi economice şi clase de mãrime ale salariaţilor;
- tabele agregate pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare, clase de mãrime ale salariaţilor şi activitãţi economice;
- microdate care sunt anonimizate;
- raport de calitate.
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
