Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ministru de stat, ministrul finanţelor, având în vedere prevederile art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, ale art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1.259/1996 privind unele măsuri în aplicarea art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, precum şi prevederile art. 7 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 449/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, republicată, emite următorul ordin: 1. Se aprobă Normele tehnice cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. 2. Prezentele norme tehnice se publică în Monitorul Oficial al României. 3. Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare va lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin. 4. Începând cu data de 1 ianuarie 1997 îşi încetează aplicabilitatea Normele tehnice nr. 185.109 din 30 ianuarie 1996. Ministru de stat, ministrul finanţelor, Florin Georgescu Bucureşti, 26 noiembrie 1996. Nr. 2.436. NORME TEHNICE cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule I. Generalităţi 1. - Asiguratorii autorizaţi de Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terţilor prin accidente de autovehicule acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii acestora răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane pagubite prin accidente de autovehicule, care au loc pe teritoriul României, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil. 2. - Asiguratorii acordă despăgubiri: (1) indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în oricare alte locuri), atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării autovehiculului asigurat; (2) pentru pagubele produse de existenţa sau funcţionarea dispozitivelor sau instalaţiilor montate pe autovehicule, dar numai atât timp cât acestea sunt montate pe autovehicul, precum şi pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori ataşe, dar numai în timpul cât acestea sunt ataşate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule; (3) dacă paguba a fost cauzată: din vina conducătorului autovehiculului; prin fapta lucrului (când paguba îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea lucrului); prin intermediul altui lucru, antrenat de deplasarea autovehiculului; prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor sau produselor transportate. 3. - (1) În situaţia în care cel pagubit a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat a răspunde va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din paguba pe care a produs-o. În astfel de situaţii măsura răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte. (2) În cazul în care din acte nu rezultă măsura răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident. 4. - Asiguratorii nu acordă despăgubiri pentru: (1) cazurile în care deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: a) dintr-un caz de forţă majoră (împrejurare externă, imprevizibilă, extraordinară şi invincibilă, fără relaţie cu lucrul care a provocat accidentul sau cu însuşirile sale naturale); b) din culpă exclusivă a persoanei pagubite; c) din culpă exclusivă a unei terţe persoane; (2) pagubele cauzate unui autovehicul sau oricărui alt bun aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau persoane juridice, dacă au fost cauzate de un alt autovehicul aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică asigurată; (3) pagubele cauzate în cazul în care deţinătorul autovehiculului nu face dovada valabilităţii asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube cauzate terţilor prin accidente de autovehicule, la data accidentului; (4) pagubele situate sub limita minimă a despăgubirilor de asigurare prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.259/1996, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei; (5) partea din prejudiciu care depăşeşte limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.259/1996, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei; (6) amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor; (7) cheltuielile făcute în procesul penal de deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă; (8) sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească deţinătorului care i-a încredinţat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul; (9) pagubele produse persoanelor sau bunurilor acestora, dacă între deţinătorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducătorul auto răspunzător şi persoanele pagubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă, cu titlu oneros sau gratuit); (10) pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalaţii de lucru; (11) pagubele cauzate prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale; (12) pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), cu ocazia căruia aceste produse au determinat sau au agravat producerea pagubei; (13) pretenţiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după reparaţie. II. Stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele păgubite şi asiguratori 5. - (1) Stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de poliţie, unităţile de pompieri sau celelalte autorităţi publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de autovehicule, precum şi din înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi, rezultă cu certitudine răspunderea civilă a deţinătorului sau conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana pagubită face dovada prejudiciului material suferit. (2) În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, dacă autorităţile publice nu au întocmit acte cu privire la cauzele şi la împrejurările producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probă. Pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori, asiguratorii vor face constatări şi vor trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, în baza declaraţiei scrise a asiguratului şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu investigaţii în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc., precum şi cu privire la cuantumul pagubelor produse. (3) La primirea despăgubirii pe baza convenţiei, persoana pagubită îşi ia un angajament scris, care reprezintă titlu executoriu, prin care se obligă să restituie, de îndată, despăgubirea primită, în cazul în care actele încheiate de organele de poliţie, unităţile de pompieri sau de alte autorităţi competente să cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate. 6. - Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele păgubite şi asiguratori, în cazul în care: (1) persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea deţinătorului sau a conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei; (2) persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri, în cazurile de vătămări corporale sau de deces, sunt copiii, părinţii, fraţii sau surorile deţinătorului ori ai conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzători de producerea pagubei, şi nu se află în întreţinerea acestora; (3) se formulează pretenţii de despăgubiri ce se cuvin sub formă de prestaţii băneşti periodice (pensie de întreţinere), precum şi în cazul în care pentru aceste prestaţii se solicită o sumă globală; (4) se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport avariate aparţinând agenţilor economici care au ca obiect de activitate transporturi de mărfuri sau de persoane, cu plată, dar numai pentru timpul normal necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determină luând în calcul tarifele orare pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de către păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine pagubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare; (5) se formulează pretenţii având ca obiect daunele morale; (6) se formulează pretenţii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor; (7) nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul pagubelor produse; (8) nu a avut loc un contact material între autovehiculul deţinătorului asigurat şi persoana pagubită sau bunurile acesteia, atunci când cauzele şi împrejurările accidentului nu au fost consemnate în actele încheiate de autorităţile publice autorizate. 7. - În cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele prejudiciate şi asiguratori, în cazul în care: (1) potrivit legii, acţiunea penală poate fi stinsă prin împăcarea părţilor; (2) deşi hotărârea instanţei penale a rămas definitivă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; (3) deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de autorităţile publice, semnate fără obiecţii de deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzători de producerea pagubei, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a acestora, pagubele cauzate, cât şi vinovăţia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor ce sunt în curs; b) s-a dat acordul pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana pagubită şi asigurator; c) persoana pagubită îşi ia un angajament scris, care reprezintă titlu executoriu, prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale, în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia; d) conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, îşi ia un angajament scris privind recuperarea despăgubirii, în cazul aplicării prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995. 8. - La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de persoanele păgubite, avându-se în vedere prevederile legale, acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a depăşi valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi nici limita maximă a despăgubirilor de asigurare, prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 1.259/1996. A. În cazul avarierii sau al distrugerii autovehiculelor, inclusiv a vehiculelor 9. - (1) Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei şi nici valoarea autovehiculului la data producerii accidentului. (2) Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire al acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor, necesare ca urmare a pagubelor produse prin accidentul de autovehiculul respectiv, din care se scade valoarea eventualelor deşeuri, stabilită la preţurile practicate de unităţile de achiziţie. (3) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părţilor componente sau a pieselor care au fost avariate. (4) Prin părţi componente sau piese care se consideră necesar a fi înlocuite se înţelege numai acelea a căror reparare sau folosire chiar reparate nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora, ori cu toate că repararea este posibilă, costul reparaţiei, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente, depăşeşte valoarea din nou a partii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente. (5) Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când părţile avariate din cauza accidentului reprezintă cel puţin 50% din suprafaţa totală exterioară a autovehiculului respectiv. (6) Preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unităţile de specialitate la data producerii accidentului. Prin unităţile de specialitate se înţelege persoanele juridice care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi materiale pentru autovehicule (cu excepţia celor în regim de consignaţie) şi/sau executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la autovehicule. (7) În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea unor părţi componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu costul prevăzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuieli de transport şi taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferentă pieselor), transformat în lei, la cursurile de schimb valutar, în vigoare la Banca Naţională a României, la data facturării, fără a putea depăşi 60 de zile de la data accidentului. În aceste cazuri, costul părţilor componente, pieselor sau materialelor nu va depăşi preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate din România. (8) Cheltuielile de manoperă, inclusiv de demontare şi montare, sunt cele prevăzute în tarifele practicate de unităţile de specialitate la data producerii accidentului. (9) Costul reparaţiilor efectuate la autovehicule, inclusiv costul de înlocuire al părţilor componente şi al pieselor avariate, se stabileşte pe baza actelor de la unităţile de specialitate, dacă reparaţia se execută în cel mult 60 de zile de la data producerii accidentului. (10) În cazul în care reparaţiile autovehiculului s-au efectuat în regie proprie sau se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluării asiguratorului şi a eventualei documentaţii privind plăţile efectiv făcute. În astfel de cazuri, costul reparaţiilor nu poate depăşi însă, pentru părţi componente, piese sau materiale, preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate, iar pentru cheltuielile de manoperă care nu se justifică cu acte, potrivit prevederilor de la alin. (9), tarifele practicate de aceste unităţi. (11) Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale autovehiculului nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea din nou a acestora se poate stabili prin asimilare cu preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate pentru părţi componente sau piese ale unor autovehicule similare sau pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate în valută, acestea se vor transforma în lei, la cursul de schimb valutar, în vigoare la Banca Naţională a României, la data producerii accidentului. (12) În situaţiile aplicării prevederilor alin. (10), dacă se prezintă acte justificative, de la unităţile de specialitate, pentru cheltuielile efectiv făcute într-un termen de 60 de zile de la data plăţii despăgubirii, la cererea persoanei păgubite se va putea acorda diferenţa dintre sumele efectiv plătite şi preţurile avute în vedere la calculul despăgubirii pe baza evaluării asiguratorului (pentru fiecare element în parte). 10. - Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scăzându-se din valoarea din nou a acestuia uzura corespunzătoare. 11. - Prin valoarea din nou a autovehiculului avariat se înţelege: a) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice, române sau străine, precum şi pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice române, care se comercializează în România, preţurile practicate de unităţile de specialitate, la data producerii accidentului, pentru aceste autovehicule; b) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice, române sau străine, precum şi pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice române, care nu se comercializează în România, preţurile de vânzare practicate la data accidentului în ţara care a fabricat autovehiculul respectiv*), transformate în lei la cursul de schimb valutar în vigoare la data accidentului; c) pentru autovehiculele de tipuri la care nu există preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele ce nu se mai fabrică, valorile stabilite prin asimilare cu preţurile de vânzare practicate la data accidentului, ale unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare, din producţia internă sau externă*), după caz, corectate cu un coeficient de similitudine cuprins între 0,75-1,00.----- *) În lipsa acestor preţuri, se pot avea în vedere preţurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate. 12. - (1) Uzura autovehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de întreţinere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se ţine seama de costul reparaţiilor curente sau capitale, inclusiv de înlocuirea părţilor componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabileşte în baza documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor sau al înlocuirilor respective. (2) Criteriile de stabilire a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt cele prevăzute în anexa la prezentele norme. 13. - Se acordă despăgubiri şi pentru: (1) acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt necesare în urma accidentului, justificate cu acte; (2) acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului la atelierul de reparaţii din România cel mai apropiat de locul accidentului, care poate face reparaţia, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului (dacă acesta nu se poate deplasa prin forţă proprie), justificate cu acte. Prin locul de adăpostire a autovehiculului se înţelege cel mult adresa garajului, menţionată în certificatul de înmatriculare a autovehiculului. B. În cazul vătămării sau pierderii animalelor 14. - Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piaţa locală a animalului respectiv, la data producerii riscului asigurat. C. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decât cele de la lit. A şi B 15. - (1) Despăgubirile pentru clădiri, construcţii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preţurilor în vigoare din momentul producerii riscului asigurat. (2) În cazul în care persoanele păgubite prezintă documentaţii tehnice (devize de reparaţii sau alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de asigurator. D. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor aparţinând persoanelor străine 16. - La stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane străine păgubite (cetăţeni străini sau români rezidenţi în străinătate) şi asiguratori, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se vor avea în vedere şi următoarele: (1) În cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate, despăgubirile acordate de asiguratori nu pot depăşi diferenţa dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă; (2) În cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate, valoarea acestora la data producerii accidentului se stabileşte în baza preţurilor practicate în ţara în care este înmatriculat autovehiculul ori în ţara unde a fost fabricat autovehiculul în cauză. În lipsa acestor preţuri, se vor avea în vedere valorile reale conform cataloagelor de specialitate; (3) Prin valoarea rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din autovehicul rămase neavariate, fără a se putea depăşi 20% din valoarea stabilită conform prevederilor de la alin. (2) de mai sus; (4) În cazul în care reparaţia se efectuează în străinătate, despăgubirile urmând a se plăti în valută, costul reparaţiei este cel prevăzut în documentaţia de reparaţie, avându-se în vedere avariile constatate, precum şi eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparaţiei, dacă producerea acestora se justifică prin dinamica accidentului; (5) În cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate şi avariate, care nu se pot deplasa prin forţă proprie, se plătesc despăgubiri şi pentru: a) 75% din cheltuielile de transport al persoanelor străine care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a putea depăşi 75% din tariful prevăzut pentru transportul cu avionul clasa "Economic"; b) Transportul autovehiculului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de acesta de la locul accidentului până la, cel mult, atelierul de reparaţii din ţara de domiciliu, cu excepţia cazurilor de daună totală; c) 75% din cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv în remorca tractată de acesta, până la locul de destinaţie; (6) Cheltuielile prevăzute la alin. (5) de mai sus trebuie justificate cu acte de la societăţile de transport specializate; (7) Calcularea în valuta a limitelor privind cuantumul despăgubirilor prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.259/1996 se face la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naţională a României la data producerii accidentului. 17. - Calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naţională a României la data propunerii făcute de către asigurator persoanei pagubite şi acceptate de către aceasta. 18. - În cazurile în care despăgubirile urmează a se recupera potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995: a) dacă reparaţia a fost efectuată în România, total sau parţial, suma de recuperat reprezintă despăgubirea stabilită în lei; b) dacă reparaţia a fost efectuată în străinătate, suma de recuperat reprezintă despăgubirea plătită în valută, transformată în lei la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naţională a României la data efectuării operaţiunii. E. În cazul vătămării corporale sau al decesului persoanelor 19. - La stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele păgubite şi asiguratori, în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de persoanele păgubite, avându-se în vedere următoarele: (1) în caz de vătămare corporală: a) diferenţa dintre veniturile salariale nete ale persoanei vătămate şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din alte activităţi desfăşurate de către persoana vătămată, anterior vătămării, dovedite cu documente de evidenţă fiscală, pe ultimele 3 luni - iar în lipsa acestora, pe lunile efectiv lucrate - înainte de accident, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariaţi; c) salariul de bază minim brut lunar pe ţară, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli ocazionate de transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale şi înscrisurilor doveditoare); e) cheltuieli cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificat medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult de salariul de bază minim brut lunar pe ţară; (2) în caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerară, precum şi cele efectuate cu ocazia îndeplinirii ritualurilor religioase, însă cel mult suma de 2 milioane lei, pe baza înscrisurilor doveditoare; b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, justificate cu acte, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate şi eventuale alte cheltuieli făcute în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) de mai sus, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului. III. Avizarea şi constatarea pagubelor 20. - Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule, persoanele păgubite se vor adresa societăţii de asigurare la care deţinătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto. 21. - În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor aparţinând mai multor persoane, în unul şi acelaşi accident de autovehicul, depăşeşte limita (în care se cuprind şi cheltuielile făcute în procesul civil), indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoană pagubită. 22. - (1) Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane pagubite şi asiguratori, se da: a) pe actele eliberate de autorităţile publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator, de către deţinătorul autovehiculului, iar în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995, şi de către conducătorul auto răspunzător de producerea pagubei; b) pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurator, de către persoana păgubită (în cazul persoanelor juridice, reprezentantul acestora). (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) de mai sus, în cazul persoanelor fizice, încuviinţarea poate fi dată de soţia (soţul) asiguratului, respectiv a(al) persoanei păgubite, ori, în caz de imposibilitate (spitalizare, deces, detenţie, lipsa îndelungată din localitate etc.) a ambilor soţi, de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei păgubite ori ai soţiei (soţului) acestora. 23. - Lucrările de constatare a pagubelor se efectuează şi în cazurile în care nu s-a primit încă înştiinţarea de la asiguratul răspunzător de producerea pagubei, însă persoanele păgubite se prezintă la asiguratorul acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului, cauzele şi împrejurările accidentului. 24. - (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia. (2) Eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la pagubele constatate vor fi menţionate în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta. (3) Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnătura aceloraşi persoane care l-au semnat. (4) Dacă, cu ocazia demontării sau reparaţiei bunului avariat, au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea aceloraşi persoane care au luat parte la constatarea iniţială. 25. - Toate persoanele care participă la întocmirea actelor răspund conform legii pentru trecerea de date false sau nereale în actele respective. 26. - În situaţii justificate, asiguratorii pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana pagubită a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asiguratorii să efectueze constatarea pagubei, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situaţii, stabilirea mărimii avariilor, precum şi a cuantumului pagubelor se vor face în baza: datelor consemnate în actele autorităţilor publice competente, documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, declaraţiilor scrise ale păgubitului şi ale martorilor şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asiguratorului, rezultate în urma examinării reparaţiilor executate autovehiculului şi, după caz, a eventualelor părţi componente sau piese avariate înlocuite, precum şi cu investigaţiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Şi în aceste cazuri, datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia. 27. - O dată cu plata despăgubirii, persoana păgubită va menţiona, în scris, că a fost integral despagubită pentru pagubele suferite şi că nu mai are nici o pretenţie în legătură cu paguba respectivă faţă de asigurator. IV. Dispoziţii finale 28. - (1) În cazurile în care nu s-a realizat convenţia şi despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asiguratorul va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviinţarea asiguratului, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi investită cu formula executorie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 136/1995 şi ale cap. I din prezentele norme tehnice. (2) În cazul obligării la prestaţii băneşti periodice, sumele stabilite de organele prevăzute la alin. (1) de mai sus se vor plăti până la reducerea sau încetarea stării de nevoie sau a incapacităţii de muncă, ţinându-se seama de deciziile de pensionare, certificatele medicale şi alte dovezi care stabilesc aceste situaţii. 29. - În cazul în care, după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărârea organului de jurisdicţie competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiaşi accident, se pot stabili despăgubiri pe baza convenţiei dintre părţi, pentru cheltuielile prevăzute la pct. 19 alin. (2). 30. - Convenţia dintre asiguraţi, persoanele păgubite şi asiguratori are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenţiei, pentru pagubele ce s-au acoperit pe această cale, cu excepţia situaţiei prevăzute la pct. 7 alin. (3) şi a situaţiei în care, ulterior plăţii despăgubirii pentru vătămări corporale, starea persoanei păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia, ca urmare a aceluiaşi accident. ANEXA 1 -------la normele tehnice------------------- STABILIREA uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule 1. Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea din nou a acestora se scade uzura valorică. Uzura se stabileşte în funcţie de gradul de întrebuinţare (parcurs) a autovehiculului, exprimat în kilometri, precum şi de vechimea în exploatare, exprimată în unităţi de timp (ani), diferenţiată pe categorii de autovehicule clasificate după capacitatea cilindrică a motorului, în cmc, potrivit tabelelor coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2. Pentru stabilirea uzurii unui autovehicul sunt necesare: a) data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, menţionată în documentele de identificare ale acestuia (carte de identitate, certificat de înmatriculare etc.) sau, în lipsă, anul de fabricaţie de pe placa de origine a autovehiculului; b) parcursul în kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou şi până la data producerii evenimentului asigurat. 2. Pentru autovehiculele la care se cunosc datele menţionate la pct. 1 lit. a) şi b), pentru stabilirea uzurii autovehiculului avariat se caută în tabelul coeficienţilor de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare (în ani) şi coloana corespunzătoare stării de întreţinere medie (determinată pentru un parcurs mediu anual de 10.000 km) la intersecţia cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv. În cazul în care există diferenţe între parcursul real şi cel rezultat utilizând media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreţinere medie se va corecta cu 0,6% pentru fiecare 1.000km*), fără a putea depăşi coeficienţii corespunzători stărilor de întreţinere bună sau rea. 3. Pentru autovehiculele la care nu se cunoaşte parcursul (km) realizat până la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este în concordanţă cu starea tehnică a autovehiculului respectiv, uzura autovehiculului avariat se stabileşte în funcţie de vechimea în exploatare şi de starea de întreţinere a acestuia, prevăzute în tabelele coeficienţilor de uzură anexate la prezenta. Starea de întreţinere a unui autovehicul se clasifică în: bună, medie şi rea. Stabilirea stării de întreţinere a autovehiculului se face potrivit stării acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos: a) stare de întreţinere bună: Autovehiculul prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugina a tablei; tapiţeria fără pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucurile uzate uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul fără scurgeri de ulei pe părţile laterale sau pe capotajele interioare ale spaţiului afectat acestuia. b) stare de întreţinere medie: Autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecţie sau capacelor de roţi până la 10 dmp însumat pe întreaga suprafaţă exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce priveşte luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafaţă totală până la 10 dmp, cu exfolieri pe suprafaţa totală până la 0,5 cmp sau orice alte zgîrieturi; pete pe tapiţeria scaunelor. c) stare de întreţinere rea: Autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi mai mari de 10 dmp însumat pe întreaga suprafaţă exterioară; degradări ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe suprafaţa totală mai mare de 0,5 cmp, cu urme pronunţate de rugină aparentă şi zgârieturi; tapiţeria deteriorată şi murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul cu urme de ulei pe părţile superioare şi laterale, ca urmare a scurgerilor la capacul distribuţiei, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etanşare; joc mare la volanul direcţiei. Cunoscând data introducerii în exploatare de nou şi starea sa de întreţinere, justificată tehnic, pentru stabilirea uzurii autovehiculului avariat se caută în tabelul coeficienţilor de uzură linia orizontală corespunzătoare vechimii în exploatare (în ani) a acestuia şi se stabileşte un coeficient de uzură cuprins între cei corespunzători stării de întreţinere bună şi rea. 4. Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparaţii curente, inclusiv înlocuiri ale părţilor componente sau ale pieselor originale, pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului, stabilirea uzurii se face pe baza relaţiei:
U = U x K, în care:
r
U = gradul de uzură recalculat al autovehiculului;
r
U = gradul de uzură rezultat din tabelele coeficienţilor de uzură, în baza datelor menţionate mai sus;
(A-a)
K = coeficientul de corecţie a uzurii -----, în care:
A
A = valoarea din nou a autovehiculului avariat: a = costul total al reparaţiilor curente, inclusiv al înlocuirilor de părţi componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului, în baza documentaţiilor privind costul efectiv al acestora, iar în lipsă, pe baza de expertiză suportată de asigurat. * * * În nici un caz nu se pot lua în calcul coeficienţi de uzură inferiori coeficienţilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat şi starea de întreţinere a autovehiculului avariat, prevăzuţi în tabelele coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2.----- *) Corecţia se va face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare de 10.000 km/an, ori prin scădere, dacă este mai mic. TABELUL COEFICIENŢILOR DE UZURĂ Nr. 1 pentru autovehicule a căror greutate maximă autorizată nu depăşeşte 3,5 tf şi pentru cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9
┌───────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ Coeficientul de uzura (%) │
│ ├──────────────────────┬──────────────────────┬──────────────────────┤
│ Ani │ Stare de întreţinere │ Stare de întreţinere │ Stare de întreţinere │
│ │ buna │ medie │ rea │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 0 │ 7 │ 10 │
│ 1 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 7 │ 15 │ 20 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 15 │ 23 │ 30 │
│ 2 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 18 │ 28 │ 35 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 23 │ 33 │ 40 │
│ 3 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 26 │ 37 │ 45 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 30 │ 42 │ 50 │
│ 4 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 34 │ 45 │ 53 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 37 │ 48 │ 56 │
│ 5 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 41 │ 52 │ 59 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 45 │ 55 │ 62 │
│ 6 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 48 │ 58 │ 65 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 51 │ 62 │ 69 │
│ 7 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 53 │ 65 │ 72 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 56 │ 67 │ 75 │
│ 8 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 58 │ 70 │ 78 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 60 │ 72 │ 80 │
│ 9 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 61 │ 73 │ 82 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 62 │ 74 │ 84 │
│ 10 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 63 │ 75 │ 85 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ peste │ │ │ │
│ 10 │ 63 │ 75 │ 85 │
└───────┴──────────────────────┴──────────────────────┴──────────────────────┘
NOTA: Coeficienţii de uzură din tabel, corespunzător anilor de vechime, sunt stabiliţi diferenţiat, pe aceşti ani, pentru jumătate de an şi pentru un an întreg de vechime. TABELUL COEFICIENŢILOR DE UZURĂ Nr. 2 pentru autovehicule a căror greutate maximă autorizată depăşeşte 3,5 tf şi pentru cele al căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9
┌───────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ Coeficientul de uzură (%) │
│ ├──────────────────────┬──────────────────────┬──────────────────────┤
│ Ani │ Stare de întreţinere │ Stare de întreţinere │ Stare de întreţinere │
│ │ bună │ medie │ rea │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 0 │ 7 │ 10 │
│ 1 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 8 │ 15 │ 20 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 13 │ 20 │ 27 │
│ 2 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 18 │ 25 │ 34 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 23 │ 30 │ 39 │
│ 3 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 28 │ 35 │ 44 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 33 │ 40 │ 48 │
│ 4 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 37 │ 45 │ 52 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 41 │ 49 │ 56 │
│ 5 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 44 │ 52 │ 60 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 47 │ 55 │ 63 │
│ 6 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 50 │ 58 │ 65 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 53 │ 60 │ 68 │
│ 7 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 55 │ 64 │ 70 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 58 │ 66 │ 72 │
│ 8 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 60 │ 68 │ 74 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 63 │ 70 │ 76 │
│ 9 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 65 │ 71 │ 77 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 66 │ 73 │ 79 │
│ 10 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 67 │ 74 │ 80 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 68 │ 75 │ 82 │
│ 11 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 69 │ 76 │ 83 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 70 │ 77 │ 84 │
│ 12 ├──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ 71 │ 78 │ 85 │
├───────┼──────────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│ peste │ │ │ │
│ 12 │ 71 │ 78 │ 85 │
└───────┴──────────────────────┴──────────────────────┴──────────────────────┘
NOTA: Coeficienţii de uzură din tabel, corespunzător anilor de vechime, sunt stabiliţi diferenţiat, pe aceşti ani, pentru jumătate de an şi pentru un an întreg de vechime. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
