Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 166 din 3 martie 2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind identificarea si inregistrarea suinelor, ovinelor si caprinelor
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 240 din 8 aprilie 2003
În temeiul prevederilor <>art. 31 alin. 1 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
vazand Referatul de aprobare nr. 150.946 din 4 februarie 2003, întocmit de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara,
ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va controla modul de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
ART. 4
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare în termen de 15 zile de la data publicãrii.
Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor,
Ilie Sarbu
Bucureşti, 3 martie 2003.
Nr. 166.
ANEXA
NORMA SANITARĂ VETERINARA
privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor
ART. 1
(1) Prezenta norma sanitarã veterinara stabileşte condiţiile minime pentru identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, fãrã a aduce atingere reglementãrilor detaliate care pot fi prevãzute pentru eradicarea sau controlul bolilor animalelor.
(2) Prezenta norma sanitarã veterinara se va aplica fãrã a aduce atingere legislaţiei veterinare naţionale, privind corelarea probelor prelevate pentru examinarea reziduurilor cu animalele şi cu fermele lor de origine, precum şi pentru aplicarea mãsurilor stabilite conform prevederilor specifice referitoare la principiile care reglementeazã organizarea de controale veterinare pentru animalele care intra în România din tari terţe.
ART. 2
În sensul prezentei norme sanitare veterinare, prin urmãtorii termeni se înţelege:
a) "animal" - orice animal din speciile suine, ovine şi caprine;
b) "exploatatie" - orice unitate, construcţie sau, în cazul unei ferme în aer liber, orice loc în care sunt ţinute, deţinute sau manipulate animale;
c) "deţinãtor" - orice proprietar sau persoana fizica sau juridicã responsabilã, chiar temporar, de animale;
d) "autoritate competenta" - autoritatea veterinara cãreia i-a fost delegatã aceasta competenta, în scopurile aplicãrii prezentei norme sanitare veterinare;
e) "comerţ" - comerţul dintre România şi un stat membru al Uniunii Europene.
ART. 3
(1) Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca:
a) autoritatea competenta judeteana şi localã sa detina o lista actualizatã a tuturor exploataţiilor, situate pe teritoriul lor, care deţin animale care fac obiectul prezentei norme sanitare veterinare, în care sunt menţionate speciile de animale deţinute şi deţinãtorii lor; asemenea exploataţii trebuie sa rãmânã pe lista menţionatã timp de trei ani consecutivi din momentul în care nu a mai existat nici un animal în exploatatie. În aceasta lista se va mentiona, de asemenea, numãrul de identificare al exploatatiei;
b) toate informaţiile obţinute în condiţiile prezentei norme sanitare veterinare sa fie puse la dispoziţia autoritãţii veterinare centrale a României şi a autoritãţii competente la cererea acestora.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României poate sa excludã de pe lista prevãzutã la alin. (1) lit. a) persoanele fizice care nu deţin mai mult de trei animale din speciile ovine, caprine sau porcine şi pentru care nu se solicita prime, animale care sunt destinate pentru utilizarea sau consumul personal, cu condiţia ca oricare dintre aceste animale sa facã obiectul controalelor stabilite în prezenta norma sanitarã veterinara înainte de orice mişcare a lor.
ART. 4
(1) Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca:
a) orice deţinãtor de porcine menţionat în lista prevãzutã în art. 3 alin. (1) lit. a), sa ţinã un registru în care este menţionat numãrul de animale existente în exploatatie.
1. În acest registru trebuie înregistrate la zi toate fatarile, mortalitatile şi miscarile (numãrul de animale intrate sau ieşite) specificand, dupã caz, originea sau destinaţia lor şi datele unor astfel de miscari.
2. Numãrul specificat pe crotalia de identificare, aplicatã în conformitate cu articolele 5 şi 8 ale prezentei norme sanitare veterinare trebuie sa fie precizat în toate cazurile.
3. În cazul suinelor de rasa pura şi hibrizi care sunt înscrişi într-o carte genealogica a efectivului în conformitate cu standardele zootehnice aplicabile animalelor de reproducţie prevãzute de legislaţia veterinara nationala, poate fi recunoscut un sistem alternativ de înregistrare bazat pe identificarea individualã, care sa permitã ca animalele sa fie identificate individual, dacã oferã garanţiile echivalente unui registru;
b) orice deţinãtor de oi sau capre a cãrui exploatatie este menţionatã în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. a) trebuie sa ţinã un registru în care sa fie menţionat cel puţin numãrul total de oi şi capre prezente în exploatatie în fiecare an la 31 decembrie. Registrul trebuie sa includã de asemenea:
1. codul de identificare al exploatatiei,
2. adresa exploatatiei şi coordonatele geografice corespunzãtoare ale exploatatiei,
3. tipul de producţie,
4. numele şi adresa deţinãtorului,
5. informaţii la zi despre numãrul animalelor
6. codul de identificare al animalului,
7. luna şi anul naşterii,
8. sexul,
9. rasa şi genotipul dacã se cunoaşte,
10. data decesului dacã s-a produs în exploatatie,
11. codul exploatatiei de destinaţie sau al abatorului şi data plecãrii dacã animalul a pãrãsit exploatatia,
12. codul de identificare al exploatatiei din care provine animalul şi data intrãrii.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca:
a) orice deţinãtor de animale sa furnizeze autoritãţii competente, la cerere, toate informaţiile privitoare la originea, identificarea şi, când e cazul, la destinaţia animalelor pe care le-a deţinut, întreţinut, transportat, comercializat sau tãiat;
b) orice deţinãtor de animale care urmeazã sa transporte animale la sau de la o piata sau un centru de colectare sa prezinte operatorului pieţei sau centrului de colectare care este un deţinãtor temporar al animalelor, un document în care sunt menţionate detalii privind animalele inclusiv numerele de identificare sau mãrcile.
c) registrele şi informaţiile vor fi pãstrate în exploatatie şi vor fi puse la dispoziţia autoritãţii veterinare centrale şi a autoritãţii competente, la cererea acestora, pentru o perioada minima de trei ani.
ART. 5
(1) Autoritatea veterinara centrala a României dispune respectarea urmãtoarelor principii generale:
a) crotaliile de identificare trebuie sa fie aplicate înainte ca animalele sa pãrãseascã exploatatia de origine;
b) nici o crotalie nu poate sa fie îndepãrtatã sau înlocuitã fãrã permisiunea autoritãţii veterinare competente; Dacã o marca a devenit ilizibila sau a fost pierdutã, se va aplica o noua marca în conformitate cu prezentul articol.
c) deţinãtorul va inregistra orice crotalie noua în registrul menţionat la art. 4 pentru stabilirea unei legãturi cu crotalia anterioarã aplicatã animalului;
d) crotalia trebuie sa fie aprobatã de cãtre autoritatea veterinara centrala a României, sa fie greu de deteriorat şi uşor de citit toatã viata animalului. Trebuie sa fie imposibil de reutilizat şi sa rãmânã ataşatã animalului fãrã a-i stanjeni bunãstarea.
e) crotaliile auriculare trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
1. sa fie formate din doua pãrţi, o parte mascul şi o parte femela;
2. sa fie confectionate din material plastic flexibil;
3. sa fie rezistente la temperatura şi uşor de citit pe toatã durata vieţii animalului;
4. sa nu fie reutilizabile;
5. sa fie confectionate într-o forma specifica şi sa rãmânã ataşate la animal fãrã sa fie dãunãtoare pentru acesta;
6. sa prezinte numai inscripţiile prevãzute la alin. (2), care nu se pot îndepãrta, pe ambele pãrţi ale crotaliei.
(2) Animalele trebuie sa fie identificate cat mai rapid, însã în cazul miscarii trebuie sa fie identificate înainte de pãrãsirea exploatatiei. Identificarea se face cu o crotalie care sa facã posibila stabilirea exploatatiei din care au provenit. Pentru ovine şi caprine crotalia trebuie sa fie inscriptionata cu logoul autoritãţii veterinare centrale a României, cu doua caractere care reprezintã codul ISO al României, respectiv RO, urmate de codul de identificare al exploatatiei, care nu trebuie sa depãşeascã 12 caractere. Ovinele şi caprinele vor fi identificate cu câte o crotalie în fiecare ureche, ambele crotalii purtând aceleaşi inscripţii. Numãrul inscripţionat pe crotalie trebuie sa poatã fi menţionat în orice document de însoţire precum şi în lista menţionatã în art. 3 alin. (1) lit. a).
Animalele care poarta o crotalie provizorie de identificare a unui transport, trebuie sa fie însoţite pe parcursul deplasarii lor de un document care sa permitã stabilirea originii, locului de plecare şi de destinaţie.
Autoritatea veterinara competenta poate autoriza miscarea oilor şi a caprelor fãrã mãrci, între exploataţii cu acelaşi status de sãnãtate, aflate în aceeaşi proprietate şi situate pe teritoriul acesteia, cu condiţia ca fiecare mişcare de acest fel sa se realizeze într-un sistem naţional care permite ca animalul sa fie urmãrit pana la exploatatia în care a fost fatat. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa notifice Comisiei Europene sistemul pe care intenţioneazã sa-l introducã în acest scop. Comisia Europeanã poate solicita amendarea acestui sistem când acesta nu îndeplineşte cerinta menţionatã mai sus.
(3) Miscarea animalelor neidentificate este interzisã.
(4) Cheltuielile legate de identificarea suinelor, ovinelor şi caprinelor sunt suportate de cãtre proprietar.
ART. 6
(1) Când autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie decide sa nu pãstreze marca de identificare alocata animalului în exploatatia de origine, dacã aceasta este situata într-un stat membru al Uniunii Europene, toate cheltuielile datorate reinlocuirii marcilor trebuie sa fie suportate de cãtre noul proprietar. Când marca a fost înlocuitã, trebuie stabilitã o legatura între identificarea alocata de autoritatea competenta a statului de expediere şi noua identificare alocata de autoritatea competenta a statului de destinaţie; aceasta legatura trebuie înregistratã în registrul prevãzut în art. 4. Reidentificarea animalelor destinate tãierii care sunt importate în condiţiile prevederilor art. 8 nu este necesarã.
(2) În vederea respectãrii prevederilor legislative specifice referitoare la controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului cu anumite animale vii şi produse în vederea realizãrii Pieţei Interne, în baza convenţiilor veterinare existente, atunci când animalele au fost comercializate, autoritatea veterinara centrala din România, ca stat de destinaţie, poate sa solicite informaţii referitoare la animale, la efectivul lor de origine şi la orice mişcare la care acestea au fost supuse.
ART. 7
Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca orice informaţie referitoare la miscarile animalelor neinsotite de un certificat sau de un document solicitat de legislaţia veterinara sau zootehnica, sa rãmânã la dispoziţia autoritãţii competente, la cerere, pentru o perioada minima care urmeazã sa fie stabilitã de aceasta.
ART. 8
Orice animal importat dintr-o ţara terta care a îndeplinit condiţiile prevãzute de legislaţia specifica referitoare la principiile care reglementeazã organizarea controalelor veterinare ale animalelor care intra în România din tari terţe, care rãmâne pe teritoriul României, trebuie, ca în termen de 30 de zile de la efectuarea controalelor menţionate dar înainte de miscarea lui, sa fie identificat printr-o crotalie conform art. 5, în afarã cazului când exploatatia de destinaţie este un abator situat pe teritoriul autoritãţii competente responsabile pentru controalele veterinare şi animalul este efectiv tãiat în aceasta perioada de 30 de zile. Trebuie sa fie realizatã o legatura între identificarea stabilitã de ţara terta şi identificarea alocata de România ca ţara de destinaţie. Aceasta legatura trebuie sa fie înregistratã în registrul prevãzut în art. 4.
ART. 9
Autoritatea veterinara centrala a României va aplica mãsurile necesare, potrivit legii şi va sanctiona orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
ART. 10
În vederea definirii unui sistem de identificare şi înregistrare armonizat cu cel existent în Uniunea Europeanã, prevederile prezentei norme sanitare veterinare pot fi modificate sau completate şi se poate decide introducerea identificarii electronice. Acest sistem trebuie sa permitã identificarea exploatatiei de la care au provenit şi a exploatatiei în care au fost fatate şi identificate. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa notifice Comisiei Europene sistemul pe care intenţioneazã sa-l introducã în acest scop. Comisia Europeanã poate solicita amendamente la acest sistem dacã acesta nu îndeplineşte cerinta menţionatã anterior.
ART. 11
(1) Autoritatea veterinara centrala a României poate modifica, completa sau abroga total sau parţial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor adopta cele menţionate la alineatele precedente, trebuie sa facã o referire expresã la prezenta norma sanitarã veterinara.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
