Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 14 din 31 iulie 2009 pentru punerea in aplicare a Normelor privind activitatea de asigurare/reasigurare in Romania in baza dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii
EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 569 din 14 august 2009
ORDIN nr. 14 din 31 iulie 2009
pentru punerea în aplicare a Normelor privind activitatea de asigurare/reasigurare în România în baza dreptului de stabilire şi a libertãţii de a presta servicii
EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURÃRILOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 569 din 14 august 2009
Potrivit Hotãrârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor din data de 21 iulie 2009, prin care s-au adoptat Normele privind activitatea de asigurare/reasigurare în România în baza dreptului de stabilire şi a libertãţii de a presta servicii,
în temeiul prevederilor <>art. 4 alin. (26) şi (27) şi ale <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
(1) Se pun în aplicare Normele privind activitatea de asigurare/reasigurare în România în baza dreptului de stabilire şi a libertãţii de a presta servicii, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
(2) Normele prevãzute la alin. (1) intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 2
Direcţiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor asigurã ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor,
Angela Toncescu
Bucureşti, 31 iulie 2009.
Nr. 14.
ANEXÃ
NORME
privind activitatea de asigurare/reasigurare în România în
baza dreptului de stabilire şi a libertãţii de a presta servicii
CAP. I
Dreptul de stabilire al unui asigurãtor/reasigurãtor pe teritoriul României
ART. 1
Orice asigurãtor/reasigurãtor, care deţine o autorizaţie de funcţionare, emisã de autoritatea competentã a statului membru de origine, poate desfãşura activitatea de asigurare/reasigurare pe teritoriul României prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabilã a Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor de cãtre autoritatea respectivã.
ART. 2
Notificarea prevãzutã la art. 1 este însoţitã de urmãtoarele documente:
a) studiu de fezabilitate;
b) proceduri de soluţionare a reclamaţiilor, inclusiv denumirea şi adresa organismului desemnat sã le soluţioneze.
ART. 3
Asigurãrile obligatorii nu pot fi practicate decât cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale.
ART. 4
Pentru a putea practica asigurãri de sãnãtate, în baza dreptului de stabilire, asigurãtorul trebuie sã prezinte Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor condiţiile contractuale generale şi specifice, redactate în limba românã, anterior subscrierii poliţelor respective.
ART. 5
Dacã asigurãtorul/reasigurãtorul intenţioneazã, în baza dreptului de stabilire, sã acopere riscuri prevãzute în clasa de asigurãri generale nr. 10 "Asigurãri de rãspundere civilã auto" (altele decât rãspunderea transportatorului), este obligat:
a) sã comunice numele şi adresa reprezentanţei de despãgubiri;
b) sã depunã documentele oficiale care confirmã calitatea de membru al Biroului Asigurãtorilor de Autovehicule din România şi al Fondului de Protecţie a Victimelor Strãzii;
c) sã desemneze un reprezentant pentru administrarea daunelor pe teritoriul României;
d) sã îndeplineascã condiţiile stabilite prin legislaţia românã în vigoare privind asigurarea obligatorie de rãspundere civilã pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
ART. 6
În cazul în care asigurãtorul/reasigurãtorul intenţioneazã, în baza dreptului de stabilire, sã acopere riscuri prevãzute în clasa de asigurãri generale nr. 17 "Asigurãri de protecţie juridicã", acoperirea cheltuielilor cu asistenţa juridicã trebuie sã facã obiectul unui contract separat de cel încheiat pentru alte clase de asigurare sau se trateazã într-un capitol separat al unei poliţe unice, în care se precizeazã natura acoperirii cheltuielilor de asistenţã juridicã, conform prevederilor legale în vigoare.
ART. 7
În cazul în care asigurãtorul/reasigurãtorul intenţioneazã, în baza dreptului de stabilire, sã acopere riscuri prevãzute în clasa de asigurãri generale nr. 18 "Asigurarea de asistenţã a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasãrilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţã permanentã", studiul de fezabilitate prevãzut pentru aceastã clasã va cuprinde şi urmãtoarele informaţii:
a) dovezi privind existenţa personalului calificat;
b) reţeaua de asistenţã ce urmeazã a fi folositã pentru îndeplinirea obligaţiilor aferente acestei clase de asigurãri.
ART. 8
Înainte ca sucursala unui asigurãtor/reasigurãtor sã îşi înceapã activitatea, în baza dreptului de stabilire, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor comunicã în scris, în termen de douã luni de la data primirii notificãrii şi a documentaţiei complete, asigurãtorului/reasigurãtorului şi autoritãţii competente din statul membru de origine legislaţia ce trebuie respectatã de cãtre sucursalã şi condiţiile în care trebuie sã fie exercitatã activitatea de asigurare/reasigurare pe teritoriul României, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentele norme.
ART. 9
Orice modificare a informaţiilor notificate este comunicatã de cãtre asigurãtor/reasigurãtor şi Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, în maximum 30 de zile de la data primirii aprobãrii de la autoritatea competentã din statul membru de origine.
ART. 10
În cazul închiderii sucursalei, autoritatea competentã din statul membru de origine va informa Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor asupra propunerii de închidere a sucursalei şi cu privire la modul în care vor fi administrate poliţele subscrise de cãtre aceasta.
ART. 11
Procedura menţionatã la art. 10 se va aplica ori de câte ori o sucursalã nu mai acceptã încheierea de contracte de asigurare/reasigurare, iar portofoliul de contracte nu mai este administrat prin intermediul sucursalei.
ART. 12
Atunci când produsele de asigurare/reasigurare sunt promovate pe piaţa româneascã, prin orice modalitate de marketing, obligatoriu se vor menţiona numele asigurãtorului/ reasigurãtorului, forma legalã, statul membru de origine, adresa, sediul central din statul membru de origine şi sediul sucursalei cu care se poate încheia un contract de asigurare/reasigurare.
ART. 13
În timpul exercitãrii activitãţii de marketing sau publicitate, asigurãtorului/reasigurãtorului îi este interzis sã ofere informaţii false sau sã utilizeze orice alte metode care nu sunt adecvate sau în conformitate cu principiile bunei practici, în legãturã cu drepturile şi protecţia consumatorilor.
ART. 14
În vederea garantãrii unei protecţii unitare a asiguraţilor, a beneficiarilor poliţelor de asigurare şi a terţilor pãgubiţi, persoane juridice sau fizice cu sediul, domiciliul sau rezidenţa în România, asigurãtorii/reasigurãtorii, care desfãşoarã activitate în România, în baza dreptului de stabilire, datoreazã Fondului de garantare aceeaşi contribuţie ca şi asigurãtorii/reasigurãtorii persoane juridice române, care se calculeazã, se evidenţiazã, se raporteazã şi se achitã pânã la data de 25 a lunii urmãtoare terminãrii semestrului. Plata contribuţiei la Fondul de garantare se calculeazã începând cu semestrul II 2009.
ART. 15
Toate documentele şi raportãrile trebuie sã fie redactate în limba românã.
CAP. II
Libertatea de a presta servicii a unui asigurãtor/reasigurãtor în România
ART. 16
Orice asigurãtor/reasigurãtor, care deţine o autorizaţie de funcţionare, emisã de autoritatea competentã a statului membru de origine, poate desfãşura activitate de asigurare/reasigurare pe teritoriul României, în baza libertãţii de a presta servicii, cu notificarea prealabilã a Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor de cãtre autoritatea respectivã.
ART. 17
Notificarea prevãzutã la art. 16 este însoţitã şi de informaţii privind procedurile de soluţionare a reclamaţiilor, inclusiv denumirea şi adresa organismului care se ocupã cu soluţionarea acestora.
ART. 18
Asigurãrile obligatorii nu pot fi practicate decât cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale.
ART. 19
Pentru a putea practica asigurãri de sãnãtate, în baza libertãţii de a presta servicii, asigurãtorul/reasigurãtorul trebuie sã prezinte Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor condiţiile contractuale generale şi specifice, redactate în limba românã, anterior subscrierii poliţelor respective.
ART. 20
Dacã asigurãtorul intenţioneazã, în baza libertãţii de a presta servicii, sã acopere riscuri prevãzute în clasa de asigurãri generale nr. 10 "Asigurãri de rãspundere civilã auto" (altele decât rãspunderea transportatorului), este obligat:
a) sã comunice numele şi adresa reprezentanţei de despãgubiri;
b) sã depunã documentele oficiale care confirmã calitatea de membru al Biroului Asigurãtorilor de Autovehicule din România şi al Fondului de Protecţie a Victimelor Strãzii;
c) sã desemneze un reprezentant pentru administrarea daunelor pe teritoriul României;
d) sã îndeplineascã condiţiile stabilite prin legislaţia românã în vigoare privind asigurarea obligatorie de rãspundere civilã pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
ART. 21
În cazul în care asigurãtorul/reasigurãtorul intenţioneazã, în baza libertãţii de a presta servicii, sã subscrie riscuri prevãzute în clasa de asigurãri generale nr. 17 "Asigurãri de protecţie juridicã", acoperirea cheltuielilor cu asistenţa juridicã trebuie sã facã obiectul unui contract separat de cel încheiat pentru alte clase de asigurare sau se trateazã într-un capitol separat al unei poliţe unice, în care se precizeazã natura acoperirii cheltuielilor de asistenţã juridicã, conform prevederilor legale în vigoare.
ART. 22
În cazul în care asigurãtorul/reasigurãtorul intenţioneazã, în baza libertãţii de a presta servicii, sã acopere riscuri prevãzute în clasa de asigurãri generale nr. 18 "Asigurarea de asistenţã a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasãrilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţã permanentã", studiul de fezabilitate prevãzut pentru aceastã clasã va cuprinde şi urmãtoarele informaţii:
a) dovezi privind existenţa personalului calificat;
b) reţeaua de asistenţã ce urmeazã a fi folositã pentru îndeplinirea obligaţiilor aferente acestei clase de asigurãri.
ART. 23
Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor comunicã în scris cât mai curând posibil cãtre sediul central al asigurãtorului/reasigurãtorului şi cãtre autoritatea competentã din statul membru de origine legislaţia ce trebuie respectatã şi condiţiile în care acesta trebuie sã îşi desfãşoare activitatea pe teritoriul României, prevãzute în anexa la prezentele norme.
ART. 24
Asigurãtorul/Reasigurãtorul poate începe sã desfãşoare activitatea specificã, în baza libertãţii de a presta servicii, imediat ce Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor şi autoritatea competentã din statul membru de origine îi comunicã faptul cã au luat cunoştinţã de intenţia sa.
ART. 25
Asigurãtorul/Reasigurãtorul va notifica, în scris, autoritatea competentã din statul membru de origine cu privire la orice modificãri ale informaţiilor notificate iniţial.
CAP. III
Protecţia asiguraţilor, a beneficiarilor poliţelor de asigurare şi a terţilor pãgubiţi, persoane juridice sau fizice
ART. 26
În cazul în care asigurãtorul/reasigurãtorul desfãşoarã pe teritoriul României activitãţi care nu sunt cuprinse în notificarea transmisã de autoritatea competentã din statul membru de origine, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor informeazã imediat autoritatea respectivã.
ART. 27
În vederea asigurãrii unei protecţii uniforme a tuturor asiguraţilor, beneficiarilor poliţelor de asigurare şi a terţilor pãgubiţi, persoane juridice sau fizice din România, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor monitorizeazã activitatea desfãşuratã de asigurãtori/reasigurãtori, în baza dreptului de stabilire şi a libertãţii de a presta servicii.
ART. 28
În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor constatã cã asigurãtorul/reasigurãtorul, care desfãşoarã activitate în baza dreptului de stabilire sau a libertãţii de a presta servicii, nu respectã legislaţia românã în vigoare, îi solicitã sã adopte mãsuri de remediere a situaţiei. Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor va transmite o scrisoare cãtre sediul central al societãţii şi o copie cãtre autoritatea competentã a statului membru de origine. Scrisoarea va conţine mãsurile care trebuie luate pentru remedierea situaţiei.
ART. 29
Dacã asigurãtorul/reasigurãtorul nu a adoptat toate mãsurile necesare pentru remedierea situaţiei, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor informeazã autoritatea competentã din statul membru de origine, în vederea impunerii unor mãsuri de remediere, furnizând toate informaţiile relevante, descrierea situaţiei create şi mãsurile sugerate în vederea remedierii.
ART. 30
În situaţia în care, mãsurile luate de autoritãţile competente din statul membru de origine se dovedesc a fi inadecvate şi/sau insuficiente, iar asigurãtorul în cauzã continuã sã încalce prevederile legislaţiei române în vigoare, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor îşi exercitã atribuţiile ce îi revin conform legii, dupã informarea autoritãţii competente din statul membru de origine, în vederea sancţionãrii nerespectãrii prevederilor legislaţiei naţionale, fiind în drept sã dispunã inclusiv interzicerea desfãşurãrii activitãţii şi a subscrierii de noi poliţe de asigurare.
ART. 31
Împotriva unui asigurãtor/reasigurãtor, care desfãşoarã activitate în România în baza dreptului de stabilire, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor poate aplica toate mãsurile prevãzute de legislaţia în vigoare, inclusiv asupra proprietãţilor pe care acesta le deţine pe teritoriul României.
ART. 32
Atunci când autoritatea competentã din statul membru de origine decide sã efectueze un control la sediul unei sucursale de pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor poate lua parte la acesta, informând în prealabil autoritatea respectivã despre aceastã intenţie şi comunicându-i numele şi funcţia persoanelor desemnate sã participe la acţiunea respectivã.
ART. 33
La cererea expresã a autoritãţii competente din statul membru de origine, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor poate efectua un control la sediul sucursalei, în numele autoritãţii respective. Reprezentanţii sucursalei au obligaţia de a pune la dispoziţia persoanelor împuternicite sã execute controlul toate situaţiile, documentele, registrele, evidenţele, contractele, declaraţiile de daune, documentele contabile şi informaţiile solicitate.
ART. 34
Refuzul reprezentanţilor sucursalei de a pune la dispoziţie documentele solicitate poate avea ca rezultat aplicarea mãsurilor şi sancţiunilor prevãzute de legislaţia în vigoare.
ART. 35
În cazul în care, în scopul verificãrii conformitãţii cu prevederile legislaţiei aplicabile în domeniul asigurãrilor, este necesar un control la sediul sucursalei, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor poate efectua acest control din proprie iniţiativã.
ART. 36
(1) Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor informeazã autoritatea competentã din statul membru de origine cu privire la decizia luatã şi îi comunicã urmãtoarele informaţii:
a) numele şi funcţia persoanelor desemnate sã efectueze controlul;
b) datele planificate pentru acţiunea de control;
c) motivul/motivele care a/au condus la iniţierea acţiunii de control;
d) tematica controlului.
(2) Autoritatea competentã din statul membru de origine poate participa la acest control.
ART. 37
Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor informeazã autoritatea competentã din statul membru de origine cu privire la iniţierea unei proceduri de sancţionare, conform prevederilor legislaţiei naţionale.
ART. 38
Pentru a permite Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor sã verifice conformitatea cu prevederile legale în vigoare, toţi asigurãtorii/reasigurãtorii din statele membre, care desfãşoarã activitãţi pe teritoriul României, prin intermediul unei sucursale, trebuie sã comunice, la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, informaţii referitoare la toate documentele a cãror transmitere este obligatorie pentru asigurãtorii/reasigurãtorii cu sediul central în România.
CAP. IV
Dispoziţii comune
ART. 39
Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor solicitã, în urma consultãrilor prealabile cu autoritatea competentã din statul membru de origine, informaţii cu privire la resursele specifice pe care asigurãtorul/reasigurãtorul îşi propune sã le utilizeze, în scopul oferirii produselor sale pe piaţa româneascã.
ART. 40
Asigurãtorii din statele membre care, în baza dreptului de stabilire sau a libertãţii de a presta servicii, practicã clasa de asigurãri nr. 2 "Asigurãri de sãnãtate", atunci când utilizeazã tabele de morbiditate şi orice alte date statistice relevante cu privire la contractele de asigurãri de sãnãtate, au obligaţia de a le prelua pe cele publicate de Institutul Naţional de Statisticã.
ART. 41
Toate reclamaţiile depuse de asiguraţi, de beneficiari ai poliţelor de asigurare şi de terţi pãgubiţi, persoane juridice sau fizice române, sunt administrate de cãtre organismul care se ocupã cu soluţionarea reclamaţiilor din statul membru de origine.
ART. 42
Pentru a facilita rezolvarea pe cale amiabilã a reclamaţiilor primite, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor le transmite organismului desemnat de asigurãtor/reasigurãtor, prin notificarea iniţialã.
ART. 43
Dacã este posibil, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor informeazã reclamantul cu privire la modul în care va fi soluţionatã reclamaţia.
ART. 44
Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor aplicã urmãtoarea procedurã, în situaţia în care primeşte o reclamaţie:
a) atunci când prevederile legale permit, transmite reclamaţia direct autoritãţii competente sau organismului competent din statul membru de origine şi informeazã petentul cu privire la acest lucru;
b) dacã prevederile legale nu permit transmiterea reclamaţiei autoritãţii competente sau organismului abilitat sã o soluţioneze din statul membru de origine, comunicã petentului toate informaţiile relevante cu privire la autoritatea sau organismul respectiv, pentru a-i facilita contactul cu acesta;
c) în cazul în care prevederile legale permit, informeazã autoritatea competentã din statul membru de origine cu privire la reclamaţia primitã.
ART. 45
Autoritatea competentã din statul membru de origine informeazã Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor atunci când decide sã retragã sau sã anuleze autorizaţia de funcţionare a unui asigurãtor/reasigurãtor, care desfãşoarã activitate pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire sau a libertãţii de a presta servicii.
ART. 46
Prezentele norme transpun o parte din prevederile Protocolului general privind cooperarea dintre autoritãţile de supraveghere a asigurãrilor din statele membre ale Uniunii Europene, încheiat la Sienna la 31 martie 2008, şi ale urmãtoarelor directive: Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind asigurarea generalã directã şi de modificare a directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a treia directivã privind "asigurarea generalã"); Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţã; Directiva 90/618/CEE a Consiliului din 8 noiembrie 1990 de modificare, în special în ceea ce priveşte asigurarea de rãspundere civilã auto, a directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind asigurarea generalã directã; Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea şi de modificare a directivelor 73/239/CEE şi 92/49/CEE ale Consiliului, precum şi a directivelor 98/78/CE şi 2002/83/CE .
ANEXÃ
la norme
Cadrul legal şi condiţiile în care trebuie sã fie
exercitatã activitatea de asigurare/reasigurare pe teritoriul României
Cadrul legal ce trebuie respectat, în interesul public ("general good"), de cãtre societãţile de asigurare/reasigurare, care desfãşoarã activitate pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire sau a libertãţii de a presta servicii, este urmãtorul:
1. Legislaţia specificã asigurãrilor:
a) <>Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) <>Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 3.111/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informaţiile pe care asigurãtorii şi intermediarii în asigurãri trebuie sã le furnizeze clienţilor;
c) <>Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 24/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurãrilor.
2. Dreptul civil: Codul civil ;
3. Dreptul muncii: <>Codul muncii ;
4. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului:
a) <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) <>Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
5. Regimul taxelor fiscale: <>Legea nr. 571/2003 privind <>Codul fiscal , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi <>normele metodologice de aplicare a <>Codului fiscal .
6. Drepturile din publicitate, comunicare şi dreptul la proprietate:
a) <>Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) <>Legea audiovizualului nr. 504/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) <>Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) <>Legea nr. 56/2003 pentru ratificarea <>Convenţiei europene privind televiziunea transfrontierã a Consiliului Europei, adoptatã la Strasbourg la 5 mai 1989, şi acceptarea <>Protocolului de amendare a <>Convenţiei europene privind televiziunea transfrontalierã a Consiliului Europei, adoptat la Strasbourg la 1 octombrie 1998.
7. Protecţia consumatorului:
a) <>Legea nr. 296/2004 privind <>Codul consumului , republicatã;
b) <>Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
8. Sancţiunile internaţionale: <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 217/2009 .
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
