Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDIN nr. 13 din 10 ianuarie 2007  pentru aprobarea Normelor-cadru privind continutul, forma de prezentare si structura programelor nationale de sanatate    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDIN nr. 13 din 10 ianuarie 2007 pentru aprobarea Normelor-cadru privind continutul, forma de prezentare si structura programelor nationale de sanatate

EMITENT: MINISTERUL SANATATII PUBLICE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 1 februarie 2007


Având în vedere prevederile <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul <>Hotãrârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii Publice,
vãzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale buget şi credite externe nr. 157 din 10 ianuarie 2007,

ministrul sãnãtãţii publice emite urmãtorul ordin:

ART. 1
Se aprobã Normele-cadru privind conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor naţionale de sãnãtate, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Direcţiile generale, direcţiile de specialitate, Agenţia Naţionalã pentru Programe de Sãnãtate şi celelalte instituţii implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sãnãtãţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolãescu

Bucureşti, 10 ianuarie 2007.
Nr. 13.


ANEXĂ

NORME-CADRU
privind conţinutul, forma de prezentare şi
structura programelor naţionale de sãnãtate

1. Dispoziţii generale
Potrivit <>art. 45 din titlul II "Programele naţionale de sãnãtate" al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Ministerul Sãnãtãţii Publice asigurã proiectarea şi coordonarea realizãrii programelor naţionale de sãnãtate, în acord cu politicile şi strategiile naţionale de sãnãtate.
În acelaşi act normativ la titlul VIII "Asigurãrile sociale de sãnãtate", la art. 241 se prevede cã Ministerul Sãnãtãţii Publice proiecteazã, implementeazã şi coordoneazã programe naţionale de sãnãtate, în scopul realizãrii obiectivelor politicii de sãnãtate publicã, cu participarea instituţiilor cu rãspundere în domeniul realizãrii politicii sanitare a statului; la art. 242 alin. (1) se precizeazã cã Ministerul Sãnãtãţii Publice organizeazã împreunã cu Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate licitaţii la nivel naţional şi alte proceduri de achiziţii publice pentru achiziţionarea medicamentelor şi materialelor specifice pentru consumul în spitale şi în ambulatoriu, în vederea realizãrii programelor naţionale curative de sãnãtate, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate poate achiziţiona servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare şi dispozitive medicale aferente programelor naţionale curative de sãnãtate şi tratamentelor ambulatorii.
2. Caracteristicile sistemului bugetar bazat pe programe şi rezultate
Scopul procesului bugetar este de a aloca resursele publice în vederea realizãrii anumitor obiective economice şi sociale. Deoarece aceste resurse sunt limitate, este necesarã o selecţie a prioritãţilor Ministerului Sãnãtãţii Publice prin prezentarea nivelului performanţelor fiecãrei prioritãţi.
Metodele de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare prezintã importanţã deosebitã pentru politica guvernamentalã şi pentru gestiunea finanţelor publice, în general. Pentru determinarea cuantumului veniturilor şi cheltuielilor bugetare, în practica financiarã se folosesc metode clasice, dar şi metode moderne care presupun folosirea tehnicilor de previziune şi ale analizei macroeconomice şi care permit evidenţierea impactului economic, social şi politic al opţiunilor privind procurarea resurselor şi efectuarea cheltuielilor, pe perioade mai lungi.
O astfel de metodã este bugetizarea pe bazã de programe, care a schimbat principiile de alocare a cheltuielilor publice.
Adoptarea acesteia presupune, pe lângã schimbãrile de tehnici şi tactici bugetare, o serie de operaţiuni care necesitã luarea de decizii atât la nivel guvernamental, cât şi instituţional.
Avantajele acestui sistem constau în:
a) modernizarea procesului bugetar şi alinierea la standardele internaţionale în acest domeniu;
b) corelarea activitãţilor cu obiectivele şi principiile cuprinse în Programul de guvernare şi în alte documente programatice;
c) creşterea responsabilitãţii în selectarea prioritãţilor şi alocarea fondurilor bugetare în domeniul de activitate coordonat;
d) utilizarea eficientã a resurselor prin posibilitatea efectuãrii unor analize cost/beneficii, eliminându-se astfel ineficienţa şi risipa;
e) creşterea transparenţei bugetului, în sensul cã oferã informaţii nu numai asupra modului de utilizare a fondurilor publice, dar şi asupra rezultatelor cheltuirii acestora;
f) informaţii corecte şi concrete asupra eficienţei cu care este cheltuit banul public;
g) informarea mai bunã şi mai completã a factorilor de decizie în domeniul politicilor bugetare şi sectoriale;
h) crearea unei valoroase baze de date în evoluţie istoricã, specificã fiecãrei instituţii şi activitãţi.
3. Concepte şi definiţii utilizate în bugetizarea pe programe
3.1. Bugetizarea pe programe se înscrie într-un cadru mai larg, pornind de la strategia de guvernare, care este definitã ca un proces de planificare pe termen lung, orientat spre viitor, prin care se stabilesc scopuri şi modalitãţi concrete de atingere a lor.
Strategia de guvernare include obiective şi strategii multianuale care sunt avute în vedere la elaborarea bugetelor anuale şi la fundamentarea cererilor de fonduri bugetare.
3.2. Strategia de guvernare cuprinde atât elemente cu caracter general, la nivel de Guvern, cât şi elemente specifice fiecãrui sector de activitate, astfel:
a) misiunea - raţiunea de a fi a sectorului respectiv; identificã ceea ce fac, de ce şi pentru cine. De exemplu: misiunea Ministerului Sãnãtãţii Publice este elaborarea politicii generale în domeniul sãnãtãţii;
b) filosofia - expresia valorilor şi principiilor fundamentale care conduc la îndeplinirea misiunii. De exemplu: Ministerul Sãnãtãţii Publice acţioneazã în concordanţã cu cele mai înalte standarde ale eticii, eficienţei şi transparenţei. Asigurarea stãrii de sãnãtate a populaţiei ţãrii este abordatã cu simţ de responsabilitate, în acord cu prevederile constituţionale şi legale în acest domeniu;
c) evaluarea factorilor interni şi externi - factorii interni şi externi care pot influenţa activitatea Ministerului Sãnãtãţii Publice; evoluţia, condiţiile, oportunitãţile şi obstacolele care influenţeazã dezvoltarea fiecãrui element al strategiei. De exemplu: factori externi: condiţii economice, modificãri în numãrul populaţiei, progresul tehnologic, modificãri geografice; factori interni: politici manageriale, constrângeri bugetare, structura organizatoricã, de personal, proceduri operaţionale, percepţia publicã;
d) scop - ţel general spre care instituţia îşi direcţioneazã eforturile, în concordanţã cu planul strategic şi cu prioritãţile stabilite. Scopurile au caracteristici calitative şi mãsurabile, dar nu sunt cuantificate; reprezintã provocãri pentru Ministerul Sãnãtãţii Publice, dar trebuie sã fie realiste, astfel încât sã poatã fi îndeplinite; scopurile se aliniazã prioritãţilor. De exemplu: realizarea efectivã a accesului egal al cetãţenilor la îngrijirile sanitare de bazã, creşterea calitãţii vieţii prin îmbunãtãţirea calitãţii şi siguranţei actului medical, apropierea de indicatorii de sãnãtate şi demografici ai ţãrilor civilizate, concomitent cu scãderea patologiei specifice ţãrilor subdezvoltate;
e) obiective - instrumente prin care Ministerul Sãnãtãţii Publice îşi defineşte acţiunile pe termen lung pentru realizarea scopului propus. În formularea lor accentul se pune pe rezultatele activitãţii la finele unei perioade determinate. Legate direct de scopuri, obiectivele sunt mãsurabile şi constituie bilanţuri în timp ale intenţiilor. Ministerul Sãnãtãţii Publice poate avea mai multe obiective pentru un scop, iar acestea trebuie înscrise în ordinea prioritãţilor, începând cu acelea care au cea mai mare importanţã şi impact. De exemplu: îmbunãtãţirea permanentã a stãrii de sãnãtate a populaţiei ţãrii; prevenirea şi combaterea practicilor care dãuneazã sãnãtãţii; educarea populaţiei în scopul evitãrii îmbolnãvirilor; formarea şi specializarea resurselor umane din sectorul sanitar;
f) performanţe (rezultate) - rezultatul final, impactul sau efectul unei acţiuni ori politici, legat direct de scop şi obiective. Acestea mãsoarã gradul de îndeplinire a obiectivelor, precum şi beneficiile publice derivate din acestea; oferã posibilitatea luãrii unei decizii în legãturã cu acţiunile viitoare ale Ministerului Sãnãtãţii Publice. Performanţele se exprimã în procente sau rate. De exemplu: incidenţa bolilor transmisibile, creşterea procentului de pacienţi testaţi pentru depistarea precoce a afecţiunilor oncologice, reducerea mortalitãţii materne prin avort etc.
4. Structura şi conţinutul programelor
4.1. Programul, concept-cheie în bugetizarea pe programe, este o acţiune sau un ansamblu coerent de acţiuni proiectate pentru a realiza un obiectiv sau un set de obiective definite, pentru care sunt stabiliţi indicatori de program care sã evalueze rezultatele ce vor fi obţinute, în limitele de finanţare aprobate.
În selectarea programelor trebuie sã se porneascã de la:
a) presupunerea cã prin implementarea programului vor fi îndeplinite obiectivele;
b) anticiparea costurilor şi a beneficiilor;
c) existenţa unei baze legale pentru efectuarea cheltuielilor respective;
d) posibilitatea aplicãrii lor.
4.2. Scopul este un ţel general spre care Ministerul Sãnãtãţii Publice îşi direcţioneazã eforturile, în concordanţã cu strategia de guvernare şi cu prioritãţile stabilite, şi trebuie sã rãspundã urmãtoarelor deziderate:
a) sã fie în concordanţã cu mãsurile propuse în Programul de guvernare şi în alte documente programatice;
b) sã derive dintr-o evaluare a factorilor interni şi externi şi sã rãspundã acestora;
c) sã exprime clar direcţiile de acţiune ale Ministerului Sãnãtãţii Publice;
d) sã reflecte prioritãţile Ministerului Sãnãtãţii Publice.
Scopurile se pot diversifica sau modifica de la un an la altul, în funcţie de condiţiile economice, financiare şi sociale.
4.3. Obiectivele sunt instrumente prin care Ministerul Sãnãtãţii Publice îşi defineşte acţiunile pe termen lung în vederea realizãrii scopului propus şi trebuie sã aibã urmãtoarele caracteristici:
a) sã determine progresele înregistrate de Ministerul Sãnãtãţii Publice în îndeplinirea scopului;
b) sã fie realiste şi posibil de îndeplinit;
c) sã descrie clar rezultatul specific ce se aşteaptã şi orizontul de timp.
4.4. Indicatorii de rezultate (performanţã) exprimã rezultatul final, impactul sau efectul unei acţiuni ori politici şi cu ajutorul lor se mãsoarã performanţele şi beneficiile publice obţinute din cheltuirea fondurilor publice. Se exprimã, de obicei, în procente sau în rate şi trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã fie relevanţi, logici şi în concordanţã directã cu scopul şi cu obiectivele Ministerului Sãnãtãţii Publice;
b) sã fie corecţi şi sã se bazeze pe informaţii valabile şi verificabile;
c) impactul sã justifice costurile;
d) sã permitã comparaţii;
e) sã conducã la concluzii corecte, dând posibilitatea luãrii de decizii corecte asupra acţiunilor viitoare ale Ministerului Sãnãtãţii Publice.
4.5. Indicatorii fizici reprezintã bunurile şi serviciile furnizate de Ministerul Sãnãtãţii Publice, precum şi alţi factori implicaţi în realizarea programelor, exprimate numeric sau cantitativ, şi trebuie sã rãspundã urmãtoarelor cerinţe:
a) sã fie corecţi, verificabili şi sã fie furnizaţi pe bazã de continuitate;
b) sã fie în directã corelaţie cu programele;
c) sã reflecte cantitatea şi sã poatã fi comensuraţi prin costuri unitare;
d) termenii în care sunt definiţi sã fie clari şi uşor de înţeles chiar şi de cãtre persoanele neavizate.
4.6. Indicatorii de eficienţã reprezintã costul pe unitate asociat cu indicatorii fizici şi de rezultate şi exprimã eficienţa, reflectând schimbãrile la nivelul rezultatelor. Mãsura eficienţei este, în general, exprimatã în costuri/unitate de produs, serviciu sau timp.
Indicatorii de eficienţã trebuie sã rãspundã urmãtoarelor deziderate:
a) sã exprime aspectele cele mai semnificative ale eficienţei;
b) sã fie corecţi şi verificabili pentru perioadele de timp la care se referã şi sã existe surse continue de date;
c) sã reflecte schimbãrile în nivelul rezultatelor;
d) sã ofere informaţii relevante care sã justifice costul colectãrii şi stocãrii datelor;
e) termenii utilizaţi sã fie clari, astfel încât şi cei nefamiliarizaţi sã îi înţeleagã.
4.7. Un program trebuie sã cuprindã în mod obligatoriu urmãtoarele informaţii:
a) denumirea instituţiei;
b) denumirea programului;
c) prioritatea sau documentul din care reiese aceasta;
d) descriere succintã, obiective, activitãţi;
e) data de începere şi data de închidere, dacã este cazul;
f) finanţarea (total, din care pe surse: bugetul de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, credite externe, surse externe nerambursabile, venituri proprii, donaţii şi sponsorizãri, alte surse);
g) indicatori (fizici, de eficienţã şi de rezultate).
4.8. Din bugetul Ministerului Sãnãtãţii Publice se pot asigura sursele de finanţare pentru urmãtoarele categorii de programe:
a) programe suport pentru funcţionare;
b) programe ale cãror rezultate sunt comensurabile prin indicatori de eficienţã.
Programele se întocmesc în cadrul capitolului "Sãnãtate" sau, dupã caz, în cadrul unui subcapitol bugetar (programe sectoriale). Din punct de vedere economic, prin programul suport se finanţeazã, conform clasificaţiei bugetare, cheltuieli de personal, bunuri şi servicii, transferuri, dobânzi, subvenţii, transferuri între unitãţi ale administraţiei publice (curente şi de capital), alte transferuri, cheltuieli de capital, rambursãri de credite, iar prin programele de sãnãtate, cheltuielile specifice.
5. Etapele de elaborare a programului
Procesul de elaborare a unui program parcurge urmãtoarele etape:
5.1. identificarea problemei, care presupune analiza tuturor situaţiilor ce necesitã intervenţia statului şi finanţare bugetarã. Se stabilesc apoi scopul, obiectivele specifice, precum şi mãsurile de evaluare a progresului în îndeplinirea acestora;
5.2. analiza şi identificarea unor alternative de abordare a programului, care presupun selectarea celor mai bune şi eficiente modalitãţi de îndeplinire a cerinţelor;
5.3. decizia de stabilire a programelor pe baza unor analize, efectuate anterior, astfel încât alegerea activitãţilor sã fie cât mai adecvatã, raţionalã şi fezabilã;
5.4. construirea bugetului şi stabilirea alocaţiilor bugetare pentru fiecare program într-o manierã cât mai realistã şi bazatã pe prioritãţile Ministerului Sãnãtãţii Publice;
5.5. implementarea programului şi urmãrirea ca acesta sã producã rezultatele scontate în intervalul de timp proiectat;
5.6. evaluarea, care presupune compararea periodicã a rezultatelor obţinute cu planul sau cu sumele utilizate, pentru a se urmãri în ce mãsurã sunt realizate scopurile şi obiectivele programului. Evaluãrile se fac de cãtre Ministerul Sãnãtãţii Publice, care poate opera schimbãri în funcţie de rezultatele obţinute.
În afara celor menţionate mai sus, Ministerul Sãnãtãţii Publice trebuie sã aibã în vedere urmãtoarele:
a) selectarea prioritãţilor corespunzãtor scopurilor şi obiectivelor sale;
b) stabilirea criteriilor de evaluare care, în principal, trebuie sã ţinã seama de: complexitatea activitãţilor; mãrimea segmentului de populaţie cãreia i se adreseazã; operaţiunile specifice ce se vor efectua în cadrul programului; costul mediu/operaţiune, acţiune sau persoanã; influenţa factorilor externi sistemului în care se desfãşoarã programul; modificãrile intervenite faţã de anul precedent.
6. Programele naţionale finanţate din bugetul Ministerului Sãnãtãţii Publice şi din bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate
6.1. Programele naţionale de sãnãtate reprezintã un ansamblu de acţiuni organizate în scopul evaluãrii, prevenirii, tratamentului şi controlului bolilor cu impact major asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei. Programele naţionale de sãnãtate cuprind programe naţionale de evaluare, profilactice şi cu scop curativ.
6.2. Ministerul Sãnãtãţii Publice asigurã proiectarea şi coordonarea realizãrii programelor naţionale de sãnãtate, în acord cu politicile şi cu strategiile de sãnãtate.
6.3. Programele de sãnãtate sunt programe elaborate şi derulate în mod distinct sau în comun de Ministerul Sãnãtãţii Publice şi de Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, dupã caz. Aceste programe se finanţeazã din sumele alocate Ministerului Sãnãtãţii Publice de la bugetul de stat, din veniturile proprii ale acestuia, din bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate şi din transferuri efectuate din bugetul Ministerului Sãnãtãţii Publice cãtre bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate.
6.4. Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate asigurã organizarea şi monitorizarea programelor naţionale de sãnãtate cu scop curativ finanţate din bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, potrivit domeniilor prioritare de acţiune şi strategiei programelor naţionale de sãnãtate pe termen scurt, mediu şi lung stabilite de Ministerul Sãnãtãţii Publice.
6.5. Sumele alocate programelor naţionale de sãnãtate sunt aprobate anual prin legea bugetului de stat.
6.6. Programele naţionale de sãnãtate se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Sãnãtãţii Publice, în care sunt cuprinse obiectivele anuale, structura programelor şi necesarul de resurse.
6.7. Ministerul Sãnãtãţii Publice şi Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate elaboreazã norme tehnice de realizare a programelor naţionale de sãnãtate, care se aprobã prin ordin al ministrului sãnãtãţii publice, prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate sau prin ordin comun, dupã caz.
6.8. Obiectivele programelor naţionale de sãnãtate sunt:
a) rezolvarea cu prioritate a problemelor de sãnãtate, în conformitate cu Strategia naţionalã de sãnãtate;
b) utilizarea eficientã a resurselor alocate pentru îndeplinirea obiectivelor şi indicatorilor aprobaţi;
c) fundamentarea programelor pe nevoile populaţiei, evidenţiate din date obiective;
d) asigurarea concordanţei cu politicile, strategiile şi recomandãrile instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale în domeniu.
6.9. Proiectarea şi realizarea programelor naţionale de sãnãtate se efectueazã de cãtre Agenţia Naţionalã pentru Programe de Sãnãtate, care funcţioneazã în structura Ministerului Sãnãtãţii Publice. Organizarea şi funcţionarea acestei agenţii, modalitãţile concrete de îndeplinire a atribuţiilor prevãzute de lege, instituţiile cu care colaboreazã sunt aprobate prin ordin al ministrului sãnãtãţii publice, elaborat în acest sens.
6.10. Din bugetul Ministerului Sãnãtãţii Publice se asigurã sursele de finanţare pentru urmãtoarele categorii de programe:
a) programe de sãnãtate ale cãror rezultate sunt comensurabile prin indicatori de eficienţã, corespunzãtor domeniilor prioritare;
b) program suport pentru funcţionare: Programul de administraţie sanitarã.
6.11. Derularea programelor naţionale de sãnãtate finanţate de la bugetul de stat se realizeazã de cãtre instituţiile direct subordonate Ministerului Sãnãtãţii Publice (autoritãţi de sãnãtate publicã, institute medicale şi de sãnãtate publicã), precum şi de unitãţile sanitare selectate pe baza criteriilor elaborate de Ministerul Sãnãtãţii Publice.
6.12. Sumele alocate programelor naţionale de sãnãtate din bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate sau, dupã caz, din bugetul Ministerului Sãnãtãţii Publice sunt destinate asigurãrii, în spital şi în ambulatoriu, a unor medicamente şi materiale sanitare specifice unor boli cu consecinţe grave asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei.
6.13. Sumele aferente programelor naţionale de sãnãtate se cuprind în bugetele de venituri şi cheltuieli ale unitãţilor sanitare prin care acestea se deruleazã, se aprobã odatã cu acestea şi se utilizeazã potrivit destinaţiilor stabilite.
Unitãţile respective au obligaţia gestionãrii eficiente a mijloacelor materiale şi bãneşti şi a organizãrii evidenţei contabile a cheltuielilor pentru fiecare program şi pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, atât pentru bugetul aprobat, cât şi în execuţie.

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016