Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDIN nr. 113.130 din 6 noiembrie 2006  pentru punerea in aplicare a Normelor privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate    Twitter Facebook
Cautare document

ORDIN nr. 113.130 din 6 noiembrie 2006 pentru punerea in aplicare a Normelor privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate

EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 960 din 29 noiembrie 2006
ORDIN nr. 113.130 din 6 noiembrie 2006
pentru punerea în aplicare a Normelor privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurãri generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate
EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURÃRILOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 960 din 29 noiembrie 2006

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) şi ale <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
potrivit Hotãrârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor din 2 noiembrie 2006, prin care s-au adoptat Normele privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurãri generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate,

preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor emite urmãtorul ordin:

ART. 1
Se pun în aplicare Normele privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurãri generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate, cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
ART. 3
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga urmãtoarele acte normative:
a) <>Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 3.110/2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice ale asiguratorului care practica asigurãri generale, reguli de dispersie a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 noiembrie 2003;
b) <>Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 3.109/2005 pentru punerea în aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurãrile generale, activele admise sa le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 15 iulie 2005.
ART. 4
Direcţia generalã stabilitate financiarã şi actuariat din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor,
Angela Toncescu

Bucureşti, 6 noiembrie 2006.
Nr. 113.130.


ANEXA

NORME privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurãri generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate

ART. 1
(1) La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va tine seama de tipul de activitate desfasurata de asigurator, astfel încât sa se asigure randamentul, siguranta şi tranzactionabilitatea investiţiilor, societatea de asigurare asigurând dispersia activelor respective.
(2) Societãţile de asigurare trebuie sa isi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente în conformitate cu prevederile art. 6.
(3) Pentru activitãţile desfãşurate în statele membre, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.
ART. 2
Categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt:
A. Investiţii:
(i) titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre;
(ii) titluri emise de autoritãţi ale administraţiei publice locale;
(iii) obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piata supravegheatã;
(iv) acţiuni şi alte participatii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piata supravegheatã;
(v) unitãţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii;
(vi) depozite şi conturi curente la instituţii de credit;
(vii) terenuri, construcţii în proprietatea societãţilor;
(viii) împrumuturi.
B. Creanţe:
(i) creanţe de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptãri în reasigurare;
(ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare;
(iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute.
C. Altele:
(i) active corporale, altele decât terenuri şi construcţii;
(ii) cheltuieli de achiziţie reportate;
(iii) disponibilitati în casierie.
ART. 3
În evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se vor respecta urmãtoarele reguli:
a) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fãrã includerea cheltuielilor de achiziţie;
b) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcţiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacã sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
c) împrumuturile acordate, în condiţiile legii, societãţilor, statului sau organizaţiilor internaţionale, autoritãţilor locale ori regionale şi persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacã exista suficiente garanţii cu privire la securitatea acestora, bazate pe situaţia celui împrumutat, ipoteci, garanţii bancare, garanţii acordate de societãţi de asigurare sau alte forme de garanţii;
d) valoarea creanţelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculatã pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanţele de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptãri în reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de prima brute, pana la nivelul acestora şi numai în mãsura în care nu sunt restante de mai mult de 3 luni;
e) în cazul în care o filiala a asiguratorului administreazã parţial sau în totalitate investiţiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 1-4 se va tine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
f) cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice numai în mãsura în care metoda de calcul al acestora este compatibila cu calculul rezervelor de prima;
g) terenurile şi construcţiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în mãsura în care asiguratorul face dovada proprietãţii acestora şi sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietãţii va fi transmis odatã cu situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar 2006, urmând ca la fiecare raportare ulterioara asiguratorul sa declare pe propria rãspundere dacã au intervenit sau nu modificãri în ceea ce priveşte situaţia proprietãţii;
h) construcţiile admise sa acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate impotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puţin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurãri distincte încheiate cu un alt asigurator, sau vor fi autoasigurate cu condiţia cedarii riscului în reasigurare, în proporţie de cel puţin 70%, unor societãţi de reasigurare de pe piata internationala.
ART. 4
Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
(1) Asiguratorul care practica activitatea de asigurãri generale poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute în acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei de capital tranzacţionate pe o piata reglementatã şi supravegheatã, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare emise de aceeaşi entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau o clãdire ori într-un numãr de terenuri sau clãdiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investiţie;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilitati la instituţii de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute într-o singura instituţie de credit;
6. 10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri şi clãdiri;
7. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilitati în casierie;
8. 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut, altele decât împrumuturile acordate instituţiilor de credit, societãţilor de asigurare şi societãţilor de investiţii dintr-un stat membru, dar nu mai mult de 5% din rezervele tehnice brute în total împrumuturi.
(2) În cazul categoriilor de active admise sa acopere rezervele tehnice brute, altele decât cele prevãzute la alin. (1), pentru care nu s-au prevãzut limite maxime, la investirea acestora asiguratorul va respecta urmãtoarele reguli:
1. activele care acoperã rezervele tehnice brute trebuie sa fie diversificate şi dispersate într-o astfel de maniera încât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii;
2. investiţiile în anumite tipuri de active, care prezintã un risc ridicat fie datoritã naturii activului, fie datoritã stãrii în care se afla emitentul, trebuie restrictionate la un nivel prudential;
3. limitarile la anumite categorii de active trebuie sa ţinã seama de tratamentul reasigurarilor în calculul rezervelor tehnice;
4. în cazul în care o filiala a asiguratorului administreazã parţial sau în totalitate investiţiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 2-4 se va tine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
5. când activele deţinute includ împrumuturi sau obligaţiuni emise de anumite instituţii de credit, aplicând principiile prevãzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor va tine seama de activele deţinute de respectivele instituţii de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituţia de credit are sediul central într-un stat membru, este detinuta în întregime de respectivul stat membru şi/sau de autoritãţile locale din statul respectiv şi activitatea sa în conformitate cu statutul consta în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autoritãţile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsã legatura cu statul sau autoritãţile locale.
ART. 5
Coeficientul de lichiditate
(1) Coeficientul de lichiditate reprezintã raportul dintre activele lichide şi obligaţiile pe termen scurt ale asiguratorului fata de asiguraţi.
(2) Activele lichide sunt:
a) titlurile de stat şi obligaţiunile emise de autoritãţile administraţiei publice locale;
b) depozitele bancare;
c) disponibilitãţile în conturi curente şi casierie;
d) valorile mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate, în urmãtoarele condiţii:
- în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeaşi entitate;
- în calculul activelor lichide obligaţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;
- în calculul activelor lichide acţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;
e) titlurile de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.
(3) Activele prevãzute la alin. (2) lit. d) şi e) vor fi luate în calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.
(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5) Obligaţiile asiguratorului fata de asiguraţi, pe termen scurt, sunt reprezentate de rezerva de daune bruta.
(6) Asiguratorii au obligaţia de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurãri generale de cel puţin 1.
(7) Pentru activitãţile desfãşurate în statele membre, activele lichide trebuie localizate pe teritoriul acestora.
ART. 6
Reguli de congruenta
(1) Acolo unde garanţia prevãzutã în contract este exprimatã într-o anumitã moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi plãtibile în acea moneda.
(2) Acolo unde garanţia prevãzutã în contract nu este exprimatã într-o anumitã moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi plãtibile în moneda tarii în care este prezent riscul. Totuşi, societãţile de asigurare pot opta pentru moneda în care sunt încasate primele, dacã exista un cadru adecvat adoptãrii unei astfel de soluţii. Acest lucru este posibil în cazul în care, din momentul intrãrii în vigoare a contractului, este puţin probabil ca o dãuna sa fie plãtitã în moneda în care este încasatã prima şi nu în moneda tarii în care este prezent riscul.
(3) Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor poate autoriza asiguratorul ca acesta sa ia în considerare, în vederea asigurãrii riscului, moneda pe care acesta o utilizeazã, în conformitate cu experienta dobandita, sau, în lipsa experienţei, moneda tarii în care asiguratorul isi are sediul central, pentru contractele care acoperã riscurile cuprinse în clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 şi 13 (numai rãspunderea civilã a producãtorilor), iar pentru contractele care acoperã riscuri cuprinse în alte clase pentru care, în funcţie de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face într-o alta moneda decât cea care ar rezulta în urma aplicãrii procedurilor de mai sus.
(4) Acolo unde s-a raportat o dãuna cãtre un asigurator care poate fi plãtitã într-o anumitã moneda, alta decât cea care rezulta din aplicarea procedurilor menţionate mai sus, angajamentele asiguratorului vor fi plãtite în acea moneda şi, în special, în moneda stabilitã de instanta judecãtoreascã sau printr-o înţelegere încheiatã între asigurator şi asigurat.
(5) Acolo unde este sesizatã o dãuna, exprimatã într-o moneda cunoscutã dinainte de cãtre asigurator, dar care este diferita de moneda care rezulta din aplicarea procedurilor de mai sus, angajamentele asiguratorului pot fi plãtite în acea moneda.
(6) Societãţile de asigurare pot sa nu isi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacã prin aplicarea procedurilor de mai sus rezulta obligaţia acestora ca pentru a respecta principiul de congruenta sa pãstreze activele într-o valuta care sa nu depãşeascã mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute.
(7) În cazul în care angajamentele pot fi plãtite într-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, dacã investiţiile în acea moneda sunt reglementate, dacã moneda este supusã unor restrictii de transfer sau dacã, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societãţile de asigurare nu sunt obligate sa respecte principiul de congruenta.
(8) Societãţile de asigurare pot deţine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o suma care sa nu depãşeascã mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumitã valuta.
(9) În cazul în care obligaţiile şi activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro.
ART. 7
Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor tehnice brute
Prevederile art. 1-4 nu se aplica activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asiguratorii care practica activitatea de asigurãri generale sunt liberi sa hotãrascã asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în activele lor totale.
ART. 8
Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice aferente asigurãrilor generale plasamentele în instituţii de credit sau în societãţi de investiţii care nu mai deruleazã operaţiuni curente în legatura cu obiectul lor de activitate şi/sau care sub orice forma şi-au încetat activitatea şi/sau nu şi-au respectat obligaţiile fata de terţi.
ART. 9
Categoriile de active menţionate la art. 2 sunt admise sa acopere rezervele tehnice brute numai în situaţia în care acestea nu sunt grevate de sarcini.
ART. 10
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţioneazã în condiţiile şi potrivit prevederilor <>art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societãţile de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 11
Prezentele norme transpun art. 20, 21, 22 şi 26 din Directiva 92/49/CEE şi anexa 1 la Directiva 88/357/CEE .

-------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice