Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDIN nr. 1.023 din 15 noiembrie 1999 privind aprobarea Dispozitiilor generale de ordine interioara pentru prevenirea si stingerea incendiilor - DG P.S.I.-001
Ministru de interne, având în vedere prevederile <>art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997 privind apãrarea impotriva incendiilor, ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 678/1998 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi ale <>Ordinului ministrului de interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, în temeiul <>art. 13 alin. 2 din Legea nr. 40/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, emite urmãtorul ordin:
ART. 1 Se aproba Dispoziţiile generale de ordine interioarã pentru prevenirea şi stingerea incendiilor DG P.S.I.-001, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin. ART. 2 Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, prin marile unitãţi şi unitãţile de pompieri militari, va urmãri punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin. ART. 3 Nerespectarea prevederilor Dispoziţiilor generale de ordine interioarã pentru prevenirea şi stingerea incendiilor DG P.S.I.-001 atrage rãspunderea, potrivit legii. ART. 4 Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii.
Ministru de interne, Constantin Dudu Ionescu
ANEXA 1
DISPOZIŢII GENERALE DE ORDINE INTERIOARĂ
pentru prevenirea şi stingerea incendiilor - DG P.S.I.-001
CAP. 1 Prevederi generale Secţiunea 1 Scopul dispoziţiilor generale ART. 1 Prezentele dispoziţii generale de ordine interioarã pentru prevenirea şi stingerea incendiilor DG P.S.I.-001 stabilesc, pe baza Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin <>Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 9 octombrie 1998, regulile şi mãsurile care trebuie aplicate la organizarea şi desfãşurarea activitãţilor de ordine interioarã pentru a preveni apariţia condiţiilor favorizante producerii de incendii şi pentru a limita consecinţele acestora. ART. 2 Principalele condiţii care favorizeazã producerea de incendii constau în prezenta, în anumite împrejurãri determinate, în acelaşi timp şi spaţiu, a materialelor şi substanţelor combustibile, precum şi a surselor potenţiale de aprindere.
Secţiunea a 2-a Sfera de cuprindere ART. 3 Ordinea interioarã, din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, reprezintã ansamblul dispoziţiilor care trebuie stabilite, aplicate şi respectate în incinta agenţilor economici, instituţiilor şi gospodariilor populaţiei, precum şi în zonele culturilor agricole şi cu vegetaţie forestierã, înainte, în timpul şi la terminarea unor activitãţi caracterizate prin factori de risc de incendiu specifici. ART. 4 Prin dispoziţiile generale de prevenire şi stingere a incendiilor privind ordinea interioarã se reglementeazã: a) lucrãrile cu foc deschis; b) fumatul; c) asigurarea cãilor de acces, de evacuare şi de intervenţie; d) colectarea deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor combustibile, precum şi distrugerea acestora; e) efectuarea de lucrãri premergãtoare în timpul sezonului rece şi în perioadele caniculare şi secetoase.
Secţiunea a 3-a Definiţii - Terminologie ART. 5 (1) Prin foc deschis, în sensul prezentelor dispoziţii generale, se înţelege arderea în aer liber, respectiv acea ardere care nu se desfãşoarã într-un spaţiu închis de combustie. Pot fi incluse în aceasta categorie flacara produsã de: brichete, chibrituri, lumanari, lampi sau aparate de gãtit, aparate de lipire, tãiere, sudura etc., focul fãcut în aer liber în scop de încãlzire sau pentru arderea de resturi menajere ori vegetale, precum şi flacara care apare în urma unor reactii chimice. (2) În categoria foc deschis se includ şi materialele în stare incandescenta, aflate în situaţii deosebite, cum sunt: improscarile, deversarile, rasturnarile, stationarile etc., care pot provoca incendii datoritã radiatiei termice sau contactului direct cu materialele combustibile. ART. 6 Fumatul este activitatea care presupune existenta unui mijloc de aprindere (chibrit, bricheta) a tigarii, trabucului sau pipei şi a restului ce rãmâne la terminarea procesului de fumat: rest de tigara (muc), de trabuc, scrum de pipa etc. ART. 7 (1) Cãile de acces, de evacuare şi de intervenţie cuprind intrãrile şi ieşirile în şi din incinta agenţilor economici, instituţiilor, la clãdirile industriale şi civile, alte amenajãri, precum şi drumurile sau cãile de circulaţie din interiorul acestora, inclusiv intrãrile la clãdiri, la prizele de apa de la bazine sau râuri, culoarele de circulaţie dintre stive sau dintre depozite exterioare, traversarile de cale feratã. Cãile de acces, de evacuare şi de intervenţie sunt destinate sa asigure: a) evacuarea nestingherita şi în condiţii de siguranta a persoanelor aflate în pericol şi a bunurilor materiale; b) accesul în tot timpul anului al maşinilor, utilajelor şi al personalului care acţioneazã la stingerea incendiului sau la salvarea persoanelor şi a bunurilor. (2) Pe teritoriul localitãţilor, în aceasta categorie se includ şi arterele destinate circulaţiei rutiere, drumurile judeţene sau naţionale. ART. 8 (1) Deşeurile şi reziduurile combustibile sunt resturi care provin din prelucrarea materialelor şi a produselor combustibile sau din operaţiuni de condiţionare şi curatare a diverselor tipuri de produse, echipamente şi utilaje. În aceasta categorie intra şi depunerile de produse inflamabile şi de grãsimi sau de uleiuri pe elementele componente ale instalaţiilor de ventilare şi exhaustare, precum şi scaparile necontrolate de fluide combustibile. (2) Deşeurile şi reziduurile combustibile se colecteazã pentru: a) reintroducerea acestora în diferite procese productive; b) distrugerea organizatã, în anumite condiţii. (3) Ambalajele sunt luate în considerare datoritã naturii constructive a acestora (hârtie, carton, lemn, cauciuc, PVC, textile, mase plastice etc). ART. 9 Lucrãrile premergãtoare şi în timpul sezonului rece sunt ansambluri de activitãţi care trebuie sa se desfãşoare la instalaţiile şi sistemele la care este necesar sa se asigure buna funcţionare în timpul anotimpului în care se înregistreazã temperaturi scãzute. Acestea se referã întotdeauna şi la activitãţile care vizeazã înlãturarea efectelor inghetului şi caderilor abundente de zapada. ART. 10 Sezonul canicular şi secetos este acea perioada din cursul unui an când, pe parcursul mai multor zile consecutive, se înregistreazã temperaturi de peste 35╝C şi lipsa de precipitatii, situaţie care favorizeazã creşterea numãrului de incendii şi a consecinţelor negative ale acestora.
CAP. 2 Factorii de risc de incendiu specifici Secţiunea 1 Lucrãrile cu foc deschis ART. 11 (1) Aprinderea materialelor combustibile sub acţiunea focului deschis se poate face prin efecte directe sau indirecte. (2) Efectele directe constau în acţiunea nemijlocitã a flacarii sau a arcului electric asupra materialului combustibil. Parametrul esenţial este temperatura ridicatã a flacarii sau a jetului de plasma. (3) La lucrãrile de sudare oxiacetilenica, de lipire cu flacara şi de debitare cu flacara oxiacetilenica temperatura flacarii poate atinge valori cuprinse între 2.000 şi 3.0000°C (fig. nr. 1). (4) La sudarea sau la debitarea (taierea) cu arc electric, în centrul arcului temperatura atinge 10.000°C (fig. nr. 2).
Fig. nr. 1. - Temperatura la sudarea, lipirea sau debitarea cu flacara oxiacetilenica şi fig. nr. 2. - Temperatura la sudarea sau la debitarea (taierea) cu arc electric se gãsesc la pag. 5 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000.
(5) Temperatura flacarii la arderea materialelor combustibile depinde de: natura materialului, înãlţimea, compozitia şi diametrul flacarii, de pierderile de caldura prin radiaţie şi poate atinge urmãtoarele valori: a) flacara de chibrit - 600-700°C; b) flacara de lemn - 850-1.400°C; c) flacara lampii de petrol - 780-1.300°C; d) flacara de bumbac - 305°C; e) flacara de hârtie - 510°C; f) flacara de huila - 1.200°C; g) flacara de cauciuc natural - 1.100°C; h) flacara de polistiren - 1.300°C; i) flacara de sodiu metalic - 900°C; j) flacara de magneziu - 2.000°C. (6) La gaze temperatura flacarii depinde de conţinutul amestecului, fiind mai scãzutã în amestec cu aerul şi mai ridicatã în amestec cu oxigenul, astfel: a) flacara de hidrogen - 2.400-3.080°C; b) flacara de metan - 2.210-3.030°C; c) flacara de propan - 1.930°C; d) flacara de acetilena - 2.325-3.137°C. ART. 12 (1) Efectele indirecte constau în acţiunea scanteilor, brocurilor de sudura, gazelor fierbinti, flacarilor secundare, conductiei termice etc., rezultate ca efecte secundare ale utilizãrii flacarii sau arcului electric pentru sudare, lipire sau debitare. (2) În timpul operaţiunilor de sudare sau de tãiere cu flacara oxiacetilenica sau cu arc electric se formeazã scantei ori brocuri care se deplaseaza pe traiectorii diferite de la locul de producere. Acestea îşi pãstreazã potenţialul de aprindere pana la distanţe de 5-10 m. ART. 13 Scanteile au dimensiuni de la 0,01 mm pana la 0,02 mm şi dispun de energie termica, fiind capabile sa aprinda materiale uşor inflamabile şi amestecuri explozive aflate în raza lor de acţiune. ART. 14 (1) Brocurile de sudura sunt particule de metal topit sau de oxid al acestuia având diametrul între 2 şi 5 mm, care, la atingerea materialelor combustibile, pot produce aprinderea lor, initiind un incendiu la câteva ore dupã terminarea lucrãrii. (2) Brocurile, ca şi scanteile, au diferite traiectorii determinate de particularitãţile procedeului şi de caracteristicile de exploatare ale echipamentului folosit (fig. nr. 3-6).
Fig. nr. 3. - Traiectoriile scanteilor şi ale brocurilor la sudarea oxiacetilenica şi fig. nr. 4. - Traiectoriile scanteilor şi ale brocurilor la sudarea electrica se gãsesc la pag. 6 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000. Fig. nr. 5. - Traiectoriile brocurilor la debitarea (taierea) cu flacara oxiacetilenica şi fig. nr. 6. - Rãspândirea brocurilor de sudura la sudarea oxiacetilenica în funcţie de presiunea oxigenului se gãsesc la pag. 7 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000.
ART. 15 Acţiunea îndelungatã a radiatiei termice sau a gazelor fierbinti ascendente care se produc în timpul operaţiunilor de sudare poate genera incendii în zone mai apropiate sau mai indepartate de locul sudarii (fig. nr. 7).
Fig. nr. 7. - Efectul îndelungat al gazelor de ardere fierbinti produse în timpul sudarii se gãseşte la pag. 7 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000.
ART. 16 Flacarile secundare pot fi determinate de pãtrunderea monoxidului de carbon (CO) sau a hidrogenului H(2), produşi intermediari combustibili ai reacţiei dintre oxigen şi acetilena, din zona duzei aparatului de sudura, care nu s-au consumat în întregime în flacara iniţialã. Aceste flacari de culoare bleu-pal pot aparea în fante, fisuri, imbinari apropiate sau la capatul unei conducte (fig. nr. 8).
Fig. nr. 8. - Fenomenul flacarii secundare se gãseşte la pag. 8 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000. ART. 17 Conductia termica prin piese metalice constituie, în anumite situaţii, efect indirect de producere a incendiului datorat lucrãrilor de sudare. Fenomenul este determinat de conductivitatea termica mare a metalelor care favorizeazã transferul de caldura la distanţe mari de zona aplicãrii socului termic (fig. nr. 9).
Fig. nr. 9. - Aprinderea izolatiei sau a unui material combustibil datoritã transmiterii caldurii se gãseşte la pag. 8 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000.
ART. 18 În categoria efectelor indirecte pot fi incluse şi unele influente negative determinate de folosirea curentului electric la sudarea electrica, cum ar fi: a) transmiterea accidentala de curent electric prin instalatia de sudare în conductoarele neutre sau punerea la pãmânt a circuitului primar; b) existenta unor contacte imperfecte sau a defectelor de izolatie; c) racordarea necorespunzãtoare a pieselor de sudare; d) secţiunea redusã sau ruperea cordonului (cablului) de sudare; e) apariţia curentilor indusi în piesele metalice din jurul cablurilor de sudare, la sudarea în curent alternativ.
Secţiunea a 2-a Focul deschis ART. 19 (1) Focul deschis se foloseşte, de regula, în scopuri utilitare, pentru gãtit, încãlzit sau în scop distractiv, cum ar fi focul de tabara, focul pentru arderea miristilor, focul pentru arderea gunoaielor şi deşeurilor, focul pentru încãlzire în hale industriale şi clãdiri în construcţie. (2) Se interzice lãsarea fãrã supraveghere a focului deschis. Scãpat de sub control, focul deschis se poate propaga la materialele şi elementele combustibile din apropiere. ART. 20 (1) În aer liber principalul factor favorizant în propagarea focului îl constituie vantul, prin direcţia şi viteza sa. (2) Alţi factori favorizanti în propagarea focului sunt: prezenta materialelor combustibile în apropiere (ierburi, frunze, capite de fan sau resturi vegetale, construcţii din lemn etc.) şi configuraţia terenului care poate determina crearea curentilor de aer. (3) Dacã temperatura flacarii depãşeşte 700-800°C, fenomenul principal implicat în propagarea focului îl constituie radiatia termica a flacarii. ART. 21 (1) Alt mod de propagare a focului îl constituie gazele fierbinti degajate de ardere. (2) Propagarea focului se poate face şi prin scanteile sau particulele incandescente degajate de ardere şi purtate de vant sau de curentii de aer.
Secţiunea a 3-a Fumatul ART. 22 (1) Incendiile produse de fumat se datoreazã atât flacarii (chibrit, bricheta) utilizate pentru aprinderea tigarii, pipei sau trabucului, cat şi restului ce rãmâne la terminarea procesului de fumat. (2) Flacara de chibrit are o durata de ardere de circa 20 de secunde. Chibritul aprins şi aruncat la întâmplare poate iniţia incendierea materialelor uşor inflamabile, cum sunt: paiele de grâu (când gradul de uscare este avansat şi curentii de aer favorabili), resturi de hârtie şi lichide inflamabile, aflate în vase deschise sau imprastiate. (3) Se interzice aprinderea unui chibrit sau a unei brichete într-o atmosfera potenţial exploziva şi în încãperi închise în care s-au produs scurgeri de gaze, aprinderea amestecului gaz-aer fiind, de regula, instantanee. ART. 23 (1) Temperatura unei tigari aprinse este cuprinsã între 550 şi 600°C, iar timpul de ardere diferã în funcţie de calitatea tigarii, fiind cuprins între 7,5 şi 12 minute. (2) Analizând aprinderea unor materiale combustibile de la resturi de tigara aprinsa, experimental s-au obţinut urmãtoarele rezultate: a) materialele din bumbac 100% se aprind în 30 de secunde şi ard mocnit în continuare; b) materialele tip bumbac 67% se aprind dupã 6-7 minute; c) materialele tip bumbac 50% (PE 50%) se aprind dupã 5-10 minute şi ard mocnit pe porţiuni limitate; d) materialele realizate în întregime din fire şi fibre sintetice (relon, viscoza, PE, PA) se termodegradeaza sub forma de topitura care nu se aprinde; e) materialele de origine animala (lana, mãtase naturala) se termodegradeaza şi nu favorizeazã arderea mocnita; f) vatelina se carbonizeaza fãrã a prezenta puncte de incandescenta şi fãrã a se aprinde; g) zegrasul se aprinde mocnit, influentand aprinderea celorlalte elemente de tapiterie cu care se afla în contact; h) rumegusul arde mocnit 2-3 ore, dupã care, cu probabilitate scãzutã, are loc aprinderea cu flacara; i) talasul de lemn se aprinde, în cazuri rare, dupã 1-2 ore; j) hârtia se aprinde în circa 30-45 de minute; k) paiele şi fanul se aprind, numai în stare uscata, în 30-45 de minute; l) litiera de padure (frunze, produse vegetale etc.) se aprinde dupã 2-2,5 ore, în funcţie de umiditate. (3) În cazul tigarilor aprinse sau al resturilor acestora, fenomenul de aprindere depinde de numerosi factori, cum sunt: curentii de aer, umiditatea, posibilitatea acumularii caldurii, modul de dispunere a materialelor combustibile, posibilitatea realizãrii aportului de aer proaspãt. (4) Prin urmare, la marea majoritate a materialelor combustibile exista o faza intermediara de 1-3 ore de ardere mocnita, care este cea mai probabila în considerarea tigarii drept sursa de aprindere în cazul producerii unui incendiu.
Secţiunea a 4-a Cãile de acces, de evacuare şi de intervenţie ART. 24 În privinta cãilor de acces, de evacuare şi de intervenţie intereseazã starea acestora, practicabilitatea şi identificarea lor cu usurinta, elemente esenţiale în scurtarea (reducerea) timpilor operativi de intervenţie, în special a timpului de deplasare [T(3)] şi a timpului normalizat de evacuare [T(ne)]. ART. 25 Menţinerea în stare de utilizare a cãilor de acces, de evacuare şi de intervenţie pe toatã durata zilei şi în orice anotimp la parametrii la care au fost proiectate şi realizate, precum şi cunoaşterea operativã a oricãror situaţii ce pot impiedica din motive obiective folosirea acestora în condiţii de siguranta reprezintã cerinţe fundamentale referitoare la aceste cai.
Secţiunea a 5-a Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile ART. 26 Prezenta deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor, precum şi a scurgerilor necontrolate de fluide combustibile poate favoriza, în anumite condiţii, propagarea focului pe suprafeţe exterioare intinse, precum şi în/din interiorul clãdirilor. ART. 27 Praful sau pulberile combustibile depuse ori acumulate pe elemente de construcţie, pe utilaje şi echipamente, îndeosebi pe aparate de încãlzit şi similare acestora, constituie factori de propagare a focului şi focare de explozie. ART. 28 (1) Lacurile şi vopselele sub forma de depuneri în cabinele de vopsire şi tubulaturile de ventilaţie prezintã în timp tendinta de autoaprindere la contactul cu aerul. Aceeaşi caracteristica o au uleiurile şi grasimile. (2) Pericolul creste atunci când vopselele şi lacurile conţin pigmenti cu reactivitate mare în combinatie cu diluanti care au conţinut de toluen sau alte lichide inflamabile peste limitele admise. ART. 29 (1) Absorbtia uleiurile de cãtre materiale poroase favorizeazã procesul de autoaprindere prin piroliza celulozei din structura tesaturilor. (2) Ca sursa de autoaprindere uleiurile vegetale sunt mai periculoase decât cele de origine animala, exceptând uleiul de peste. (3) Capacitatea uleiurilor de a se autoaprinde se apreciazã prin indicele de iod (grame de iod care se combina cu 100 g ulei), fiind susceptibile de a se autoaprinde cele care au acest indice peste 80 (uleiurile de ricin, masline, sfecla, bumbac, porumb, soia, floarea-soarelui, canepa, nuca, în şi peste). (4) În funcţie de natura materialului, deşeurile impregnate cu uleiuri pot iniţia incendii prin autoaprindere dupã 2-4 ore. ART. 30 Pentru unele ambalaje necombustibile se au în vedere curatarea şi spalarea acestora de resturile de conţinut (toxic, inflamabil sau cu pericol de incendiu) şi aruncarea ori tratarea (neutralizarea) acestui amestec.
Secţiunea a 6-a Sezonul rece ART. 31 Perioada sezonului rece este caracterizatã de incendii datorate sistemelor şi mijloacelor de încãlzire utilizate în clãdiri pentru menţinerea temperaturii mediului interior la anumite niveluri de confort necesare desfãşurãrii în condiţii corespunzãtoare a activitãţilor economico-sociale şi culturale. ART. 32 (1) Sobele metalice, în special cele cu combustibil lichid, prezintã un pericol mai ridicat decât sobele cu acumulare de caldura. Testele efectuate pentru urmãrirea functionarii sobelor cu combustibil lichid, realizate în condiţii normale de exploatare, au pus în evidenta temperaturi maxime de 450°C la arzator, 380°C la plita şi 250°C la pereţii laterali. (2) Temperatura scade la 80°C la distanţe între 5 şi 30 cm de soba. ART. 33 (1) Scanteile şi particulele aprinse ce ies pe cos pot ajunge la o distanta de 25-30 m şi sunt sursele care genereazã cel mai frecvent incendii, dacã acoperisul casei sau acoperisurile caselor din apropiere sunt combustibile sau prezintã depuneri de praf, funingine, rumegus şi alte pulberi combustibile. (2) Caldura sau scanteile care ies prin fisurile unui cos de fum deteriorat prin cutremure, vibratii, alunecãri de tren etc. ori datoritã vechimii imobilului constituie surse de aprindere, dacã în zona lor exista elemente de construcţie sau structuri din lemn (grinzi, barne, suport acoperis etc.). ART. 34 Aprinderea funinginii depuse pe pereţii interiori poate produce o temperatura de 800-1.000°C. ART. 35 Burlanele metalice pot constitui surse de iniţiere a incendiilor în urmãtoarele situaţii: a) prin contactul direct al pereţilor acestora, cu temperatura ridicatã, cu materialele combustibile ale construcţiilor sau cu dotãrile interioare; b) prin disiparea caldurii, a gazelor de ardere sau a flacarilor în cazul imbinarilor insuficiente datorate desfacerii legãturilor acestora prin încãlzire şi dilatare; c) prin gaurile sau prin fisurile din corpul burlanului, provocate de exploatarea îndelungatã a acestuia sau datoritã corodarii. ART. 36 Aparatele electrice de încãlzit cu element incalzitor în cuva de ulei pot constitui sursa de aprindere, deoarece în funcţionarea fãrã termostat temperatura pereţilor cuvei poate atinge 150°C, fata de maximum 75°C, când acestea funcţioneazã cu termostat. ART. 37 Resourile constituie o sursa frecventa de aprindere prin plasarea lor necorespunzãtoare sub birouri, rafturi, tejghele, unde probabilitatea de a intra în contact cu materiale combustibile (textile, hârtie, lemn etc.) este foarte mare. ART. 38 Resourile improvizate şi artizanale prezintã risc deosebit datoritã puterii mari a acestora şi a deficienţelor pe circuitele de alimentare, aspecte care conduc la suprasolicitarea instalaţiei electrice la care sunt racordate (conductori, prize, stechere etc.). ART. 39 Efectele sezonului rece (inghet şi depuneri de zapada) pot influenta în sens negativ şi operaţiunile de intervenţie la stingerea incendiilor prin reducerea posibilitãţilor de folosire a surselor de alimentare cu apa, de acces la locul incendiului şi, mai ales, a vitezei de deplasare a autospecialelor.
Secţiunea a 7-a Perioade caniculare şi secetoase ART. 40 În perioadele caniculare şi secetoase, sub influenta directa a razelor solare creste gradul de uscaciune a plantelor şi materialelor combustibile sau se produc cresteri mari de volum în timp scurt ale vaporilor şi ale gazelor inflamabile aflate în rezervoare, recipiente sau în alte ambalaje de stocare. ART. 41 Uscaciunea avansatã favorizeazã, pe de o parte, aprinderea materialelor combustibile de la surse cu energie de aprindere mai mica decât în mod obişnuit şi în timp mai scurt decât cel de manifestare a sursei, iar pe de alta parte, propagarea cu viteza ridicatã a focului. ART. 42 Creşterile rapide ale volumului vaporilor şi gazelor inflamabile determina cresteri bruste ale presiunii în rezervoarele sau recipientele de pãstrare a produselor respective, sub efectul cãreia pot aparea frecvent explozii, urmate de incendii. ART. 43 Temperaturile atmosferice ridicate determina degajari masive de substanţe volatile şi inflamabile din componenta unor materiale de protecţie sau de izolare care se pun în opera în special în timpul zilei. ART. 44 În perioadele caniculare şi/sau secetoase sunt vizate de efectele acestora: a) culturile agricole, în special cele de cereale paioase; b) depozitele de furaje şi plante tehnice aferente sectoarelor zootehnice şi din gospodãriile populaţiei; c) zonele cu vegetaţie forestierã; d) locuintele şi anexele gospodãreşti, în special cele din mediul rural ale cãror elemente de construcţie sunt executate din lemn; e) recipientele, rezervoarele şi alte categorii de ambalaje care conţin lichide uşor inflamabile şi gaze lichefiate sub presiune; f) substantele care se descompun sub acţiunea luminii solare (fosfor alb, fosfor galben, amestecuri de clor şi brom cu unele gaze etc.); g) sursele naturale de apa pentru incendiu, cãrora le scad nivelul şi debitul.
CAP. 3 Reguli şi mãsuri de prevenire şi stingere a incendiilor Secţiunea 1 Lucrãrile cu foc deschis ART. 45 (1) Nerealizarea mãsurilor de prevenire a incendiilor, prevãzute în prezentele dispoziţii generale, conduce la interzicerea executãrii lucrãrilor cu foc deschis. (2) Lucrãrile cu foc deschis se vor executa şi se vor supraveghea numai de persoane calificate, experimentate şi instruite. ART. 46 Persoana fizica cu atribuţii de conducere (primar, patron, utilizator etc.) va reglementa prin document scris (decizie, dispoziţie etc.) modul de executare a lucrãrilor cu foc deschis, activitate care presupune: a) stabilirea, dacã este cazul, a locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrãri cu foc deschis (topirea bitumului, arderea reziduurilor combustibile, curatari prin ardere etc.) şi a persoanelor care le supravegheazã; b) stabilirea locurilor (zonelor) cu pericol de incendiu în care este interzisã utilizarea focului deschis; c) nominalizarea persoanelor care au dreptul sa emita permis de lucru cu foc; d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunostinta şi pãstrare a permisului de lucru cu foc; e) întocmirea unei instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrãri, care sa fie ţinuta de executant asupra sa şi prelucrata cu acesta înainte de începerea lucrãrii. ART. 47 Este interzisã folosirea focului deschis în locurile (încãperile, zonele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport etc.) în care se prelucreaza, se utilizeazã, se depoziteaza, se vehiculeaza, se manipuleaza materiale şi substanţe combustibile sau care, în prezenta focului deschis, prezintã pericol de incendiu sau de explozie, precum şi în apropierea acestora, cum sunt: a) instalaţiile de producere, prelucrare, reglare, comprimare, transport şi distribuţie a gazelor combustibile (gaz metan, gaz de sonda, gaz de furnal, acetilena, hidrogen etc.) şi a oxigenului; b) instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport şi distribuţie a lichidelor combustibile (produse petroliere, vopsele, lacuri etc.); c) gospodãriile de ungere şi actionarile hidraulice cu ulei sau cu alte lichide combustibile; d) secţiile şi atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, de modelarii, de acoperiri metalice, de întreţinere şi reparatie a autovehiculelor şi utilajelor de ridicat şi stivuit, de vulcanizare, tapiterie, croitorie etc.; e) depozitele de lichide combustibile (benzina, benzen, vopsele, lacuri, solventi, uleiuri, motorina etc.), material lemnos şi produse din lemn, produse textile şi de hârtie, carbid, mase plastice, recipiente transportabile cu gaze comprimate, explozivi etc.; f) încãperile în care se executa operaţiuni de spalare sau de curatare cu produse petroliere (benzina, neofalina, parchetin, petrosin etc.), precum şi de vopsire în care s-au folosit solventi inflamabili; g) încãperile unde se executa lucrãri de finisaj cu substanţe combustibile; h) încãperile şi podurile clãdirilor ale cãror elemente de construcţie sunt realizate din materiale combustibile; i) laboratoarele şi staţiile-pilot în care se utilizeazã substanţe combustibile; j) încãperile de încãrcat acumulatori; k) încãperile cu echipament electric de calcul, mãsura, control, automatizare, semnalizare, control trafic; l) încãperile speciale de cabluri electrice; m) construcţiile civile (publice), pe timpul programului cu publicul (magazine, teatre, expoziţii, cinematografe etc.), şi alte locuri stabilite. ART. 48 Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m fata de locurile cu pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc.), respectiv 10 m fata de materiale sau substanţe combustibile (lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc.), fãrã a fi supravegheat şi asigurat prin mãsuri corespunzãtoare. ART. 49 Permisul de lucru cu foc (autorizaţia de lucru) prevãzut la art. 39 alin. (3) din Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin <>Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 , se întocmeşte în doua exemplare, dintre care unul se înmâneazã şefului formatiei de lucru sau persoanei care executa operaţiunile cu foc deschis, iar celãlalt rãmâne la emitent (şeful sectorului de activitate unde se executa lucrarea). ART. 50 (1) Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalatie etc., în care se executa operaţiuni cu foc deschis, are obligaţia sa asigure mãsuri pentru: a) pregãtirea locului, conform art. 39 alin. (2) din Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin <>Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 ; b) instruirea personalului; c) controlul dupã terminarea lucrãrii. (2) În cazul lucrãrilor cu foc deschis care se executa în instalaţii şi în alte locuri (zone) cu risc ridicat de incendiu sau de explozie, persoana cu atribuţii de conducere va dispune luarea şi a altor mãsuri de protecţie specifice. ART. 51 Permisul de lucru cu foc este valabil o singura zi. La terminarea lucrului permisul de lucru cu foc se preda de cãtre executant emitentului. În mod similar se procedeazã şi în cazul autorizaţiei de lucru. ART. 52 Echipamentele şi aparatele utilizate pentru executarea lucrãrilor cu foc deschis trebuie sa fie în buna stare de funcţionare. De îndeplinirea acestei cerinţe rãspunde executantul. ART. 53 Toate echipamentele şi aparatele de sudura se întreţin şi se verifica în conformitate cu instrucţiunile furnizorului. Proprietarul acestora trebuie sa facã dovada efectuãrii întreţinerii şi verificãrii lor la termen şi de cãtre personal sau persoane fizice de specialitate. ART. 54 Pregãtirea locului unde urmeazã sa se execute operaţiunea de sudare sau de tãiere cu flacara oxiacetilenica presupune: a) inconjurarea acestuia cu panouri necombustibile cu înãlţimea de minimum 2 m şi bine ancorate de podea; b) protecţia pardoselii din material combustibil cu un strat de nisip cu grosimea de 2 cm, cu tabla sau cu plãci din materiale necombustibile; c) îndepãrtarea materialelor şi substanţelor combustibile transportabile la o distanta de cel puţin 10 m de locul sudarii sau tãierii; d) curatarea pieselor vopsite pe o porţiune de cel puţin 100 mm de o parte şi de alta în jurul punctului de lucru; e) umezirea cu apa sau protejarea cu panouri necombustibile a materialelor şi elementelor de construcţie combustibile fixe pentru a fi ferite de contactul cu scanteile sau brocurile de sudura, cu flacara sau cu alte particule de materiale incandescente; f) înlãturarea posibilitãţilor ca sursele de foc (scantei, particule incandescente etc.) sa între în contact cu materialele combustibile care se afla în încãperile adiacente sau la cota inferioarã, prin acoperirea sau obturarea golurilor ori orificiilor din pardoseala şi pereţi cu plãci sau dopuri necombustibile; g) amplasarea la distanţe de siguranta a generatorului de acetilena transportabil şi a buteliei de oxigen, astfel: cel puţin 10 m între acestea şi locul de sudura sau orice sursa cu foc deschis şi, respectiv, cel puţin 5 m între ele; h) dotarea cu mijloace de prima intervenţie corespunzãtoare; i) asigurarea prezentei persoanei desemnate sa supravegheze executarea lucrãrilor cu foc deschis. ART. 55 (1) Generatoarele de acetilena transportabile se instaleaza, de regula, în aer liber, în afarã incaperii unde se sudeaza şi ferite de razele solare ori de sursele cu foc deschis. (2) În mod excepţional se admite instalarea unui singur generator de acetilena transportabil numai în încãperi în care se executa lucrãri de reparaţii, montaj sau de întreţinere cu caracter temporar, cu respectarea urmãtoarelor condiţii: a) debitul maxim de acetilena sa nu depãşeascã 3,2 mc/h; b) generatorul sa fie verificat şi sa posede placa de timbru; c) incarcatura de carbid sa nu fie mai mare de 4 kg; d) încãperea sa aibã un volum de minimum 350 mc şi sa fie bine ventilata; e) sa existe posibilitatea asigurãrii distantelor de siguranta; f) sa se realizeze, pe toatã durata amplasarii generatorului în încãpere, oprirea functionarii eventualelor utilaje care lucreazã cu flacara sau produc scantei. ART. 56 (1) Lucrãrile de sudare la instalaţii, rezervoare, recipiente şi conducte prin care s-au vehiculat şi în care s-au depozitat substanţe combustibile sau vapori inflamabili se vor efectua numai dupã golirea, aerisirea, spalarea, umplerea cu apa sau cu gaz inert, izolarea acestora prin flanse oarbe de restul instalaţiilor şi dupã efectuarea analizelor de laborator. (2) Piesele, instalaţiile şi materialele la care se vor executa operaţiuni de sudare sau de tãiere se vor curata în prealabil de materiale combustibile, cum sunt uleiurile, textilele etc. ART. 57 În timpul executãrii lucrãrii trebuie sa se asigure: a) supravegherea permanenta şi cu atentie a flacarii, a dispersiei (rãspândirii) şi a traiectoriilor scanteilor sau particulelor de materiale incandescente şi a intensitatii fluxului de caldura; b) strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apa; c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilena, dacã durata întreruperii executãrii lucrãrii depãşeşte 10 minute; d) interzicerea agatarii arzatoarelor (chiar stinse) de buteliile de oxigen sau de generatoarele de acetilena; e) neefectuarea de deplasãri cu arzatoarele aprinse în afarã zonei de lucru sau de urcari pe scãri, schele etc.; f) evacuarea carbidului din generator în cazul întreruperii lucrului pe o perioada mai îndelungatã. ART. 58 Dupã terminarea lucrãrii trebuie sa se asigure, de regula, urmãtoarele: a) verificarea minuţioasã a locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacã nu s-au creat focare de incendiu (zone incandescente, miros de ars sau degajari de fum etc.); b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificandu-se dacã starea lor este intactã, şi luarea de mãsuri în consecinta; c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia; d) depozitarea în condiţii de siguranta a echipamentelor folosite la lucrare; e) reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la cel puţin 6 ore de la terminarea lucrãrii; f) colectarea namolului (slamului) de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un loc special amenajat. ART. 59 În toate cazurile în care este constituit şi funcţioneazã un serviciu privat de pompieri civili se va asigura înregistrarea la acesta a permisului de lucru cu foc (autorizaţiei de lucru), înainte de începerea efectivã a lucrãrii.
Secţiunea a 2-a Fumatul ART. 60 Reglementarea fumatului este obligatorie în cadrul fiecãrui agent economic sau al fiecãrei instituţii publice şi, când este cazul, la nivelul unitãţii administrativteritoriale şi se face prin dispoziţie scrisã data de persoana fizica cu atribuţii de conducere. ART. 61 (1) Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folositã de mai mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisã de proprietarul construcţiei sau al amenajãrii respective, însuşitã de utilizatorii în cauza. (2) În dispoziţie se vor mentiona: a) locurile (zonele) cu pericol de incendiu sau de explozie în care este interzis fumatul sau, dupã caz, accesul cu tigari, chibrituri sau brichete; b) locurile amenajate pentru fumat; c) persoanele desemnate sa rãspundã de supravegherea respectãrii reglementãrii pe locuri şi sectoare de activitate; d) alte date şi informaţii necesare sa fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu. ART. 62 Fumatul este interzis, de regula, în toate locurile în care nu se admite folosirea focului deschis, prevãzute de prezentele dispoziţii generale, precum şi în: a) spaţiile de cazare comuna; b) încãperile cu echipament electronic de calcul, mãsura, control şi automatizare; c) încãperile centralelor termice; d) locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile; e) lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împãdurite. ART. 63 În toate zonele (locurile) în care este interzis fumatul se vor instala indicatoare de securitate specifice, prevãzute de reglementãrile în vigoare. ART. 64 Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clãdirilor nu vor fi amplasate la o distanta mai mica de 40 m fata de locurile în care exista pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc.), 10 m fata de locurile în care exista materiale solide combustibile (lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum) şi 50 m fata de culturile de cereale paioase în perioada coacerii şi recoltarii sau de zonele împãdurite. ART. 65 La locurile stabilite pentru fumat se vor prevedea scrumiere, vase cu apa, nisip sau pãmânt, gropi şi se vor instala inscripţii "LOC PENTRU FUMAT". ART. 66 Scrumierele şi vasele din interiorul clãdirilor (coridoare, holuri etc.) se amplaseaza astfel încât sa nu fie posibila aprinderea materialelor combustibile din apropiere (draperii, perdele, jaluzele etc.). ART. 67 În locurile de munca unde este permis fumatul se vor asigura scrumiere. Acestea se amplaseaza astfel încât sa nu facã posibila aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum sunt cele de birotica şi altele. ART. 68 Depunerea în scrumiere, vase sau gropi a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie, carton, textile etc.) este interzisã. ART. 69 Golirea scrumierelor şi a vaselor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care exista materiale combustibile este interzisã. ART. 70 Aruncarea la întâmplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse este interzisã. ART. 71 Se recomanda sa se evite fumatul, în perioadele de relaxare sau de odihna, în paturi, pe canapele, fotolii etc.
Secţiunea a 3-a Asigurarea cãilor de acces, de evacuare şi de intervenţie ART. 72 Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţiile operative în caz de urgenta publica de incendiu, în vederea salvãrii şi acordãrii ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi limitãrii efectelor acestora, trebuie sa fie asigurat în permanenta la toate: a) construcţiile de orice fel (industriale, social-administrative, speciale etc.) şi încãperile acestora; b) instalaţiile tehnologice şi anexe; c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, finite şi auxiliare; d) instalaţiile, aparatele şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi la punctele de comanda ale acestora (centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, aparate de control şi semnalizare ale instalaţiilor sprinkler, staţii de pompe de apa, claviaturile şi vanele reţelelor de apa, abur, drencer, gaze inerte şi spuma, hidranti de incendiu, stingatoare, pichete de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apa, rampe ale surselor de apa naturale, posturi telefonice de anuntare a incendiilor etc.); e) dispozitivele de actionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu (cortine metalice de siguranta, trape de evacuare a fumului şi gazelor fierbinti, clapete de pe tubulatura de ventilaţie, exhaustare şi transport pneumatic, obloane, ferestre şi usi de închidere a golurilor din elementele de compartimentare impotriva incendiilor); f) tablourile de distribuţie şi intrerupatoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de forta şi iluminat de siguranta şi la sursele de rezerva care sunt destinate sa alimenteze receptoare electrice cu rol în caz de incendiu; g) claviaturile şi vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare, care trebuie manevrate în caz de incendiu, şi punctele de comanda ale acestora (gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare); h) celelalte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu (vehicule pentru tractare, transport sau izolare, cisterne ori autocisterne de apa şi cheile de pornire a acestora etc.). ART. 73 (1) Cãile de acces, de evacuare şi de intervenţie trebuie sa fie menţinute în permanenta, în orice anotimp, practicabile şi curate. Aceasta obligaţie revine persoanelor juridice sau fizice care administreazã construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective. (2) Administratorii în cauza vor semnala prin indicatoare, potrivit prevederilor legale în vigoare, prezenta unor asemenea mijloace şi vor atentiona asupra regulilor care trebuie respectate. ART. 74 Blocarea cãilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lãţimea sau înãlţimea libera de circulaţie stabilitã ori care prezintã pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificãri la acestea, prin care se inrautateste situaţia iniţialã, sunt interzise. ART. 75 Peste şanţurile sau sãpãturile executate pe cãile de acces, de evacuare şi de intervenţie se vor amenaja treceri (podeţe) bine consolidate sau se vor asigura cai ocolitoare, semnalizate corespunzãtor. ART. 76 (1) Gararea locomotivelor şi a vagoanelor de cale feratã în intersectiile cu drumurile uzinale sau cu cãile de acces rutiere este interzisã. (2) În cazul în care locomotivele sau vagoanele sunt blocate, din motive tehnologice, în intersectiile cu drumurile uzinale sau cu cãile de acces rutiere, se va asigura tractarea în cel mai scurt timp a materialului rulant ori se vor stabili rute de ocolire a intersectiei, semnalizate corespunzãtor. ART. 77 Se interzice blocarea în poziţie deschisã a uşilor de la casele scarilor, de pe coridoare, a celor cu dispozitive de autoinchidere sau a altor usi care, în caz de incendiu, au rol sa opreascã pãtrunderea fumului, a gazelor fierbinti şi propagarea incendiilor pe verticala sau pe orizontala. ART. 78 (1) Dispozitivele care asigura închiderea automatã în caz de incendiu a elementelor de protecţie a golurilor (usi, obloane etc.), cele de actionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie închisã uşile încãperilor tampon vor fi în permanenta în stare de funcţionare. (2) Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie sa permitã deschiderea cu usurinta a acestora în caz de incendiu. ART. 79 (1) Cãile de acces, de evacuare şi de intervenţie se vor marca cu indicatoare de securitate, conform reglementãrilor legale în vigoare, astfel încât traseele acestora sa poatã fi recunoscute cu usurinta, atât ziua cat şi noaptea, de persoanele care le utilizeazã în caz de incendiu. (2) Se vor monta indicatoare corespunzãtoare la rampele scarilor care duc la demisol sau la subsol ori la uşile de acces cãtre spaţii şi încãperi din care evacuarea nu poate fi continuatã. ART. 80 În casele scarilor, pe coridoare sau pe alte cai de evacuare ale clãdirilor nu se admite amenajarea de încãperi ori locuri de lucru, depozitarea etc., care ar putea impiedica evacuarea persoanelor şi a bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie. ART. 81 Cheile uşilor de acces în clãdiri şi cele ale încãperilor incuiate se pãstreazã în locuri sau la persoane desemnate, astfel încât aceste chei sa poatã fi identificate şi folosite în caz de necesitate (intervenţie, control, verificãri etc.).
Secţiunea a 4-a Colectarea deşeurilor, reziduurilor combustibile şi a ambalajelor şi distrugerea lor ART. 82 (1) Deşeurile şi reziduurile combustibile, utilizate ori rezultate din procesul tehnologic, se colecteazã ritmic, dar obligatoriu la terminarea schimbului şi se depun în locurile destinate depozitarii sau distrugerii lor, astfel încât la locurile de munca sa fie în permanenta curãţenie. (2) Se colecteazã: a) pulberile, rumegusul şi talasul, scamele sau resturile textile şi alte deşeuri combustibile depuse (acumulate) pe pardoseli, pereţi, instalaţii, maşini, utilaje, aparatura, canale sau alte locuri, precum şi maculatura de birotica; b) scurgerile de lichide combustibile de pe sol, pardoseli, instalaţii, maşini şi utilaje, canale sau din alte locuri; c) ambalajele care prezintã pericol de incendiu sau de explozie (lemn, carton, metalice pentru produse inflamabile, carbid etc.); d) depunerile de grãsimi, vopsele, lacuri etc. de pe elementele instalaţiilor de evacuare. ART. 83 (1) Pentru orice tip de activitate se stabileşte modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor. (2) Gestionarea acestora presupune: a) nominalizarea, dupã caz, a deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor specifice activitãţii; b) indicarea regimului de colectare şi curatare; c) locurile de depozitare şi modul de distrugere sau de valorificare; d) desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor; e) completarea datelor noi la apariţia oricãror modificãri de situaţii. ART. 84 Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide (carpe, calti, bumbac, rumegus etc.), care conţin astfel de produse, se colecteazã în cutii sau în vase metalice ori cu captuseala metalicã interioarã, prevãzute cu capac, amplasate în locuri fãrã risc de incendiu şi marcate. ART. 85 Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizeaza, se vor depozita, cu asigurarea distantelor de siguranta fata de clãdiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împãdurite şi alte materiale combustibile, în raport de natura şi de proprietãţile fizico-chimice ale acestora. ART. 86 Ambalajele metalice, din material plastic sau din sticla reutilizabile se curata, se spala, sau se neutralizeaza de restul conţinutului cu materiale adecvate şi se depoziteaza în locuri special destinate. ART. 87 Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se mai reutilizeaza, se vor distruge prin ardere în crematorii amenajate şi amplasate astfel încât sa nu punã în pericol viata oamenilor, clãdirile, instalaţiile, culturile agricole, suprafeţele împãdurite şi alte materiale combustibile. Aceste crematorii trebuie sa posede autorizaţiile prevãzute de lege. ART. 88 Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care degaja prin ardere substanţe sau compuşi periculosi pentru viata sau pentru mediu, pot fi distruse prin foc deschis sub supraveghere, cu respectarea prevederilor în vigoare şi ale prezentelor dispoziţii generale.
Secţiunea a 5-a Reguli pentru sezonul rece ART. 89 Înainte de începerea sezonului rece se vor controla şi se vor inlatura defecţiunile constatate, asigurându-se buna funcţionare a: a) instalaţiilor şi a sistemelor de încãlzire existente la agenţi economici, instituţii publice şi la gospodãriile populaţiei (surse de caldura, conducte, corpuri şi elemente de încãlzire, sobe, coşuri şi canale de fum etc.); b) instalaţiilor de încãlzire din încãperi în care sunt montate instalaţiile de stingere cu apa, precum şi cele de depozitare a substanţelor chimice de stingere şi din spaţiile de garare a autospecialelor; c) serpentinelor de încãlzire cu aburi sau apa calda a cãminelor, rezervoarelor de depozitare a lichidelor combustibile, a gazelor sau apei pentru stingerea incendiilor; d) dispozitivelor de încãlzire a armaturilor de siguranta de la rezervoarele de lichide combustibile sau gaze lichefiate; e) conductelor şi furtunurilor de aburi de la instalaţiile de stingere, precum şi a celor din diverse instalaţii de producţie şi auxiliare. ART. 90 Componentele instalaţiilor de stingere cu apa, care sunt expuse inghetului în timpul iernii şi nu sunt prevãzute cu dispozitive fixe de încãlzire, vor fi protejate impotriva inghetului. ART. 91 Se vor asigura uneltele şi accesoriile pentru deszapezirea drumurilor şi a cãilor de acces, de evacuare şi de intervenţie. ART. 92 Cãile de acces şi accesul la sursele de apa sau la dispozitivele de punere în funcţiune a instalaţiilor de stingere se vor curata de zapada şi gheaţa, asigurându-se menţinerea permanent libera a acestora. ART. 93 Personalul destinat sa rãspundã de aprinderea şi de stingerea focurilor va fi instruit asupra regulilor ce trebuie respectate şi, respectiv, luate pe timpul sezonului rece.
Secţiunea a 6-a Reguli pentru perioadele caniculare sau secetoase ART. 94 În perioadele caniculare sau secetoase persoana fizica cu atribuţii de conducere (primar, patron, utilizator etc.) va elabora un program de mãsuri speciale care sa contracareze efectele negative ale acestora în sfera prevenirii şi stingerii incendiilor. ART. 95 Mãsurile speciale trebuie sa cuprindã: a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creste riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitatii; b) interzicerea utilizãrii focului deschis în zonele afectate de uscaciune avansatã; c) restrictionarea efectuãrii, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrãri care creeazã condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajari de substanţe volatile sau supraincalziri excesive; d) asigurarea protejãrii fata de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbra (copertine, soproane deschise etc.) sau, dupã caz, prin rãcire cu perdele de apa rece; e) îndepãrtarea din locurile unde se afla a obiectelor optice (inclusiv a cioburilor de sticla) care pot acţiona în anumite condiţii drept concentratori ai razelor solare; f) intensificarea patrularilor în zonele cu culturi agricole şi în cele frecventate pentru agrement în locuri cu vegetaţie forestierã; g) asigurarea rezervelor de apa pentru incediu şi verificarea zilnica a situaţiei existente; h) verificarea operativitatii de acţiune a formatiilor de intervenţie ale serviciilor de pompieri civili; i) mediatizarea incendiilor determinate de efectele sezonului canicular şi secetos, prin detalierea cauzelor şi a împrejurãrilor favorizante. ART. 96 Mãsurile speciale stabilite vor fi aduse la cunostinta tuturor salariaţilor şi, dupã caz, populaţiei.
CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 97 Prevederile prezentelor dispoziţii generale se aplica în orice activitate economicã, socialã, financiarã şi administrativã. ART. 98 În vederea aplicãrii prezentelor dispoziţii generale factorii de decizie (patron, utilizator, administrator şi, dupã caz, primar etc.) vor stabili, prin actele de autoritate prevãzute de lege, aspectele de natura organizatoricã şi vor lua mãsuri de elaborare a unor metodologii, proceduri, instrucţiuni şi altele asemenea, pentru detalierea anumitor prevederi. ------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
