Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
--------
*) Opinie separatã la Decizia nr. 730, transmisã de Curtea Constituţionalã prin Adresa nr. 4.879 din 12 iulie 2012 ulterior publicãrii deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012.
În dezacord cu soluţia adoptatã de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 730 din 9 iulie 2012, cu majoritate de voturi, consider cã cererea era admisibilã şi întemeiatã. Curtea ar fi trebuit sã constate existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Parlamentul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altã parte. Curtea trebuia sã constate cã Preşedintele României nu a sãvârşit fapte grave prin care sã încalce prevederile Constituţiei, astfel cum a reţinut şi în Avizul consultativ nr. 1 din 6 iulie 2012, precum şi neconstituţionalitatea Hotãrârii nr. 33 din 6 iulie 2012 prin care s-a dispus suspendarea din funcţie.
I. Cu privire la admisibilitatea cererii formulate
1. Preşedintele României este unul dintre titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la conflictele juridice de naturã constituţionale prevãzute de art. 146 alin. e) din Constituţie.
Astfel cum rezultã din cererea formulatã, Preşedintele României este cel care solicitã Curţii constatarea existenţei unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Parlament, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altã parte.
La momentul formulãrii cererii de constatare a existenţei conflictului juridic de naturã constituţionalã Preşedintele avea calitate procesualã. În acest sens, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, apreciem cã autorul sesizãrii - Preşedintele României - avea calitate procesualã în cauzã, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale reprezintã unica posibilitate proceduralã de a contesta o hotãrâre a Parlamentului României care priveşte funcţia sa. În aceste condiţii, a reţine lipsa calitãţii procesuale de a contesta aceastã hotãrâre ar reprezenta o încãlcare a liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României.
Dacã prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 Curtea a constatat cã preşedintele revocat al Senatului avea calitate procesualã, cu atât mai mult, cu acest prilej, Curtea ar fi trebuit sã constate cã Preşedintele României avea calitate procesualã în cauzã.
2. Se observã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 270/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008, Curtea poate soluţiona orice conflict juridic de naturã constituţionalã ivit între autoritãţile publice, precum şi orice situaţii juridice conflictuale a cãror naştere rezidã în mod direct din textul Constituţiei.
Din aceastã perspectivã se observã cã în data de 6 iulie 2012 Parlamentul a dispus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ceea ce a creat o situaţie juridicã conflictualã, care s-a nãscut din nerespectarea de cãtre Parlamentul României a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea fundamentalã, respectiv sãvârşirea unor fapte grave prin care Preşedintele României sã încalce prevederile Constituţiei.
II. Cu privire la fondul cererii formulate de cãtre Preşedintele României
1. Apreciem cã Preşedintele României nu a sãvârşit fapte grave prin care sã încalce prevederile Constituţiei, condiţie obligatorie pentru suspendarea acestuia din funcţie, potrivit art. 95 alin. (1) din Constituţie.
În sprijinul celor anterior precizate observãm cã prin Avizul consultativ nr. 1 din 6 iulie 2012 Curtea a reţinut urmãtoarele:
- cu privire la susţinerile cuprinse în preambulul propunerii de suspendare din funcţie a preşedintelui României, Curtea a constatat cã acestea nu precizeazã elementele necesare identificãrii şi caracterizãrii faptelor de încãlcare a Constituţiei şi nici dovezile pe care se sprijinã imputãrile, astfel încât a analizat motivele cuprinse în cele 7 capitole ale propunerii de suspendare;
- referitor la susţinerile menţionate în capitolul II din propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, Curtea a reţinut cã motivele invocate de autorii propunerii privind încãlcarea unor drepturi fundamentale, cum sunt dreptul la muncã şi dreptul la pensie, nu se pot constitui în elemente ce conduc la atingerea substanţei acestor drepturi fundamentale. În acest sens, Curtea constatã cã mãsurile legislative referitoare la diminuarea salariilor şi a pensiilor au fost adoptate de cãtre Guvern, prin asumarea rãspunderii;
- cu privire la declaraţiile Preşedintelui României, Curtea a constatat cã acestea sunt simple afirmaţii, fãrã sã constituie acte sau fapte care sã conducã la încãlcãri grave ale Constituţiei. Astfel, manifestãrile Preşedintelui, la care se referã autorii propunerii de suspendare, pot fi caracterizate ca opinii;
- referitor la motivele invocate în capitolul III din propunerea de suspendare, Curtea a reţinut cã aceste declaraţii ale Preşedintelui României nu au produs efecte juridice, neavând un caracter decizional. De aceea, nu s-a reţinut încãlcarea prevederilor constituţionale referitoare la independenţa justiţiei, declaraţiile critice formulate nefiind de naturã sã îi determine pe magistraţi sã nu-şi îndeplineascã atribuţiile constituţionale;
- Curtea a arãtat cã faptul cã unele prevederi din proiectul de lege pentru revizuirea Constituţiei au fost constatate ca fiind neconstituţionale, deoarece aveau ca efect suprimarea unor drepturi fundamentale, nu poate conduce la concluzia cã Preşedintele României ar fi încãlcat prevederile Legii fundamentale;
- referitor la susţinerile din capitolul V din propunerea de suspendare, Curtea a constatat cã declaraţiile Preşedintelui României nu au fost de naturã a aduce atingere independenţei judecãtorilor constituţionali.
Cât priveşte numirea domnului Petre Lãzãroiu ca judecãtor la Curtea Constituţionalã cu înfrângerea art. 142 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut cã şi cele douã Camere ale Parlamentului au aplicat prevederile art. 68 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
2. Apreciem, de asemenea, cã suspendarea Preşedintelui României face parte dintr-o suitã de acte neconstituţionale adoptate de Parlament şi Guvern cu încãlcarea gravã a art. 1 alin. (1), (3) şi (5) din Constituţie, dupã cum urmeazã:
- adoptarea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Aceastã lege era menitã sã limiteze competenţele Curţii Constituţionale şi a fost declaratã neconstituţionalã la data de 9 iulie 2012;
- adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, act normativ publicat la data de 4 iulie 2012 înainte de pronunţarea Curţii Constituţionale asupra sesizãrii de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ordonanţã care are un conţinut identic;
- adoptarea Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 prin care a fost revocat din funcţie Avocatul Poporului, scopul revocãrii fiind crearea unei situaţii în care Guvernul sã emitã ordonanţe de urgenţã de modificare a unor instituţii fundamentale ale statului, care sã nu mai poatã fi atacate la Curtea Constituţionalã;
- adoptarea Hotãrârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 prin care a fost revocat din funcţie Preşedintele Senatului. Revocarea s-a produs fãrã respectarea dispoziţiilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a Senatului;
- adoptarea Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 prin care a fost revocat din funcţie Preşedintele Camerei Deputaţilor. Revocarea s-a produs fãrã respectarea dispoziţiilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a Camerei Deputaţilor;
- hotãrârile Senatului şi ale Camerei Deputaţilor (amintite mai sus) de schimbare a preşedinţilor acestor Camere, adoptate în 3 iulie, au fost ţinute de la publicare în Monitorul Oficial pânã la data de 4 iulie, publicându-se în Monitorul Oficial dupã aprobarea şi publicarea ordonanţei de urgenţã a Guvernului care limita atribuţiile Curţii Constituţionale, tocmai pentru a nu se mai putea pronunţa Curtea Constituţionalã asupra acestora;
- adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 41 din 5 iulie 2012, prin care a fost modificatã Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, act normativ publicat la data de 5 iulie 2012, înainte de pronunţarea Curţii Constituţionale asupra sesizãrii de neconstituţionalitate (înregistratã la data de 27 iunie 2012) a Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului.
3. Curtea avea competenţa de a constata neconstituţionalitatea Hotãrârii nr. 33 din 6 iulie 2012 prin care s-a dispus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, având în vedere dispozitivul Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012 (pronunţatã anterior soluţionãrii prezentei cauze), prin care s-a constatat cã "soluţia legislativã care exclude de la controlul de constituţionalitate hotãrârile Parlamentului care afecteazã valori şi principii constituţionale este neconstituţionalã".
Menţionãm cã în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 210 din 15 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 416 din 13 iunie 2003, şi Decizia nr. 263 din 20 martie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 mai 2012, Curtea a reţinut cã acesteia îi sunt opozabile deciziile pe care le pronunţã de la momentul pronunţãrii lor.
Având în vedere cã prin Avizul consultativ nr. 1 din 6 iulie 2012 Curtea a constatat cã Preşedintele României nu a sãvârşit fapte grave prin care sã încalce prevederile Constituţiei, Curtea ar fi trebuit sã constate neconstituţionalitatea Hotãrârii nr. 33 din 6 iulie 2012 prin care s-a dispus suspendarea din funcţie.
Totodatã, Curtea, în pronunţarea sa, ar fi trebuit sã nu ignore pentru considerente procedurale gravele încãlcãri ale principiilor statului de drept prevãzut de art. 1 alin. (3) şi al respectãrii supremaţiei Constituţiei, prevãzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
