Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   NORME METODOLOGICE din 29 decembrie 1999  pentru aplicarea   Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

NORME METODOLOGICE din 29 decembrie 1999 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2000

Ordonanta


─────────
ART. 2
(2) Sunt, de asemenea, contribuabili, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe, persoanele fizice romane fãrã domiciliu în România, precum şi persoanele fizice strãine, care realizeazã venituri din România în alte condiţii decât cele menţionate la alin. (1) lit. b) şi c), potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

Norme metodologice
────────────────── ○
Sunt contribuabili, potrivit art. 2 alin. (2) din ordonanta, persoanele fizice romane fãrã domiciliu în România, precum şi persoanele fizice strãine, rezidente ale unor state cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, care realizeazã venituri din România în urmãtoarele condiţii:
- veniturile sunt obţinute din activitãţi care nu se realizeazã prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României;
- veniturile sunt obţinute într-o perioada care nu depãşeşte în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat, în condiţiile prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

Ordonanta
─────────
ART. 4
(1) Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt:
a) venituri din activitãţi independente;
b) venituri din salarii;
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
d) venituri din dividende şi dobânzi;
e) alte venituri.
(2) În categoriile de venituri prevãzute la alin. (1) se includ atât veniturile în bani, cat şi echivalentul în lei al veniturilor în natura.

Norme metodologice
──────────────────
Veniturile din activitãţi independente, din salarii şi din cedarea folosinţei bunurilor sunt venituri care se supun procedurii de globalizare şi de determinare a impozitului pe venitul anual global.
Veniturile din dividende şi dobânzi şi cele cuprinse în categoria "alte venituri" se supun impozitãrii, pe fiecare loc de realizare, în cadrul acestor categorii de venituri, impozitul fiind final.

Ordonanta
─────────
ART. 5
Nu sunt venituri impozabile şi nu se impoziteazã, potrivit prezentei ordonanţe, urmãtoarele:
a) ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specialã, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice, precum şi cele de aceeaşi natura primite de la terţe persoane, cu excepţia indemnizaţiilor pentru incapacitate temporarã de munca, de maternitate şi pentru concediul plãtit pentru îngrijirea copilului în varsta de pana la 2 ani, care sunt venituri de natura salariala;

Norme metodologice
──────────────────
În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind veniturile obţinute de persoanele fizice, cum sunt:
- alocaţia de stat pentru copii;
- alocaţia de stat pentru copii cu handicap, în condiţiile şi în cuantumul prevãzute de lege, majorat cu 100%;
- alocaţia de întreţinere pentru copii cu handicap, aflaţi în plasament familial sau încredinţaţi, potrivit legii, unei familii sau persoane ori unui organism privat, autorizat potrivit legii, în cuantumul prevãzut de lege, majorat cu 50%;
- ajutorul special lunar acordat pe toatã durata handicapului pentru cei care sunt inapti de munca din cauza handicapului;
- alocaţia suplimentarã pentru familiile cu copii;
- indemnizaţia acordatã începând cu cea de-a doua naştere;
- ajutoarele care se acorda sotiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu;
- ajutorul social acordat potrivit legii;
- ajutorul de urgenta acordat de Guvern şi de primari în situaţii de necesitate, în limita fondurilor existente;
- alocaţia pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament familial;
- ajutoarele pentru procurarea de dispozitive medicale;
- ajutorul de şomaj;
- alocaţia de sprijin;
- ajutorul de integrare profesionalã;
- indemnizaţia lunarã reparatorie, acordatã urmaşilor sau pãrinţilor eroilor-martiri, mamelor care se pensioneazã din motive de sãnãtate survenite dupã pierderea copilului şi rãniţilor;
- indemnizaţia lunarã de îngrijire acordatã persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi marilor mutilati;
- indemnizaţia lunarã acordatã persoanelor persecutate din motive politice;
- indemnizaţia lunarã acordatã magistraţilor inlaturati din justiţie din considerente politice;
- indemnizaţia de veteran de rãzboi, inclusiv sporul, acordate potrivit legii;
- renta lunarã acordatã, potrivit legii, veteranilor de rãzboi;
- ajutorul anual pentru acoperirea unei pãrţi din costul chiriei, energiei electrice şi energiei termice;
- ajutorul de inmormantare;
- sprijinul material acordat soţului supravieţuitor sau urmaşilor membrilor Academiei Romane;
- ajutoarele acordate emigrantilor politici greci;
- ajutorul pentru refugiati;
- ajutoarele umanitare, medicale şi sociale;
- ajutoarele sociale acordate în baza legislaţiei de pensii.

Ordonanta
─────────
f) contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentului individual de protecţie şi de lucru, alimentaţiei de protecţie, medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, ce se acorda potrivit legislaţiei în vigoare;

Norme metodologice
──────────────────
Nu sunt venituri impozabile:
- contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub forma de aparatura, dispozitive, unelte, alte mijloace asemãnãtoare, necesare în procesul muncii;
- contravaloarea echipamentului individual de protecţie cu care este dotat fiecare participant în procesul muncii pentru a fi protejat impotriva factorilor de risc;
- contravaloarea echipamentului individual de lucru care cuprinde mijloacele primite de un angajat în vederea utilizãrii lor în timpul procesului muncii pentru a-i proteja îmbrãcãmintea şi incaltamintea;
- contravaloarea alimentaţiei de protecţie primite în mod gratuit de persoanele fizice care lucreazã în locuri de munca cu condiţii grele şi vãtãmãtoare;
- contravaloarea materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de persoanele fizice care îşi desfãşoarã activitatea în locuri de munca al cãror specific impune o igiena personalã deosebita;
- contravaloarea medicamentelor primite de cadrele militare în activitate;
- contravaloarea echipamentului şi a materialelor de resortul echipamentului (materiale de spãlat şi de igiena, materiale de gospodãrie, materiale pentru atelierele de reparaţii şi întreţinere, rechizite şi furnituri de birou), primite în mod gratuit de personalul din sectorul de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala, în condiţiile legii;
- altele asemenea.

Ordonanta
─────────
h) alocaţia individualã de hrana acordatã sub forma tichetelor de masa, suportatã integral de angajator, şi hrana acordatã potrivit dispoziţiilor legale;

Norme metodologice
──────────────────
În aceasta categorie se cuprind:
- alocaţia individualã de hrana acordatã sub forma tichetelor de masa, primitã de angajaţi şi suportatã integral de angajator, potrivit legii;
- alocaţiile zilnice de hrana pentru activitatea sportiva de performanta, interna şi internationala, diferenţiatã pe categorii de acţiuni;
- contravaloarea hranei, alimentelor sau numerarul acordat sportivilor pentru asigurarea alimentaţiei de efort necesare în perioada de pregãtire;
- drepturile de hrana în timp de pace primite de personalul din sectorul de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala;
- alte drepturi de aceasta natura primite potrivit dispoziţiilor legale.

Ordonanta
─────────
ART. 6
Sunt venituri scutite de impozit pe venit, potrivit prezentei ordonanţe, urmãtoarele:
d) premiile şi orice alte avantaje în bani şi/sau în natura, obţinute de elevi şi studenţi la concursuri interne şi internaţionale;

Norme metodologice
──────────────────
În aceasta categorie se cuprind:
- premii obţinute la concursuri pe obiecte de învãţãmânt, pe meserii, cultural-ştiinţifice, tehnico-ştiinţifice, la campionate şi concursuri sportive, şcolare naţionale şi internaţionale;
- contravaloarea avantajelor sub forma de masa, cazare şi transport;
- alte drepturi materiale primite de participanţi cu ocazia acestor manifestãri.

Ordonanta
─────────
ART. 7
(1) Perioada impozabilã este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2) Venitul impozabil realizat pe o fracţiune de an se considera venit anual impozabil.

Norme metodologice
──────────────────
Anul fiscal corespunde cu perioada celor 12 luni ale unui an calendaristic în care se realizeazã venituri. Venitul impozabil ce se realizeazã într-o fracţiune de an sau în perioade diferite ce reprezintã fracţiuni ale aceluiaşi an se considera venit anual impozabil.

Ordonanta
─────────
ART. 9
În aplicarea prezentei ordonanţe, în categoriile de venituri prevãzute la art. 4 se cuprind şi orice avantaje în bani şi/sau în natura primite de o persoana fizica, cu titlu gratuit sau cu plata parţialã, precum şi folosirea în scop personal a bunurilor şi drepturilor aferente desfãşurãrii activitãţii.
Avantajele acordate includ folosinta în scop personal a vehiculelor de orice tip, hrana, cazarea, personalul pentru munci casnice, diferenţa dintre dobanda practicatã de aceeaşi banca la împrumuturi şi dobanda preferentiala, reduceri de preţuri sau tarife în cazul cumpãrãrii unor bunuri sau prestãri de servicii, gratuitãţi de bunuri şi servicii, inclusiv sume acordate pentru distracţii sau recreere, precum şi altele asemenea.

Norme metodologice
──────────────────
1. În categoriile de venituri realizate de o persoana fizica se includ atât veniturile în bani, cat şi echivalentul în lei al veniturilor în natura.
Echivalentul în lei al veniturilor în natura se obţine prin evaluarea în lei la preţul pieţei la locul realizãrii acestora.
2. Avantajele în bani şi în natura sunt considerate a fi orice foloase primite de contribuabil, ca urmare a unei relaţii contractuale între pãrţi, sau de la terţi.
3. Tratamentul fiscal al avantajului va fi stabilit în aceeaşi maniera ca şi pentru categoria de venituri în care este încadrat, potrivit prevederilor cap. II din ordonanta.
4. Avantajele în bani şi echivalentul în lei al avantajelor în natura sunt impozabile numai dacã acestea au fost considerate cheltuieli deductibile aferente activitãţii desfãşurate de persoana sau de entitatea care le-a acordat. Fac excepţie de la aceste prevederi veniturile cuprinse la art. 5 şi 6 din ordonanta.
5. Avantajele în natura pot fi primite cu titlu gratuit sau cu plata parţialã şi pot avea, printre altele, şi urmãtoarele forme:
- folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii în scop personal;
- folosirea unei locuinţe în scop personal;
- acordarea de produse alimentare, îmbrãcãminte, cherestea, lemne de foc, cãrbuni, energie electrica, termica şi altele;
- abonamente de radio şi televiziune, de transport, abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartele telefonice;
- permise de cãlãtorie pe diverse mijloace de transport;
- bilete de tratament şi odihna, sume acordate pentru distracţii sau recreere;
- cadouri primite cu diverse ocazii.
Avantajele în bani pot fi:
- sumele primite pentru procurarea bunurilor şi serviciilor menţionate mai sus;
- diferenţa pozitiva dintre dobanda practicatã pe piata de creditor şi dobanda preferentiala la creditul acordat contribuabilului;
- diferenţa dintre dobanda preferentiala plãtitã contribuabilului şi dobanda practicatã pe piata de aceeaşi entitate.
6. Avantajele în natura primite cu titlu gratuit sunt evaluate la preţul pieţei la locul acordãrii avantajului.
Avantajele primite cu plata parţialã sunt evaluate ca diferenţa între preţul pieţei la locul acordãrii avantajului şi suma reprezentând plata parţialã.
7. Evaluarea avantajelor în natura sub forma folosirii numai în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii se face astfel:
a) evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a vehiculului se face aplicând un procent de 1,7% pentru fiecare luna, la valoarea de intrare a acestuia. În cazul în care vehiculul este închiriat de la o terta persoana, avantajul este evaluat la nivelul chiriei;
b) evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a locuinţei primite se face la nivelul chiriei practicate pentru suprafeţele locative deţinute de stat. Avantajele conexe (apa, gaz, electricitate, cheltuieli de întreţinere şi reparaţii etc.) sunt evaluate la valoarea lor efectivã;
c) evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a altor bunuri decât vehiculul şi locuinta se face la nivelul totalului cheltuielilor aferente fiecãrui bun pe unitate de mãsura specifica sau la nivelul preţului practicat pentru terţi.
8. Evaluarea utilizãrii în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu folosinta mixtã se face astfel:
a) pentru vehicule evaluarea se face conform pct. 7 lit. a) şi avantajul se determina proporţional cu numãrul de kilometri parcursi în interes personal, justificat cu foaia de parcurs;
b) pentru alte bunuri evaluarea se face conform prevederilor pct. 7 şi avantajul se determina proporţional cu numãrul de metri patrati folosiţi pentru interes personal sau cu numãrul de ore de utilizare în scop personal.
9. Evaluarea utilizãrii bunurilor din patrimoniul personal cu folosinta mixtã (pentru afacere şi în scop personal), în vederea determinãrii cheltuielilor deductibile, se face conform prevederilor pct. 7, iar cheltuiala deductibilã se determina, dupã caz, proporţional cu:
- numãrul de kilometri parcursi în interes de afacere;
- numãrul de metri patrati folosiţi în interes de afacere;
- numãrul de unitãţi de mãsura specifice în alte cazuri.

Ordonanta
─────────
ART. 11
Venitul net obţinut din bunuri şi drepturi de orice fel, deţinute în comun, este considerat ca fiind obţinut de proprietari, uzufructuari sau alţi deţinãtori legali, înscrişi într-un document oficial, şi se atribuie proporţional cu cotele-pãrţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate sau în mod egal, în situaţia în care acestea nu se cunosc.

Norme metodologice
──────────────────
1. Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã deţinute în comun ca urmare a unor creatii comune se repartizeazã între coautori conform reglementãrilor în vigoare specifice fiecãrui domeniu.
În lipsa unor astfel de reglementãri, repartizarea veniturilor se face proporţional cu contribuţia fiecãrui autor la creaţia respectiva.
Dacã aceasta contribuţie nu este determinata, repartizarea se face în mod egal între coautori.
2. Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun pe cote-pãrţi se repartizeazã între coproprietari proporţional cu cotele deţinute de aceştia în coproprietate. Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun în devãlmãşie se repartizeazã în mod egal între proprietarii comuni. Repartizarea venitului net conform prevederilor de mai sus se face în condiţiile în care în contractul de cedare a folosinţei se menţioneazã ca partea contractantã care cedeazã folosinta este reprezentatã de coproprietari. În condiţiile în care coproprietarii decid asupra unei alte împãrţiri, se va anexa la contract un act autentificat din care sa rezulte vointa pãrţilor.

Ordonanta
─────────
ART. 12
(1) Contribuabilii prevãzuţi la art. 2 alin. (1) lit. a) au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub forma de deducere personalã de baza şi deduceri personale suplimentare, acordate, pentru fiecare luna a perioadei impozabile.
(2) Deducerea personalã de baza începând cu luna ianuarie 2000 este fixatã la suma de 800.000 lei pe luna.
(3) Deducerea personalã suplimentarã se calculeazã în funcţie de deducerea personalã de baza, astfel:
a) 0,6 inmultit cu deducerea personalã de baza pentru sotia/soţul aflatã/aflat în întreţinere;
b) 0,35 inmultit cu deducerea personalã de baza pentru fiecare din primii doi copii şi 0,20 inmultit cu deducerea personalã de baza pentru fiecare din urmãtorii copii aflaţi în întreţinere;
c) 0,20 inmultit cu deducerea personalã de baza pentru fiecare alt membru de familie aflat în întreţinere.
(4) Contribuabilii mai beneficiazã de deduceri personale suplimentare în funcţie de situaţia proprie sau a persoanelor aflate în întreţinere, în afarã sumelor rezultate din calcul potrivit alin. (2) şi (3), astfel:
a) 1,0 inmultit cu deducerea personalã de baza pentru invalizii de gradul I şi persoanele cu handicap grav;
b) 0,5 inmultit cu deducerea personalã de baza pentru invalizii de gradul II şi persoanele cu handicap accentuat.
(5) Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere acele persoane ale cãror venituri (impozabile, neimpozabile şi scutite) depãşesc sumele reprezentând deduceri personale conform alin. (3) şi (4). În cazul în care o persoana este intretinuta de mai mulţi contribuabili, conform alin. (3) lit. c), suma reprezentând deducere personalã a acesteia se împarte în pãrţi egale între contribuabili, exceptând cazul în care ei se înţeleg asupra unui alt mod de împãrţire a sumei. Copiii minori ai contribuabilului sunt consideraţi întotdeauna intretinuti, iar suma reprezentând deducerea personalã suplimentarã pentru fiecare copil se acorda integral unuia dintre pãrinţi/tutori conform înţelegerii acestora. Deducerea personalã suplimentarã se acorda pentru persoanele aflate în întreţinerea contribuabilului pentru acea perioada impozabilã din anul fiscal în care acestea au fost întreţinute. Perioada se rotunjeste la luni întregi în favoarea contribuabilului.
(6) Sunt consideraţi alţi membri de familie, potrivit alin. (3) lit. c), rudele soţului/sotiei pana la gradul al patrulea de rudenie inclusiv.
(7) Deducerile personale prevãzute la alin. (2), (3) şi (4) se insumeaza. Suma deducerilor personale admisã pentru calculul impozitului nu poate depãşi 2,5 inmultit cu deducerea personalã de baza şi se acorda în limita venitului realizat.
(8) Deducerile personale determinate potrivit prezentului articol nu se acorda personalului trimis în misiune permanenta în strãinãtate, potrivit legii.

Norme metodologice
──────────────────
1. Determinarea coeficienţilor de deduceri personale suplimentare pentru fiecare contribuabil se efectueazã astfel:
a) de cãtre angajatorii cu sediul sau domiciliul în România pentru veniturile din salarii realizate pe teritoriul României, la funcţia de baza;
b) de cãtre organul fiscal pentru contribuabilii care realizeazã venituri din salarii, altele decât cele prevãzute la lit. a), precum şi pentru contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente şi din cedarea folosinţei bunurilor.
2. Pentru determinarea coeficienţilor de deduceri personale suplimentare, contribuabilul va prezenta angajatorului sau organului fiscal documente justificative care sa ateste situaţia proprie şi a persoanelor aflate în întreţinere, cum sunt: certificatul de cãsãtorie, certificatele de naştere ale copiilor, certificatul emis de comisia de expertiza medicalã, adeverinta de venit a persoanei întreţinute sau declaraţia pe propria rãspundere şi altele. Documentele vor fi prezentate în original şi în copie, angajatorul sau organul fiscal, dupã caz, pãstrând copia dupã ce verifica conformitatea cu originalul. Contribuabilii care depun declaraţia de venit global prin posta vor anexa la aceasta declaraţie copii legalizate de pe documentele justificative care atesta dreptul la deduceri personale suplimentare.
Pentru copiii aflaţi în întreţinerea unei familii deducerea personalã suplimentarã va fi acordatã pãrinţilor, conform înţelegerii dintre aceştia. Coeficientul de deducere personalã suplimentarã (0,35 sau 0,20) se va aloca în funcţie de data naşterii copilului aflat în întreţinere. Nu se va fractiona între pãrinţi deducerea personalã suplimentarã pentru fiecare copil aflat în întreţinere. Astfel, în situaţia în care într-o familie sunt mai mulţi copii aflaţi în întreţinere, deducerile personale suplimentare se pot acorda unuia dintre pãrinţi pentru toţi copiii sau fiecãrui pãrinte pentru un numãr de copii, conform înţelegerii dintre pãrinţi. În aceste situaţii angajaţii vor prezenta angajatorilor sau organului fiscal fie o declaraţie pe propria rãspundere din partea soţului/sotiei, fie o adeverinta emisã de angajatorul acestuia, dupã caz, din care sa rezulte numãrul de copii pentru care beneficiazã de deduceri personale suplimentare, precum şi coeficientul de deducere personalã suplimentarã alocat pentru fiecare copil. Declaraţia/adeverinta va conţine în mod obligatoriu numele şi prenumele pãrintelui, calitatea acestuia (tata/mama), codul numeric personal al pãrintelui, numele şi prenumele copiilor pentru care se acorda deducere personalã suplimentarã, codul numeric personal al fiecãrui copil, data naşterii fiecãrui copil.
3. Deducerile personale suplimentare prevãzute la art. 12 alin. (3) şi (4) din ordonanta se determina numai pentru acele persoane care sunt considerate întreţinute. Dacã venitul unei astfel de persoane depãşeşte plafonul deducerii personale suplimentare, ea nu este consideratã intretinuta. Dacã sotia (persoana valida) are un venit în suma egala cu 0,8 inmultit cu deducerea personalã de baza, soţului nu i se va acorda deducere suplimentarã pentru persoanele aflate în întreţinere.
4. Veniturile care se iau în calcul conform pct. 3 sunt atât cele impozabile, cat şi veniturile care sunt scutite de impozit sau sunt neimpozabile, potrivit art. 5 şi 6 din ordonanta. Pentru un copil student se va lua în considerare şi venitul primit sub forma unei burse, chiar dacã acesta este un venit neimpozabil.
5. Dacã o persoana, alt membru de familie, este intretinuta de mai multe persoane, deducerea personalã suplimentarã pentru aceasta se împarte în pãrţi egale între persoanele care contribuie la întreţinere, exceptând cazul în care aceste persoane doresc o alta împãrţire a deducerii personale suplimentare. Persoanele care contribuie la întreţinere, precum şi cotele de participare la întreţinere convenite între acestea se dovedesc printr-un act autentificat. Este permisã şi repartizarea întregii deduceri personale suplimentare cãtre o singura persoana care contribuie la întreţinere, dacã pãrţile convin astfel.
6. Deducerile personale suplimentare pot fi luate în considerare numai pentru perioade în care se îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
a) persoana pentru care se acorda deducerile suplimentare se afla efectiv în întreţinerea contribuabilului;
b) contribuabilul sau persoana în întreţinere s-a aflat în stare de invaliditate sau de handicap.
7. Perioada pentru care se acorda deducerile personale suplimentare se rotunjeste în favoarea contribuabilului la luni întregi. Cu titlu de exemplu, dacã un contribuabil are în întreţinere pe tatãl sau, în perioada cuprinsã între 20 aprilie şi 10 august, în cadrul aceluiaşi an fiscal, deoarece acesta nu are venit propriu, atunci deducerea personalã suplimentarã se va acorda în suma de 0,20 inmultit cu deducerea personalã de baza pentru lunile aprilie - august inclusiv, în suma integrala.
8. Dacã la un angajat intervine o schimbare care are influenta asupra deducerilor personale suplimentare acordate şi aceasta schimbare duce la diminuarea deducerii personale suplimentare, angajatul este obligat sa înştiinţeze angajatorul în termen de 15 zile calendaristice.

Ordonanta
─────────
ART. 15
(1) În înţelesul prezentei ordonanţe, veniturile din activitãţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectualã, realizate în mod individual şi/sau într-o forma de asociere, inclusiv din activitãţi adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerţ ale contribuabililor, din prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la alin. (3), precum şi din practicarea unei meserii.
(3) Constituie venituri din profesii liberale veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, expert-contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii asemãnãtoare, desfãşurate în mod independent, în condiţiile legii.
(4) Veniturile din valorificarea sub orice forma a drepturilor de proprietate intelectualã provin din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mãrci de fabrica şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea.

Norme metodologice
──────────────────
1. Se supun impozitului pe veniturile din activitãţi independente persoanele fizice romane şi strãine care realizeazã aceste venituri în mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea realizãrii de activitãţi producãtoare de venit, asociere care se realizeazã potrivit dispoziţiilor legale şi care nu da naştere unei persoane juridice.
2. Exercitarea unei activitãţi independente presupune desfãşurarea acesteia în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmãrind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenta unei activitãţi independente sunt: libera alegere a desfãşurãrii activitãţii, a programului de lucru şi a locului de desfãşurare a activitãţii; riscul pe care şi-l asuma întreprinzãtorul; activitatea se desfãşoarã pentru mai mulţi clienţi; activitatea se poate desfasura nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de intreprinzator.
3. Persoanele fizice romane care nu au domiciliul în România şi persoanele fizice strãine sunt supuse impozitãrii în România pentru veniturile obţinute din desfãşurarea în România, potrivit legii, a unei activitãţi independente, printr-o baza fixa, sau într-o perioada ce depãşeşte în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat.
Prin baza fixa se înţelege locul prin intermediul cãruia activitatea unei persoane fizice romane care nu are domiciliul în România sau a unei persoane fizice strãine pe teritoriul României se desfãşoarã, în totalitate sau numai parţial, în scopul obţinerii de venit.
Definirea notiunii de baza fixa cuprinde elemente referitoare la un centru de activitate care are un caracter fix sau permanent. Se considera baza fixa spaţiul pentru acordarea de consultanţa pe diverse domenii, deţinut în proprietate sau închiriat, precum şi sediul unitãţii beneficiare a serviciului prestat. În aceasta notiune se cuprinde şi biroul pentru exercitarea unei profesii independente.
4. Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerţ de cãtre persoane fizice sau asociaţii fãrã personalitate juridicã, din prestãri de servicii, altele decât cele realizate din profesii liberale, precum şi cele obţinute din practicarea unei meserii.
Principalele activitãţi care constituie fapte de comerţ sunt:
- activitãţi de producţie;
- activitãţi de cumpãrare efectuate în scopul revânzãrii;
- organizarea de spectacole (culturale, sportive, distractive şi altele asemenea);
- activitãţi al cãror scop este facilitarea încheierii de tranzacţii comerciale printr-un intermediar (contract de comision, consignaţie);
- activitãţi de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folositã, şi altele asemenea);
- transport de bunuri şi de persoane;
- alte activitãţi definite în Codul comercial.
5. Pentru persoanele fizice asociate, impunerea se face la nivelul fiecãrei persoane asociate din cadrul asocierii fãrã personalitate juridicã, potrivit contractului de asociere (inclusiv al societãţii civile profesionale), asupra venitului net distribuit.
6. Sunt considerate venituri din profesii liberale veniturile obţinute din prestãri de servicii cu caracter profesional, desfãşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniul ştiinţific, literar, artistic şi educativ.
7. Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale (brevete de invenţii, know-how, mãrci înregistrate, franciza etc.), precum şi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de aceasta natura se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activitãţi independente şi în situaţia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenta, franciza şi altele asemenea, precum şi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acorda (remuneraţie directa, remuneraţie secundarã, onorariu, redeventa, tantieme etc.).
În situaţia în care titularul de drepturi este angajat ca salariat, se includ în aceasta categorie numai veniturile rezultate din cesiunile de drepturi prevãzute în mod expres în contractul dintre angajat şi angajator. De asemenea, sunt incluse în categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã şi veniturile din cesiuni pentru care reglementãrile în materie stabilesc prezumţia de cesiune a drepturilor în lipsa unei prevederi contrare în contract.
Sunt considerate venituri din activitãţi independente şi veniturile obţinute de sportivii profesionisti.

Ordonanta
─────────
ART. 16
(1) Venitul net din activitãţi independente se determina în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla.
(2) Venitul net din activitãţi independente se determina ca diferenţa între venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile.
(3) Venitul brut cuprinde sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natura. Nu sunt considerate venituri brute sumele primite sub forma de credite.
(4) Nu sunt cheltuieli deductibile:
a) amenzile, majorãrile de întârziere şi penalitãţile, altele decât cele de natura contractualã;
b) donaţiile de orice fel;
c) cheltuielile de sponsorizare sau mecenat, care depãşesc limitele prevãzute de lege;
d) cheltuielile pentru protocol, care depãşesc limita de 0,25% aplicatã asupra bazei calculate conform alin. (5);
e) ratele aferente creditelor angajate;
f) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziţionarea de imobilizari corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobanda este cuprinsã în valoarea de intrare a imobilizarii corporale potrivit prevederilor legale;
g) cheltuielile de achizitionare sau de fabricare a bunurilor şi drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;
h) cheltuielile privind bunurile constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile;
i) sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încãlcãrii dispoziţiilor legale în vigoare;
j) sumele reprezentând perisabilitati care depãşesc limitele maxime stabilite prin legislaţia în vigoare;
k) impozitul pe venit suportat de plãtitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
l) sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura indemnizaţiei zilnice de delegare sau de detaşare şi diurna, acordate pe perioada delegarii şi detaşãrii în alta localitate, în ţara şi în strãinãtate, în interesul serviciului, care depãşesc limitele stabilite prin hotãrâre a Guvernului;
m) alte sume care depãşesc limitele cheltuielilor prevãzute prin legislaţia în vigoare.
(5) Baza de calcul la care se aplica limitele de cheltuieli prevãzute la alin. (4) lit. c) şi d) se determina prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor aferente deductibile, exclusiv a celor pentru care se face calculul plafonului.
(6) Venitul net din activitãţi independente, realizat de persoanele fizice în cadrul unor asociaţii fãrã personalitate juridicã, se calculeazã la nivelul asociaţiei, conform prevederilor prezentului articol, cu respectarea regulilor prevãzute la cap. IV.

Norme metodologice
──────────────────
1. În venitul brut se includ toate veniturile în bani şi în natura, cum sunt: venituri din vânzarea de produse şi de mãrfuri, venituri din prestarea de servicii şi executarea de lucrari, venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii şi orice alte venituri obţinute din exercitarea activitãţii, precum şi veniturile din dobânzile primite de la bãnci pentru disponibilitãţile bãneşti aferente afacerii, din alte activitãţi adiacente şi altele asemenea.
Prin activitãţi adiacente se înţelege toate activitãţile care au legatura cu obiectul de activitate autorizat.
În cazul încetãrii definitive a activitãţii sumele obţinute din valorificarea bunurilor din patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar (mijloace fixe, obiecte de inventar etc.), sunt incluse în venitul brut.
În cazul în care bunurile din patrimoniul afacerii trec în patrimoniul personal, din punct de vedere fiscal se considera o înstrãinare, evaluarea urmând a se face la preţurile practicate pe piata, iar suma reprezentând contravaloarea acestora se include în venitul brut al afacerii.
Nu constituie venit brut urmãtoarele:
- aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natura fãcute la începerea unei activitãţi sau în cursul desfãşurãrii acesteia;
- sumele primite sub forma de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
- sumele primite ca despãgubiri;
- sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizãri sau de mecenat.
2. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizãrii venitului, astfel cum rezulta din evidentele contabile conduse de contribuabili.
Condiţiile generale pe care trebuie sa le îndeplineascã cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:
a) sa fie efectuate în interesul direct al activitãţii;
b) sa corespundã unor cheltuieli efective şi sa fie justificate cu documente;
c) sa fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul cãruia au fost plãtite.
Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu:
- cheltuielile cu achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi mãrfuri;
- cheltuielile cu lucrãri executate şi servicii prestate de terţi;
- cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrãri şi prestarea de servicii pentru clienţi;
- chiria aferentã spaţiului în care se desfãşoarã activitatea, cea aferentã utilajelor şi altor instalaţii utilizate în desfãşurarea activitãţii, în baza unui contract de închiriere;
- dobânzile aferente creditelor bancare;
- dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, utilizate în desfãşurarea activitãţii, în limita dobânzii de refinantare a Bãncii Naţionale a României, pe baza contractului încheiat între pãrţi;
- cheltuielile cu comisioanele şi cu alte servicii bancare;
- cheltuielile cu primele de asigurare care privesc bunurile înscrise în Registrul-inventar sau de asigurare profesionalã;
- cheltuielile cu reclama şi publicitatea;
- cheltuielile poştale şi taxele de telecomunicaţii;
- cheltuielile cu energia şi apa;
- cheltuielile cu transportul de bunuri şi de persoane;
- cheltuielile de delegare, detaşare şi deplasare;
- cheltuielile de personal;
- cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;
- cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurãrile sociale de stat, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, precum şi alte contribuţii obligatorii;
- cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate potrivit legii asociaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;
- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementãrile în vigoare;
- valoarea rãmasã neamortizata a bunurilor şi drepturilor amortizabile înstrãinate, determinata prin deducerea din preţul de cumpãrare a amortizarii incluse pe costuri în cursul exploatãrii, în limita venitului realizat din înstrãinare;
- cheltuielile privind operaţiunile de leasing operational şi financiar;
- alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.
Cheltuielile cu sponsorizarea, mecenatul, protocolul, privind perisabilitatile sunt deductibile în limitele stabilite prin legislaţia în vigoare. De asemenea, sunt cheltuieli deductibile plafonat şi cheltuielile aferente bunurilor cu utilizare mixtã.
3. Veniturile şi cheltuielile exprimate în moneda strãinã se evalueaza în lei la cursul de schimb valutar din momentul încasãrii, respectiv al plãţii.

Ordonanta
─────────
ART. 17
(1) Pentru contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente şi îşi desfãşoarã activitatea singuri, într-un punct fix sau ambulant, venitul net se determina pe baza de norme de venit. Ministerul Finanţelor va stabili nomenclatorul activitãţilor independente pentru care venitul net se poate determina pe baza de norme de venit.
(2) Normele de venit se propun de cãtre direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat teritoriale ale Ministerului Finanţelor şi se aproba prin hotãrâre a consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pana cel târziu la 31 ianuarie a anului fiscal.
(3) Organul fiscal competent va comunica contribuabilului, pana la data de 15 aprilie a anului fiscal, suma reprezentând venitul net şi nivelul plãţilor anticipate în contul impozitului anual.
(4) În cazul contribuabililor pentru care venitul net se determina pe baza de norme de venit şi care îşi desfãşoarã activitatea pe perioade mai mici de un an, normele de venit se reduc proporţional cu perioada nelucrata.

Norme metodologice
──────────────────
1. În sensul acestui articol, pentru persoanele fizice autorizate care realizeazã venituri din activitãţi independente şi îşi desfãşoarã activitatea pe cont propriu singuri, fãrã salariaţi sau colaboratori, într-un punct fix sau ambulant, având un singur obiect de activitate înscris pe autorizaţia de funcţionare, venitul net se poate determina pe baza de norme anuale de venit. Normele de venit se propun de cãtre direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe baza nomenclatorului activitãţilor independente, stabilit prin ordin al ministrului finanţelor, pentru domeniile pentru care se justifica stabilirea venitului net în acest sistem. Normele de venit vor fi aprobate prin hotãrâre a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pana cel târziu la data de 31 ianuarie a anului fiscal de impunere.
Prin punct fix se înţelege locul unde se desfãşoarã activitatea în mod permanent.
2. Principalele criterii ce pot fi luate în calcul la stabilirea normelor de venit sunt urmãtoarele:
- vadul comercial şi clientela;
- varsta contribuabililor;
- activitatea se desfãşoarã într-un spaţiu proprietate a contribuabilului sau închiriat;
- realizarea de lucrãri, prestarea de servicii şi obţinerea de produse cu material propriu sau al clientului;
- folosirea de maşini, dispozitive şi scule, acţionate manual sau de forta motrica.
3. Venitul net din activitãţi independente, determinat pe baza de norme anuale de venit, se reduce proporţional cu:
- perioada de la începutul anului şi pana la momentul autorizãrii din anul începerii activitãţii;
- perioada rãmasã pana la sfârşitul anului fiscal, în situaţia încetãrii activitãţii, la cererea contribuabilului.
4. Pentru întreruperile temporare de activitate în cursul anului, datorate unor accidente, spitalizarii şi altor cauze obiective dovedite cu documente justificative, normele de venit se reduc proporţional cu perioada nelucrata, la cererea contribuabililor. În situaţia încetãrii activitãţii în cursul anului, respectiv a întreruperii temporare, persoanele fizice autorizate şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã sunt obligate sa depunã autorizaţia de funcţionare şi sa anunţe organele fiscale în a cãror raza teritorialã aceştia îşi desfãşoarã activitatea.
5. Pentru contribuabilii impusi pe baza de norme de venit, care îşi exercita activitatea o parte din an, venitul net aferent perioadei efectiv lucrate se determina prin raportarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar rezultatul se înmulţeşte cu numãrul zilelor de activitate.

Ordonanta
─────────
ART. 18
(1) Venitul brut din drepturi de proprietate intelectualã reprezintã totalitatea încasãrilor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura realizate din drepturi de proprietate intelectualã.
(2) Venitul net se determina prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 25%, aplicatã la venitul brut.
(3) Venitul net din drepturi de autor aferente operelor de arta monumentala se determina prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 40%, aplicatã la venitul brut.

Norme metodologice
──────────────────
În cazul în care venitul net din drepturi de proprietate intelectualã se determina prin deducerea din venitul brut a unei cote forfetare de cheltuieli prevãzute de ordonanta, nu exista obligativitatea înregistrãrii şi prezentãrii de documente justificative pentru cheltuielile efectuate în vederea obţinerii venitului.
Cheltuielile forfetare prevãzute de ordonanta includ şi comisioanele şi alte sume care revin organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de venituri drept plata a serviciilor prestate pentru gestiunea drepturilor de cãtre aceştia din urma cãtre titularii de drepturi.
Sunt considerate opere de arta monumentala urmãtoarele:
- lucrãri de decorare (pictura murala) a unor spaţii şi clãdiri de mari dimensiuni, interior-exterior;
- lucrãri de arta aplicatã în spaţii publice (ceramica, metal, lemn, piatra, marmura etc.);
- lucrãri de sculptura de mari dimensiuni, design monumental, amenajãri de spaţii publice;
- lucrãri de restaurare a acestora.
Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã, obţinute din strãinãtate, se supun regulilor aplicabile veniturilor din strãinãtate, astfel cum acestea sunt prevãzute în secţiunea "Aspecte internaţionale", indiferent dacã acestea sunt încasate direct de titulari sau prin intermediul entitatilor responsabile cu gestiunea drepturilor de proprietate intelectualã, potrivit legii.

Ordonanta
─────────
ART. 19
În cazul exploatãrii de cãtre moştenitori a drepturilor de proprietate intelectualã, precum şi în cazul remuneraţiei reprezentând dreptul de suita şi al remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã, venitul net se determina prin scãderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de asemenea venituri, potrivit legii, fãrã aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevãzute la art. 18 alin. (2) şi (3).

Norme metodologice
──────────────────
1. În urmãtoarele situaţii venitul net din drepturi de proprietate intelectualã se determina ca diferenţa între venitul brut şi comisionul cuvenit organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori care, conform legii, au atribuţii de colectare şi de repartizare a veniturilor între titularii de drepturi:
- venituri din drepturi de proprietate intelectualã transmise prin succesiune;
- venituri din exercitarea dreptului de suita;
- venituri reprezentând remuneraţia compensatorie pentru copia privatã.
2. Dreptul de suita este dreptul acordat de lege autorului unei opere de arta plastica de a primi o cota de 5% din preţul de revânzare al operei respective, dacã revânzarea se face prin licitaţie sau prin intermediul unui agent comisionar ori de cãtre un comerciant. Licitatorii, agenţii comisionari şi comercianţii au obligaţia reţinerii şi plãţii cãtre autor a sumei corespunzãtoare cotei de 5% din preţul de vânzare.
3. Remuneraţia compensatorie pentru copia privatã este o suma stabilitã printr-o dispoziţie expresã a legii drept compensaţie pecuniarã pentru prejudiciile cauzate titularilor de drepturi prin reproducerea (copierea) de cãtre diverse persoane, în scop personal, a unor opere protejate (creatii şi prestaţii cuprinse într-o fixare comercialã).
Aceasta remuneraţie este plãtitã de cãtre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestor opere sau de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor. Remuneraţia este de 5% din preţul de vânzare sau din valoarea înscrisã în documentele vamale pentru aceste aparate sau suporturi.
Remuneraţia compensatorie pentru copia privatã se colecteazã prin intermediul organismelor de gestiune colectivã, care repartizeazã sumele astfel colectate fiecãrui beneficiar.

Ordonanta
─────────
ART. 20
(1) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţi independente, impusi pe baza de norme de venit, precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectualã au dreptul sa opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 16.
(2) Opţiunea se face pe baza de cerere adresatã organului fiscal competent înaintea începerii anului fiscal urmãtor şi este obligatorie pentru contribuabil pe o perioada de cel puţin 2 ani. Opţiunea se considera reînnoitã pentru o noua perioada de 2 ani, în cazul în care contribuabilul nu depune o cerere de renunţare la opţiune pentru determinarea venitului net potrivit art. 16, înaintea expirãrii celui de-al doilea an.

Norme metodologice
──────────────────
Cererea pentru opţiunea de a determina venitul net în sistem real se depune la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã contribuabilul depune declaraţii speciale potrivit art. 59 din ordonanta, înaintea începerii anului fiscal pentru care urmeazã sa se aplice sistemul real, astfel încât contribuabilul sa îşi îndeplineascã obligaţiile contabile aplicabile sistemului real începând cu data de 1 ianuarie a acestui an.
Sistemul real de determinare a venitului net, ca urmare a opţiunii, este aplicabil în mod obligatoriu 2 ani fiscali consecutivi. O noua perioada de 2 ani poate fi începutã, dacã nu se depune o cerere de renunţare la opţiune înaintea expirãrii celui de-al doilea an de aplicare a sistemului real.
Contribuabilii aflaţi în sistem real în urma opţiunii depuse potrivit ordonanţei au dreptul de a renunţa la opţiune pe baza unei cereri depuse înaintea expirãrii celui de-al doilea an al perioadei de aplicare a sistemului real. O data cu cererea de opţiune contribuabilul va depune şi o declaraţie privind venitul estimat, cuprinzând veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza în anul de raportare.
Cererea depusa, cuprinzând opţiunea pentru sistemul real, precum şi cererea de renunţare la opţiune se considera aprobate de drept prin depunere şi înregistrare la organul fiscal. Cererea depusa dupã 1 ianuarie a anului fiscal pentru care se solicita aplicarea sistemului real sau renunţarea la opţiune nu este valabilã.

Ordonanta
─────────
ART. 21
(1) Beneficiarii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã datoreazã în cursul anului un impozit de 15% din venitul brut încasat, reprezentând plati anticipate în contul impozitului anual.
(2) Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã sunt obligaţi sa calculeze şi sa retina impozitul prevãzut la alin. (1) şi sa îl vireze la bugetul de stat pana la data de 10 a lunii urmãtoare celei în care se face plata venitului.

Norme metodologice
──────────────────
1. Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã au obligaţia de a calcula şi de a retine în cursul anului fiscal o suma reprezentând 15% din venitul brut realizat de titularii de drepturi de proprietate intelectualã ca urmare a exploatãrii drepturilor respective. Aceasta suma reprezintã plata anticipata în contul impozitului anual datorat de contribuabili.
2. Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã, cãrora le revine obligaţia calculãrii şi reţinerii impozitului anticipat, sunt, dupã caz:
- utilizatorii de opere, invenţii, know-how etc., în situaţia în care titularii de drepturi îşi exercita drepturile de proprietate intelectualã în mod personal, iar relaţia contractualã între titularul de drepturi de proprietate intelectualã şi utilizatorul respectiv este directa;
- organismele de gestiune colectivã sau alte entitãţi, care, conform dispoziţiilor legale, au atribuţii de gestiune a drepturilor de proprietate intelectualã, a cãror gestiune le este încredinţatã de cãtre titulari. În aceasta situaţie se încadreazã şi producãtorii şi agenţii mandatati de titularii de drepturi, prin intermediul cãrora se colecteazã şi se repartizeazã drepturile respective.
3. În situaţia în care sumele reprezentând venituri din exploatarea drepturilor de proprietate intelectualã se colecteazã prin mai multe organisme de gestiune colectivã sau prin alte entitãţi asemãnãtoare, obligaţia calculãrii şi reţinerii impozitului anticipat revine organismului sau entitatii care efectueazã plata cãtre titularul de drepturi de proprietate intelectualã.
4. Impozitul anticipat se calculeazã şi se retine în momentul plãţii sumelor reprezentând venituri din exploatarea drepturilor de proprietate intelectualã cãtre titularul de drepturi.
5. Impozitul reţinut se vireazã la bugetul de stat pana la data de 10 a lunii urmãtoare celei în care se fac plata venitului şi reţinerea impozitului.

Ordonanta
─────────
ART. 22
Sunt considerate venituri din salarii, denumite în continuare salarii, toate veniturile în bani şi/sau în natura, obţinute de o persoana fizica ce desfãşoarã o activitate în baza unui contract individual de munca, indiferent de perioada la care se referã, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporarã de munca, de maternitate şi pentru concediul privind îngrijirea copilului în varsta de pana la 2 ani.
ART. 23
Sunt asimilate salariilor în vederea impunerii:
a) indemnizaţiile din activitãţi desfãşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publica, stabilite potrivit legii;
b) drepturile de solda lunarã, indemnizaţii, prime, premii, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;
c) indemnizaţia lunarã bruta, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societãţi naţionale, societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;
d) sumele primite de membrii fondatori ai societãţilor comerciale constituite prin subscripţie publica;
e) veniturile realizate din încadrarea în munca ca urmare a încheierii unei convenţii civile de prestãri de servicii;
f) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generalã a actionarilor, în consiliul de administraţie şi în comisia de cenzori;
g) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, conform legii;
h) alte drepturi şi indemnizaţii de natura salariala.

Norme metodologice
──────────────────
1. Veniturile de natura salariala, prevãzute la art. 22 şi 23 din ordonanta, denumite în continuare venituri din salarii, sunt venituri din activitãţi dependente, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele criterii:
- pãrţile care intra în relaţia de munca, denumite în continuare angajator şi angajat, stabilesc de la început: felul activitãţii, timpul de lucru şi locul desfãşurãrii activitãţii;
- partea care utilizeazã forta de munca pune la dispoziţia celeilalte pãrţi mijloacele de munca (spaţii cu inzestrare corespunzãtoare, îmbrãcãminte specialã, unelte de munca etc.);
- persoana care activeazã contribuie numai cu forta ei fizica sau cu capacitatea ei intelectualã (nu şi cu capitalul propriu);
- plãtitorul de venituri de natura salariala suporta cheltuielile în interesul serviciului ale angajatului (diurna, alte cheltuieli de deplasare);
- plata indemnizaţiei de concediu de odihna, precum şi a indemnizaţiei pentru concediu medical în caz de boala;
- persoana care activeazã lucreazã sub îndrumarea unei alte persoane şi este obligatã sa respecte îndrumãrile acesteia.
2. În scopul determinãrii impozitului pe veniturile din salarii, se considera angajator persoana juridicã sau persoana fizica şi orice alta entitate, la care îşi desfãşoarã activitatea una sau mai multe persoane fizice care presteazã munca în schimbul unei plati.
Angajatul este persoana fizica care îşi desfãşoarã activitatea la un angajator în baza unei relaţii contractuale de munca (contract individual de munca, convenţie civilã de prestãri de servicii) sau în baza unor legi speciale, în schimbul unei plati.
3. Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de munca, precum şi orice sume de natura salariala primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referã, şi care sunt realizate din:
a) sume primite pentru munca prestatã ca urmare a contractului individual de munca şi a contractului colectiv de munca:
a^1) salariile de baza;
a^2) sporurile şi adaosurile de orice fel;
a^3) indemnizaţiile de orice fel;
a^4) recompensele şi premiile de orice fel;
a^5) sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituţiile publice, cele reprezentând stimulentele din fondul de participare la profit, acordate salariaţilor agenţilor economici dupã aprobarea bilanţului contabil, potrivit legii;
a^6) sumele primite pentru concediul de odihna;
a^7) sumele primite din fondul de asigurãri sociale în caz de incapacitate temporarã de munca şi de maternitate;
a^8) sumele primite pentru concediul privind ingrijireacopilului în varsta de pana la 2 ani;
a^9) sumele primite pentru concediul privind îngrijirea copilului cu handicap, pana la împlinirea de cãtre acesta a vârstei de 3 ani;
a^10) sumele primite pentru concedii medicale privind îngrijirea copiilor cu handicap accentuat sau grav, pana la împlinirea de cãtre copii a vârstei de 18 ani;
a^11) orice alte câştiguri în bani şi în natura, primite de la angajatori de cãtre angajaţi, ca plata a muncii lor;
b) indemnizaţiile, precum şi orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul organelor autoritãţii publice, alese sau numite în funcţie potrivit legii, precum şi altora asimilate ca funcţii de demnitate publica stabilite potrivit sistemului de stabilire a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica;
c) drepturile cadrelor militare în activitate şi ale militarilor angajaţi pe baza de contract, reprezentând solda lunarã compusa din solda de grad, solda de funcţie, gradatii şi indemnizaţii, precum şi prime, premii şi alte drepturi stabilite potrivit legislaţiei speciale;
d) drepturile administratorilor, obţinute în baza contractului de administrare încheiat cu companiile/societãţile naţionale, societãţile comerciale, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi cu regiile autonome, stabilite potrivit legii, cum ar fi indemnizaţia lunarã bruta, suma cuvenitã prin participare la profitul net al societãţii;
e) sumele plãtite membrilor fondatori ai unei societãţi comerciale constituite prin subscripţie publica, potrivit cotei de participare la profitul net, stabilitã de adunarea constitutivã, potrivit legislaţiei în vigoare;
f) veniturile realizate din activitãţi desfãşurate în baza unei convenţii civile de prestãri de servicii, plãtite de agenţi economici, instituţii publice şi de alte entitãţi;
g) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generalã a actionarilor numiţi şi sumele primite de membrii consiliului de administraţie şi ai comisiei de cenzori, stabilite potrivit prevederilor legale;
h) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, conform legii;
i) alte drepturi şi indemnizaţii de natura salariala.
Sumele de natura celor prevãzute la a^8) , a^9) şi a^10) sunt venituri impozabile şi pentru persoanele fizice care realizeazã venituri din salarii în baza unor legi speciale, dupã caz.

Ordonanta
─────────
ART. 24
(1) Venitul brut din salarii reprezintã suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de realizare a venitului.
(2) Venitul net din salarii se determina prin deducerea din venitul brut, determinat potrivit prevederilor alin. (1), a urmãtoarelor cheltuieli, dupã caz:
a) contribuţiile reţinute, potrivit legii, pentru pensia suplimentarã, pentru protecţia socialã a şomerilor şi pentru asigurãrile sociale de sãnãtate;
b) o cota de 15% din deducerea personalã de baza, acordatã cu titlu de cheltuieli profesionale, o data cu deducerea personalã de baza la acelaşi loc de munca.
(3) Beneficiarii de venituri din salarii datoreazã un impozit lunar reprezentând plati anticipate, care se calculeazã şi se retine la sursa de cãtre plãtitorii de venituri.
(4) Impozitul lunar prevãzut la alin. (3) se determina astfel:
a) la locul unde se afla funcţia de baza, prin aplicarea baremului lunar prevãzut la art. 8 alin. (2) asupra bazei de calcul determinate ca diferenţa între venitul net din salarii aferent unei luni şi deducerile personale acordate pentru luna respectiva;
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar prevãzut la art. 8 alin. (2) asupra bazei de calcul determinate ca diferenţa între venitul brut şi contribuţia la asigurãrile sociale de sãnãtate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.
(5) Impozitul calculat pe veniturile menţionate la art. 23 lit. g) este final în situaţia în care contribuabilul care le-a realizat justifica cu documente virarea veniturilor la organizaţiile sindicale pe care le-a reprezentat.
(6) În cazul diferenţelor de salarii care privesc perioade anterioare lunilor în care se plãtesc, în cadrul anului fiscal, acordate în baza unor hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive, acestea se defalcheaza în vederea impunerii, pe lunile la care se referã.
(7) În cazul diferenţelor de salarii care privesc anii anteriori celui în care se plãtesc, acordate în baza unor hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive, recalcularea impozitului se efectueazã de plãtitorul de venit sau de organul fiscal competent pe baza documentaţiei transmise de plãtitorul de venit, dupã caz.

Norme metodologice
──────────────────
1. Venitul brut din salarii reprezintã totalitatea veniturilor realizate conform art. 22 şi 23 din ordonanta, precum şi a avantajelor primite conform art. 9 din ordonanta de o persoana fizica, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.
2. Pentru persoanele fizice care desfãşoarã activitãţi pe teritoriul României sunt considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în România, precum şi de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în strãinãtate, indiferent unde este primitã suma.
Sumele primite sub forma de venituri din salarii de persoanele fizice cu domiciliul în România, care desfãşoarã activitate în strãinãtate şi sunt plãtite de un anagajator strãin, se supun prevederilor convenţiilor şi acordurilor de evitarea a dublei impuneri pe care Guvernul roman le-a încheiat cu alte state.
3. Pentru persoanele fizice strãine şi cele romane care nu au domiciliul în România [art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) din ordonanta] se impoziteazã numai salariul obţinut din România.
4. Persoanele fizice romane cu domiciliul în România se supun impunerii anuale atât pentru veniturile din salarii obţinute în ţara, cat şi pentru cele din strãinãtate, acordându-se credit fiscal extern potrivit art. 47 din ordonanta. Veniturile din salarii primite de persoanele fizice romane de la sucursalele, filialele, santierele de construcţii, reprezentantele, agenţiile, birourile şi alte asemenea unitãţi, aparţinând persoanelor juridice cu sediul în România, altele decât instituţiile publice, şi care îşi desfãşoarã activitatea în strãinãtate se impoziteazã conform dispoziţiilor ordonanţei, coroborate cu prevederile convenţiilor sau acordurilor de evitare a dublei impuneri încheiate de Guvernul României cu statele în care îşi desfãşoarã activitatea aceste unitãţi.
5. Contribuabilii care realizeazã venituri din salarii datoreazã lunar impozit reprezentând plati anticipate în contul impozitului pe venitul anual, calculat şi reţinut de cãtre plãtitorul de venituri.
6. Evaluarea drepturilor salariale acordate în natura, precum şi a avantajelor acordate angajaţilor conform art. 9 din ordonanta se face în momentul acordãrii şi se impoziteazã în luna în care au fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor şi avantajelor în natura primite de angajat se vor anexa la statul de plata.
7. Transformarea în lei a sumelor obţinute, potrivit legii, în valuta, reprezentând venituri din salarii realizate în România, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a României pentru ultima zi a lunii pentru care se face plata acestor drepturi. În situaţia în care veniturile din salarii sunt plãtite în cursul lunii sau în cazul încetãrii raporturilor de munca se utilizeazã cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a României, în vigoare în ziua precedenta celei în care se face plata.
8. Pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat baremul lunar de impozit se aplica asupra bazei de calcul determinate astfel:
a) asupra venitului net lunar din salarii, determinat prin scãderea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii reţinute şi a sumei reprezentând cheltuieli profesionale, diminuat cu deducerile personale de baza şi suplimentare acordate în luna respectiva, dupã caz, pentru veniturile din salarii la funcţia de baza;
b) asupra venitului net calculat ca diferenţa între venitul brut realizat într-o luna şi contribuţia la asigurãrile sociale de sãnãtate, pe fiecare loc de realizare a acestuia, pentru veniturile din salarii, altele decât cele de la funcţia de baza.
9. Venitul net din salarii se determina potrivit art. 24 alin. (2) din ordonanta, fãrã a se lua în considerare veniturile care, conform art. 6 lit. a), c), e) şi f) din ordonanta, sunt scutite de impozit pe venit.
10. În scopul determinãrii impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se afla funcţia de baza se înţelege:
a) pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de munca, ultimul loc înscris în carnetul de munca sau în documentele specifice care, potrivit reglementãrilor legale, sunt asimilate acestora;
b) în cazul cumulului de funcţii, locul ales de persoanele fizice unde sunt achitate contribuţia de asigurãri sociale de stat, contribuţia la Fondul pentru plata ajutorului de şomaj şi alte sume datorate potrivit legii.

Ordonanta
─────────
ART. 25
Plãtitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a retine impozitul aferent veniturilor fiecãrei luni, la data efectuãrii plãţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plata a drepturilor salariale, efectuatã pentru fiecare luna, dar nu mai târziu de data de 15 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi.

Norme metodologice
──────────────────
1. Impozitul pe veniturile din salarii pentru fiecare luna se calculeazã şi se retine de angajatorii care au sediul sau domiciliul în România la data plãţii acestor venituri, indiferent de perioada la care se referã.
2. Veniturile în natura se considera plãtite la ultima plata a drepturilor salariale pentru luna respectiva. Impozitul aferent veniturilor şi avantajelor în natura se retine din salariul primit de angajat în numerar pentru aceeaşi luna.
3. Calculul şi reţinerea impozitului lunar pe veniturile din salarii se efectueazã de angajatori astfel:
a) în situaţia în care veniturile din salarii se plãtesc o singura data pe luna sau sub forma de avans şi lichidare, calculul şi reţinerea se fac la data ultimei plati a drepturilor salariale aferente fiecãrei luni (lichidare), conform prevederilor art. 24 din ordonanta;
b) în situaţia în care în cursul unei luni angajatorii efectueazã plati de venituri, altele decât cele cuprinse la lit. a), cum sunt premii, stimulente de orice fel, sume acordate potrivit legii pentru concediul de odihna neefectuat şi altele asemenea, denumite plati intermediare, impozitul se calculeazã la fiecare plata prin aplicarea baremului lunar asupra plãţilor intermediare cumulate pana la data ultimei plati pentru care se face calculul.
Impozitul de reţinut la fiecare plata intermediara reprezintã diferenţa dintre impozitul calculat potrivit alineatului precedent şi suma impozitelor reţinute la plãţile intermediare anterioare.
La data ultimei plati a drepturilor salariale aferente unei luni (lichidare) impozitul se calculeazã, potrivit art. 24 din ordonanta, asupra veniturilor totale obţinute prin cumularea drepturilor respective cu plãţile intermediare.
Impozitul de reţinut la aceasta data reprezintã diferenţa dintre impozitul calculat asupra veniturilor totale şi suma impozitelor reţinute la plãţile intermediare.
4. În cazul în care un angajat care obţine venituri din salariu la funcţia de baza se muta în cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se face pentru fiecare loc de realizare a venitului. Deducerile personale şi ale cheltuielilor profesionale se acorda numai de primul angajator, în limita veniturilor realizate pentru acea luna, pana la data lichidãrii, recalcularea urmând sa se efectueze o data cu calculul impozitului anual.
5. Plãtitorii de venituri din salarii au obligaţia sa vireze la bugetul de stat impozitul calculat şi reţinut pentru o luna la termenul stabilit pentru ultima plata a drepturilor salariale pentru luna respectiva.
Termenul de plata a ultimei plati a drepturilor salariale pentru o luna poate fi cuprins între 1-15 ale lunii urmãtoare plãţii acestora.
6. Contribuţiile obligatorii reprezentând cheltuieli deductibile aferente veniturilor din salarii se determina conform reglementãrilor legale în materie.

Ordonanta
─────────
ART. 26
(1) Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informaţiilor cuprinse în fişa fiscalã.
(2) Plãtitorii de venituri au obligaţia sa solicite organului fiscal, pe baza de cerere, pana la data de 30 noiembrie a fiecãrui an pentru anul urmãtor, formularul tipizat al fişelor fiscale pentru salariaţi şi pentru persoanele fizice care obţin venituri asimilate salariilor.
(3) Fişa fiscalã va fi completatã de plãtitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, menţiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obţinute şi impozitul reţinut şi virat în cursul anului, precum şi rezultatul regularizãrii impozitului plãtit pe venitul anual sub forma de salarii. Pana la completarea fisei fiscale cu datele personale necesare acordãrii deducerilor personale suplimentare, salariaţii vor beneficia de deducerea personalã de baza, urmând ca angajatorii sa efectueze regularizarea veniturilor salariale.
(4) Plãtitorul de venituri are obligaţia sa completeze formularele prevãzute la alin. (1) pe intreaga durata de efectuare a plãţii salariilor, sa recalculeze şi sa regularizeze anual impozitul pe salarii.
(5) Plãtitorul este obligat sa pãstreze fişa fiscalã pe intreaga durata a angajãrii şi sa transmitã organului fiscal competent şi salariatului câte o copie pentru fiecare an pana în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.
(6) Datele personale din fişele fiscale se vor completa pe baza de documente justificative. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreţinere se acorda pe baza de declaraţie pe propria rãspundere a contribuabilului, însoţitã de documente justificative.

Norme metodologice
──────────────────
1. Calculul impozitului pe veniturile din salarii la locul unde se afla funcţia de baza se face pe baza informaţiilor cuprinse în fişa fiscalã 1 (FF1).
2. Dacã la un angajat intervin schimbãri care conduc la modificãri ale deducerilor personale suplimentare, în urma înştiinţãrii angajatorului, acesta înscrie în fişa fiscalã 1 (FF1) modificãrile intervenite. Modificarea se poate face şi pentru luni deja expirate din anul calendaristic în curs. Dacã angajatul a încheiat cãsãtoria la data de 25 martie şi înştiinţeazã organul fiscal la data de 28 aprilie şi dacã toate celelalte condiţii sunt întrunite, angajatorul va înscrie deducerea personalã pentru sotie, cu valabilitate din luna martie.
3. Angajatorul poate face modificãri referitoare la deducerea personalã în fişa fiscalã 1 (FF1) în cursul anului calendaristic şi în cazul în care se constata ca înscrierile fãcute sunt gresite.
4. În cazul încetãrii activitãţii în timpul anului, angajatorul va elibera angajatului un exemplar al fisei fiscale la data lichidãrii, iar cãtre organul fiscal unde acesta îşi are sediul va transmite fişa fiscalã respectiva pana la data de 31 ianuarie a anului urmãtor, în vederea regularizãrii anuale a impozitului.

Ordonanta
─────────
ART. 27
(1) Plãtitorii de venituri din salarii, cu excepţia celor prevãzuţi la alin. (2), au obligaţia sa determine venitul anual impozabil din salarii, sa calculeze impozitul anual, precum şi sa efectueze regularizarea sumelor ce reprezintã diferenţa dintre impozitul calculat la nivelul anului şi impozitul calculat şi reţinut lunar anticipat în cursul anului fiscal, pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) au fost angajaţii permanenţi ai plãtitorului în cursul anului;
b) nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil.
(2) Plãtitorii de venituri din salarii care la data de 31 decembrie a anului fiscal au un numãr de angajaţi permanenţi mai mic de 10 persoane inclusiv pot efectua calculul venitului şi impozitului anual şi regularizarea acestuia.
(3) În cazul angajaţilor pentru care angajatorii nu efectueazã regularizarea anuala a impozitului pe salarii, determinarea venitului anual impozabil din salarii, calculul impozitului anual, precum şi regularizarea sumelor ce reprezintã diferenţa dintre impozitul calculat la nivelul anului şi impozitul calculat şi reţinut lunar anticipat se pot efectua, pe baza de cerere, de cãtre organul fiscal competent.
(4) Operaţiunile prevãzute a fi efectuate de cãtre angajator şi, respectiv, de organul fiscal, pentru persoanele fizice care obţin venituri din salarii, se realizeazã pana în ultima zi a lunii februarie a anului fiscal urmãtor.

Norme metodologice
──────────────────
1. Pentru angajaţii care obţin venituri din salarii numai la funcţia de baza, impozitul anual pe veniturile din salarii se calculeazã prin aplicarea baremului mediu anual, prevãzut la art. 8 din ordonanta, asupra bazei de impozitare anuala determinata ca diferenţa între venitul net anual şi suma deducerilor personale acordate în acel an.
2. În vederea calculãrii impozitului anual şi a efectuãrii regularizarilor, angajatorii vor proceda astfel:
- fişele fiscale 1 (FF1) pentru care angajatorul nu este obligat sa efectueze calculul anual al impozitului şi regularizarea acestuia, precum şi fişele fiscale 2 (FF2) vor fi transmise pana la data de 31 ianuarie a anului urmãtor unitãţii fiscale în a carei raza teritorialã angajatorul îşi are sediul sau domiciliul, dupã caz, sau unde este luat în evidenta fiscalã, în vederea efectuãrii regularizãrii anuale a impozitului;
- pentru cazurile în care angajatorii au obligaţia sa efectueze, pe baza fişelor fiscale 1 (FF1), calculul impozitului anual şi regularizarea sumelor rezultate, aceştia vor efectua, pana la data de 31 ianuarie a anului urmãtor, calculul impozitului anual şi vor stabili diferenţele dintre impozitul anual calculat potrivit pct. 1 şi suma impozitului calculat şi reţinut lunar pentru anul respectiv.
Impozitul rest de plata sau de restituit, rezultat în urma recalcularii anuale, se va regulariza cu angajatul şi va fi consemnat în fişa fiscalã pana la data de 28 februarie a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
3. Angajaţii permanenţi care au realizat şi alte venituri de natura celor care se globalizeaza (venituri din salarii, altele decât cele de la funcţia de baza, venituri din activitãţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor) sunt obligaţi sa înştiinţeze în scris angajatorul despre acest fapt în perioada 1-15 ianuarie a anului urmãtor celui pentru care se face regularizarea. Sunt angajaţi permanenţi, în sensul ordonanţei, persoanele fizice care pe intreaga perioada a anului fiscal şi-au desfãşurat activitatea la un singur angajator.
4. Angajatorii care la data de 31 decembrie a anului au mai puţin de 10 salariaţi permanenţi inclusiv nu sunt obligaţi, dar pot efectua regularizarea anuala.

Ordonanta
─────────
ART. 28
(1) Contribuabilii care îşi desfãşoarã activitatea în România şi obţin venituri sub forma de salarii din strãinãtate, precum şi persoanele fizice romane angajate ale misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare acreditate în România au obligaţia ca, personal sau printr-un reprezentant fiscal, sa calculeze impozitul conform art. 24, sa îl declare şi sa îl plãteascã în termen de 15 zile de la expirarea lunii pentru care s-a realizat venitul.
(2) Persoana juridicã sau fizica la care contribuabilul îşi desfãşoarã activitatea potrivit alin. (1) este obligatã sa ofere informaţii organului fiscal competent referitoare la data începerii desfãşurãrii activitãţii de cãtre contribuabil şi, respectiv, a încetãrii acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Norme metodologice
──────────────────
1. Contribuabilii care îşi desfãşoarã activitatea în România şi obţin venituri sub forma de salarii din strãinãtate care, potrivit ordonanţei, se impun în România, precum şi persoanele fizice romane angajate ale misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare acreditate în România au obligaţia sa depunã lunar o declaraţie la organul fiscal competent.
Organul fiscal competent este:
- organul fiscal în a cãrui raza teritorialã contribuabilul îşi are domiciliul - pentru persoanele fizice romane cu domiciliul în România;
- organul fiscal în a cãrui raza teritorialã contribuabilul îşi are resedinta - pentru persoanele fizice romane care nu au domiciliul în România şi pentru persoanele fizice strãine.
2. Contribuabilii trebuie sa depunã la organul fiscal competent o cerere prin care sa solicite formularele de declaraţii. Cererea se depune de contribuabilii care încep o astfel de activitate în cursul anului, precum şi de cei care la data de 1 ianuarie 2000 desfãşoarã o activitate începutã anterior. La cerere se va anexa o copie de pe documentul care reglementeazã raportul de munca. Persoanele fizice romane care nu au domiciliul în România şi persoanele fizice strãine, care desfãşoarã activitate în România şi obţin venituri din strãinãtate, vor anexa la cerere o traducere legalizatã a contractului în baza cãruia îşi desfãşoarã activitatea.
3. Contribuabilii, persoane fizice romane cu domiciliul în România, care obţin venituri în baza unui raport de munca (la funcţia de baza), vor depune o data cu cererea şi documentele care le atesta dreptul la deduceri personale suplimentare.
Documentele care atesta dreptul contribuabililor la deducere personalã suplimentarã sunt documentele prevãzute în normele metodologice, pentru operarea în fişa fiscalã a deducerilor suplimentare în cazul în care acestea se stabilesc de angajator.
Copiile de pe documentele justificative vor fi certificate de organul fiscal pe baza originalelor prezentate de contribuabil.
Dacã în timpul anului intervin modificãri care au influenta asupra deducerilor personale suplimentare ale contribuabilului, acesta va înştiinţa organul fiscal în termen de 15 zile de la data la care s-a produs modificarea.
În cazul în care modificarea are ca efect creşterea coeficientului deducerilor personale suplimentare, contribuabilul va depune la organul fiscal copia de pe documentul justificativ care atesta modificarea.
În cazul în care modificarea are ca efect scãderea coeficientului deducerilor personale suplimentare, contribuabilul va înştiinţa în scris organul fiscal despre aceasta, menţionând persoana în întreţinere ori situaţia proprie sau a persoanelor în întreţinere la care se referã modificarea.
4. Persoanele fizice sau juridice la care îşi desfãşoarã activitatea contribuabilii prevãzuţi la art. 28 alin. (1) din ordonanta au obligaţia depunerii unei declaraţii informative privind începerea/încetarea activitãţii acestor contribuabili.
Declaraţia informativa se depune la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã îşi are domiciliul sau sediul persoana fizica ori juridicã la care îşi desfãşoarã activitatea contribuabilul, ori de câte ori apar modificãri de natura începerii/încetãrii activitãţii în documentele care atesta raporturile de munca, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Ordonanta
─────────
ART. 29
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile în bani şi/sau în natura provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de cãtre proprietar, uzufructuar sau alt deţinãtor legal.

Norme metodologice
──────────────────
1. În aceasta categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri şi subinchirieri de bunuri mobile şi imobile, precum şi veniturile din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.
2. Veniturile obţinute din închirieri şi subinchirieri de bunuri imobile sunt cele din cedarea folosinţei locuinţei, caselor de vacanta, garajelor, terenurilor etc., a cãror folosinta este cedata în baza unor contracte de închiriere, inclusiv a unor pãrţi din acestea utilizate în scop de reclama, afisaj şi publicitate.

Ordonanta
─────────
ART. 30
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor se stabilesc pe baza contractului încheiat între pãrţi, în forma scrisã, şi înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.

Norme metodologice
──────────────────
1. Cedarea folosinţei bunurilor obliga la încheierea între pãrţi a unui contract în forma scrisã şi la înregistrarea acestuia la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã este situat bunul generator de venit, în cazul bunurilor imobile, sau în a cãrui raza teritorialã îşi are domiciliul contribuabilul, în cazul bunurilor mobile.
2. Obligaţia de a inregistra la organul fiscal contractul de cedare a folosinţei, în forma scrisã, revine proprietarului, uzufructuarului sau altui deţinãtor legal, dupã caz.

Ordonanta
─────────
ART. 31
(1) Venitul brut reprezintã totalitatea sumelor încasate în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura realizate de proprietar, uzufructuar sau alt deţinãtor legal.
(2) Venitul brut se majoreazã cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau altui deţinãtor legal, dacã sunt efectuate de cealaltã parte contractantã.

Norme metodologice
──────────────────
În vederea determinãrii venitului brut, la sumele încasate (chirie, arenda) în bani şi/sau la echivalentul în lei al veniturilor în natura se adauga, dacã este cazul, şi valoarea cheltuielilor ce sunt, conform dispoziţiilor legale sau înţelegerii contractuale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinãtor legal, dar sunt efectuate de cealaltã parte contractantã.

Ordonanta
─────────
ART. 32
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se determina prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 30%, aplicatã la venitul brut, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.

Norme metodologice
──────────────────
1. Venitul net reprezintã diferenţa dintre sumele încasate în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura obţinute din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile (chirie, arenda) şi cota de cheltuiala forfetara de 30%, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.
2. Pentru cheltuielile deductibile stabilite forfetar proprietarul nu este obligat sa prezinte organului fiscal documente justificative pentru efectuarea lor.
În cota forfetara de cheltuieli se cuprind şi impozitele şi taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul reţinut de intermediari, primele de asigurare plãtite pentru bunul cedat spre folosinta etc.

Ordonanta
─────────
ART. 33
(2) Se cuprind în aceasta categorie de venit, în vederea impunerii, şi sumele primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii.

Norme metodologice
──────────────────
În cazul fondurilor închise de investiţii se vor supune impunerii veniturile obţinute de persoanele fizice sub forma de dividende.

Ordonanta
─────────
ART. 34
Veniturile sub forma de dobânzi sunt venituri obţinute din titluri de creanţe de orice natura şi orice fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor impumutati, precum şi din titluri de participare la fonduri deschise de investiţii pentru care preţul de rãscumpãrare este mai mare decât preţul de cumpãrare. Este asimilatã dobânzilor şi acea parte a sumelor asigurate obţinute din asigurãri de viata prin produsele care au la baza principiul economisirii pure.

Norme metodologice
──────────────────
Sunt considerate venituri de aceasta natura:
- dobânzi obţinute din obligaţiuni;
- dobânzi obţinute pentru depozitele la termen (inclusiv la certificatele de depozit);
- componenta investitionala, în cazul asigurãrilor de tipul economisirii pure;
- suma primitã de deţinãtorul de titluri de participare la fondurile deschise de investiţii, stabilitã ca diferenţa între preţul de rãscumpãrare şi preţul de cumpãrare;
- suma primitã sub forma de dobanda pentru împrumuturile acordate;
- alte venituri obţinute din titluri de creanta.

Ordonanta
─────────
ART. 36
(2) Veniturile sub forma de dobânzi se impun cu o cota de 1% din suma acestora.

Norme metodologice
──────────────────
1. Veniturile sub forma de dobânzi se impun cu cota de 1% asupra dobânzilor calculate începând cu data de 1 ianuarie 2000.
2. În cazul veniturilor realizate sub forma de dobânzi ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile deschise de investiţii, baza de calcul se determina ca diferenţa între preţul de rãscumpãrare şi preţul de cumpãrare.
Preţul de rãscumpãrare este preţul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond şi este format din valoarea unitarã a activului net din ziua anterioarã depunerii cererii de rãscumpãrare, din care se scad comisioanele de rãscumpãrare.
Preţul de cumpãrare (subscriere) este preţul plãtit de investitor, persoana fizica, şi este format din valoarea unitarã a activului net la care se adauga comisionul de cumpãrare, dacã este cazul.
Pentru investiţiile în titluri de participare, efectuate anterior datei intrãrii în vigoare a ordonanţei, preţul de cumpãrare este ultima valoare raportatã la data de 31 decembrie 1999.

Ordonanta
─────────
ART. 37
(1) Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virarii impozitului pe veniturile sub forma de devidende revine persoanelor juridice o data cu plata dividendelor cãtre acţionari sau asociaţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plãtite actionarilor sau asociaţilor pana la sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plata a impozitului pe dividende este pana la data de 31 decembrie a anului respectiv.
(2) Pentru veniturile sub forma de dobânzi impozitul se calculeazã şi retine de cãtre plãtitorii de astfel de venituri în momentul calculului acestora şi se vireazã de cãtre aceştia, lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care se face calculul dobânzii.

Norme metodologice
──────────────────
1. În cazul veniturilor realizate ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, obligaţia calculãrii, reţinerii şi virarii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine:
- societãţii de investiţii, în cazul în care nu are încheiat un contract de administrare;
- societãţii de administrare, în cazul în care societatea de investiţii are încheiat un contract de administrare cu societatea de administrare.
2. Pentru veniturile sub forma de dobânzi impozitul se calculeazã, se retine şi se vireazã de cãtre plãtitorii de astfel de venituri, cum ar fi: bãnci, societãţi de asigurare, societãţi de administrare şi altele.
3. În cazul veniturilor realizate ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile deschise de investiţii, obligaţia calculãrii, reţinerii şi virarii revine societãţii de administrare. Impozitul datorat se retine de cãtre societatea de administrare, în numele fondului.

Ordonanta
─────────
ART. 38
În aceasta categorie se cuprind veniturile obţinute din jocuri de noroc, din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi pãrţilor sociale, din premii şi prime în bani şi/sau în natura, altele decât cele prevãzute la art. 6, 22 şi 23, precum şi diverse venituri care nu se regãsesc în mod expres menţionate în prezenta ordonanta.

Norme metodologice
──────────────────
1. În aceasta categorie se cuprind:
- venituri obţinute din jocuri de noroc, cum sunt: venituri din jocuri tip cazino, din jocuri tip bingo şi keno în sali de joc, pronosticuri (pariuri) sportive, jocuri-concurs cu câştiguri de orice fel, loterii, inclusiv premiile de orice fel, în bani sau în natura;
- venituri sub forma de premii de orice fel, prime în bani şi/sau în natura, cum sunt: premiile pentru sportivi; premiile pentru antrenori şi alţi tehnicieni; primele de lot; premiile acordate oamenilor de cultura, ştiinţa şi arta la festivaluri sau la alte concursuri internaţionale, orice alte câştiguri de aceeaşi natura;
- venituri din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi pãrţilor sociale;
- diverse venituri.
2. Valori mobiliare pot fi acţiunile, obligaţiunile, precum şi instrumentele derivate sau orice alte titluri de credit, încadrate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare în aceasta categorie.

Ordonanta
─────────
ART. 40
(1) Veniturile obţinute din jocuri de noroc, din premii şi prime în bani şi/sau în natura, prevãzute la art. 38, se impun prin reţinere la sursa cu o cota de 10% aplicatã la venitul brut.

Norme metodologice
──────────────────
Contribuabilii, persoane fizice, care realizeazã venituri din jocuri de noroc, din premii în bani şi/sau în natura, datoreazã un impozit calculat prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţa între câştigul realizat şi suma reprezentând venitul scutit potrivit art. 39 din ordonanta.

Ordonanta
─────────
ART. 41
În cazul transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi pãrţilor sociale, impozitul se calculeazã prin reţinere la sursa, aplicându-se cota de 1% la valoarea tranzacţiei. Pentru tranzacţiile derulate prin intermediari cota de 1% se aplica asupra diferenţei dintre valoarea tranzacţiei şi comisionul reţinut de intermediari. Impozitul astfel calculat, reţinut şi vãrsat de plãtitorul de venit este final.

Norme metodologice
──────────────────
1. În cazul transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare, obligaţia calculãrii, reţinerii şi virarii impozitului revine societãţii de valori mobiliare.
2. Pentru veniturile realizate ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra pãrţilor sociale, obligaţia calculãrii, reţinerii şi virarii impozitului revine dobânditorului de pãrţi sociale. În acest caz, termenul de plata a impozitului cãtre bugetul de stat este data la care se face înscrierea transferului dreptului de proprietate asupra pãrţilor sociale la registrul comerţului.

Ordonanta
─────────
ART. 44
Venitul este considerat din România, în înţelesul prezentei ordonanţe, dacã locul de provenienta a veniturilor persoanei fizice, a exercitãrii activitãţii sau locul de unde aceasta obţine venit se afla pe teritoriul României, indiferent dacã este plãtit în România sau din/în strãinãtate.

Norme metodologice
──────────────────
Venitul este considerat din România, în înţelesul ordonanţei, dacã:
- plãtitorul venitului îşi are sediul sau domiciliul pe teritoriul României (dobanda plãtitã unei persoane fizice de cãtre o banca situata pe teritoriul României, salariile plãtite unor persoane fizice de cãtre un angajator care are sediul sau domiciliul pe teritoriul României şi altele asemenea);
- bunul generator de venituri se afla pe teritoriul României (veniturile din închirierea unor bunuri imobile situate pe teritoriul României şi altele asemenea);
- prestarea activitãţii se desfãşoarã pe teritoriul României (veniturile din salarii realizate ca urmare a desfãşurãrii unei activitãţi dependente, plãtite din strãinãtate, veniturile obţinute din reparaţii sau intretineri efectuate, asistenta tehnica, studiul pieţei, precum şi orice alte prestaţii efectuate, plãtite din strãinãtate).

Ordonanta
─────────
ART. 46
(1) Contribuabilii prevãzuţi la art. 2 alin. (1) lit. a), care pentru acelaşi venit şi în decursul aceleiaşi perioade impozabile sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cat şi în strãinãtate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plãtit în strãinãtate, în limitele prevãzute în prezenta ordonanta, denumit în continuare credit fiscal extern.
(2) Creditul fiscal extern se acorda dacã sunt îndeplinite, cumulativ, urmãtoarele condiţii:
a) impozitul aferent venitului realizat în strãinãtate a fost plãtit direct sau prin reţinere la sursa, lucru dovedit cu documente care atesta plata, eliberate de autoritãţile fiscale ale statului în care s-a realizat venitul;
b) impozitul datorat şi plãtit în strãinãtate este de aceeaşi natura cu impozitul pe venit datorat în România.

Norme metodologice
──────────────────
1. Persoanele fizice romane cu domiciliul în România sunt supuse impozitãrii în România pentru veniturile din România şi din strãinãtate. În situaţia în care pentru venitul din strãinãtate statul respectiv şi-a exercitat dreptul de impunere, aceste persoane au dreptul sa deducã din impozitul pe venit datorat în România impozitul pe venit plãtit în strãinãtate pentru acel venit, în condiţiile prevãzute de ordonanta.
2. Creditul fiscal extern se acorda, dacã:
a) impozitul plãtit în strãinãtate pentru venitul obţinut în strãinãtate a fost efectiv plãtit în mod direct de cãtre persoana fizica sau de cãtre reprezentantul sau legal sau prin reţinere la sursa de cãtre plãtitorul venitului. Plata impozitului în strãinãtate se dovedeşte prin document eliberat de autoritatea fiscalã a statului strãin respectiv;
b) venitul pentru care se acorda credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevãzute la art. 4 din ordonanta.
3. Veniturile realizate din strãinãtate de persoanele fizice romane cu domiciliul în România, pentru care s-a plãtit în strãinãtate impozit pe venit, se declara în România, în cadrul declaraţiei de venit global a anului de realizare a venitului, declaraţie care, potrivit art. 59 din ordonanta, se completeazã şi se depune la organul fiscal pana la data de 31 martie a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
Creditul fiscal extern nu va fi acordat în lipsa anexarii la declaraţia de venit global a documentului care atesta plata în strãinãtate a impozitului care se solicita sa fie recunoscut.
Dacã documentul care atesta plata nu se depune o data cu declaraţia de venit global la termenul stabilit prin ordonanta, la momentul prezentãrii acestui document organele fiscale romane vor declansa procedura de regularizare a impozitului pe venitul anual, rãmas de achitat în România.

Ordonanta
─────────
ART. 47
(1) Creditul fiscal extern se acorda la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, aferent venitului din sursa din strãinãtate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, potrivit prezentei ordonanţe, aferentã venitului din strãinãtate.
(2) Calculul creditului fiscal extern se face separat pentru veniturile realizate pe fiecare ţara, cu respectarea prevederilor alin. (3).
(3) În cazul veniturilor a cãror impunere în România este finala, creditul fiscal extern se acorda pentru fiecare venit similar din România, potrivit prezentei ordonanţe.
(4) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valuta se transforma la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare comunicat de Banca Nationala a României din anul de realizare a venitului.

Norme metodologice
──────────────────
1. Impozitul plãtit în strãinãtate care se deduce din impozitul pe venitul anual global datorat în România este limitat la partea de impozit pe venit datorat în România, calculat astfel:





venit din sursa
credit fiscal din strãinãtate impozit
extern = ───────────────── x pe venit
venit mondial anual global



Prin venit mondial se înţelege suma veniturilor din România şi din strãinãtate din categoriile de venituri din activitãţi independente, salarii şi cedarea folosinţei bunurilor, realizate de o persoana fizica romana cu domiciliul în România.
2. Dacã suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mare decât impozitul plãtit în strãinãtate, atunci suma recunoscuta care se deduce este la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate. În situaţia în care suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mica decât impozitul plãtit în strãinãtate, atunci suma recunoscuta reprezentând creditul fiscal extern acordat este la nivelul sumei calculate conform pct. 1.
3. Calcularea creditului fiscal extern se face de organul fiscal, separat pe fiecare natura de venit, prin raportarea la venitul mondial.
În situaţia în care contribuabilul în cauza obţine venituri din strãinãtate din mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula potrivit procedurii de mai sus pentru fiecare natura de venit şi pe fiecare ţara.
4. Veniturile realizate din strãinãtate de persoanele fizice romane cu domiciliul în România, a cãror impunere în România este finala, se supun impozitãrii în România, recunoscandu-se impozitul plãtit în strãinãtate, sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.
5. Creditul fiscal extern pentru veniturile din strãinãtate a cãror impunere în România este finala se va acorda astfel:
a) în situaţia în care în strãinãtate cota de impozit este mai mare decât cea prevãzutã în ordonanta pentru un venit similar, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit calculat aplicând cota prevãzutã în ordonanta;
b) în situaţia în care cota de impozit este mai mica în strãinãtate decât cota de impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal extern este calculat la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, iar impozitul anual rãmas de achitat în România se calculeazã ca diferenţa între impozitul pe venit calculat aplicând cota de impozit din ordonanta şi impozitul pe venit plãtit în strãinãtate pentru venitul realizat în strãinãtate.
6. Veniturile din strãinãtate realizate de persoanele fizice romane cu domiciliul în România, precum şi impozitul aferent a cãrui plata în strãinãtate este atestata cu document eliberat de autoritatea fiscalã a statului strãin, exprimate în unitãţile monetare proprii fiecãrui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Nationala a României din anul de realizare a venitului respectiv.

Ordonanta


─────────
ART. 48
(1) Pentru veniturile realizate de contribuabilii prevãzuţi la art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 2 alin. (2), prevederile cap. II se aplica în mod corespunzãtor, aceste venituri necumulandu-se în vederea impunerii în România.
(2) Contribuabilii prevãzuţi la art. 2 alin. (2), care realizeazã venituri din România în calitate de artişti de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpreti muzicali sau ca sportivi, din activitãţile lor personale desfãşurate în aceasta calitate, precum şi cei care realizeazã venituri din drepturi de proprietate intelectualã se impun cu o cota de 15% aplicatã la venitul brut, prin reţinere la sursa, impozitul fiind final. Impozitul reţinut la sursa de cãtre plãtitorii venitului se vãrsa la bugetul de stat în aceeaşi zi în care se efectueazã plata venitului supus impunerii.
(3) Contribuabilii prevãzuţi la art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 2 alin. (2), pentru perioada în care sunt absenţi din România au obligaţia sa desemneze un reprezentant fiscal rezident în România, împuternicit sa îndeplineascã obligaţiile acestora fata de organele fiscale.
(4) Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri, beneficiarul venitului va prezenta organelor fiscale din România certificatul de rezidenţã fiscalã, în original, eliberat de organul fiscal din ţara de rezidenţã, prin care sa se ateste ca este rezident al statului respectiv şi ca îi sunt aplicabile prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri.

Norme metodologice
──────────────────
1. Veniturile din România, indiferent de categoria din care fac parte şi de locul de realizare, obţinute de contribuabilii prevãzuţi la art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) din ordonanta, se impoziteazã separat pe fiecare categorie de venit. Pentru veniturile prevãzute la art. 4 alin. (1) lit. a), b) şi c) din ordonanta impozitul se determina prin aplicarea cotelor de impozitare asupra venitului net aferent fiecãrui loc de realizare a fiecãrei categorii de venituri, astfel:
- pentru veniturile din salarii, impozitul se va calcula lunar, sumele reprezentând plati anticipate în contul impozitului anual pe venit. Organul fiscal va recalcula impozitul anual pe baza baremului anual şi va elibera documentul care sa ateste venitul realizat şi impozitul plãtit;
- pentru calculul impozitului pe venituri obţinute din cedarea folosinţei bunurilor, din profesii liberale, altele decât cele prevãzute la art. 48 alin. (2) din ordonanta, se aplica baremul anual.
2. La determinarea impozitului se va avea în vedere principiul celor 183 de zile care încep sau sfârşesc în anul calendaristic vizat.
Veniturile din salarii realizate de persoanele fizice romane care nu au domiciliul în România sau de persoanele fizice strãine pentru activitatea desfasurata în România vor fi impozitate astfel:
a) dacã persoana fizica este prezenta în România o perioada ce depãşeşte în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat, veniturile din salarii se impoziteazã începând cu prima zi de la data sosirii lor, doveditã cu viza de intrare în România de pe pasaport. Organele fiscale romane vor elibera documentul care atesta plata impozitului în România, la cererea contribuabilului, pentru fiecare an fiscal;
b) dacã persoana fizica este prezenta în România o perioada mai mica de 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat, dar este rezidenţã într-un stat cu care Guvernul României a încheiat o convenţie sau un acord de evitare a dublei impuneri, veniturile din salarii vor fi impozitate în strãinãtate, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
- persoana fizica care beneficiazã de salariu sta în România o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile într-o perioada de 12 luni calendaristice începând sau sfârşind în anul fiscal vizat;
- salariul este plãtit de un angajator care nu este rezident al României;
- salariul nu este suportat de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care angajatorul o are în România.
3. Contribuabilii prevãzuţi la pct. 2 lit. b) sunt obligaţi ca în termen de 15 zile de la data începerii activitãţii sa se adreseze organului fiscal în a cãrui raza teritorialã îşi au resedinta, în vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil acestor venituri, în conformitate cu prevederile convenţiilor şi acordurilor de evitare a dublei impuneri încheiate de Guvernul României cu alte state.
Astfel, contribuabilul va depune la organul fiscal urmãtoarele:
- cerere;
- copie de pe documentul care reglementeazã raportul de munca;
- certificatul de rezidenţã fiscalã eliberat de autoritatea fiscalã competenta a statului al cãrui rezident este.
Dacã persoanele fizice strãine şi persoanele fizice romane care nu au domiciliul în România nu prezintã în termenul stabilit documentele prevãzute la alineatul precedent, acestea datoreazã impozit pe veniturile din salarii din prima zi de desfãşurare a activitãţii. În situaţia în care persoanele respective depun ulterior documentele solicitate, organul fiscal va efectua regularizarea impozitului plãtit.
În cazul în care contribuabilii prevãzuţi la pct. 2 lit. b) îşi prelungesc perioada de prezenta în România la peste 183 de zile, aceştia sunt obligaţi sa declare organului fiscal competent, caz în care se aplica regimul fiscal prevãzut la pct. 2 lit. a).
4. Modul de calcul al celor 183 de zile se va face aplicându-se metoda zilelor de prezenta. Contribuabilul are posibilitatea sa furnizeze dovezi ale prezentei sale pe baza datelor din documentele de transport, pasaport şi alte documente prin care atesta intrarea în România. În calculul celor 183 de zile se includ: ziua de sosire, ziua de plecare şi toate celelalte zile petrecute pe teritoriul României. Orice fracţiune de zi în care contribuabilul este prezent în România conteaza drept zi de prezenta pentru calculul celor 183 de zile.

Ordonanta
─────────
ART. 50
(1) În aplicarea prezentei ordonanţe, pentru fiecare asociaţie fãrã personalitate juridicã constituitã potrivit legii asociaţii au obligaţia sa încheie contracte de asociere în forma scrisã, la începerea activitãţii, care sa cuprindã inclusiv date referitoare la:
a) pãrţile contractante;
b) obiectul de activitate şi sediul asociaţiei;
c) contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi;
d) cota procentualã de participare a fiecãrui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asociaţiei;
e) desemnarea asociatului care sa rãspundã pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei fata de autoritãţile publice;
f) condiţiile de încetare a asocierii.
(2) Contractul de asociere se înregistreazã la organul fiscal teritorial în raza cãruia îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul sa refuze înregistrarea contractelor în cazul în care acestea nu cuprind date solicitate conform alin. (1).

Norme metodologice
──────────────────
1. Sunt supuse obligaţiei de încheiere şi înregistrare a unui contract de asociere atât asociaţiile fãrã personalitate juridicã, a cãror constituire şi funcţionare sunt reglementate prin acte normative speciale (asociaţii familiale, cabinete medicale grupate, cabinete medicale asociate, societate civilã medicalã, cabinete asociate de avocaţi, societate civilã profesionalã de avocaţi, notari publici asociaţi, asociaţii în participaţiune constituite potrivit legii), precum şi orice asociere fãrã personalitate juridicã constituitã în baza Codului civil.
2. Asociatul desemnat conform prevederilor art. 50 lit. e) din ordonanta are şi urmãtoarele obligaţii:
- sa asigure organizarea şi conducerea evidentelor contabile;
- sa determine venitul net/pierderea obţinut/obţinutã în cadrul asociaţiei, precum şi distribuirea venitului net/pierderii pe asociaţi;
- sa depunã o declaraţie privind veniturile şi cheltuielile estimate, în termen de 15 zile de la începerea activitãţii producãtoare de venit, la organul fiscal teritorial în raza cãruia îşi are sediul asociaţia;
- sa înregistreze contractul de asociere, precum şi orice modificare a acestuia la organul fiscal teritorial în raza cãruia îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia;
- sa reprezinte asociaţia în controalele efectuate de organele fiscale, precum şi în ceea ce priveşte depunerea de obiecţiuni, contestaţii, plângeri asupra actelor de control încheiate de organele fiscale;
- sa rãspundã la toate solicitarile organelor fiscale, atât cele privind asociaţia, cat şi cele privind asociaţii, legate de activitatea desfasurata de asociaţie;
- sa completeze Registrul pentru evidenta aportului şi rezultatului distribuit;
- alte obligaţii ce decurg din aplicarea ordonanţei.

Ordonanta
─────────
ART. 52
Asociaţiile au obligaţia sa depunã la organul fiscal competent declaraţii anuale de venit conform modelului stabilit de Ministerul Finanţelor, care vor cuprinde şi distribuţia venitului net/pierderii pe asociaţi, pana la data de 15 martie a anului urmãtor.

Norme metodologice
──────────────────
Asociaţia, prin asociatul desemnat, depune pana la data de 15 martie a anului urmãtor, la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã îşi are sediul, o declaraţie anuala care cuprinde venitul net/pierderea realizat/realizatã pe asociaţie, precum şi distribuţia venitului net/pierderii pe fiecare asociat.
O copie de pe declaraţie se transmite de cãtre asociatul desemnat fiecãrui asociat. Pe baza acestei copii asociaţii vor cuprinde în declaraţia de venit global venitul net/pierderea ce le revine din activitatea asociaţiei.

Ordonanta
─────────
ART. 53
Venitul/pierderea anual/anuala, realizate în cadrul asociaţiei, se distribuie asociaţilor proporţional cu cota procentualã de participare, conform contractului de asociere.

Norme metodologice
──────────────────
1. Venitul net/pierderea asociaţiei se distribuie asociaţilor în funcţie de cota lor de participare. Venitul net se considera distribuit şi dacã acesta rãmâne la asociaţie sau este pus la dispoziţie asociaţilor.
2. În cazul modificãrii cotelor de participare în cursul anului, pentru distribuirea venitului net anual se va proceda astfel:
a) se determina un venit net/o pierdere intermediar/intermediara la sfârşitul lunii în care s-au modificat cotele pe baza venitului brut şi a cheltuielilor, astfel cum acestea sunt înregistrate în evidentele contabile;
b) venitul net/pierderea intermediar/intermediara se aloca fiecãrui asociat, în funcţie de cotele de participare, pana la data modificãrii acestora;
c) la sfârşitul anului, din venitul net/pierderea anual/anuala se deduce venitul net/pierderea intermediar/intermediara, iar diferenţa se aloca asociaţilor în funcţie de cotele de participare ulterioare modificãrii acestora;
d) venitul net/pierderea anual/anuala distribuit/distribuita fiecãrui asociat se determina prin însumarea veniturilor nete/pierderilor intermediare determinate potrivit lit. b) şi c).

Ordonanta
─────────
ART. 56
Venitul anual global impozabil este format din suma veniturilor nete a categoriilor de venituri prevãzute la art. 4 alin. (1) lit. a)-c), determinate conform prevederilor cap. II din prezenta ordonanta, şi a veniturilor de aceeaşi natura, obţinute de persoanele fizice romane din strãinãtate, din care se scad, în ordine, pierderile fiscale reportate şi deducerile personale.

Norme metodologice
──────────────────
1. Categoriile de venituri care se supun procedurii de globalizare sunt:
- venituri din activitãţi independente, pentru care venitul net anual se determina potrivit prevederilor art. 16-21 din ordonanta;
- venituri din salarii, pentru care venitul net se determina potrivit art. 24 din ordonanta;
- venituri din cedarea folosinţei bunurilor, pentru care venitul net se determina potrivit art. 32 din ordonanta.
Impozitul pe venitul anual global impozabil se calculeazã pentru veniturile din România şi/sau din strãinãtate pe care o persoana fizica romana cu domiciliul în România le realizeazã în cursul aceluiaşi an calendaristic.
2. Urmãtoarele venituri nu se cuprind în venitul anual global impozabil:
- veniturile din dividende şi dobânzi;
- veniturile din jocuri de noroc, din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi pãrţilor sociale, din premii şi prime, precum şi diverse venituri, astfel cum sunt prevãzute la art. 38 din ordonanta.
3. Pentru determinarea venitului anual global impozabil se procedeazã astfel:
a) se determina venitul net/pierderea fiscalã pentru activitatea desfasurata în cadrul fiecãrei categorii de venit supuse globalizarii, potrivit regulilor proprii. Pentru persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anuala luat/luatã în calcul la determinarea venitului anual global impozabil este venitul net/pierderea distribuita;
b) se insumeaza veniturile nete, avându-se în vedere şi pierderile admise la compensare pentru anul fiscal de impunere. Din rezultatul obţinut se deduc, în ordine, pierderile fiscale reportate, acesta reprezentând venitul anual global. Dacã pierderile sunt mai mari decât suma veniturilor nete, rezultatul reprezintã pierdere de reportat;
c) din venitul anual global se scad deducerile personale determinate potrivit art. 12 din ordonanta, rezultând venitul anual global impozabil.

Ordonanta
─────────
ART. 57
(1) Pierderea fiscalã anuala înregistratã din activitãţi independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii şi asimilate salariilor, obţinute în cursul aceluiaşi an fiscal. Pierderea care rãmâne necompensata în cursul aceluiaşi an fiscal devine pierdere reportata.
(2) Pierderile provenind din strãinãtate ale persoanelor fizice romane se compenseazã cu veniturile de aceeaşi natura, din strãinãtate, pe fiecare ţara, înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal, sau se reporteazã pe urmãtorii 5 ani asupra veniturilor realizate din ţara respectiva.

Norme metodologice
──────────────────
1. Rezultatul negativ dintre venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile înregistrate pentru fiecare loc de realizare la o categorie de venituri reprezintã pierdere fiscalã obţinutã dintr-un loc de desfãşurare a activitãţii pentru acea categorie de venit.
2. Compensarea pierderilor fiscale anuale se realizeazã astfel:
a) pierderea fiscalã obţinutã dintr-un loc de desfãşurare a unei activitãţi independente se poate compensa cu venitul net obţinut în alt loc de desfãşurare a unei activitãţi independente. Dacã pierderea fiscalã obţinutã dintr-un loc de desfãşurare a unei activitãţi independente se compenseazã numai parţial cu venitul net obţinut în alt loc de desfãşurare a unei activitãţi independente, suma rãmasã necompensata reprezintã pierdere fiscalã anuala din activitãţi independente;
b) pierderea fiscalã anuala din activitate independenta din România nu se poate compensa cu veniturile din salarii, dar se poate compensa cu veniturile nete din cedarea folosinţei bunurilor obţinute, în cursul aceluiaşi an fiscal;
c) pierderea fiscalã anuala din activitãţi independente înregistratã de un contribuabil în România nu poate fi compensata cu veniturile realizate de acesta din strãinãtate;
d) pierderea fiscalã din strãinãtate se compenseazã cu veniturile din strãinãtate, de aceeaşi natura şi din aceeaşi ţara, în cursul aceluiaşi an fiscal. Pierderea anuala necompensata se reporteazã pe urmãtorii 5 ani şi se compenseazã cu veniturile de aceeaşi natura şi din aceeaşi ţara obţinute în cursul perioadei respective.

Ordonanta
─────────
ART. 58
Regulile de reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportul se efectueazã cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în urmãtorii 5 ani consecutivi;
b) dreptul la report este personal şi netransmisibil;
c) pierderea reportata, necompensata dupã expirarea perioadei prevãzute la lit. a), reprezintã pierdere definitiva a contribuabilului;
d) compensarea pierderii reportate se efectueazã numai din veniturile prevãzute la art. 4 alin. (1) lit. a) şi c).

Norme metodologice
──────────────────
1. Dacã în urma compensãrilor admise pentru anul fiscal rãmâne o pierdere necompensata, aceasta reprezintã pierdere fiscalã reportata pe anii urmãtori pana la al cincilea an inclusiv. Astfel, pierderea fiscalã înregistratã în anul 2000 poate fi reportata, dacã nu a putut fi compensata cu veniturile obţinute în anul 2000, pana în anul 2005. Dacã aceasta pierdere nu va fi compensata cu veniturile realizate pana în anul 2005, atunci diferenţa de pierdere care nu a putut fi compensata în limita de 5 ani va reprezenta pierdere definitiva.
2. Regulile de compensare şi reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportarea pierderilor se va face an dupã an, începând cu pierderea cea mai veche;
b) dreptul la reportul pierderii este personal şi supus identitãţii contribuabilului; nu poate fi transmis moştenitorilor sau oricãrei alte persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acestora, şi reprezintã pierdere definitiva a contribuabilului decedat.

Ordonanta
─────────
ART. 59
(1) Contribuabilii au obligaţia sa completeze şi sa depunã la organul fiscal în raza cãruia îşi au domiciliul o declaraţie de venit global, precum şi declaraţii speciale, în mod eşalonat pana la 31 martie a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
(2) Declaraţiile speciale se completeazã pentru fiecare categorie de venit şi pe fiecare loc de realizare a acestuia şi se depun la organul fiscal unde se afla sursa de venit.
(3) La propunerea Ministerului Finanţelor, Guvernul aproba criteriile şi termenele de depunere esalonata a declaraţiei de venit global şi a declaraţiilor speciale.
(4) Contribuabilii care realizeazã venituri dintr-o singura sursa, sub forma de salarii, nu sunt obligaţi sa depunã declaraţie de venit global. De asemenea, nu se va depune declaraţie specialã pentru acele venituri a cãror impunere este finala.

Norme metodologice
──────────────────
1. Declaraţia de venit global este documentul prin care contribuabilii declara veniturile obţinute în anul fiscal de raportare, în vederea calculãrii de cãtre organul fiscal a venitului anual global impozabil şi a impozitului pe venitul anual global.
2. Declaraţia de venit global se depune de cãtre contribuabilii, persoane fizice romane cu domiciliul în România, care obţin, atât din România, cat şi din strãinãtate, venituri care, potrivit art. 56 din ordonanta, se globalizeaza.
3. Nu depun declaraţie de venit global contribuabilii care:
a) obţin venituri dintr-o singura sursa, sub forma de salarii, de la funcţia de baza, pentru activitãţi desfãşurate în România;
b) obţin numai venituri din România de natura dividendelor, dobânzilor, precum şi de natura celor prevãzute la art. 38 din ordonanta, a cãror impunere este finala;
c) contribuabilii prevãzuţi la art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) din ordonanta.
4. Declaraţia se depune pana la data de 31 martie a anului urmãtor celui de realizare a venitului, la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã contribuabilii îşi au domiciliul.
Contribuabilii care îşi schimba domiciliul în cursul anului fiscal depun declaraţia de venit global la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã îşi au domiciliul la data depunerii declaraţiei.
5. Contribuabilii, cu excepţia celor pentru care deducerile personale suplimentare sunt calculate de angajatori, au obligaţia de a anexa la declaraţia de venit global şi documentele justificative care atesta dreptul la deduceri personale suplimentare.
6. Declaraţiile speciale sunt documentele prin care contribuabilii declara veniturile şi cheltuielile efectiv realizate, pe fiecare categorie de venit şi pe fiecare sursa în parte, în vederea stabilirii de cãtre organul fiscal a plãţilor anticipate.
7. Declaraţiile speciale se depun de toţi contribuabilii prevãzuţi la art. 2 alin. (1) din ordonanta, care realizeazã, individual sau dintr-o forma de asociere, venituri din activitãţi independente, precum şi venituri din cedarea folosinţei bunurilor.
Pentru veniturile realizate dintr-o forma de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuita din asociere.
Nu se depun declaraţii speciale pentru urmãtoarele categorii de venituri:
a) venituri sub forma de salarii şi venituri asimilate salariilor, obţinute de la funcţia de baza. Pentru aceste venituri informaţiile sunt cuprinse în fişele fiscale, care se depun de plãtitorul de venit pana în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat, cu excepţia celor prevãzute la art. 28 din ordonanta;
b) venituri de natura dividendelor, dobânzilor, precum şi veniturile de natura celor prevãzute la art. 38 din ordonanta, a cãror impunere este finala.
8. Declaraţiile speciale se depun, în funcţie de tipul venitului şi de forma de organizare, la organul fiscal teritorial competent, care se stabileşte dupã cum urmeazã:
a) pentru venituri din activitãţi independente - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla sediul desfãşurãrii activitãţii.
În cazul persoanelor fizice care au şi puncte de lucru situate în raza teritorialã a altor organe fiscale, declaraţiile speciale se depun la organul fiscal unde se gãseşte sediul principal.
Pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectualã sursa venitului este consideratã domiciliul contribuabilului;
b) pentru venituri din cedarea folosinţei bunurilor imobile - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla bunul;
c) pentru venituri din cedarea folosinţei bunurilor mobile - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul contribuabilului;
d) pentru veniturile din strãinãtate - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul contribuabilului sau resedinta, în cazul persoanelor fizice strãine;
e) pentru veniturile obţinute dintr-o forma de asociere - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla sediul asociaţiei.
9. În cazul în care sediul principal şi domiciliul contribuabilului se afla în raza teritorialã a aceluiaşi organ fiscal, contribuabilul va depune atât declaraţia de venit global, cat şi declaraţia specialã la organul fiscal de domiciliu.
10. Contribuabilul care obţine venituri din mai multe surse sau categorii de venituri va depune câte o declaraţie specialã pentru fiecare sursa sau categorie de venit în parte.
11. Contribuabilii pentru care venitul net se determina pe baza de norme de venit nu depun declaraţii speciale.

Ordonanta
─────────
ART. 60
(1) Contribuabilii, precum şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã, care încep o activitate în cursul anului fiscal, sunt obligate sa depunã la organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepţie de la prevederile acestui alineat contribuabilii care realizeazã venituri pentru care impozitul se percepe prin reţinere la sursa.
(2) Contribuabilul care înceteazã sa mai aibã domiciliul în România are obligaţia sa depunã la organul fiscal competent o declaraţie a veniturilor impozabile cuprinzând veniturile realizate pana la acel moment.

Norme metodologice
──────────────────
1. Declaraţiile privind venitul estimat cuprind informaţii despre veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza în anul la care se referã declaraţia.
Declaraţiile privind venitul estimat se depun de contribuabili şi de asociaţiile fãrã personalitate juridicã, în cazul realizãrii unei categorii sau surse noi de venit în cursul anului sau în cazurile prevãzute la art. 63 alin. (6) din ordonanta.
2. Contribuabilii care încep o activitate independenta în vederea obţinerii de venituri comerciale sau de venituri din profesii liberale au obligaţia sa depunã o declaraţie privind venitul estimat, la organul fiscal unde se afla sursa venitului, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Aceasta obligaţie revine atât contribuabililor care determina venitul net în sistem real, pe baza datelor din evidenta contabila în partida simpla, cat şi celor pentru care venitul net se determina pe baza de norme de venit.
În cazul în care contribuabilul obţine venituri de aceasta natura într-o forma de asociere, fiecare asociat va completa şi va depune, individual, o declaraţie privind veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asociaţiei.
Asociaţiile fãrã personalitate juridicã, ce încep o activitate independenta, au obligaţia sa depunã o declaraţie privind venitul la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la încheierea contractului de asociere, o data cu înregistrarea acestui contract la organul fiscal.
3. Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia sa depunã o declaraţie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între pãrţi.
Declaraţia privind venitul estimat se depune o data cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între pãrţi.
Organul fiscal la care se înregistreazã contractul între pãrţi şi se depune declaraţia privind venitul estimat este:
a) pentru venituri din cedarea folosinţei bunurilor imobile - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla bunul;
b) pentru venituri din cedarea folosinţei bunurilor mobile - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul contribuabilului.
4. Contribuabilii care înceteazã sa mai aibã domiciliul în România vor depune la organul fiscal de domiciliu, în cel mult 5 zile de la încetarea activitãţii, o declaraţie de venit global, însoţitã de declaraţii speciale.
5. Declaraţiile vor cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente anului fiscal curent, pentru perioada în care contribuabilii au avut domiciliul în România.
6. În termen de 5 zile de la depunerea declaraţiei, organul fiscal de domiciliu va emite decizia de impunere şi va comunica contribuabilului eventualele sume de plata sau de restituit.
7. Certificatul de atestare fiscalã va fi eliberat numai dupã plata integrala a impozitului datorat de contribuabil.

Ordonanta
─────────
ART. 63
(1) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente şi din cedarea folosinţei bunurilor sunt obligaţi sa efectueze plati anticipate cu titlu de impozit, în baza deciziei de impunere emise de organul fiscal competent, exceptându-se cazul reţinerilor la sursa.
(2) Plãţile anticipate se stabilesc de organul fiscal, luând ca baza de calcul venitul anual estimat sau venitul din decizia de impunere pentru anul fiscal precedent. Dacã impunerea definitiva se realizeazã dupã expirarea termenelor de plata prevãzute la alin. (3), contribuabilul va plati cu titlu de impozit anticipat o suma egala cu cuantumul impozitului aferent trimestrului IV al anului precedent.
(3) Plãţile anticipate se efectueazã în patru rate egale, pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
(4) Organul fiscal are dreptul de a stabili din oficiu plãţile anticipate, în urmãtoarele cazuri:
a) contribuabilul nu a depus declaraţia de venit global pentru anul fiscal încheiat;
b) contribuabilul nu conduce o evidenta contabila sau datele din contabilitatea condusã nu sunt certe;
c) contribuabilul nu a furnizat date referitoare la venitul estimat.
(5) Organul fiscal are dreptul de a modifica o decizie de plata anticipata, emisã conform alin. (1), şi de a stabili alte plati anticipate fie în baza unui control ulterior, fie în baza unor date deţinute, referitoare la activitatea contribuabilului.
(6) Contribuabilul are dreptul sa solicite emiterea unei noi decizii de plata anticipata cu titlu de impozit, dacã prezintã organului fiscal noi acte justificative referitoare la veniturile realizate din activitatea desfasurata. Aceasta modificare a plãţilor anticipate se poate solicita numai dacã venitul se modifica cu mai mult de 20% fata de venitul luat în calculul impozitului, o singura data pe an, în cursul semestrului II.

Norme metodologice
──────────────────
1. Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente şi din cedarea folosinţei bunurilor sunt obligaţi sa efectueze plati anticipate cu titlu de impozit.
Plãţile se vor efectua la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã contribuabilul îşi are domiciliul, indiferent de locul unde obţine venitul respectiv şi pentru care a întocmit şi depus declaraţia specialã prevãzutã la art. 59 alin. (2) din ordonanta.
Pentru stabilirea plãţilor anticipate organul fiscal va lua ca baza de calcul venitul anual estimat, în cazul în care contribuabilul este în primul an de activitate, precum şi în cazul în care în anul precedent a înregistrat pierdere, sau venitul din decizia de impunere pentru anul fiscal precedent, când acesta se afla cel puţin în al doilea an de activitate.
Dacã impunerea definitiva se realizeazã dupã expirarea termenelor de plata stabilite de organul fiscal la primul termen de plata anticipata al anului urmãtor, contribuabilul va achitã cu titlu de impozit anticipat o suma egala cu impozitul aferent trimestrului IV al anului precedent.
2. Plãţile anticipate se efectueazã în patru rate egale, pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 decembrie.
Dacã contribuabilul începe o activitate independenta sau cedeazã folosinta unor bunuri în cursul anului, primul termen de plata stabilit de organul fiscal competent va fi data de 15 a ultimei luni a trimestrului urmãtor depunerii primei declaraţii speciale.
3. Organele fiscale competente au dreptul de a stabili din oficiu, folosind metoda estimarii, obligaţia de plata, dacã:
a) contribuabilul nu se prezintã în termen de 15 zile de la termenul stabilit de organul fiscal pentru efectuarea corecturilor, în cazul depunerii unei declaraţii în a carei completare au fost constatate erori;
b) contribuabilul nu depune declaraţia în termen de 15 zile de la primirea înştiinţãrii prin care organul fiscal îi notifica depãşirea termenului legal de depunere a declaraţiei;
c) contribuabilul nu conduce evidenta contabila sau datele din evidenta contabila condusã nu sunt certe;
d) contribuabilul nu depune declaraţii.
4. Estimarea obligaţiei de plata se va face pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului, referitoare la perioada de raportare anterioarã:
- declaraţii depuse pentru perioada anterioarã;
- procese-verbale de control.
În cazul în care la dosarul fiscal al contribuabilului nu exista astfel de documente, contribuabilul în cauza va fi supus de îndatã unui control fiscal.
5. Din documentele prevãzute la pct. 4 se vor selecta ultimele venituri şi cheltuieli cunoscute ale contribuabilului, care vor fi folosite drept etalon în cadrul procedurii de estimare.
6. Prima etapa în stabilirea obligaţiei de plata va fi actualizarea veniturilor şi cheltuielilor folosite drept etalon, avându-se în vedere rata inflaţiei comunicatã de Comisia Nationala pentru Statistica, aferentã perioadei cuprinse între data stabilirii debitului folosit drept etalon şi data stabilirii obligaţiei fiscale din oficiu.
Rezultatul astfel obţinut va fi ajustat pe baza oricãror date şi informaţii deţinute de organele fiscale (date şi informaţii obţinute în urma controalelor efectuate la alţi contribuabili care au legãturi de afaceri cu plãtitorul în cauza, date din dosarul fiscal al plãtitorului, informaţii de la terţi).
7. Debitul stabilit conform pct. 6 va fi majorat cu 20% .
8. În aplicarea acestei proceduri organul fiscal va întocmi o nota de constatare, care va cuprinde, în mod obligatoriu, elementele care au fost avute în vedere la stabilirea din oficiu, modul de calcul al debitului, precum şi penalitãţile aplicate pentru nedepunerea la termen a declaraţiei.
Nota de constatare va fi aprobatã de cãtre conducãtorul unitãţii fiscale.
Pe baza notei de constatare organul fiscal va emite o decizie de impunere, care va fi comunicatã contribuabilului.
9. Impozitele stabilite din oficiu de organele fiscale competente se corecteaza:
a) la data depunerii efective de cãtre contribuabil a declaraţiei referitoare la impozitele care au fost stabilite din oficiu;
b) la data efectuãrii unui control fiscal care se desfãşoarã pentru impozitele care au fost stabilite din oficiu.
10. Penalitãţile calculate la suma impozitelor stabilite din oficiu sunt datorate asa cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioara a impozitelor.

Ordonanta
─────────
ART. 64
(1) Diferenţele de impozit rãmase de achitat, conform deciziei de impunere anuala, se plãtesc în termen de 30 de zile pentru sume de pana la 1.000.000 lei şi într-un interval de 60 de zile, în cel mult doua rate egale lunare, pentru sume ce depãşesc 1.000.000 lei, de la data comunicãrii deciziei.
(2) În cazul în care din decizia de impunere rezulta diferenţe de impozit de restituit de la bugetul de stat, sumele plãtite în plus se compenseazã cu obligaţii neachitate în termen, din anul fiscal curent, iar diferenţa se restituie în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere.

Norme metodologice
──────────────────
1. Decizia de impunere anuala se stabileşte, în baza documentelor necesare, de cãtre organul fiscal care va efectua globalizarea, respectiv de organul fiscal în a cãrui raza teritorialã contribuabilul îşi are domiciliul.
Dacã sumele plãtite anticipat cu titlu de impozit, insumate, sunt mai mici decât suma rezultatã din decizia de impunere anuala, diferenţa se plãteşte astfel:
- în termen de 30 de zile de la data comunicãrii, pentru sume de pana la 1.000.000 lei;
- în interval de 60 de zile, în cel mult doua rate lunare egale, pentru sume ce depãşesc 1.000.000 lei.
2. Pentru neplata la termen a acestor diferenţe, contribuabilul datoreazã majorãri de întârziere, calculate conform legii.
3. Dacã sumele plãtite anticipat cu titlu de impozit, prin însumare sunt mai mari decât sumele rezultate din decizia de impunere anuala, diferenţele plãtite în plus se compenseazã cu obligaţii neachitate în termen din anul fiscal curent, potrivit legii.
4. Diferenţele rãmase dupã compensare se restituie de organul fiscal în termen de 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere anuale.

Ordonanta
─────────
ART. 73
Asociaţiile fãrã personalitate juridicã care au început activitatea înainte de 1 ianuarie 2000 trebuie sa îndeplineascã obligaţiile prevãzute la art. 50 pana la 1 februarie 2000.

Norme metodologice
──────────────────
1. Asociaţiile fãrã personalitate juridicã, constituite înainte de 1 ianuarie 2000 şi care nu au contracte de asociere încheiate potrivit art. 50 din ordonanta, vor îndeplini aceasta obligaţie pana la data de 1 februarie 2000.
2. Asociaţiile fãrã personalitate juridicã, constituite înainte de 1 ianuarie 2000, care au contracte de asociere care însã nu cuprind toate elementele prevãzute la art. 50 din ordonanta, vor încheia un act adiţional cuprinzând elementele nou-introduse, pe care îl vor depune la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã îşi are sediul asociaţia, la termenul menţionat în ordonanta.

Ordonanta
─────────
ART. 77
Persoanele fizice şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã care la data de 31 decembrie 1999 au înregistrat pierderi vor depune, o data cu declaraţia anuala de impunere pentru anul fiscal 1999, şi o declaraţie privind venitul estimat pentru anul fiscal 2000, în scopul determinãrii plãţilor anticipate.

Norme metodologice
──────────────────
1. Persoanele fizice care desfãşoarã o activitate independenta, în mod individual, şi au înregistrat pierderi în anul 1999 vor depune o declaraţie privind venitul estimat pentru anul 2000, la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla sursa venitului, o data cu declaraţia de impunere pentru anul fiscal 1999.
2. Asociaţiile fãrã personalitate juridicã, ce au înregistrat pierderi în anul 1999, au obligaţia sa depunã o declaraţie privind venitul estimat pentru anul 2000 şi distribuţia acestuia pe asociaţi, la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla sediul asociaţiei, o data cu declaraţia de impunere pentru anul 1999.
3. Persoanele fizice care obţin venituri dintr-o forma de asociere înfiinţatã înainte de 1 ianuarie 2000 vor depune o declaraţie privind venitul estimat pentru anul 2000 la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla sediul asociaţiei.
În cazul în care asociaţia din care face parte contribuabilul a obţinut venit în anul 1999, declaraţia privind venitul estimat se completeazã având în vedere veniturile nete ale asociaţiei la data de 31 decembrie 1999 şi cota de participare a asociatului stabilitã prin contractul de asociere.
În cazul în care asociaţia din care face parte contribuabilul a înregistrat pierderi în anul 1999, declaraţia se completeazã având în vedere veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asociaţiei.

Ordonanta
─────────
ART. 84
Prevederile referitoare la întocmirea şi depunerea declaraţiilor, plata obligaţiilor bugetare, soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor, controlul fiscal, executarea creanţelor bugetare, precum şi cele referitoare la evaziunea fiscalã sunt aplicabile şi impozitului pe venit.

Norme metodologice
──────────────────
1. Declaraţia de venit global, declaraţiile speciale şi declaraţiile privind venitul estimat, denumite în continuare declaraţii se întocmesc prin completarea unui formular pus la dispoziţie contribuabililor, în mod gratuit, de cãtre Ministerul Finanţelor.
2. Declaraţiile trebuie sa conţinã:
a) datele necesare pentru stabilirea indentitatii contribuabilului şi, dupã caz, a reprezentantului fiscal:
- numele şi prenumele contribuabilului;
- domiciliul;
- codul numeric personal;
b) baza de impunere;
c) semnatura contribuabilului sau a reprezentantului fiscal, dupã caz.
3. Declaraţiile se depun de cãtre contribuabil la organul fiscal, direct la registratura acestuia, sau la oficiul poştal, prin scrisoare cu valoare declarata.
Data de depunere a declaraţiei este consideratã data înregistrãrii acesteia la organul fiscal sau data de expediţie a poştei, dupã caz.
În cazul în care ultima zi de depunere este zi nelucrãtoare, declaraţia se considera a fi depusa în termen dacã se face în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare termenului de depunere.
4. Contribuabilii au obligaţia de a întocmi corect declaraţiile, în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare, inscriind clar, lizibil şi complet informaţiile prevãzute de formulare.
5. Organul fiscal va verifica modul de completare a declaraţiilor, iar în cazul în care constata erori în completarea acestora, va solicita, în scris, contribuabilului sa se prezinte la sediul sau, pentru efectuarea corecturilor necesare.
6. Contribuabilul este obligat sa se prezinte în termenul stabilit de organul fiscal competent, pentru efectuarea corecturilor.
Dacã contribuabilul nu s-a prezentat în 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, organul fiscal va stabili din oficiu obligaţia de plata.
7. Declaraţiile de venit global şi declaraţiile speciale anuale depuse pot fi corectate de contribuabili din proprie initiativa.
În cazul în care contribuabilul rectifica o declaraţie specialã, acesta trebuie sa rectifice şi declaraţia de venit global.
Declaraţia rectificativa se întocmeşte pe acelaşi model de formular ca şi declaraţia care se corecteaza, înscriindu-se "X" în casuta prevãzutã în acest scop.
Declaraţia rectificativa va fi completatã înscriindu-se toate datele şi informaţiile prevãzute de formular, inclusiv cele care nu diferã fata de declaraţia iniţialã. Randurile şi coloanele care conţin date şi informaţii modificate vor fi marcate printr-un asterisc [*)].
Declaraţia rectificativa va fi semnatã şi se va depune la acelaşi organ fiscal la care a fost depusa declaraţia iniţialã, fie direct la registratura acestuia, fie la oficiul poştal, prin scrisoare cu valoare declarata.
Depunerea declaraţiei rectificative în termenul de prescripţie a dreptului organelor fiscale de a stabili diferenţe de impozite conduce la întreruperea prescripţiei. De la data depunerii declaraţiei rectificative începe sa curgã o noua prescripţie pentru perioada la care aceasta se referã.
Depunerea declaraţiei rectificative dupã expirarea termenului de prescripţie constituie o recunoaştere voluntara a impozitelor şi diferenţelor de impozite stabilite pe baza datelor declarate, acestea fiind considerate legal stabilite şi datorate.
Declaraţia rectificativa poate fi depusa ori de câte ori contribuabilul constata erori în declaraţia iniţialã.
Dacã contribuabilul depune declaraţia rectificativa în 15 zile de la termenul stabilit de organul fiscal competent pentru efectuarea corecturilor -, termen comunicat în scris contribuabilului -, acesta va fi sancţionat cu avertisment pentru întocmirea incorectã a declaraţiei iniţiale.
Declaraţia rectificativa nu mai poate fi depusa în cazul în care organele de control fiscal se prezintã la domiciliul contribuabilului pentru desfãşurarea unei acţiuni de control fiscal pentru impozitele aferente perioadelor supuse controlului.
8. În cazul nedepunerii declaraţiei de venit global sau a declaraţiilor speciale anuale, organul fiscal va transmite contribuabilului o înştiinţare, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, prin care îi va notifica depãşirea termenului legal de depunere a declaraţiei.
Dacã, în termen de 15 zile de la data primirii înştiinţãrii, contribuabilul nu depune declaraţia, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligaţia de plata.
9. Depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite şi taxe se penalizeaza dupã cum urmeazã:
a) cu 10% din impozitul datorat sau stabilit din oficiu, dupã caz, dacã declaraţia este depusa cu o întârziere de pana la 30 de zile inclusiv fata de termenul legal stabilit;
b) cu 30% din impozitul datorat sau stabilit din oficiu, dupã caz, dacã declaraţia este depusa cu o întârziere de pana la 60 de zile fata de termenul legal stabilit;
c) cu 50% din impozitul datorat sau stabilit din oficiu, dupã caz, dacã declaraţia este depusa cu o întârziere de peste 60 de zile fata de termenul legal stabilit.
Penalitãţile calculate la suma impozitelor şi taxelor stabilite din oficiu sunt datorate asa cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioara a impozitelor sau taxelor.

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016