Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
NORME METODOLOGICE din 20 iunie 2002 privind calculul costurilor de proiect si al costului comparativ de referinta
Prezentele norme metodologice stabilesc principiile şi procedura de calcul ale costului comparativ de referinta şi compararea sa cu costul proiectului dacã acesta ar urma sa fie realizat prin metoda clasica utilizata de autoritãţile publice în cazul investiţiilor publice. Costul comparativ de referinta reprezintã acel element pe baza cãruia autoritatea publica poate sa îşi fundamenteze decizia de a proceda la realizarea unui proiect public-privat. Calculul costului comparativ de referinta se efectueazã de cãtre autoritatea publica sau de un consultant de specialitate selecţionat ori numit de autoritatea publica. 1. Definirea costului comparativ de referinta 1.1. Costul comparativ de referinta, denumit în continuare CCR, estimeaza un cost ipotetic ajustat cu valoarea riscurilor de proiect pentru cazul în care autoritatea publica ar implementa acel proiect cu forte şi resurse financiare proprii. 1.2. Componentele de baza ale CCR sunt costul primar de referinta, neutralitatea competitivã, riscul transferabil şi riscul reţinut: a) Costul primar de referinta reprezintã acel cost de baza al proiectului în cazul soluţiei clasice de achiziţii publice, bunurile şi serviciile fiind integral în proprietatea autoritãţii publice. Costul primar de referinta include toate cheltuielile de capital, costurile directe şi indirecte ale construcţiei, întreţinerii, repararii şi furnizarii serviciilor respective pentru o durata egala cu durata parteneriatului public-privat avut în vedere. b) Neutralitatea competitivã reprezintã totalitatea avantajelor competitive nete ce s-ar putea genera printr-un proiect al autoritãţii publice şi care sunt rezultate din natura proprietãţii publice. Aceasta componenta permite o cuantificare corecta şi echitabila a costurilor reale pentru un proiect realizat cu resurse private. c) Riscul transferabil reprezintã cuantificarea valoricã a tuturor riscurilor de proiect care urmeazã sa fie preluate de investitor. d) Riscul reţinut reprezintã cuantificarea valoricã a tuturor riscurilor de proiect care urmeazã sa fie preluate de autoritatea publica. 2. Costul primar de referinta 2.1. Elementul principal pentru calculul CCR este reprezentat de calculul costului primar de referinta. 2.2. Proiectul de referinta trebuie sa reflecte achiziţia/construcţia unui bun public în conformitate cu cele mai bune şi eficiente metode ale autoritãţii publice şi în concordanta cu specificaţiile de proiect şi cu standardele relevante luate în considerare la realizarea proiectului. 2.3. Premisa de baza a proiectului de referinta este aceea ca autoritatea publica deţine în totalitate proprietatea şi responsabilitatea operarii şi întreţinerii proiectului respectiv. 2.4. Costul primar de referinta reprezintã costul de baza la care autoritatea publica poate produce sau achizitiona bunul public şi serviciile aferente, care constituie proiectul de referinta. 2.5. Costul primar de referinta cuprinde urmãtoarele componente: - costurile directe (costurile care pot fi identificate şi alocate precis unei componente a proiectului); - costurile indirecte (costurile care nu sunt alocate componentelor proiectului, dar sunt generate de realizarea proiectului); - se scad veniturile/beneficiile identificate care pot fi obţinute ca urmare a utilizãrii de cãtre o terta parte. 2.6. Pentru calculul costului primar de referinta se procedeazã în felul urmãtor: - identificarea tuturor costurilor materiale pe intreaga durata de viata a proiectului; - identificarea şi alocarea tuturor costurilor directe; - identificarea şi evaluarea costurilor indirecte; - cumularea tuturor cash flow aferente fiecãrui element de cost; - din costul total se deduc veniturile rezultate din utilizarea de cãtre terţi. 2.7. Costurile directe cuprind: - costurile directe de capital, cum ar fi: costurile aferente proiectãrii, costul terenului aferent, costul materiilor prime şi al materialelor inglobate în proiect, plati cãtre furnizorii externi, plati pentru servicii de consultanţa, costul echipamentelor etc.; - costurile directe de întreţinere pe intreaga durata de viata definitã pentru proiect, cum ar fi: costurile de capital, necesarul de întreţinere periodicã, modernizarea investiţiei, alte cheltuieli şi investiţii pentru noi componente în proiect etc.; - costurile directe de operare asociate cu exploatarea zilnica, cum ar fi: consumurile materiale zilnice, costurile de personal direct implicat în operare (salarii, asigurãri, cursuri, cheltuieli de transport), costuri directe de management etc. 2.8. Pentru previzionarea costurilor de operare trebuie facuta diferenţa dintre elementele de cost şi modul în care sunt generate. Astfel costurile fixe pe termen scurt nu depind de volumul activitãţii, costurile variabile cresc o data cu volumul activitãţii, iar cele semivariabile cresc dupã anumite praguri de creştere a activitãţii. Proporţia costurilor variabile în totalul costurilor va influenta elasticitatea CCR prin variatia modului de operare. 2.9. Costurile indirecte sunt alte costuri care nu sunt direct legate de furnizarea serviciilor. Acestea pot fi costuri de operare (costuri auxiliare cu energia, curãţenia, cheltuieli administrative - salariaţi neimplicati direct în proiect, programe informatice pentru administraţie etc.) şi costuri de capital (angajarea parţialã a echipamentului, folosirea parţialã a noilor clãdiri administrative). 2.10. Determinarea acestor costuri se poate face prin doua metode: - metoda clasica, care ia în considerare mãsura în care costul indirect contribuie sau determina serviciul respectiv; sau - metoda bazatã pe activitate, în care fiecare activitate a procesului de producţie este apreciatã în funcţie de resursele consumate. 2.11. Veniturile rezultate din utilizarea de cãtre terţi trebuie sa fie scãzute din costurile operationale totale ale CCR. Acest tip de venituri poate aparea numai în cazul în care exista deja o cerere pentru serviciile proiectului formulatã din partea terţilor contra plata, dacã exista capacitatea de a furniza servicii la nivelul cerinţelor autoritãţii publice şi dacã exista deja o aprobare a autoritãţii publice în acest sens. 3. Neutralitatea competitivã 3.1. Neutralitatea competitivã elimina avantajele nete competitive care survin în cazul unui proiect al autoritãţii publice, datoritã proprietãţii publice. Aceasta permite o evaluare competenta a eficientei dintre CCR şi costurile sectorului privat prin eliminarea efectelor generate de proprietatea publica cuantificabile în costuri echivalente. Scopul calculãrii neutralitatii competitive este dat de necesitatea eliminãrii distorsiunilor care apar în alocarea resurselor ca urmare a proprietãţii directe a autoritãţii publice. 3.2. Neutralitatea competitivã include doar avantajele şi dezavantajele care survin într-un proiect public şi care nu apar în cazul unei afaceri private. Neutralitatea competitivã nu include diferenţele de performanta sau eficienta care apar într-o piata competitivã şi ar trebui sa fie separate de diferenţele în materie de costuri aferente în cele doua cazuri: sectorul public şi sectorul privat. 3.3. Etapele calculului neutralitatii competitive sunt: - identificarea efectelor proprietãţii de stat (avantaje şi dezavantaje financiare); - stabilirea avantajelor nete (cuantificarea valorii nete a acestor avantaje); - calcularea neutralitatii competitive. 3.4. Necesitatea includerii neutralitatii competitive rezida din faptul ca elementele acesteia au la baza diferenţe în modul de impozitare suportat de o afacere detinuta integral de autoritatea publica, diferenţe ce privesc reglementãrile aplicabile calculului de costuri şi acordarea de subvenţii. 3.5. Regimul de taxare poate reprezenta un cost adiţional al investitorilor, cost care poate sa nu apara în cazul unui proiect de referinta, cum ar fi: taxe funciare, taxe locale, impozite, taxe de timbru etc. 3.6. Neutralitatea competitivã poate sa fie şi rezultatul faptului ca proiectul de referinta beneficiazã de unele excepţii de la prevederile cadrului legal existent, excepţii care nu ar avea ca subiect şi investitorii în cazul unui proiect privat similar ca dimensiune. 4. Identificarea şi evaluarea riscurilor 4.1. Riscul este o parte inerenta a oricãrui proiect. Evaluarea riscului presupune parcurgerea urmãtoarelor etape: - identificarea tuturor riscurilor; - cuantificarea consecinţelor riscurilor; - estimarea probabilitatii riscurilor; - cuantificarea financiarã a riscurilor; - identificarea structurii de alocare a riscurilor; - calcularea riscului transferabil; - calcularea riscului reţinut. 4.2. În contextul CCR riscul reflecta potenţiale costuri suplimentare peste costul de baza presupus în costul primar de referinta. 4.3. Evaluarea riscului total în CCR poate fi abordata independent de alocarea acestuia. Valoarea atribuitã riscului în cadrul CCR mãsoarã costurile estimate ale acelui risc suportat de autoritatea publica în cazul în care proiectul ar fi realizat de autoritatea publica prin sistemul clasic de achiziţie publica. De asemenea, valoarea riscului reprezintã o estimare a ceea ce autoritatea publica ar fi dispusã sa plãteascã ca urmare a transferãrii riscului cãtre investitori într-un aranjament de tip parteneriat public-privat. 4.4. În mod general riscul poate fi inclus în CCR prin una dintre urmãtoarele metode: - includerea costurilor riscurilor de proiect în cash flow general; sau - ajustarea ratei de actualizare a costului capitalului în vederea reflectãrii nivelului specific al riscului pentru fiecare proiect. 4.5. Principalele categorii de riscuri sunt reprezentate de: - riscul îndeplinirii cerinţelor specifice impuse proiectului; - riscul de proiectare şi construcţie; - riscul ca cererea de utilizare sa fie mai mica decât estimarile; - riscul asociat protecţiei mediului; - riscul de finanţare; - riscul de aparitie a unei situaţii de forta majorã; - risc operational şi al asigurãrii nivelului de performanta; - riscul schimbãrii legislative; - riscul valorii reziduale; - riscul uzurii morale şi al necesitãţii modernizãrii; - riscul specific proiectului. 4.6. La finalizarea identificarii tuturor riscurilor autoritatea publica trebuie sa evalueze şi sa cuantifice posibilele urmãri ale fiecãrui risc, incluzând şi efectul oricãrei succesiuni sau sincronizari a elementelor de risc. 4.7. Consecinta apariţiei unui risc mãsoarã diferenţa dintre nivelul de baza al costului din CCR şi noul cost generat prin apariţia acelui risc, armonizat cu probabilitatea de aparitie a acestui risc. 4.8. Consecinţele apariţiei riscului pot fi directe sau indirecte. Consecinţele directe includ valoarea, timpul şi costurile ce depãşesc nivelul de baza din costul primar de referinta. Consecinţele indirecte apar din interactiunea între riscuri diferite. 4.9. Toate riscurile identificate şi cuantificate trebuie incluse în CCR. 5. Calcularea riscului transferabil 5.1. Dupã identificarea şi evaluarea tuturor riscurilor materiale fiecare risc trebuie analizat ca un risc transferabil sau reţinut, în mãsura în care el poate fi transferat partenerului privat ori reţinut de cãtre autoritatea publica în cadrul unui aranjament de tip parteneriat public-privat. 5.2. În vederea calculãrii CCR costul fiecãrui risc transferabil trebuie cumulat pentru obţinerea costului prezent net al acestuia ca o componenta a CCR. 5.3. Dacã un risc transferabil este asigurabil, valoarea acelui risc poate fi aproximata la nivelul plãţilor periodice reprezentând prime de asigurare, valoarea acestora urmând sa fie inclusã ca un cost în structura costului primar de referinta. 6. Calcularea riscului reţinut 6.1. Riscul reţinut reprezintã suma acelor riscuri propuse sa fie asumate de autoritatea publica în cadrul parteneriatului public-privat. Aceste riscuri trebuie adãugate la valoarea proiectelor, obtinandu-se astfel costul real suportat de autoritatea publica în cadrul unui parteneriat public-privat. 6.2. Evaluarea riscurilor reţinute reprezintã faza finala în construcţia unui CCR. Astfel de riscuri pot fi: schimbãri în legislaţie, riscuri induse de omisiuni în cadrul specificatiilor de proiect, porţiunea asumatã de autoritatea publica din riscul diminuãrii cererii etc. 6.3. Factorii care pot diminua riscurile reţinute sunt: - abilitatea de a influenta direct probabilitatea apariţiei unui risc; - colaborarea cu contractanţi cu reputaţie şi utilizarea de tehnologii performanţe, parghii eficiente de monitorizare şi management al riscului, acoperirea eficienta a riscurilor prin asigurare. 6.4. Riscurile reţinute pot fi estimate pe baza unor pierderi anterioare sau în comparatie cu valoarea primei de asigurare pentru un risc echivalent. 6.5. Toate riscurile reţinute trebuie evaluate, cuantificate şi incluse pentru a da o valoare realã a costului suportat de autoritatea publica. În cazul în care un risc nu poate fi evaluat obiectiv se va realiza o apreciere subiectiva rezonabila.
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
