Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. I
Dispoziţii generale
1. Valorile în vamã pentru bunurile introduse sau scoase din ţarã de cãlãtori ori de alte persoane fizice se stabilesc pe baza "valorii de tranzacţie", potrivit art. VII paragraful 1 din Acordul general pentru tarife şi comerţ din 1994, acceptat prin <>Decretul nr. 183/1980 , sau prin ordin al ministrului finanţelor publice sub forma unei liste de valori în vamã, la propunerea Autoritãţii Naţionale a Vãmilor.
2. Valorile în vamã pentru bunurile introduse sau scoase în/din ţarã, pe orice cale, de cãtre persoanele fizice sunt cele în vigoare la momentul plãţii drepturilor vamale.
3. Pentru determinarea valorilor în vamã se folosesc cataloage, documentaţii de preţuri interne şi externe sau facturi, conform prezentelor norme.
4. Valorile în vamã din lista de valori în vamã, pentru bunurile aparţinând cãlãtorilor sau altor persoane fizice, care nu fac obiectul unor operaţiuni comerciale, se stabilesc în euro.
5. Transformarea în lei a valorilor în vamã se face potrivit dispoziţiilor art. 70-72 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, adoptat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 707/2006 , care se aplicã în mod corespunzãtor.
6. Atunci când pentru bunul prezentat la vãmuire nu existã suficiente date necesare determinãrii valorii în vamã, acesta se va elibera titularului, la cerere, cu obligaţia constituirii unei garanţii suficiente care sã asigure plata datoriei vamale, în conformitate cu prevederile <>art. 211-222 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pe o perioadã de maximum 30 de zile. La expirarea acestei perioade, dacã titularul nu a depus documente probatorii necesare determinãrii valorii în vamã, autoritatea vamalã executã garanţia constituitã, prin emiterea din oficiu a documentului necesar pentru regularizarea situaţiei, prevãzut la <>art. 100 alin. (4) din Legea nr. 86/2006 . În cazuri temeinic justificate, termenul de 30 de zile poate fi prelungit cu încã 30 de zile, dacã cererea este depusã la autoritatea vamalã în cadrul acestui termen. Cuantumul garanţiei vamale se stabileşte de autoritatea vamalã şi se determinã luându-se în considerare suma cea mai ridicatã a datoriei vamale ce ar rezulta din operaţiunea de vãmuire.
CAP. II
Procedura de determinare a valorii în vamã a bunurilor introduse sau scoase din ţarã de cãtre cãlãtori ori de alte persoane fizice
7. Criteriul prioritar utilizat la determinarea valorii în vamã a oricãror bunuri introduse sau scoase în/din ţarã de cãtre cãlãtori ori de alte persoane fizice îl constituie recunoaşterea preţului efectiv plãtit pentru achiziţionarea acestora, care rezultã din preţurile înscrise în facturi sau în alte documente fiscale echivalente. Acest criteriu nu se ia în considerare în situaţiile în care autoritatea vamalã are suspiciuni cu privire la subevaluarea bunurilor, devalorizarea monedei de tranzacţie sau perioada care s-a scurs de la achiziţie şi pânã la vãmuirea bunurilor.
8. În situaţiile în care nu poate fi aplicat criteriul prioritar de la pct. 7, valorile în vamã sunt cele stabilite în lista de valori în vamã, care se aprobã prin ordin al ministrului finanţelor publice.
În cazul vehiculelor rutiere, valorile prevãzute în lista de valori în vamã se aplicã în orice situaţie în care valorile înscrise în facturi sau în alte documente fiscale echivalente sunt inferioare celor stabilite în lista de valori în vamã.
9. Când bunurile nu pot fi identificate în lista de valori în vamã, biroul vamal este autorizat sã determine valoarea în vamã luând în considerare valoarea stabilitã pentru bunuri cu caracteristici asemãnãtoare, regãsite în lista de valori în vamã.
10. În situaţii de excepţie, pentru bunurile la care valorile în vamã nu pot fi determinate conform prezentelor norme de cãtre birourile vamale, valorile în vamã se stabilesc de Autoritatea Naţionalã a Vãmilor. Aceasta, în baza solicitãrii de stabilire a valorii în vamã adresate în scris de biroul vamal care are în evidenţã operaţiunea, poate lua în considerare valorile din cataloage, preţurile unor bunuri cu caracteristici, utilizãri sau funcţiuni asemãnãtoare, preţuri rezultate din facturi externe sau care sunt practicate de societãţi comerciale producãtoare de profil ori valorile înscrise în avizul unei instituţii specializate, inclusiv valoarea declaratã de persoana fizicã ce are dreptul de dispoziţie asupra bunului.
11. Pentru bijuteriile din metale preţioase care depãşesc uzul personal, astfel cum acesta este definit prin reglementãrile vamale, valoarea în vamã se stabileşte pe baza preţului gramului de aur, comunicat de Banca Naţionalã a României, precum şi a expertizelor privind manopera efectuate, la cererea şi pe cheltuiala persoanei fizice solicitante, de persoanele juridice sau fizice autorizate, potrivit reglementãrilor în vigoare, pentru efectuarea unor astfel de activitãţi.
12. Pentru bunurile culturale de colecţie sau cu valoare numismaticã ori pentru trofeele de vânãtoare şi utilajele agricole, valoarea în vamã se poate determina luându-se în considerare valoarea comunicatã de o instituţie abilitatã sau de o societate comercialã de profil ori cea stabilitã în urma unei expertize efectuate de persoane autorizate.
13. Valorile în vamã determinate pe baza preţurilor interne se exprimã în lei.
14. Pentru mãrfurile primite sau expediate prin trimiteri poştale de o persoanã fizicã, valorile în vamã se determinã luându-se în considerare, în principal, valorile înscrise în documentele puse la dispoziţie autoritãţii vamale de cãtre expeditor, inclusiv în facturi sau în alte documente fiscale echivalente. Când nu existã aceastã posibilitate de determinare a valorii în vamã sau existã suspiciuni cu privire la subevaluarea bunurilor, valoarea în vamã a bunurilor se stabileşte conform procedurii prevãzute la pct. 8, 9 şi 10.
15. Valoarea în vamã poate fi stabilitã şi în baza valorii declarate de persoana fizicã. Acest criteriu se ia în considerare în cazul în care procedurile enumerate mai sus nu pot fi aplicate şi poate fi operabil când nu existã suspiciuni de subevaluare, fiind utilizat şi în cazul bunurilor uzate, al tipãriturilor, medicamentelor, animalelor şi pãsãrilor de companie, precum şi al altora asemenea.
16. În cazul în care se ia în considerare valoarea declaratã de persoana fizicã deţinãtoare a bunului, aceasta va depune la autoritatea vamalã o declaraţie pe propria rãspundere, completatã olograf, din care sã rezulte valoarea bunurilor în cauzã. Aceastã declaraţie va conţine în mod obligatoriu angajamentul persoanei de a plãti eventualele diferenţe, în cazul în care la verificãri ulterioare se constatã cã acestea se datoreazã.
CAP. III
Reguli utilizate la determinarea valorilor în vamã
A. Reguli utilizate la determinarea valorilor în vamã pe produse şi grupe de produse
17. Valorile în vamã se stabilesc luându-se în considerare nivelul preţurilor practicate pe piaţã la momentul determinãrii acestor valori.
18. La determinarea valorilor în vamã, precum şi la stabilirea valorilor din lista de valori în vamã se folosesc caracteristicile tehnice înscrise pe produs sau care se pot determina prin observare.
19. Pentru produsele care se prezintã într-o gamã sortimentalã restrânsã, iar preţurile nu prezintã abateri semnificative, se stabileşte o singurã valoare în vamã.
20. În cazul produselor la care, pentru aceleaşi caracteristici, preţurile prezintã abateri mari între ele, în funcţie de marca de fabricaţie, numãrul de exemplare fabricate (de exemplu: produsele electrotehnice profesionale sau cele fabricate în serie micã), valorile în vamã se determinã de autoritatea vamalã distinct, ţinându-se cont de criteriile generale.
21. Pentru produsele care constituie sortimente ce se deosebesc între ele în raport de variaţia unei singure caracteristici de bazã, valoarea în vamã se determinã pe grupe stabilite între anumite limite ale acelei caracteristici.
22. În cazul bunurilor compacte pentru care nu sunt stabilite preţuri interne şi al cãror preţ nu se regãseşte în cataloagele sau documentaţiile de preţuri externe, care sunt formate din mai multe componente inseparabile, valoarea în vamã se stabileşte prin însumarea valorilor fiecãrei componente.
B. Reguli utilizate la determinarea valorilor în vamã pentru vehicule rutiere, în cazul în care se utilizeazã lista de valori în vamã
23. În vederea stabilirii valorii în vamã a vehiculelor rutiere, se determinã încadrarea acestora în una dintre categoriile de vehicule prevãzute în anexele sub formã de tabel din lista de valori în vamã. Determinarea încadrãrii unui vehicul în una dintre categoriile de vehicule prevãzute în lista de valori în vamã se face ţinându-se seama de Regulile generale de interpretare cuprinse în Convenţia internaţionalã privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mãrfurilor, inclusiv în anexa acesteia, încheiatã la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România a aderat prin <>Legea nr. 98/1996 .
24. La stabilirea valorilor în vamã ale vehiculelor rutiere se ţine cont de douã elemente principale, respectiv caracteristicile tehnice esenţiale şi vechimea acestora.
Caracteristicile tehnice esenţiale avute în vedere sunt diferenţiate pe fiecare categorie de vehicul, dupã cum urmeazã:
a) numãrul de persoane şi lungimea mijlocului de transport - în cazul autovehiculelor destinate transportului a minimum 10 persoane, inclusiv şoferul;
b) capacitatea cilindricã a motorului - în cazul autoturismelor, precum şi al motocicletelor, motoretelor, scuterelor şi mopedelor;
c) greutatea totalã maximã autorizatã (greutate în sarcinã maximã) - în cazul autovehiculelor de transport de marfã, precum şi al remorcilor şi semiremorcilor de transport de marfã.
Vechimea vehiculelor rutiere este înscrisã în coloanele anexelor corespunzãtoare listei de valori în vamã, pentru toate categoriile de vehicule, sub forma unei perioade care începe de la "an bazã" ajungând pânã la "dupã 5 ani", valorile vehiculelor fiind în descreştere pe mãsurã ce vechimea bunului este mai mare.
25. Încadrarea vehiculului rutier prezentat la vãmuire în caracteristicile tehnice esenţiale prevãzute sub formã de intervale în prima coloanã a anexei, identificate potrivit pct. 23, se efectueazã pe baza caracteristicilor tehnice înscrise în documentele însoţitoare emise de autoritãţile din ţara de unde provine bunul şi în "Nota de constatare vamalã", respectiv "Atestatul preliminar", emise de Regia Autonomã "Registrul Auto Român".
26. Dupã încadrarea vehiculului rutier în prima coloanã a anexei, conform pct. 25, se determinã al doilea element în funcţie de care se stabileşte valoarea în vamã, respectiv vechimea acestuia.
27. Vechimea unui vehicul rutier se exprimã în ani şi se determinã prin calculul perioadei cuprinse între anul efectuãrii formalitãţilor vamale la biroul vamal de destinaţie şi anul fabricaţiei acestuia, înscris în documentele menţionate la pct. 25.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
