Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORME din 15 martie 2007 privind legea aplicabila contractelor de asigurare care reglementeaza riscuri situate in statele membre ale Uniunii Europene sau in cele apartinand Spatiului Economic European
EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 23 martie 2007
NORME din 15 martie 2007
privind legea aplicabilã contractelor de asigurare care reglementeazã riscuri situate în statele membre ale Uniunii Europene sau în cele aparţinând Spaţiului Economic European
EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURÃRILOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 23 martie 2007
ART. 1
Prezentele norme stabilesc legea aplicabilã contractelor de asigurare care reglementeazã riscuri situate în statele membre ale Uniunii Europene sau în cele aparţinând Spaţiului Economic European, contracte încheiate de asigurãtorii autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor conform prevederilor <>art. 12 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale normelor emise în aplicarea acesteia.
ART. 2
(1) Legea aplicabilã contractelor de asigurare din categoria asigurãrilor generale, exceptând asigurãrile obligatorii, se alege în funcţie de urmãtoarele criterii:
a) în cazul în care asiguratul/titularul poliţei îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul social pe teritoriul statului membru în care este situat riscul, legea aplicabilã contractului de asigurare poate fi legea statului membru respectiv sau, dacã aceasta permite, legea unei alte ţãri aleasã de cãtre pãrţi.
Prin stat membru în care este situat riscul se înţelege, dupã caz:
1. statul membru în care se gãsesc bunurile, atunci când asigurarea se referã fie la clãdiri, fie la clãdiri şi conţinutul lor, în mãsura în care acestea se aflã sub incidenţa aceluiaşi contract de asigurare;
2. statul membru de înregistrare, atunci când asigurarea se referã la vehicule de orice naturã;
3. statul membru în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare a semnat contractul, în cazul unui contract cu duratã mai micã sau egalã cu 4 luni, privind riscurile din cursul unei cãlãtorii sau a unei vacanţe, indiferent de clasa de asigurare avutã în vedere;
4. statul membru în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, dacã acesta este o persoanã juridicã, statul membru în care este situat sediul social al acestei persoane juridice la care se referã contractul, în toate cazurile care nu sunt menţionate în mod explicit la punctele precedente;
b) în cazul în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare nu îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul social în statul membru în care este situat riscul, pãrţile care încheie contractul de asigurare pot sã aleagã fie aplicarea legii statului membru în care este situat riscul, fie aplicarea legii statului în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul social;
c) în cazul în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare desfãşoarã o activitate comercialã, industrialã sau profesie liberalã şi contractul de asigurare acoperã douã sau mai multe riscuri legate de aceastã activitate, riscuri situate în state membre diferite, pãrţile care încheie contractul de asigurare pot alege fie aplicarea legii unuia dintre statele membre, fie aplicarea legii statului în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul social;
d) fãrã a se aduce prejudicii drepturilor prevãzute la lit. a), b) şi c), atunci când riscurile acoperite prin contractul de asigurare se limiteazã doar la acele riscuri asigurate produse în alte state membre decât statul în care este situat riscul, pãrţile contractante pot alege întotdeauna aplicarea legii primului stat;
e) în cazul riscurilor majore menţionate la lit. E din anexa nr. 1 la <>Legea nr. 32/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pãrţile contractante pot alege aplicarea oricãrei legi agreate de acestea;
f) alegerea de cãtre pãrţi a legii aplicabile contractului, în cazurile prevãzute la lit. a) sau e), nu poate aduce vreun prejudiciu prevederilor imperative ale statului membru în care sunt situate riscurile reglementate de contractul de asigurare şi de la aplicarea cãrora legea statului membru respectiv nu permite nicio derogare prin contract.
(2) Alegerea de cãtre pãrţi a legii aplicabile contractului de asigurare, conform alin. (1), trebuie sã fie precisã şi sã rezulte în mod clar şi expres din clauzele contractului sau din circumstanţele cauzei.
(3) Dacã pãrţile contractante nu au convenit asupra legii aplicabile, conform alin. (1), atunci legea contractului de asigurare este aceea a statului membru prevãzut la alin. (1) lit. a)-f), cu care se considerã cã acest contract are legãturile cele mai strânse.
(4) În mod excepţional, dacã doar o parte a contractului de asigurare este separabilã de restul contractului şi aceasta prezintã o legãturã mai strânsã cu un alt stat decât cu unul dintre cele luate în considerare conform alineatelor precedente, se poate aplica acestei pãrţi a contractului legea acelui stat, considerându-se cã acel contract are legãturile cele mai strânse cu statul membru în care este situat riscul.
(5) Indiferent de legea aplicabilã contractului, prezentul articol nu poate aduce prejudicii aplicãrii normelor de drept ale ţãrii instanţei judecãtoreşti care reglementeazã imperativ situaţia.
(6) Sub rezerva alineatelor anterioare, în România se aplicã, în cazul contractelor de asigurare menţionate anterior, normele generale de drept internaţional privat român incidente în domeniul obligaţiilor contractuale.
ART. 3
(1) Legea aplicabilã contractelor de asigurare obligatorie este legea statului membru care impune obligativitatea asigurãrii.
(2) În cazul în care existã contradicţie între legea statului membru în care este situat riscul şi cea a statului membru care impune obligaţia încheierii unei asigurãri obligatorii, prevaleazã legea acestuia din urmã.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 2, contractele de asigurare obligatorie din România trebuie sã fie încheiate în conformitate cu prevederile legale aplicabile acestei asigurãri reglementate numai de legea românã.
(4) Atunci când un contract de asigurare acoperã riscuri situate în mai mult de un stat membru şi cel puţin unul dintre riscuri se circumscrie asigurãrilor obligatorii, contractul de asigurare se considerã ca fiind compus din mai multe contracte de asigurare, fiecare dintre acestea fiind raportat la un stat membru. În acest caz se aplicã în mod corespunzãtor prevederile art. 2 alin. (5).
(5) Asigurãtorii care au încheiat contracte de asigurare obligatorie în România sunt obligaţi sã informeze Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor despre încetarea obligaţiilor decurgând din astfel de contracte, acoperirea ce decurge din aceste contracte fiind opozabilã terţilor doar în limita condiţiilor contractului.
(6) Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor va comunica Comisiei Europene riscurile cuprinse în asigurãrile obligatorii indicând toate prevederile legale ce trebuie sã fie îndeplinite de cãtre pãrţile participante la contractul de asigurare obligatorie.
ART. 4
(1) Legea aplicabilã contractelor de asigurare din categoria asigurãrilor de viaţã este legea statului membru al angajamentului.
(2) Când asiguratul este o persoanã fizicã având domiciliul sau reşedinţa într-un stat membru, altul decât cel al cãrui cetãţean este, pãrţile pot alege ca lege aplicabilã contractului de asigurare legea statului al cãrui cetãţean este.
ART. 5
Asigurãtorii au obligaţia menţionãrii în contractele de asigurare încheiate a legii aplicabile acestora.
ART. 6
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţioneazã în conformitate cu prevederile <>art. 8 şi 39 din Legea nr. 32/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 7
Prezentele norme transpun art. 7 şi 8 din Directiva 88/357 din 22 iunie 1988 de coordonare a dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative privind asigurarea directã, alta decât asigurarea de viaţã, de stabilire a dispoziţiilor destinate facilitãrii exercitãrii efective a liberei prestãri de servicii şi de modificare a Directivei 73/239/CEE şi art. 32 din Directiva 2002/83/CE din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea directã de viaţã.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
