Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORMA SANITARA VETERINARA din 27 iunie 2006 privind controlul bolii de Newcastle (pseudopesta aviara)

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

NORMA SANITARA VETERINARA din 27 iunie 2006 privind controlul bolii de Newcastle (pseudopesta aviara)

EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 19 iulie 2006

Comenteaza legea

NORMA SANITARĂ? VETERINARA din 27 iunie 2006
privind controlul bolii de Newcastle (pseudopesta aviara)
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARĂ? VETERINARA ŞI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 19 iulie 2006

ART. 1
(1) Fãrã a aduce atingere prevederilor care guverneazã comerţul intracomunitar, prezenta norma sanitarã veterinara defineste mãsurile de control care se aplica în cazul apariţiei unui focar al bolii de Newcastle la:
a) pãsãri domestice;
b) porumbei voiajori;
c) alte pãsãri ţinute în captivitate.
(2) Prezenta norma sanitarã veterinara nu se aplica atunci când boala de Newcastle a fost diagnosticata la pasarile sãlbatice care trãiesc în libertate. Totuşi, în acest caz, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa informeze Comisia Europeanã despre orice mãsuri a întreprins.
ART. 2
(1) În scopul prezentei norme sanitare veterinare se aplica, dupã caz, definiţiile prevãzute la art. 2 al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate a animalelor, care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de pãsãri şi oua de incubatie, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 474/2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2002, ce transpune în legislaţia nationala Directiva Consiliului 90/539/CEE .
(2) De asemenea se aplica urmãtoarele definiţii;
a) pãsãri infectate înseamnã orice pãsãri:
(i) la care s-a confirmat oficial diagnosticul de boala de Newcastle pe baza unui control efectuat de un laborator aprobat;
(ii) în cazul focarelor secundare sau ulterioare în care sunt prezente semnele clinice sau leziunile post-mortem constante ale bolii de Newcastle;
b) pãsãri suspecte de a fi infectate înseamnã orice pasare care prezintã astfel de semne clinice sau leziuni post-mortem ce pot face sa fie suspectata prezenta bolii de Newcastle;
c) pãsãri suspecte de a fi contaminate înseamnã orice pasare care se poate sa fi fost expusã direct sau indirect la contactul cu virusul bolii de Newcastle;
d) deşeuri alimentare înseamnã deşeuri provenite de la bucatarii, restaurante sau, când este cazul, de la industrii care utilizeazã carne;
e) autoritate competenta înseamnã autoritatea competenta în sensul art. 2 alin. (6) al Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 580/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislaţia nationala Directiva 90/425/CEE ;
f) medic veterinar oficial înseamnã medicul veterinar desemnat de autoritatea competenta;
g) porumbel voiajor înseamnã orice porumbel transportat sau destinat transportãrii de la voliera pentru a fi eliberat şi a zbura liber înapoi la voliera sau la oricare alta destinaţie;
h) voliera înseamnã orice unitate funcţionalã care este utilizata pentru ţinerea sau creşterea porumbeilor voiajori.
ART. 3
Orice suspiciune a prezentei bolii de Newcastle trebuie sa fie notificatã imediat autoritãţii competente.
ART. 4
(1) Atunci când pasarile dintr-o exploatatie sunt suspecte de a fi infectate sau contaminate cu boala de Newcastle, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor se asigura ca medicul veterinar oficial activeazã toate aranjamentele necesare investigatiei oficiale pentru a confirma sau exclude prezenta bolii şi, în special, ca preleveaza sau a prelevat probele necesare pentru examenul de laborator.
(2) Imediat ce suspiciunea de boala este notificatã, autoritatea competenta pune exploatatia sub supraveghere oficialã şi solicita în special ca;
a) sa fie ţinute evidente ale tuturor categoriilor de pãsãri din exploatatie, în privinta fiecãrei categorii, numãrul de pãsãri care au murit, care prezintã semne clinice şi care nu prezintã semne clinice. Evidenta trebuie sa fie actualizatã pentru a include pasarile care au ieşit din oua şi cele care au murit în perioada în care exista suspiciunea. Datele şi evidentele trebuie sa fie pãstrate actuale şi sa fie elaborate la cerere, şi pot fi controlate la fiecare vizita;
b) toate pasarile din exploatatie sunt ţinute în spaţiile de cazare sau în alte spaţii unde pot fi izolate fãrã a avea contact cu alte pãsãri;
c) nici o pasare sa nu între sau sa pãrãseascã exploatatia;
d) toate miscarile de persoane, alte animale sau vehicule cãtre sau din exploatatie, de carne sau carcase de pasare, sau de hrana pentru animale, unelte, deşeuri, gunoi de grajd, gunoi sau orice este probabil sa transmitã boala de Newcastle trebuie sa fie suspuse autorizãrii de cãtre autoritatea competenta.
e) nici un ou sa nu pãrãseascã exploatatia, cu excepţia celor care sunt trimise direct cãtre o întreprindere aprobatã pentru fabricarea şi/sau prelucrarea produselor din oua conform art. 6 alin (1) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate şi igiena pentru producerea şi comercializarea produselor din oua, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 356/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 26 noiembrie 2002, ce transpune în legislaţia nationala Directiva 89/437/CEE , şi transportate cu o autorizare care a fost acordatã de cãtre autoritatea veterinara competenta. O astfel de autorizare trebuie sa îndeplineascã cerinţele stabilite în anexa nr. 1 la prezenta norma sanitarã veterinara;
f) sa fie instalate mijloace corespunzãtoare de dezinfecţie la intrãrile şi ieşirile exploatatiei şi ale clãdirilor care adapostesc pãsãri;
g) sa fie efectuatã o ancheta epidemiologica în conformitate cu art. 7.
(3) Pana la intrarea în vigoare a mãsurilor oficiale prevãzute la alin. (2), proprietarul sau deţinãtorul oricãror pãsãri la care este suspicionata boala trebuie sa ia toate mãsurile pentru a asigura conformitatea cu alin. (2), cu excepţia lit. g) al acestuia.
(4) Autoritatea competenta poate aplica oricare din mãsurile prevãzute la alin. (2) altor exploataţii dacã localizarea, organizarea sau contactul acestora cu exploatatia în care este suspicionata boala, constituie motive pentru a suspecta o posibila contaminare.
(5) Mãsurile la care s-a fãcut referire la alin. (1) şi (2) nu trebuie sa fie retrase pana când suspiciunea de boala de Newcastle nu a fost exclusa de cãtre medicul veterinar oficial.
ART. 5
(1) Odatã ce prezenta bolii de Newcastle a fost confirmatã oficial într-o exploatatie, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor solicita, suplimentar mãsurilor prevãzute la art. 4 alin. (2), sa fie întreprinse urmãtoarele mãsuri:
a) toate pasarile din exploatatie se ucid pe loc fãrã întârziere. Pasarile care au murit sau au fost ucise, precum şi toate ouale sunt distruse. Aceste operaţiuni se efectueazã astfel încât sa reducã la minim riscul rãspândirii bolii;
b) orice material sau deseu, cum ar fi: furajele, asternutul sau gunoiul de grajd susceptibil de a fi contaminat, este distrus sau tratat în mod corespunzãtor. Acest tratament, efectuat în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial, trebuie sa asigure distrugerea virusului bolii de Newcastle;
c) atunci când pasarile domestice dintr-o exploatatie au fost sacrificate în cursul perioadei probabile de incubatie a bolii, carnea provenitã de la aceste pãsãri este, oriunde este posibil, identificata şi distrusa;
d) ouale de incubatie livrate sau transferate din exploatatie în cursul perioadei probabile de incubatie sunt identificate şi distruse; puii care au ieşit deja din aceste oua sunt plasati sub supraveghere oficialã, iar ouale de consum, ouate în timpul perioadei probabile de incubatie a bolii, care au fost transferate din exploatatie sunt, oriunde este posibil, identificate şi distruse, cu excepţia celor care au fost anterior dezinfectate în mod corespunzãtor;
e) dupã efectuarea operaţiunilor prezentate la lit. a) şi b), spaţiile folosite pentru cazarea pasarilor, împrejurimile lor, vehiculele utilizate pentru transport şi toate echipamentele posibil sa fie contaminate sunt curatate şi dezinfectate în conformitate cu prevederile art. 11;
f) nici o pasare nu este reintrodusa în exploatatie decât dupã cel puţin 21 de zile de la terminarea acţiunilor prevãzute la lit. e);
g) este efectuatã o ancheta epidemiologica în conformitate cu art. 7.
(2) Autoritatea competenta poate extinde mãsurile prevãzute la alin. (1) la alte exploataţii invecinate dacã localizarea, configuraţia lor sau contactul cu exploatatia în care boala a fost confirmatã oferã suficiente motive pentru a suspiciona posibila contaminare.
(3) Atunci când într-un efectiv de pãsãri care nu prezintã semne clinice ale bolii de Newcastle e fost izolata o tulpina a virusului acestei boli cu un indice de patogenitate pe cale intracerebrala cuprins între 0.7 şi 1,2 şi s-a demonstrat de cãtre laboratorul comunitar de referinta la care se referã art. 15, ca virusul izolat deriva dintr-un vaccin viu atenuat impotriva bolii de Newcastle, autoritatea competenta poate acorda o derogare de la cerinţele alin. (1) lit. a), b), c), d), e) şi f), cu condiţia ca exploatatia respectiva sa fie supusã supravegherii oficiale timp de 30 de zile, şi solicita în special ca:
(i) sa fie aplicate dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a), b), d), e) şi f);
(ii) nici o pasare sa nu iasa din exploatatie, cu excepţia celor transportate direct la abatorul desemnat de autoritatea competenta.
(4) Autoritatea competenta responsabilã de acest abator trebuie sa fie informatã despre intenţia expedierii pasarilor pentru sacrificare şi imediat ce pasarile au sosit în abator ele vor fi ţinute şi sacrificate separat de celelalte pãsãri.
(5) Carnea proaspãta provenitã de la pasarile la care s-a fãcut referire în alin. (3) al prezentului art. trebuie sa poarte marca de sãnãtate prevãzutã de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate animala care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspãta de pasare, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 391/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 739 din 09 octombrie 2002, ce transpune în legislaţia nationala Directiva 91/494/CEE .
ART. 6
În cazul în care exploatatiile sunt constituite din doua sau mai multe efective separate, autoritatea competenta, în conformitate cu condiţiile stabilite de Comisia Europeanã, poate acorda o derogare de la cerinţele art. 5 alin. (1). Aceasta derogare se acorda numai pentru efectivele sanatoase din exploatatia infectata, cu condiţia ca medicul veterinar oficial sa confirme ca operaţiunile sunt astfel efectuate în exploatatie, încât efectivele sunt complet separate în ceea ce priveşte cazarea, creşterea şi hranirea, astfel încât virusul sa nu poatã difuza de la un efectiv la altul.
ART. 7
(1) Ancheta epidemiologica trebuie şi aibã în vedere:
(i) durata de timp în care boala de Newcastle poate sa fi existat în exploatatie sau voliera;
(ii) originea posibila a bolii de Newcastle în exploatatie sau în voliera şi identificarea altor exploataţii sau voliere în care exista pãsãri domestice, porumbei sau alte pãsãri ţinute în captivitate, care s-ar putea infecta din aceeaşi sursa;
(iii) miscarea persoanelor, pasarilor domestice, porumbeilor sau a altor pãsãri ţinute în captivitate sau a altor animale, a vehiculelor, oualor, carnii şi carcaselor şi a oricãror unelte sau materiale care este posibil sa fi transportat virusul bolii de Newcastle cãtre sau din exploatatia sau voliera în cauza.
(2) Pentru a asigura coordonarea tuturor mãsurilor necesare pentru a asigura eradicarea bolii de Newcastle cat mai repede posibil şi în scopul efectuãrii anchetei epidemiologice, trebuie sa se înfiinţeze o unitate de criza.
ART. 8
(1) Atunci când medicul veterinar oficial are motive sa suspecteze ca pasarile domestice din orice exploatatie ar putea fi contaminate ca rezultat al miscarilor de persoane, animale, vehicule sau în orice alt mod, acea exploatatie trebuie sa fie plasata sub control oficial în conformitate cu prevederile alin. (2).
(2) Scopul controlului oficial este de a detecta imediat orice suspiciune de boala de Newcastle, de a face recensãmântul pasarilor şi de a monitoriza miscarile lor şi, dacã este necesar, de a lua mãsurile prevãzute la alin. (3).
(3) Atunci când o exploatatie este supusã controlului oficial în condiţiile alin. (1) şi (2), autoritatea competenta interzice orice transfer de pãsãri din exploatatie cu excepţia transportului direct spre un abator sub supervizare oficialã, în scopul tãierii imediate. Înaintea acordãrii unei astfel de autorizaţii, medicul veterinar oficial efectueazã un examen clinic al tuturor pasarilor pentru a exclude prezenta în exploatatie a bolii de Newcastle. Restricţiile de transfer la care se face referire în acest art. trebuie sa fie impuse pentru o perioada de 21 de zile de la ultima data a posibilei contaminari; totuşi aceste restrictii trebuie sa se aplice pentru o perioada de cel puţin 7 zile.
(4) Atunci când se considera ca este posibil, autoritatea competenta poate limita mãsurile prevãzute în acest articol la o parte a exploatatiei şi la pasarile din aceasta, cu condiţia ca pasarile sa fi fost cazate, crescute şi furajate complet separat, de cãtre personal separat.
(5) Atunci când medicul veterinar oficial are motive sa suspecteze ca porumbeii voiajori sau orice voliera de porumbei este contaminata cu virusul bolii de Newcastle, trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru punerea sub restrictie e volierei, inclusiv interzicerea tuturor miscarilor porumbeilor voiajori în afarã volierei pentru o perioada de 21 de zile.
ART. 9
(1) Odatã ce diagnosticul de boala de Newcastle a fost confirmat oficial la pasarile domestice, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor instituie în jurul exploatatiei infectate o zona de protecţie cu o raza de cel puţin 3 km, care este inclusã într-o zona de supraveghere cu o raza de cel puţin 10 km. La instituirea acestor zone se va tine seama de factorii geografici, administrativi, ecologici şi epidemiologici legaţi de boala de Newcastle şi de posibilitãţile de monitorizare.
(2) Mãsurile aplicate în zona de protecţie includ:
a) identificarea tuturor exploataţiilor din zona care deţin pãsãri domestice;
b) inspecţii periodice la toate exploatatiile din zona care deţin pãsãri, examinarea clinica a acestor pãsãri, iar dacã este necesar, recoltarea de probe pentru examen de laborator; trebuie sa se ţinã o evidenta stricta a inspectiilor şi a constatãrilor fãcute;
c) ţinerea tuturor pasarilor în spaţii de cazare sau adaposturi unde sa poatã fi izolate;
d) utilizarea de mijloace de dezinfecţie corespunzãtoare la intrarea şi ieşirea din exploatatie;
e) controlul miscarii persoanelor cere manipuleaza pãsãri, carcase de pasare şi oua şi al vehiculelor cu care se transporta pasarile, carcasele şi ouale în interiorul zonei; în general, transportul pasarilor este interzis, cu excepţia tranzitului pe autostrazi sau pe calea feratã;
f) interzicerea transferului de pãsãri şi de oua de incubat din exploatatia de origine, cu excepţia celui autorizat de autoritatea competenta, astfel:
(i) pentru pasarile care vor fi tãiate imediat într-un abator, de preferinta localizat în zona infectata, sau, dacã acest lucru nu este posibil, într-un abator desemnat de autoritatea competenta şi situat în afarã zonei infectate; carnea pasarilor trebuie sa poarte marca de sãnãtate prevãzutã de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 391/2002 , ce transpune în legislaţia nationala Directiva 91/494/CEE .
(ii) pentru puii de o zi şi puicutele înainte de ouat, destinate unei exploataţii aflate în zona de supraveghere, supusã unui control sanitar veterinar, în care nu se mai gãsesc alte pãsãri; totuşi, atunci când nu se poate asigura transportul puilor de o zi sau a puicutelor înainte de ouat într-o exploatatie situata în cadrul zonei de supraveghere, se autorizeaza transportul acestora cãtre o exploatatie situata în afarã zonei de supraveghere, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. Respectiva exploatatie trebuie sa fie pusã sub control oficial, în conformitate cu art. 8 alin. (2);
(iii) pentru ouale de incubatie destinate unei staţii de incubatie desemnate de autoritatea competenta; înaintea expedierii, ouale şi ambalajele lor trebuie sa fie dezinfectate.
Miscarile permise la care se referã lit. f) sunt executate direct, sub control oficial.
Acestea sunt autorizate numai dupã ce medicul veterinar oficial a efectuat o inspecţie a exploatatiei privind starea de sãnãtate. Mijloacele de transport sunt curatate şi dezinfectate înainte şi dupã utilizare.
g) interzicerea indepartarii sau imprastierii asternutului utilizat sau al dejectiilor fãrã autorizare;
h) interzicerea targurilor, pieţelor, expozitiilor sau altor forme de aglomerari de pãsãri domestice sau de alte pãsãri.
(3) Mãsurile aplicate în zona de protecţie se menţin cel puţin 21 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curatare şi dezinfecţie preliminare în exploatatia infectata, în conformitate cu art. 11; dupã aceasta perioada zona de protecţie este inclusã în zona de supraveghere.
(4) Mãsurile aplicate în zona de supraveghere includ:
a) identificarea tuturor exploatatilor din zona care deţin pãsãri domestice:
b) controlul miscarilor pasarilor şi oualor de incubatie din interiorul zonei;
c) interzicerea miscarii pasarilor domestice în afarã zonei pe parcursul primelor 15 zile, cu excepţia miscarii direct cãtre un abator desemnat de autoritatea competenta, situat în afarã zonei de supraveghere; marca specialã de sãnãtate prevãzutã de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 391/2002 , ce transpune în legislaţia nationala Directiva 91/494/CEE , trebuie sa fie aplicatã pentru aceasta carne de pasare;
d) interzicerea miscarii oualor de incubat în afarã zonei de supraveghere, cu excepţia celor destinate unei staţii de incubatie desemnate de autoritatea competenta; înainte de expediere ouale şi ambalajele lor trebuie sa fie dezinfectate;
e) interziceree circulaţiei asternutului utilizat şi dejectiilor în afarã zonei de supraveghere;
f) interzicerea targurilor, pieţelor, expozitiilor şi a altor aglomerari de pãsãri domestice sau de alte pãsãri;
g) fãrã a incalca prevederile lit. a) şi b), se interzice transportul pasarilor, cu excepţia tranzitului pe autostrazi sau pe calea feratã.
(5) Mãsurile care se aplica în zona de supraveghere se menţin cel puţin 30 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curatare şi dezinfecţie în exploatatia infectata, în conformitate cu art. 11.
(6) Atunci când zonele sunt situate pe teritoriul României şi a unui stat membru al Uniunii Europene, autoritãţile competente ale statelor implicate trebuie sa coopereze pentru stabilirea zonelor descrise la alin. (1) al prezentului articol. Totuşi, dacã este necesar, zona de protecţie şi zona de supraveghere trebuie sa fie stabilite prin procedura comunitara.
(7) Atunci când ancheta epidemiologica menţionatã la art. 7 confirma ca focarul este datorat unei infectii pentru care nu exista dovezi de rãspândire laterala a acesteia, mãrimea şi durata zonelor de protecţie şi supraveghere poate fi redusã, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
ART. 10
(1) Autoritatea competenta ia toate mãsurile care îi permit sa urmãreascã miscarea oualor, pasarilor domestice şi a altor pãsãri ţinute în captivitate;
(2) Proprietarul sau deţinãtorul pasarilor domestice şi/sau al porumbeilor voiajori şi/sau al pasarilor ţinute în captivitate este obligat sa prezinte autoritãţii competente, la solicitarea acesteia, informaţii cu privire la pasarile domestice şi la ouale care au intrat sau care au ieşit din exploatatia sa, precum şi despre concursurile sau expoziţiile la care au participat porumbeii voiajori;
(3) Persoanele fizice şi juridice implicate în transportul sau comercializarea pasarilor domestice, oualor, porumbeilor voiajori sau a pasarilor ţinute în captivitate sunt obligate sa prezinte autoritãţii competente informaţii cu privire la circulaţia pasarilor domestice, oualor, porumbeilor voiajori şi a pasarilor ţinute în captivitate, pe care le-au transportat sau le-au comercializat, şi sa furnizeze toate detaliile cu privire la aceste informaţii.
ART. 11
(1) Dezinfectantele care se vor utiliza şi concentratiile lor trebuie sa fie cele aprobate de cãtre autoritatea competenta.
(2) Operaţiunile de curatare şi dezinfecţie sunt efectuate sub supraveghere oficialã, în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial şi cu procedura de igienizare şi dezinfectare a unei exploataţii infectate, asa cum sunt prevãzute de anexa nr. 2.
ART. 12
Recoltarea probelor şi testele de laborator pentru detectarea prezentei virusului bolii de Newcastle, sunt efectuate în conformitate cu anexa nr. 3.
ART. 13
Autoritatea competenta ia toate mãsurile necesare pentru informarea persoanelor stabilite în zona de protecţie şi supraveghere despre restricţiile impuse şi sa facã toate demersurile pentru a asigura implementarea mãsurilor în cauza.
ART. 14
(1) Autoritatea competenta desemneazã:
a) Laboratorul naţional de referinta pentru boala de Newcastle este Laboratorul de patologie aviara din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala (I.D.S.A.), ale cãrui facilitãţi şi personal specializat trebuie sa permitã oricând tipizarea completa antigenica şi biologica a virusului bolii de Newcastle, şi care confirma rezultatele laboratoarelor sanitare veterinare de stat judeţene şi al municipiului Bucureşti, şi care testeaza reactivii utilizaţi de aceste laboratoare;
b) Institutul naţional pentru verificarea calitãţii şi valabilitãţii vaccinurilor permise pentru uz profilactic în România, este Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (I.C.P.B.M.V.), în care sunt testati reactivii utilizaţi de laboratoarele judeţene şi în care vaccinurile aprobate pentru utilizare profilactica în România, stocate pentru utilizare de urgenta, pot fi testate din punct de vedere al eficacitatii şi puritatii.
(2) Institutele naţionale de referinta I.D.S.A. şi I.C.P.B.M.V., prevãzute la anexa nr. 4, sunt responsabile pentru aplicarea şi respectarea standardelor şi metodelor de diagnostic, pentru utilizarea reactivilor şi testarea vaccinurilor.
(3) Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala este responsabil pentru aplicarea şi respectarea standardelor şi metodelor de diagnostic în fiecare laborator sanitar veterinar de stat judeţean şi al municipiului Bucureşti, pentru diagnosticul bolii de Newcastle; în acest scop:
a) furnizeazã reactivi pentru diagnostic laboratoarelor naţionale;
b) controleazã calitatea reactivilor utilizaţi pe teritoriul României pentru diagnostic;
c) organizeazã periodic teste comparative;
d) pãstreazã izolatele de virus al bolii de Newcastle provenind de la cazurile confirmate pe teritoriul României;
e) asigura confirmarea rezultatelor pozitive obţinute de laboratoarele sanitare veterinare de stat pentru diagnostic.
(4) Laboratoarele naţionale de referinta I.D.S.A. şi I.C.P.B.M.V. pãstreazã legatura cu Laboratorul Comunitar de Referinta la care se face referire în art. 15.
ART. 15
Laboratorul Comunitar de Referinta pentru boala de Newcastle este menţionat în anexa nr. 5.
ART. 16
(1) Vaccinarea impotriva bolii de Newcastle cu vaccinuri autorizate de autoritatea competenta, poate fi folositã în scop profilactic sau pentru suplimentarea mãsurilor de control luate în situaţia apariţiei bolii;
(2) Singurele vaccinuri permise pentru utilizare în România sunt cele care au primit autorizarea de comercializare din partea Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor.
(3) Alte criterii pentru utilizarea vaccinurilor impotriva bolii de Newcastle pot fi stabilite în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
ART. 17
(1) Dacã pe teritoriul României se efectueazã vaccinarea profilactica sau de necesitate contra bolii de Newcastle, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor informeazã Comisia Europeanã şi statele membre ale Uniunii Europene despre aceasta.
(2) Informaţiile date în conformitate cu alin. (1) trebuie sa specifice:
a) caracteristicile şi compozitia vaccinurilor care se vor utiliza;
b) procedurile pentru supravegherea distribuirii, depozitarii şi folosirii vaccinurilor;
c) speciile şi categoriile de pãsãri domestice care vor fi supuse vaccinarii;
d) zonele în care vaccinarea poate sau trebuie sa fie efectuatã;
e) motivele pentru care este efectuatã vaccinarea.
(3) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate dispune instituirea unui program de vaccinare pentru porumbeii voiajori. Atunci când este cazul trebuie sa notifice acest lucru Comisiei Europene. Fãrã a aduce prejudicii unui astfel de program, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa se asigure ca organizatorii concursurilor şi expozitiilor iau toate mãsurile necesare pentru ca numai porumbeii voiajori care au fost vaccinati contra bolii de Newcastle sa fie admişi la concursuri şi expoziţii.
ART. 18
(1) Atunci când boala de Newcastle este confirmatã, autoritatea competenta trebuie sa fie capabilã, pentru a suplimenta mãsurile de control prevãzute de prezenta norma sanitarã veterinara, sa specifice zona şi perioada în care vaccinarea sistematica (de urgenta) a speciilor desemnate de pãsãri domestice este efectuatã sub control oficial. Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, dacã aplica vaccinarea de urgenta, trebuie sa informeze Comisia Europeanã şi statele membre ale Uniunii Europene despre situaţia bolii şi programul de vaccinare de urgenta.
(2) În situaţia descrisã la alin. (1) se interzice vaccinarea sau revaccinarea pasarilor domestice din exploatatia supusã restrictiilor la care se face referire la art. 4.
(3) În situaţia descrisã la alin. (1) se aplica urmãtoarele mãsuri:
a) speciile de pãsãri receptive la virusul bolii de Newcastle: gaina, curca, bibilica, fazanul, prepelita, potarnichea şi porumbelul voiajor sunt vaccinate cat mai curând posibil;
b) toate pasarile domestice receptive la virusul bolii de Newcastle, care au ieşit din oua sau au fost transferate într-o exploatatie aflatã în zona de vaccinare, trebuie sa fie sau sa fi fost vaccinate;
c) pe tot parcursul operaţiunii de vaccinare prevãzute la alin. (1) al prezentului art. toate pasarile din speciile desemnate, ţinute în exploatatiile aflate în zona de vaccinare, trebuie sa rãmânã în acestea, cu excepţia puilor de o zi transferati într-o exploatatie aflatã în zona de vaccinare unde sunt vaccinati, şi a pasarilor transportate direct cãtre un abator pentru tãiere imediata; dacã abatorul este situat în afarã zonei de vaccinare, transferul pasarilor domestice este permis numai dupã ce medicul veterinar oficial a efectuat inspecţia de sãnãtate a exploatatiei;
d) atunci când s-au finalizat acţiunile de vaccinare la care se face referire la lit. a) transferurile în afarã zonei de vaccinare pot fi autorizate pentru:
(i) puii de o zi destinaţi producţiei de carne, care pot fi transferati într-o exploatatie în care vor fi vaccinati; exploatatia în cauza trebuie sa fie ţinuta sub supraveghere sanitarã veterinara pana când pasarile care au fost transferate sunt tãiate;
(ii) pasarile domestice vaccinate cu mai mult de 21 de zile înainte, şi destinate tãierii imediate;
(iii) ouale de incubatie care provin de la pasarile de reproducţie vaccinate cu cel puţin 21 de zile înainte; ouale şi ambalajele lor trebuie sa fie dezinfectate înainte de mişcare.
(4) Mãsurile prevãzute la alin. (3) lit. b) şi d) se aplica pentru o perioada de 3 luni dupã încheierea activitãţii de vaccinare prevãzute la alin. (1); mãsurile pot fi extinse pentru una sau mai multe perioade suplimentare a câte 3 luni.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. 3 lit. a) şi b), autoritatea competenta poate excepta de la vaccinarea sistematica anumite efective care au o valoare ştiinţificã specialã, cu condiţia ca autoritatea competenta sa fi luat toate mãsurile necesare pentru a asigura protecţia sãnãtãţii acestora şi sa le supunã unor controale serologice periodice.
ART. 19
(1) Atunci când porumbeii voiajori sau pasarile ţinute în captivitate sunt suspecte sa fie infectate cu virusul bolii de Newcastle, medicul veterinar oficial începe imediat procedurile oficiale de investigare pentru confirmarea sau notificarea prezentei bolii; el trebuie sa recolteze probele corespunzãtoare pentru examenul de laborator sau sa verifice dacã au fost recoltate.
(2) Cat mai curând de la notificarea suspiciunii, autoritatea competenta pune exploatatia sau voliera de porumbei sub supraveghere oficialã şi dispune ca nici un porumbel sau nici o pasare ţinuta în captivitate, precum şi nici un material susceptibil de a transmite boala de Newcastle sa nu iasa din exploatatia sau voliera de porumbei.
(3) Mãsurile prevãzute la alin. (1) şi (2) nu sunt suspendate decât atunci când suspiciunea de boala de Newcastle a fost infirmata de cãtre medicul veterinar oficial.
(4) Cat mai curând de la confirmarea oficialã a prezentei bolii de Newcastle autoritatea competenta dispune:
a) aplicarea mãsurilor de control şi eradicare prevãzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) pentru porumbeii voiajori sau pasarile ţinute în captivitate, infectate cu boala de Newcastle; sau
b) cel puţin interzicerea circulaţiei porumbeilor sau a pasarilor ţinute în captivitate în afarã volierei sau a exploatatiei pentru cel puţin 60 de zile de la disparitia semnelor clinice ale bolii de Newcastle;
c) cel puţin distrugerea sau tratarea oricãrui material ori deseu susceptibil de a fi contaminat; tratarea trebuie sa garanteze distrugerea virusului bolii de Newcastle prezent şi a tuturor deşeurilor care s-au acumulat pe parcursul perioadei de 80 de zile la care se face referire la lit. b);
d) efectuarea unei anchete epidemiologice în conformitate cu prevederile art. 7.
(5) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor furnizeazã Comisiei Europene, în mãsura în care îi este solicitat acest lucru pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, informaţii cu privire la situaţia bolii şi la mãsurile de control aplicate, în conformitate cu prevederile anexei nr. 6.
ART. 20
(1) Utilizarea deşeurilor alimentare care provin de la mijloace de transport internaţional, cum ar fi vasele, vehiculele terestre sau avioanele, pentru hranirea pasarilor domestice este interzisã; astfel de deşeuri sunt colectate şi distruse sub supervizare oficialã.
(2) Utilizarea deşeurilor alimentare, altele decât cele definite la alin. (1), sau a resturilor provenite de la pasarile domestice, pot fi autorizate pentru hranirea pasarilor domestice numai dupã tratament termic în facilitãţi corespunzãtoare, care asigura ca virusul bolii de Newcastle este distrus şi boala nu este transmisã.
ART. 21
(1) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor elaboreazã un plan de contingenta, specificand mãsurile naţionale care vor fi implementate în eventualitatea apariţiei unui focar al bolii de Newcastle. Acest plan trebuie sa permitã accesul la dotãri, echipamente, personal şi la alte materiale corespunzãtoare, necesare pentru eradicarea rapida şi eficienta a focarului de boala. Planul trebuie sa indice precis cantitatea de vaccin pe care Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor o considera necesarã pentru vaccinarea de urgenta.
(2) Criteriile care se aplica la stabilirea acestui plan sunt prevãzute în anexa nr. 7.
(3) Planurile stabilite în conformitate cu criteriile prevãzute în anexa nr. 7 sunt prezentate Comisiei Europene.
ART. 22
(1) Experţii Comisiei Europene, în colaborare cu autoritatea competenta, în mãsura în care este necesar pentru a asigura aplicarea uniforma a Directivei 92/66/CEE , transpusa în legislaţia nationala prin prezenta norma sanitarã veterinara, pot efectua controale la fata locului. Pentru a realiza acest lucru, aceştia pot controla un procentaj reprezentativ al unitãţilor pentru a verifica dacã autoritãţile competente controleazã ca aceste unitãţi sa îndeplineascã cerinţele prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor când controlul se efectueazã pe teritoriul României, acorda experţilor toatã asistenta necesarã, pentru efectuarea îndatoririlor acestora.
ART. 23
Fondurile necesare pentru controlul aplicãrii prezentei norme sanitare veterinare se asigura conform legislaţiei în vigoare.
ART. 24
Anexele nr. 1 - 7 fac parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara.

ANEXA 1
la norma sanitarã veterinara

AUTORIZAREA SCOATERII OUALOR DINTR-0 EXPLOATATIE SUPUSÃ CONDIŢIILOR
PREVÃZUTE LA ART. 4 ALIN. (2) LIT. e) AL
PREZENTEI NORME SANITARE VETERINARE

Autorizarea emisã de autoritatea competenta pentru transportul oualor dintr-o exploatatie supusã condiţiilor prevãzute la art. 4 alin. (2) lit. e) al prezentei norme sanitare veterinare cãtre o unitate aprobatã pentru fabricarea şi procesarea produselor din oua în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate şi igiena pentru producerea şi comercializarea produselor din oua, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 356/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 26 noiembrie 2002, ce transpune în legislaţia nationala Directiva 89/437/CEE , numita de aici înainte unitate desemnatã, trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii;
1. pentru a permite îndepãrtarea dintr-o exploatatie suspecta, ouale trebuie sa fie conforme cu cerinţele stabilite de capitolul IV al anexei la Norma sanitarã veterinara aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 356/2002 , ce transpune în legislaţia nationala Directiva 89/437/CEE şi sa fie ambalate şi expediate direct din exploatatia suspecta spre unitatea desemnatã; fiecare transport trebuie sa fie sigilat înainte de expediere de cãtre medicul veterinar oficial responsabil de exploatatia suspecta şi sa rãmânã sigilat pe tot parcursul transportului cãtre unitatea desemnatã;
2. medicul veterinar oficial responsabil de exploatatia suspecta trebuie sa informeze autoritatea competenta a unitãţii desemnate despre intenţia sa de a expedia ouale cãtre aceasta;
3. autoritatea competenta responsabilã de unitatea desemnatã se asigura ca:
a) ouale la care se face referire la alin. 1 lit. b) vor fi izolate de celelalte oua din momentul sosirii lor şi pana la procesarea lor;
b) cojile provenite de la aceste oua vor fi considerate materii de categoria 1, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) al Normei sanitare veterinare ce stabileşte reguli de sãnãtate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 723/2003 , publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 842 din 26 noiembrie 2003, ce transpune în legislaţia nationala Regulamentul (CE) 1774/2002 şi sunt tratate în conformitate cu cerinţele art. 4 al Normei sanitare veterinare respective;
c) ambalajele, vehiculele utilizate pentru transportul oualor la care s-a fãcut referire la alin. 1 lit. b) şi toate incintele care au venit în contact cu ouale trebuie sa fie curatate şi dezinfectate astfel încât sa fie distrus virusul bolii de Newcastle;
d) medicul veterinar oficial responsabil de exploatatia suspecta trebuie sa fie informat despre toate transporturile de oua procesate.

ANEXA 2
la norma sanitarã veterinara

PROCEDURA PENTRU CURATAREA ŞI DEZINFECTIA UNEI EXPLOATAŢII INFECTATE

I. Curatarea şi dezinfectia preliminarã
a) De îndatã ce carcasele de pãsãri domestice au fost indepartate pentru a fi distruse, acele pãrţi ale incintelor în care au fost cazate pasarile şi orice parte a celorlalte clãdiri, terenuri etc. contaminate în cursul sacrificarii sau al examenului post-mortem, trebuie sa fie pulverizate cu dezinfectantele aprobate pentru a fi utilizate în conformitate cu art. 11.
b) Resturile de tesuturi sau de oua care ar putea contamina clãdirile, terenurile, instrumentele etc, trebuie sa fie în întregime colectate şi distruse împreunã cu carcasele.
c) Dezinfectantul utilizat trebuie sa rãmânã pe suprafeţele menţionate la lit. a) cel puţin 24 de ore.

II. Curatarea şi dezinfectia finala:
a) Grasimea şi murdaria vor fi indepartate de pe toate suprafeţele prin aplicarea unul agent de degresare şi vor fi spalate cu apa.
b) Dupã spalarea descrisã la lit. a) trebuie sa se aplice dezinfectant prin aspersare.
c) Dupã 7 zile incintele trebuie sa fie tratate cu un agent degresant, clatite cu apa rece, pulverizate cu dezinfectant şi clatite din nou cu apa.
d) Asternutul utilizat şi gunoiul de grajd trebuie sa fie tratate printr-o metoda care sa permitã distrugerea virusului. Aceasta metoda trebuie sa cuprindã una dintre urmãtoarele practici:
(i) incinerarea sau tratamentul cu abur la o temperatura de 70°C;
(ii) ingroparea la o adancime suficienta pentru a preveni accesul dãunãtorilor şi al pasarilor sãlbatice;
(iii) depozitarea şi umezirea (dacã este necesarã pentru a favoriza fermentarea), acoperirea pentru a pãstra caldura, astfel încât sa fie atinsa o temperatura de 20°C, şi menţinerea lor acoperite timp de 42 de zile pentru a preveni accesul dãunãtorilor şi al pasarilor sãlbatice.

ANEXA 3
la norma sanitarã veterinara

METODE DE DIAGNOSTIC PENTRU CONFIRMAREA DIAGNOSTICULUI
ŞI PENTRU DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL AL BOLII DE NEWCASTLE

Metodele de izolare şi caracterizare a virusului bolii de Newcastle, expuse mai jos, trebuie sa fie considerate orientative şi ca un minimum de aplicat pentru diagnosticul bolii.
Virusul bolii de Newcastle este virusul prototip din familia Paramyxoviridae. La ora actuala se cunosc 9 grupe distincte serologic de paramyxovirusuri aviare, denumite PMV-1 pana la PMV-9. Toate tulpinile de virus al bolii de Newcastle sunt clasificate în grupa PMV-1. Pentru necesitãţile tehnicilor de diagnostic ce permit confirmarea bolii de Newcastle şi pentru diagnosticul diferential este aplicabilã urmãtoarea definitie:
Prin boala de Newcastle se înţelege infectia pasarilor cauzatã de toate tulpinile aviare ale paramyxovirusulul 1, având la puii în varsta de o zi un indice de patogenitate pe cale intracerebrala mai mare de 0,7.

CAP. 1
Esantionarea şi tratamentul probelor

1. Probe: tampoane cloacale sau fecale şi tampoane traheale de la pasarile bolnave; fecale sau conţinut intestinal, tesut cerebral, trahee, pulmoni, ficat, splina şi alte organe vizibil afectate provenind de la cadavre proaspete.
2. Prelucrarea probelor:
Organele şi tesuturile menţionate la pct. 1 pot fi comasate, dar este necesar ca materiile fecale sa fie tratate separat. Tampoanele trebuie sa fie plasate într-o cantitate de mediu tampon fosfat salin (TFS) cu antibiotice, suficienta pentru a asigura scufundarea totalã a acestora. Probele de organe şi fecale se vor omogeniza cu ajutorul unui omogenizator închis sau cu un mojar cu nisip steril într-un mediu TFS cu antibiotice pana la obţinerea unei suspensii de 10-20% greutate/volum. Se lasa în repaus suspensia circa doua ore la temperatura ambianta sau mai mult timp la temperatura de 4°C, apoi se clarifica prin centrifugare (de exemplu, 800-1000 rotatii/minut, timp de 10 minute).
3. Mediul TFS cu antibiotice
Diferite laboratoare veterinare utilizeazã cu succes diverse formule de mediu cu antibiotice şi laboratorul menţionat la anexa nr. 4 este în mãsura sa ofere recomandãri în acest sens. Sunt necesare concentratii mãrite de antibiotice pentru esantioanele de fecale. Este tipic urmãtorul amestec: 10.000 Ul/ml penicilina, 10 mg/ml streptomicina, 0,26 mg/ml gentamicina şi 5.000 Ul/ml micostatin într-o soluţie tampon de fosfat salin. Aceste niveluri pot fi pana la de 5 ori mai mici pentru tesuturi şi tampoane traheale. Pentru controlul clamydiilor este autorizata adãugarea a 50 mg/ml oxitetraciclina. Pe parcursul preparãrii mediilor TFS cu antibiotice este necesar ca pH-ul sa fie controlat dupã adãugarea antibioticelor şi ajustat pentru obţinerea unui pH cuprins Între 7,0-7,4.

CAP. 2
Izolarea virusului

Izolarea virusului pe oua embrionate de gaina
Se inoculeaza 0,1-0,2 ml din supernatantul clarificat în cavitatea alantoidiana a cel puţin 4 oua embrionate de gaina puse la incubat timp de 8-10 zile. Ideal ar fi ca aceste oua sa provinã de la un efectiv liber de germeni specifici patogeni, dar, dacã nu este posibil, este admisã utilizarea oualor provenind de la un efectiv recunoscut ca liber de anticorpi contra bolii de Newcastle. Ouale inoculate sunt incubate la temperatura de 37°C şi se efectueazã zilnic mirajul. Pe mãsura ce embrionii mor ouale conţinând embrioni morţi sau muribunzi, precum şi toate ouale rãmase dupã 6 zile de la inoculare vor fi refrigerate la temperatura de 4°C şi vor face obiectul unor depistari ale hemaglutininei, plecandu-se de la lichidul alantoidian/amniotic. În absenta hemaglutinarii se va repeta aceasta procedura utilizându-se ca inoculum lichid alantoidian/amniotic nediluat.
În cazul hemaglutinarii prezenta bacteriilor este exclusa prin cultura. Dacã exista bacterii se trec lichidele printr-o membrana filtranta cu porii de 450 nm, se adauga un supliment de antibiotice şi se inoculeaza ouale embrionate dupã cum este indicat mai sus.

CAP. 3
Diagnosticul diferential

1. Diferentiere preliminarã
Intenţia este ca toate virusurile hemaglutinante sa fie prezentate laboratorului sanitar veterinar naţional prezentat la anexa nr. 4 la prezenta norma sanitarã veterinara, în scopul identificarii complete, al caracterizarii şi al efectuãrii testelor de patogenitate. Este important sa se punã în practica, cat mai curând posibil, mãsurile interimare de lupta contra bolii de Newcastle vizând limitarea propagarii virusului, iar laboratoarele sanitare veterinare de stat judeţene trebuie sa fie în mãsura sa identifice prezenta virusului acestei boli. Lichidele hemaglutinante se utilizeazã într-o reactie de hemaglutinare cum este cea descrisã la cap. 5 şi 6. O inhibitie pozitiva, adicã de 2^4 sau mai mult, cu ajutorul unui antiser policlonal specific de virus al bolii de Newcastle, cu un titru de cel puţin 2^9, va putea servi la identificarea preliminarã permitand punerea în practica a mãsurilor de control preliminar.
2. Confimnarea identificarii
Laboratorul sanitar veterinar naţional trebuie sa efectueze diagnosticul diferential complet al agenţilor hemaglutinanti. Confirmarea virusului bolii de Newcastle trebuie sa se facã din nou prin reactia de inhibare a hemaglutinarii cu antiseruri monospecifice de gaina. Pentru toate izolatele pozitive trebuie sa se efectueze teste de stabilire a indicelui de patogenitate pe cale intracerebrala stabilite la capitolul 7. Indicii de patogenitate mai mari de 0,7 indica prezenta virusului şi necesita aplicarea deplina a mãsurilor de control.
Progresele recente în tipizarea virusului bolii de Newcastle, în special tehnicile care fac apel la anticorpii monoclonali, au permis gruparea tulpinilor şi izolatelor. În particular sunt disponibili anticorpi monoclonali specifici ai tulpinilor vaccinate utilizate în Comunitatea Europeanã, care pot fi utilizaţi în reactiile simple de inhibare a hemaglutinarii. Dat fiind ca tulpini de virus din vaccinurile vii pot fi adesea izolate din esantioanele de la pãsãri, sunt evidente avantajele pe care le prezintã identificarea lor rapida de cãtre laboratorul sanitar veterinar naţional. Aceşti anticorpi monoclonali pot fi obţinuţi de la Laboratorul Comunitar de Referinta asa cum se face referire în art. 14 al prezentei norme sanitare veterinare, şi sunt furnizati laboratoarelor sanitare veterinare naţionale pentru confirmarea izolarii de virusuri vaccinale. Laboratoarele sanitare veterinare naţionale trebuie sa prezinte toţi agenţii hemaglutinanti Laboratorului Comunitar de Referinta.
3. Continuarea tipizarii şi caracterizarii izolatelor
Laboratorul Comunitar de Referinta trebuie sa primeascã toate virusurile hemaglutinante de la laboratoarele sanitare veterinare naţionale în scopul completãrii studiilor antigenice şi genetice care vor permite înţelegerea mai buna a epidemiologiei bolii/bolilor din interiorul Comunitãţii Europene, în cadrul competentelor şi sarcinilor Laboratorului Comunitar de Referinta.

CAP. 4
Teste rapide de identificare a virusului bolii de Newcastle la pasarile vaccinate şi identificarea anticorpilor la pasarile nevaccinate

1. Identificarea virusului bolii de Newcastle
În diagnosticul infectiilor la pasarile vaccinate sunt utilizate diferite teste rapide care permit identificarea directa a antigenului bolii de Newcastle. În prezent se utilizeazã cel mai frecvent testele cu anticorpi fluorescenti pe secţiuni longitudinale din trahee şi testele cu anticorpi cu peroxidaza pe encefal. Nu exista nici un motiv pentru care sa nu poatã fi aplicate şi alte teste de detectare directa a antigenului în cazul infectiilor cu virusul bolii de Newcastle. Inconvenientul consta în faptul ca nu se poate realiza examenul tuturor locurilor potenţiale de replicare a virusului bolii de Newcastle la pasarile vaccinate. De exemplu, absenta evidenţierii virusului în trahee nu exclude replicarea sa în intestin. Nici o metoda directa de identificare a bolii de Newcastle nu este recomandatã pentru a fi utilizata pentru diagnosticul de rutina al bolii de Newcastle, deşi în circumstanţele specifice, astfel de teste pot avea un rol util.
2. Identificarea anticorpilor la pasarile nevaccinate
Majoritatea laboratoarelor sanitare veterinare care executa diagnosticul bolii de Newcastle sunt familiarizate cu reactia de inhibare a hemaglutinarii (IH), iar recomandãrile de mai jos se referã la acest test pentru mãsurarea anticorpilor impotriva virusului. Testul de imunoabsorbtie legatã enzimatic ELISA poate fi utilizat cu succes pentru detectarea anticorpilor fata de virus. Dacã se doreşte utilizarea unui test ELISA la nivelul unui laborator sanitar veterinar judeţean, testul sa fie controlat de laboratorul sanitar veterinar naţional.
a) Esantioane
Esantioaneie de sânge trebuie sa fie recoltate de la toate pasarile pentru efectivele cu mai puţin de 20 de pãsãri şi de la 20 de pãsãri pentru efectivele mai mari; aceasta duce la o probabilitate de 99% de a decela cel puţin un ser pozitiv, dacã 25% sau mai mult din pasarile efectivului sunt pozitive, oricare ar fi mãrimea efectivului. Pentru test este recomandat sa se lase sangele sa se coaguleze şi sa se recolteze serul.
b) Depistarea anticorpilor
Se recomanda testarea capacitãţii esantioanelor individuale de ser de a inhiba antigenul hemaglutinant al virusului bolii de Newcastle printr-un test standard de inhibare a hemaglutinarii, asa cum este descris la cap. 6 al prezentei anexe. În ceea ce priveşte utilizarea în testele de inhibare a hemaglutinarii a 4 sau 8 unitãţi de hemaglutinare, pãrerile sunt împãrţite. Se pare ca ambele soluţii ar fi valabile şi alegerea trebuie lãsatã la latitudinea laboratoarelor sanitare veterinare naţionale; totuşi antigenul utilizat va afecta nivelul la care un ser este considerat pozitiv: pentru 4 unitãţi hemaglutinante este considerat pozitiv serul al cãrui titru este egal sau mai mare de 2^4, iar pentru 8 unitãţi hemaglutinante, serurile al cãror titru este egal sau mai mare de 2^3.

CAP. 5
Reactia de hemaglutinare (HA)

Reactivi
1. Tampon fosfat salin 0,05 M cu un pH cuprins între 7,0 şi 7,4 2.
2. Se recolteaza eritrocitele de la cel puţin 3 pui de gaina liberi de germeni specifici patogeni; în absenta acestora se recolteaza sangele de la 3 pãsãri controlate regulat şi recunoscute ca fiind libere de anticorpi contra virusului bolii de Newcastle şi se pune într-un volum egal de soluţie Alsever. Se spala eritrocitele de 3 ori cu tampon fosfat salin înainte de utilizare. Pentru un alt test este recomandatã o suspensie de 1% (valoarea hematocritului volum/volum) în tampon fosfat salin.
3. Tulpina Ulster 2C al virusului bolii de Newcastle se recomanda pentru utilizarea ca antigen standard.
Metoda de lucru:
a) se distribuie câte 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu al unei microplaci din material plastic; se utilizeazã cele cu fundul în forma de V;
b) se adauga 0,025 ml suspensie de virus, adicã lichid alantoidian în primul godeu;
c) se utilizeazã un dilutor de microtitrare sau se realizeazã dilutii binare de la 1/2 la 1/4096 de virus, din godeu în godeu;
d) se adauga 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu;
e) se adauga 0,025 ml eritrocite 1% în fiecare godeu;
f) se amesteca agitand uşor şi se lasa în repaus la temperatura de 4°C;
g) se citesc plãcile dupã 30-40 de minute de la terminarea sedimentarii martorilor. Se citesc prin inclinare plãcile pentru a observa prezenta sau absenta unul flux de hematii în forma de lacrima; pentru godeurile în care nu a existat hemaglutinare fluxul va fi acelaşi ca în cele în care exista celule martor, fãrã virus.
h) titrul hemaglutinant corespunde dilutiei celei mai mari care a determinat aglutinarea eritrocitelor. Aceasta dilutie este consideratã ca având o unitate hemaglutinanta. O metoda mai precisa pentru determinarea titrului hemaglutinant consta în realizarea reacţiei de hemaglutinare cu virus provenind dintr-o gama completa de dilutii iniţiale de tip 1/3, 1/4, 1/5, 1/6... etc. Aceasta metoda este recomandatã pentru prepararea precisa a antigenului destinat reacţiei de inhibare a hemaglutinarii (vezi capitolul 6 al prezentei anexe).

CAP. 6
Reactia de inhibare a hemaglutinarii

1. Reactivi (vezi capitolul 5 al prezentei anexe):
a) tampon fosfat salin;
b) lichid alantoidian conţinând virus, diluat în tampon fosfat salin şi având 4 sau 8 unitãţi hemaglutinante/0,025 ml;
c) eritrocite de pui, 1%;
d) ser de pui martor negativ;
e) ser martor pozitiv.
2. Metoda de lucru:
a) se distribuie 0,025 ml tampon fosfat salin în toate godeurile unei microplaci din material plastic; godeurile au fundul în forma de V;
b) se adauga 0,025 ml ser în primul godeu al placii;
c) se utilizeazã un microdilutor pentru realizarea dilutiilor duble din godeu în godeu;
d) se adauga 0,025 ml lichid alantoidian conţinând 4 sau 8 unitãţi hemaglutinante;
e) se amesteca agitand uşor şi se lasa în repaus placa la temperatura de 4°C pentru minimum 60 de minute sau la temperatura ambianta pentru cel puţin 30 de minute;
f) se adauga 0,025 ml din suspensia de eritrocite în toate godeurile;
g) se amesteca agitand uşor şi se lasa în repaus la temperatura de 4°C;
h) se citeşte dupã 30-40 de minute de la sedimentarea hematiilor martor. Se citeşte prin inclinarea placii pentru a se observa prezenta sau absenta unui flux în forma de lacrima, care se inclina în acelaşi ritm cu godeurile martor care conţin numai hematii - 0,025 ml şi tampon fosfat salin - 0,05 ml;
i) titrul inhibohemaglutinant corespunde dilutiei celei mai mari de antiser care a determinat o inhibare completa a 4 sau 8 unitãţi de virus; pentru fiecare test de inhibare a hemaglutinarii trebuie sa fie inclusã titrarea hemaglutinarii pentru confirmarea numãrului cerut de unitãţi hemaglutinante;
i) validarea rezultatelor depinde de obţinerea unui titru mai mic de 2^3 în cazul folosirii a 4 unitãţi hemaglutinante sau de 2^2 pentru 8 unitãţi hemaglutinante, cu serul martor negativ şi un titru al dilutiei imediat superioare sau inferioare titrului cunoscut al serului martor pozitiv.

CAP. 7
Testul indicelui de patogenitate intracerebrala

1. Lichidul alantoidian infectant, proaspãt recoltat, cu un titru hemaglutinant care trebuie sa fie mai mare de 2^4, se dilueaza 1/10 într-o soluţie salina izotonica sterila (nu trebuie sa fie utilizaţi anticorpi).
2. 0,05 ml din virusul astfel diluat se injecteaza intracerebral la fiecare dintre cei 10 pui de o zi (ex. la 24 de ore; 40 de ore dupã ecloziune). Puii trebuie sa fi provenit din oua obţinute de la un efectiv liber de agenţi patogeni specifici.
3. Pasarile sunt examinate la intervale de 24 de ore, timp de 8 zile.
4. La fiecare examinare, fiecãrei pãsãri i se acorda un punctaj: 0=normal; 1=bolnav; 2=mort;
5. Indicele este calculat cum se arata mai jos:


 ┌────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │ Semne      │              Ziua dupã inoculare (numãr de pãsãri)              │
 │ clinice    │                                                                 │
 ├────────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬────────┬────────┤
 │            │  1  │  2  │  3  │  4  │  5  │  6  │  7  │  8  │ Total  │  Scor  │
 ├────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────────┼────────┤
 │Normal      │ 10  │  4  │  0  │  0  │  0  │  0  │  0  │  0  󧓖 x 0  │  = 0   │
 ├────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────────┼────────┤
 │Bolnav      │  0  │  6  │ 10  │  4  │  0  │  0  │  0  │  0  󧓜 x 1  │  = 20  │
 ├────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────────┼────────┤
 │Mort        │  0  │  0  │  0  │  6  │ 10  │ 10  │ 10  │ 10  󧓶 x 2  │  = 92  │
 ├────────────┼─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┼────────┴────────┤
 │            │                                               │  Total = 112    │
 ├────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Indexul este un scor intermediar pentru fiecare pasare şi pentru fiecare      │
 │observatie = 112/80 = 1,4                                                     │
 └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

CAP. 8
Evaluarea capacitãţii de formare a plajelor

1. De obicei cel mai bine este sa se utilizeze o serie de dilutii de virus, pentru a ne asigura ca un numãr optim de plaje sunt prezente pe placa. Dilutii graduale, în TFS, de la 10^-1 la 10^-7 ar trebui sa fie suficiente.
2. Culturile unistratificate confluente, de celule de embrioni de gaina sau ale unei linii celulare potrivite (de exemplu Madin - Darby, de rinichi de bovine) sunt preparate în plãci Petri cu diametrul de 5 cm.
3. Se adauga câte 0,2 ml din fiecare dilutie conţinând virus în fiecare din cele doua plãci Petri şi virusul este lãsat sa fie absorbit timp de 30 de minute.
4. Dupã spalarea de trei ori cu TFS, culturile infectate sunt introduse pe medii de cultura corespunzãtoare conţinând agar 1 % greutate/volum şi fie tripsina 0,01 mg/ml, fie fãrã tripsina. Este important sa nu se adauge ser în mediul de cultura.
5. 72 de ore de incubare la 37°C, plajele ar trebui sa ajungã la o mãrime suficienta. Ele se pot vizualiza mai bine prin îndepãrtarea mediului de agar şi prin colorarea culturii celulare cu cristale violet (0,5 % gr/v) în 25 % v/v etanol.
6. Toate virusurile trebuie sa dea plãci curate când sunt incubate în prezenta tripsinei în mediul de cultura. Când tripsina lipseşte din mediul de cultura, numai virusurile patogene pentru puii de gaina vor produce plaje.

ANEXA 4
la norma sanitarã veterinara


     LABORATORUL NAŢIONAL PENTRU DIAGNOSTICUL BOLII DE NEWCASTLE
 
     ROMÂNIA    Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala (IDSA)
                Str. Dr. Staicovici. Nr. 63
                Sector 5, Bucureşti
                Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi al
                Medicamentului de Uz Veterinar (ICPBMV)
                Str. Dudului, Nr. 37
                Sector 6, Bucureşti

ANEXA 5
la norma sanitarã veterinara


     LABORATORUL VETERINAR COMUNITAR DE REFERINTA PENTRU BOALA DE NEWCASTLE
 
     Denumirea laboratorului: Laboratorul Veterinar Central
                              New Haw
                              Weybridge Surrey KT 15 3 NB
                              Marea Britanie

ANEXA 6
la norma sanitarã veterinara

Boala de Newcastle


     - Porumbei voiajori
     - Pãsãri ţinute în captivitate
     1. Adrese:
     - volierei de porumbei: ...........................................
     - exploatatiei: ...................................................
     2. Numele şi adresa/adresele proprietarului/proprietarilor:
     ...................................................................
     ...................................................................
     3. Suspiciunea prezentei bolii de Newcastle:
     a) data: ..........................................................
     b) motivul:........................................................
     c) numãrul de:
     - porumbei existenţi când boala a fost suspiclonata:...............
     - pãsãri ţinute în captivitate: ...................................
     4. Confirmarea bolii de Newcastle:
     b) confirmatã prin: ...............................................
     c) semne clinice observate în momentul confirmãrii:
     ...................................................................
     5. Statusul vaccinarii în efectiv la momentul suspectarii bolii:
     ...................................................................
     6. Impunerea restrictiei de transport pe data de:..................
     7. Suspendarea restrictiei de transport pe data de:................
     8. Numãrul de efective situate pe o raza de 1 km în jurul volierei de
 porumbei sau al exploatãrii la care se face referire la pct. 1:
     ...................................................................

ANEXA 7
la norma sanitarã veterinara

CRITERII MINIME PENTRU PLANURILE DE CONTINGENTA

Planurile de contingenta trebuie sa îndeplineascã cel puţin urmãtoarele criterii:
1. constituirea unui centru de criza la nivel naţional, care sa coordoneze toate mãsurile de control în România;
2. furnizarea unei liste cuprinzând centrele locale de control al bolii care dispun de posibilitãţile adecvate pentru a coordona mãsurile pentru controlul bolii la nivel local;
3. furnizarea de informaţii detaliate cu privire la personalul implicat în aplicarea mãsurilor de control, abilitatile şi responsabilitãţile lor;
4. fiecare centru local de control al bolii trebuie sa fie în mãsura sa contacteze rapid persoanele sau organizaţiile implicate în lichidarea focarului;
5. echipamentele şi materialele trebuie sa fie disponibile pentru efectuarea corespunzãtoare a mãsurilor de control al bolii;
6. furnizarea de informaţii detaliate cu privire la mãsurile ce se vor lua atunci când infectia sau contaminarea este suspicionata sau confirmatã, inclusiv metodele propuse pentru distrugerea carcaselor;
7. trebuie sa fie stabilite programe de instruire pentru menţinerea şi dezvoltarea abilitãţilor în domeniul procedurilor administrative;
8. laboratoarele de diagnostic trebuie sa aibã spaţii pentru examinarea post-mortem, echipamentele necesare pentru examenul serologic, histologic etc. şi trebuie sa menţinã capacitatile pentru diagnosticul rapid; trebuie sa se întocmeascã planuri pentru transportul rapid al probelor;
9. furnizarea de detalii cu privire la cantitatea de vaccin contra bolii de Newcastle estimatã ca fiind necesarã în eventualitatea reinstituirii vaccinarii de urgenta;
10. trebuie sa fie elaborate de dispoziţii pentru a asigura competentele legale necesare pentru implementarea planurilor de contingenta.

---------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Norme Metodologice, Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si Pentru Siguranta Animalelor, NORMA SANITARA VETERINARA din 27 iunie 2006

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"