Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   NORMA SANITARA VETERINARA din 15 august 2005  ce stabileste standarde minime pentru protectia viteilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

NORMA SANITARA VETERINARA din 15 august 2005 ce stabileste standarde minime pentru protectia viteilor

EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 759 din 19 august 2005
NORMA SANITARĂ? VETERINARA din 15 august 2005
ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viteilor
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARÃ VETERINARA ŞI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 759 din 19 august 2005


ART. 1
Prezenta norma sanitarã veterinara stabileşte standarde minime pentru protecţia viteilor destinaţi creşterii şi ingrasarii.
ART. 2
Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare, termenii de mai jos au urmãtoarele semnificatii:
a) vitel - un animal din specia bovine pana la varsta de 6 luni;
b) autoritate competenta - autoritatea competenta astfel cum este definitã la art. 2 pct. 6 din Norma sanitarã veterinara privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 580/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislaţia nationala Directiva Consiliului 90/425/CEE .
ART. 3
(1) Autoritatea sanitarã veterinara centrala a României, reprezentatã de Direcţia generalã sanitarã veterinara din structura Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor, trebuie sa se asigure ca, începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã, toate exploatatiile sunt conforme cel puţin cu urmãtoarele cerinţe:
a) viteii nu trebuie ţinuţi în boxe individuale dupã varsta de 8 sãptãmâni, cu excepţia cazului în care un medic veterinar certifica faptul ca sãnãtatea sau comportamentul vitelului necesita ca acesta sa fie izolat pentru a fi supus tratamentului. Lãţimea oricãrei boxe individuale pentru un vitel trebuie sa fie cel puţin egala cu înãlţimea vitelului la greaban, masurata în poziţie patrupeda, iar lungimea acesteia trebuie sa fie cel puţin egala cu lungimea corpului vitelului, masurata de la varful nasului pana la marginea caudala a tuberozitatii ischiatice, înmulţitã cu 1,1. Boxele individuale pentru viţei, exceptându-le pe cele pentru izolarea animalelor bolnave, trebuie sa aibã pereţi perforati care sa permitã viteilor sa aibã contacte vizuale şi tactile;
b) pentru viteii crescuti în grupuri, spaţiul liber alocat şi disponibil pentru fiecare vitel trebuie sa fie de cel puţin 1,5 mp pentru fiecare vitel cu o greutate vie de pana la 150 kg, de cel puţin 1,7 mp pentru fiecare vitel cu greutatea vie între 150 kg şi 220 kg şi de cel puţin 1,8 mp pentru fiecare vitel cu greutatea vie de 220 kg şi peste.
(2) Totuşi, prevederile alin. (1) lit. b) nu se aplica:
a) exploataţiilor cu mai puţin de 6 viţei;
b) viteilor ţinuţi alãturi de mame în vederea alaptarii.
(3) Durata de utilizare a instalaţiilor construite înainte de intrarea în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare şi care nu întrunesc prevederile alin. (1) trebuie sa fie stabilitã de autoritatea competenta în lumina rezultatelor inspectiilor prevãzute la art. 6 alin. (1) şi nu trebuie prelungitã în nici un caz dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 4
Autoritatea sanitarã veterinara centrala a României trebuie sa se asigure, prin direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, ca, în fapt, condiţiile pentru creşterea viteilor sunt în conformitate cu prevederile anexei la prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 5
Prevederile anexei la prezenta norma sanitarã veterinara pot fi modificate şi completate aplicându-se cerinţele Uniunii Europene, pentru a se tine cont de progresul ştiinţific.
ART. 6
(1) Autoritatea sanitarã veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca sunt efectuate inspecţii sub responsabilitatea acesteia, pentru a se verifica dacã sunt respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi ale anexei la aceasta. Aceste inspecţii ce pot fi efectuate şi cu ocazia controalelor realizate în alte scopuri trebuie sa acopere anual un numãr reprezentativ din punct de vedere statistic de sisteme diferite de creştere a animalelor, utilizate în România.
(2) De la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, la fiecare 2 ani, înainte de ultima zi lucrãtoare a lunii aprilie, autoritatea sanitarã veterinara centrala a României trebuie sa informeze Comisia Europeanã despre rezultatele inspectiilor efectuate în cursul celor 2 ani precedenti, în conformitate cu prezentul articol, incluzând numãrul de inspecţii efectuate în raport cu numãrul de exploataţii din teritoriul naţional.
ART. 7
Pentru a fi importate în România animalele care provin din tari ce nu sunt membre ale Uniunii Europene trebuie sa fie însoţite de un certificat emis de autoritatea competenta a tarii exportatoare, care sa ateste faptul ca acestea au beneficiat de un tratament cel puţin echivalent cu cel administrat animalelor din România, asa cum este prevãzut de prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 8
(1) a) Experţii veterinari ai Comisiei Europene pot, în cooperare cu reprezentanţii Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor, sa efectueze inspecţii la fata locului în România, în mãsura în care acest lucru este indispensabil pentru evaluarea aplicãrii uniforme a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Persoanele care efectueazã astfel de inspecţii trebuie sa implementeze mãsurile speciale de igiena personalã necesare pentru a exclude orice risc de transmitere a bolii.
b) Experţii responsabili pentru aceste inspecţii trebuie sa fie desemnaţi de Comisia Europeanã, la propunerile statelor membre.
c) Inspectiile trebuie sa fie efectuate în numele Comunitãţii Europene, care suporta cheltuielile ocazionate de vizita experţilor veterinari comunitari.
d) Frecventa şi procedura acestor inspecţii trebuie sa fie stabilite în conformitate cu procedura comunitara.
e) Când pe teritoriul României se efectueazã o astfel de inspecţie, trebuie sa se acorde experţilor Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene toatã asistenta necesarã în îndeplinirea obligaţiilor acestora.
f) Reprezentanţii Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene trebuie sa informeze Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor despre rezultatele acestor inspecţii.
g) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa ia orice mãsuri care se pot dovedi necesare, pentru a tine seama de rezultatele acestor inspecţii.
h) Dacã Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor nu ia aceste mãsuri, Comisia Europeanã poate, dupã ce situaţia a fost examinata în cadrul Comitetului Veterinar Permanent, sa recurgã la prevederile care îi dau dreptul sa suspende temporar sau definitiv importul de viţei din exploatatia respectiva.
i) Dacã deficientele nu sunt inlaturate în termenul prevãzut, Comisia Europeanã poate elimina România de pe lista ţãrilor terţe din care este autorizat oficial importul de viţei. Comisia Europeanã trebuie sa notifice României mãsurile luate şi motivele aplicãrii acestora.
j) Prevederi generale pentru implementarea prezentului articol, în special în ceea ce priveşte frecventa şi modalitãţile de efectuare a inspectiilor la care se referã lit. a), trebuie sa fie stabilite în conformitate cu procedura comunitara.
(2) a) Experţii veterinari ai Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor, ca autoritate competenta a României, pot, în cooperare cu reprezentanţi ai autoritãţii competente din ţara terta vizata, sa efectueze inspecţii la fata locului în acea ţara terta, în mãsura în care acest lucru este indispensabil pentru evaluarea aplicãrii uniforme a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
b) Experţii responsabili pentru aceste inspecţii trebuie sa fie numiţi de Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor la propunerile directorilor generali ai acesteia.
c) Inspectiile trebuie sa fie efectuate în numele Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor, care suporta cheltuielile ocazionate de vizita experţilor veterinari romani.
d) Frecventa şi procedura acestor inspecţii trebuie sa fie stabilite în conformitate cu procedura nationala emisã de Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor.
e) Ţara terta vizata, pe teritoriul cãreia se efectueazã o astfel de inspecţie, trebuie sa acorde experţilor Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor toatã asistenta necesarã în îndeplinirea obligaţiilor acestora.
f) Reprezentanţii Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa informeze autoritatea competenta a tarii terţe vizate despre rezultatele acestor inspecţii.
g) Autoritatea competenta a tarii terţe vizate trebuie sa ia orice mãsuri ce se pot dovedi necesare, pentru a tine seama de rezultatele acestor inspecţii.
h) Dacã autoritatea competenta a tarii terţe vizate nu ia aceste mãsuri, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor recurge la prevederile ce îi dau dreptul sa suspende temporar sau definitiv importul de viţei din exploatatia respectiva.
i) Dacã deficientele nu sunt inlaturate în termenul prevãzut, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor elimina acea ţara terta de pe lista ţãrilor terţe din care este autorizat oficial importul de viţei în România. Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa notifice autoritãţii competente a acelei tari terţe mãsurile luate şi motivele aplicãrii acestora.
j) Prevederi generale pentru implementarea prezentului articol, în special în ceea ce priveşte frecventa şi modalitãţile de efectuare a inspectiilor la care se referã lit. a), trebuie sa fie stabilite în conformitate cu procedura nationala.
ART. 9
(1) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor pune în aplicare acte normative, reglementãri şi prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta norma sanitarã veterinara, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrãrii Europene şi al Misiunii României pe lângã Uniunea Europeanã, împreunã cu tabelele de concordanta, în vederea evaluãrii conformitatii transpunerii legislative, şi va stabili mãsurile necesare pentru implementarea corecta şi la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea sanitarã veterinara centrala a României poate sa menţinã sau sa aplice în teritoriul propriu prevederi mai stricte pentru protecţia viteilor decât cele stabilite în prezenta norma sanitarã veterinara. Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa informeze Comisia Europeanã despre orice astfel de mãsuri.
(3) Atunci când Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor acţioneazã potrivit prevederilor alin. (1), trebuie sa facã o referire expresã la prezenta norma sanitarã veterinara. Procedura privind realizarea referirii menţionate rãmâne în responsabilitatea Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor.
(4) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor va lua mãsurile necesare şi va sanctiona, potrivit legii, orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, iar în caz de infracţiuni, sesizeazã organele de cercetare penalã.
(5) Prezenta norma sanitarã veterinara constituie transpunerea oficialã a Directivei Consiliului 91/629/CEE , astfel cum a fost amendata ultima data prin Regulamentul Consiliului 806/2003/CE .
ART. 10
Anexa face parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara.

ANEXA


────────
la norma sanitarã veterinara
──────────────────────────────

CONDIŢIILE PENTRU CREŞTEREA VITEILOR

1. Materialele utilizate pentru construcţia adaposturilor pentru cazarea viteilor şi, în special, a boxelor şi a echipamentului cu care aceştia intra în contact, trebuie sa nu fie dãunãtoare şi sa permitã curãţenia mecanicã, precum şi dezinfectia temeinica.
2. Pana la elaborarea unor reguli comunitare în acest sens, ce trebuie sa fie transpuse în legislaţia nationala, circuitele electrice şi echipamentul trebuie sa fie instalate în conformitate cu normele naţionale în vigoare, pentru a se preveni socurile electrice.
3. Izolarea, încãlzirea şi ventilatia adaposturilor trebuie sa asigure ca circulaţia aerului, nivelul impuritatilor, temperatura, umiditatea relativã a aerului şi concentratiile de gaze sunt menţinute în limite ce nu sunt dãunãtoare viteilor.
4. Toate echipamentele automate sau mecanice, indispensabile pentru sãnãtatea şi bunãstarea viteilor, trebuie sa fie inspectate cel puţin o data pe zi. Atunci când se constata defectiuni, acestea trebuie remediate imediat sau, dacã acest lucru nu este posibil, trebuie sa fie luate mãsuri corespunzãtoare în vederea protejãrii sãnãtãţii şi bunastarii viteilor pana la remedierea defectiunii, în special prin utilizarea metodelor alternative de furajare şi de menţinere a condiţiilor de mediu în limite normale.
5. Atunci când se utilizeazã un sistem de ventilaţie artificiala, trebuie prevãzute un sistem de rezerva corespunzãtor care sa poatã asigura o reinnoire a aerului suficienta pentru a pãstra sãnãtatea şi bunãstarea viteilor în eventualitatea unei avarii şi un sistem de alarma care sa atentioneze ingrijitorul în caz de aparitie a defectiunilor. Sistemul de alarma trebuie sa fie testat periodic.
6. Viteii nu trebuie sa fie ţinuţi în permanenta în intuneric. Pentru a rãspunde nevoilor lor fiziologice şi etologice, trebuie elaborate prevederi care sa permitã, pentru diferite condiţii de climat, un iluminat artificial sau natural corespunzãtor. În cazul iluminatului artificial, acesta trebuie sa funcţioneze pentru o perioada cel puţin echivalenta cu perioada de lumina naturala disponibilã în mod normal între orele 9,00 şi 17,00. Trebuie sa existe, de asemenea, surse adecvate de iluminat, fixe sau mobile, suficient de puternice pentru a permite o inspectare a viteilor în orice moment.
7. Toţi viteii ţinuţi în adaposturi trebuie sa fie inspectati de cãtre proprietar sau de cãtre persoana responsabilã de animale cel puţin de doua ori pe zi. Viteii ţinuţi în aer liber trebuie sa fie inspectati cel puţin o data pe zi. Orice vitel suspect de imbolnavire sau rãnit trebuie sa fie tratat corespunzãtor fãrã întârziere, iar consultatia de cãtre medicul veterinar trebuie sa fie efectuatã cat mai repede posibil pentru fiecare vitel care nu rãspunde la îngrijirea data de îngrijitor. Atunci când este necesar, viteii bolnavi sau rãniţi trebuie sa fie izolati în spaţii adecvate, cu asternut uscat şi confortabil.
8. Adãposturile pentru viţei trebuie sa fie construite în asa fel încât sa permitã fiecãrui vitel sa stea culcat, sa se odihneasca, sa stea în poziţie patrupeda şi sa se lîngã fãrã dificultate.
9. Viteii nu trebuie sa fie legaţi, cu excepţia celor cazati în grupuri, care pot fi legaţi pentru perioade de cel mult o ora pentru hranire cu lapte sau administrare de substituenti de lapte. Atunci când se foloseşte legarea viteilor, aceasta nu trebuie sa le producã raniri. Viteii trebuie inspectati cu regularitate, iar mijlocul de legare trebuie ajustat pentru a le asigura confortul. Fiecare mijloc de legare trebuie sa fie confectionat în asa fel încât sa elimine riscul de strangulare sau ranire şi sa permitã vitelului sa se miste, conform prevederilor pct. 8.
10. Clãdirile, boxele, echipamentul şi ustensilele folosite pentru viţei trebuie sa fie curatate temeinic şi dezinfectate, pentru a se preveni infectiile incrucisate sau dezvoltarea organismelor purtãtoare de boala. Fecalele, urina şi hrana neconsumata sau imprastiata trebuie sa fie indepartate ori de câte ori este necesar, pentru a se diminua mirosul şi pentru a nu atrage muste sau rozatoare.
11. Pardoseala trebuie sa fie neteda, dar nealunecoasa, astfel încât sa se previnã ranirea viteilor, şi trebuie proiectata astfel încât sa nu provoace raniri sau suferinţe viteilor culcati ori în poziţie patrupeda. Pardoseala trebuie sa fie adecvatã pentru mãrimea şi greutatea viteilor şi sa formeze o suprafata rigida, plana şi stabilã. Zona de culcus trebuie sa fie confortabila, curata şi drenata corespunzãtor şi sa nu afecteze viteii în mod nefavorabil. Tuturor viteilor mai mici de doua sãptãmâni trebuie sa li se asigure un asternut corespunzãtor.
12. Tuturor viteilor trebuie sa li se asigure o alimentaţie corespunzãtoare vârstei, greutatii, cerinţelor fiziologice şi comportamentale ale acestora, pentru asigurarea unei stãri de sãnãtate şi bunastare corespunzãtoare. În acest scop hrana viteilor trebuie sa conţinã o cantitate suficienta de fier, pentru a se asigura un nivel mediu sanguin de hemoglobina de cel puţin 4,5 mmol/l, şi o ratie zilnica minima de furaje fibroase pentru fiecare vitel de peste doua sãptãmâni, cantitatea crescand de la 50 la 250 g/zi pentru viteii cu varsta între 8 şi 20 de sãptãmâni. Viteilor nu trebuie sa li se punã botnite.
13. Toţi viteii trebuie sa fie hraniti cel puţin de doua ori pe zi. Atunci când viteii sunt cazati în grupuri şi nu sunt furajati ad libidum sau cu un sistem de furajare automat, fiecare vitel trebuie sa aibã acces la hrana în acelaşi timp cu ceilalţi din grupul respectiv.
14. Toţi viteii mai mari de doua sãptãmâni trebuie sa aibã acces liber la o cantitate suficienta de apa proaspãta sau sa fie capabili sa-şi satisfacã nevoile consumului de fluide prin utilizarea altor lichide. În condiţii de caldura excesiva sau pentru viteii care sunt bolnavi, apa proaspãta de baut trebuie sa le fie asigurata în permanenta.
15. Echipamentele de furajare şi adapare trebuie sa fie proiectate, construite, instalate şi întreţinute astfel încât sa se limiteze pe cat posibil contaminarea hranei şi a apei destinate viteilor.
16. Fiecare vitel trebuie sa primeascã colostru de bovine cat mai curând posibil dupã fatare şi, în orice caz, în primele 6 ore de viata.
_____________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016