Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Completul constituit din:
Preşedinte - XX
Grefier - XX
Dosar nr. XX
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul XX, cu domiciliul în XX, în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României (Administraţia prezidenţială), cu sediul în XX, intervenientul accesoriu în interesul pârâtului, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989, cu sediul ales în XX, şi intervenient, prim-ministrul, cu sediul în XX, având ca obiect anulare act administrativ - anulare în parte a Decretului nr. 232/25.02.2022 (poziţia nr. 1 din anexa nr. 1).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă, pentru reclamantul XX, avocat XX, în baza Împuternicirii avocaţiale nr. 0366889/2022 aflate la fila 19 din dosar, pentru intervenientul accesoriu Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989, răspunde secretar general XX, în baza Delegaţiei nr. 4.981/12.05.2023, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispoziţiilor art. 153 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a evidenţiat părţile, obiectul litigiului, menţiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum şi faptul că prim-ministrul României a depus întâmpinare.
Avocat XX, pentru reclamantul XX, având cuvântul, depune la dosar practică judiciară survenită între timp, respectiv un extras de pe portalul Curţii de Apel Constanţa şi un extras de pe portalul Curţii de Apel Braşov cu soluţii ce au fost pronunţate în cauze similare.
Întrebate fiind, părţile precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, apreciază dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Avocat XX, pentru reclamantul XX, având cuvântul, solicită anularea în parte a decretului emis de Preşedintele României, respectiv poziţia 1 din anexa nr. 1, partea care priveşte retragerea titlului reclamantului, şi să se ia act de faptul că reclamantul înţelege să îşi valorifice cererea pe cale separată.
Au formulat trei motive distincte de nelegalitate care dovedesc împrejurarea faptului că acest decret a fost emis în condiţii nelegale şi în condiţii de exces de putere, în condiţiile legii contenciosului, aşa cum este ea definită.
În esenţă, prima chestiune care vizează nelegalitatea acestui decret este legată de încălcarea dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, respectiv autoritatea de lucru judecat, şi art. 434 din Codul de procedură civilă cu referire la hotărârea pe care au avut-o în vedere atât secretariatul de stat, când a propus Preşedintelui României retragerea titlului, cât şi emitentul decretului - Instituţia Prezidenţială.
Solicită a se observa că este vorba despre Hotărârea nr. XX a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. XX, care nu a avut ca obiect juridic vreuna dintre cererile care se soluţionau în cadrul dispoziţiilor art. 49 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1.412. Deci, cererea respectivă pe care a formulat-o în acel dosar reclamantul din prezenta cauză a vizat două aspecte:
- obligarea pârâtului secretariatul de stat să soluţioneze o cerere/petiţie, nu a solicitat tranşarea unei chestiuni legate de verificarea condiţiilor de acordare a titlului de luptător cu rol determinant;
– obligarea pârâtului să emită o decizie prin care să includă securitatea în cadrul instituţiilor respective.
Însă, după ce i se admite în parte, în primă instanţă, cererea reclamantului, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul, a casat în parte sentinţa şi a respins cererea care a avut ca obiect doar petiţia de soluţionare a cererii înregistrate pe data de 15.12.2015.
Sub nicio formă nu s-a tranşat şi nu s-a pus în discuţie vreuna dintre situaţiile anterior menţionate, respectiv încălcarea dispoziţiilor sau neîndeplinirea dispoziţiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Legea recunoştinţei.
Prin urmare, sub acest aspect, motivarea pe care a avut-o în vedere secretariatul de stat când a făcut propunerea către Instituţia Preşedintelui României şi deopotrivă către Instituţia Prezidenţială, care şi-a însuşit această motivare fără să verifice dacă într-adevăr hotărârea respectivă face parte dintre cele care au avut ca obiect obţinerea calităţii de luptător cu rol determinant şi dacă poate sta la baza retragerii titlului, nimeni nu a făcut o asemenea verificare.
În consecinţă, sub acest aspect, au susţinut că, invocânduse efectele acestei hotărâri judecătoreşti definitive ca fiind o hotărâre prin care i s-a respins reclamantului cererea de acordare a calităţii de luptător cu rol determinant, în realitate, este o chestiune nelegală, pentru că această hotărâre a vizat cu totul altceva.
Cel de-al doilea motiv de nelegalitate vizează nelegalitatea decretului prin raportare la efectele juridice valabile ale Deciziei nr. 343/10.10.2019 (poziţia nr. 4), emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9^2 din Legea recunoştinţei, care funcţionează chiar în cadrul secretariatului de stat.
În cursul anului 2019, i se comunică reclamantului din prezenta cauză, de către secretariatul de stat, faptul că i-a fost admisă în unanimitate de către comisie cererea privind acordarea calităţii de luptător cu rol determinant, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2019. Din acel moment şi până în prezent, decizia a intrat în circuitul civil şi a produs efecte şi produce şi astăzi efecte, nu a fost niciodată contestată, atacată, infirmată. Prin urmare, acordarea calităţii de luptător cu rol determinant nu s-a făcut pe calea unei proceduri jurisdicţionale, ci pe calea unei proceduri administrative de către emitentul din prezenta cauză. Este vorba despre o decizie în fiinţă şi, pe cale de consecinţă, Preşedintele României, Instituţia Prezidenţială, nu ar fi putut emite decretul respectiv fără ca, în prealabil, secretariatul de stat să fi atacat în justiţie această decizie şi, eventual, să obţină o hotărâre definitivă de anulare a acesteia.
Cea de-a treia chestiune de nelegalitate vizează încălcarea procedurii prevăzute de art. 49^1 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi art. 49 alin. (2) din HG nr. 1.412/2004, care se referă la elementele de noutate care justifică schimbarea sau anularea certificatului, existând trei tipuri de hotărâri judecătoreşti la lit. a), b) şi c) pe care nu le mai enumeră, întrucât le-a formulat în scris. Raportat la aceste hotărâri judecătoreşti strict şi limitativ prevăzute de lege se va observa că reclamantul nu s-a aflat niciun moment în situaţia vreuneia din cele trei, astfel încât să se încadreze într-o
asemenea situaţie şi să îi fie retras titlul de către Preşedintele României la propunerea secretariatului.
Prin urmare, ne aflăm în situaţia în care nu există o hotărâre judecătorească definitivă de constatare a neîndeplinirii acestor condiţii, mai mult, există un decret de atribuire a acestui titlu - nr. 1.053/2019, care a stat la baza atribuirii acestui titlu, pe lângă faptul că a existat decizia comisiei, pe care o ei menţin în fiinţă, nu au contestat-o şi nu au infirmat-o.
Constatând toate aceste chestiuni ca fiind motive distincte de nelegalitate care justifică soluţionarea cererii/retragerea/ emiterea decretului în condiţiile unui regim de exces de putere, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi să se dispună în consecinţă.
În referire la notele scrise depuse de Administraţia Prezidenţială în acest dosar la data de 26.01.2023 la fila nr. 6 paragraful final, invocă şi susţine că în sarcina secretariatului de stat este conturată întreaga culpă, acesta a creat întreaga situaţie expusă în prezenta cauză, a emis actele anterior prezentate care au dus în eroare Preşedintele României. Aceasta este situaţia pe care o dezbate Administraţia Prezidenţială, susţinând că, dacă ar fi ştiut în realitate că acea hotărâre nu se încadrează în limita celor pentru care nu i s-a acordat sau i s-a respins cererea de acordare a calităţii de luptător cu rol determinant, nu ar mai fi emis un astfel de decret Preşedintele României, ci că s-ar fi bazat exclusiv pe verificările făcute de SSRML, deşi susţine faptul că nu era suficient ca doar verificarea formulată cu ocazia propunerii să fie făcută de către aparatul administrativ din subordinea Preşedintelui României, care trebuia să mai verifice încă o dată dacă acea hotărâre este vreuna dintre cele care poate sta la baza retragerii titlului.
Cu alte cuvinte, Administraţia Prezidenţială, expressis verbis, îşi derobă orice fel de obligaţii şi susţine că a fost indusă în eroare de către secretariatul de stat când a făcut o asemenea propunere nelegală.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intervenientul accesoriu secretariatul de stat, având cuvântul, învederează că va pune concluzii cu privire la punctele 3 şi 4 de nelegalitate, raportat la competenţa comisiei de a anula sau nu direct certificatele în speţa de faţă; la pct. nr. 1 de nelegalitate, apărătorul reclamantului arată faptul că în acea hotărâre în care se invocă dispoziţiile art. 435-430 nu ar fi cerut acordarea certificatului.
Referitor la capătul 3 al cererii, solicită a se avea în vedere că în această speţă secretariatul avea obligaţia să anuleze certificatele. Corpul de control al prim-ministrului a început controlul în luna martie, constatându-se că există beneficiari ai Legii nr. 341/2004 care încasează indemnizaţii, şi le-a impus ca măsură anularea acestor certificate şi să sisteze indemnizaţiile. Ca atare, comisia avea competenţă directă şi exclusivă de anulare a certificatelor.
Raportat la pct. 8, învederează că la cererea de intervenţie au ataşat cererea de chemare în judecată din Dosarul nr. XX, unde se vede că reclamantul a cerut constatarea calităţii de luptător cu rol determinant. În momentul în care Curtea de Apel Constanţa a admis recursul formulat de secretariatul de stat şi a respins cererea pe fond, apreciază că există putere de lucru judecat cu privire la constatarea neîndeplinirii condiţiilor. Corpul de control a formulat plângere penală împotriva secretariatului de stat în Dosarul nr. XX pentru că a tolerat încasarea indemnizaţiilor şi s-ar anula hotărâri judecătoreşti definitive. Au început să anuleze certificatele pentru cei care aveau hotărâri.
În referire la pct. 2, reclamantul susţine că decretul nu este legal, întrucât nu există o hotărâre judecătorească. Art. 435 alin. (1) din Codul de procedură civilă este imperativ, hotărârea judecătorească are efect de lege între părţi şi succesori.
În referire la Decizia nr. XX pe care reclamantul o invocă şi care este în fiinţă, arată că, într-un alt dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, Curtea a invocat, din oficiu, excepţia nelegalităţii deciziei prin care a fost admisă cererea, raportat la art. 435 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Raportat la culpa Preşedinţiei, arată că Decretul nr. 232 a fost dat legal, având în vedere că retragerea titlului a avut la bază trei acte: solicitarea din partea secretariatului de stat, procesul-verbal prin care s-a propus retragerea titlului, potrivit art. 9^2 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi hotărârea judecătorească. Apreciază că Decretul nr. 232 a fost legal, raportat la Decretul nr. 1.052, când li s-a atribuit titlul reclamantului şi altor persoane, unde prin frauda inimaginabilă a secretariatului de stat emite decizii şi trimite către administrativ.
Administraţia Prezidenţială a fost sesizată de fostul secretar de stat şi de şeful biroului juridic să nu emită decretul pentru că sunt hotărâri judecătoreşti definitive de respingere, însă aceasta a trimis sesizările formulate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unde s-a format un dosar.
Aceste proceduri administrative de transmitere între instituţii au fost făcute înainte de apariţia Decretului nr. 1.053, ca atare, apreciază că Administraţia Prezidenţială a fost în culpă când a emis acel decret de acordare, nu Decretul nr. 232 de retragere.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată şi a se avea în vedere că există o putere provizorie de lucru judecat, în sensul că reclamantul a contestat şi procesul-verbal emis de secretariatul de stat, acţiunea fiind respinsă, s-a formulat recursul care este suspendat până la soluţionarea prezentei cauze.
Avocat XX, pentru reclamantul XX, având cuvântul, solicită a se jurnaliza poziţia procesuală a reprezentantei secretariatului de stat, când îşi invocă propria culpă şi susţine „frauda inimaginabilă“ a secretariatului de stat, a comisiei care a emis deciziile administrative prin care a constatat în unanimitate îndeplinirea condiţiilor.
Apărătorul intervenientului accesoriu secretariatul de stat, având cuvântul, precizează că „frauda inimaginabilă“ la admiterea unei cereri administrative se referea la faptul că exista o hotărâre judecătorească anterioară, definitivă.
Curtea constată dezbaterile închise şi rămâne în pronunţare, dispunând amânarea pronunţării potrivit art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, la data 12.06.2023.
INSTANŢA
având nevoie de timp pentru a delibera, constată că se impune amânarea pronunţării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DISPUNE:
Amână pronunţarea la data de 12.06.2023.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 29.05.2023.
PREŞEDINTE
XX
Grefier,
XX
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
