Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ÎNCHEIERE din 19 martie 2025 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ
EMITENT: Curtea de Apel Iaşi PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 92 din 5 februarie 2026
Dosar nr. 893/45/2024
Completul constituit din:
Preşedinte: - Dan Dănăilă
Grefier: - Lăcrămioara Rusu-Cipiniuc
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant XX şi pe pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Comisia de autorizare şi confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată prezenţa doamnei avocat R. A. I. cu împuternicire la dosar pentru reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, reclamantul a depus la dosar înscrisuri care au fost comunicate pârâţilor, pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii a depus la dosar documentaţia solicitată de către instanţă şi întâmpinare care a fost comunicată reclamantului.
Curtea, fiind primul termen de judecată, pune în discuţie competenţa de soluţionare şi durata estimată a procesului.
Avocat R. A. I., pentru reclamant, apreciază că este competentă curtea de apel raportat la obiectul cauzei anulare act administrativ al unei autorităţi centrale şi Curtea de Apel Iaşi raportat la domiciliul reclamantului. În ceea ce priveşte durata procesului nu mai sunt probe de administrat şi poate fi soluţionată cauza şi la acest termen.
Curtea constată că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză de contencios administrativ în temeiul articolului 10 din Legea nr. 544/2004, văzând emitenţii actului a cărui anulare parţială se solicită şi domiciliul reclamatului care este în circumscripţia Curţii de Apel Iaşi. Cu privire la estimarea duratei procesului, faţă de solicitările de probatoriu, apreciază că un singur termen de judecată este suficient. Pune în discuţie excepţiile invocate prin întâmpinări, respectiv de către minister a lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Avocat R. A. I., pentru reclamant, arată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost invocată raportat la temerile care privesc ISC-ul şi Comisia, într-adevăr aşa le-a indicat. Interpelată de către Curte dacă înţelege să precizeze acţiunea pentru fiecare petit care sunt pârâţii, faţă de excepţia invocată, arată că în măsura în care apreciază instanţa necesar poate formula în scris, ei aşa i se părea logic. Într-adevăr, faţă de cum este formulată acţiunea, pe competenţele din perspectiva legală, ultimele trei petite sunt formulate în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Comisia de autorizare, nu şi cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.
Curtea, faţă de aceste aspecte subliniate, apreciază ca neîntemeiată şi rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către minister.
Având cuvântul cu privire la excepţia inadmisibilităţii, avocat R. A. I., pentru reclamant, raportat la împrejurarea că nu are reclamantul o hotărâre, aceasta a fost excepţia ridicată, arată că nu avea reclamantul cunoştinţă dacă există sau nu există. Solicită instanţei să observe că într-unul din e-mailurile comunicate către reclamant se face referire la o hotărâre care i-a fost refuzată la comunicare pe motiv că nu este inclusă în informaţiile care pot fi comunicate public, acum se arată faptul că în realitate nu există nicio hotărâre. Un refuz există din punctul său de vedere, un refuz explicit de a soluţiona cererea reclamantului. Acum nici într-un caz nu se pune problema de inadmisibilitate raportat la acest reper, pentru că reclamantul este în situaţia în care a formulat o cerere administrativă legitimă şi ea nu a fost soluţionată, şi în măsura în care nu se soluţiona deloc şi se rămânea în aer cu această solicitare şi în măsura în care ar exista un răspuns explicit de refuz de soluţionare favorabilă a acestei cereri în sensul în care a fost ea formulată, din punctul său de vedere, situaţia este identică, de aceea a formulat acest petit subsidiar de contencios împotriva refuzului de soluţionare a cererii. Instanţa va aprecia în ce măsură suntem în situaţia de a contesta o hotărâre faţă de poziţia procesuală a pârâtului care arată că nu este o hotărâre şi suntem în situaţia unui refuz sau este aplicabil capătul subsidiar.
Curtea arată că reţine în pronunţare excepţia inadmisibilităţii. Nemaifiind alte chestiuni, acordă cuvântul în dezbaterea cererii de chemare în judecată.
Avocat R. A. I., pentru reclamant, solicită instanţei să ia act de faptul că solicită admiterea cererii de chemare în judecată cu cheltuieli pe cale separată. Motivele pentru admitere sunt următoarele:
Sunt două capete de cerere distincte: unul este raportat la refuzul Inspectoratului de Stat în Construcţii prin Comisia de autorizare a RTE de prelungire a valabilităţii legitimaţiei de RTE, şi este importantă această distincţie, pentru că în acest moment atestatul reclamantului de RTE este valabil, reclamantul este RTE în continuare, legitimaţia este valabilă, doar prelungirea valabilităţii, adică acel timbru care se aplică suplimentar pe legitimaţie pentru intervalul de timp de 5 ani următori, este refuzată. De aici a plecat reclamantul cu problema care l-a dus în faţa instanţei, refuzul ISC şi al Comisiei din cadrul ISC de a da curs solicitării, întemeindu-se pe ordinele 1.865/2016, care, din punctul reclamantului de vedere, studiindu-l în acord cu informaţiile comunicate de către ISC, l-a adus în punctul de a observa nişte inadvertenţe şi nelegalităţi care nu pot fi îndreptate decât pe calea acţiunii în instanţă. Pentru că în acest moment pârâţii se prevalează de aceste prevederi legale pentru a refuza prelungirea valabilităţii, iar, în aprecierea reclamantului, aceste prevederi legale pe care le-a contestat încalcă atât legislaţia de rang superior, cât şi principiul nediscriminării şi obligaţia de a redacta textele de lege într-o manieră clară şi elocventă.
Solicită instanţei să observe faptul că, într-adevăr, reclamantul a avut nefericirea de a fi parte într-un proces penal, în urma căruia s-a pronunţat o hotărâre judecătorească de condamnare, cu suspendare, pentru conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, această situaţie fiind sancţionată de instanţă prin aplicarea unei pedepse principale cu suspendare şi prin aplicarea unor pedepse complementare, dar care niciuna dintre ele nu atinge dreptul de a exercita o profesie sau de a desfăşura profesia pe care reclamantul o avea. În mod evident, nici nu puteau fi legate între ele faţă de calitatea asta de RTE, responsabil tehnic cu execuţia, nu avea nicio legătură cu condusul băut sau nu la volan. Cu toate acestea, ordinul pe care îl contestă, sub aspectul acelor texte de lege pe care le-a indicat,
deci nu în integralitatea asta, ci doar aceste repere care împiedică, în acest moment, prelungirea validităţii unei legitimaţii, deşi, dacă se analizează cu atenţie şi celelalte texte de lege din 1865, reclamantul ar putea să obţină. Problema este că reclamantul ar putea în acest moment să fie atestat ca RTE dacă nu a fost, dar nu poate să ne prelungească legitimaţia în continuare în coordonatele pe care le indică ordinul.
Din păcate, chiar dacă reclamantul ar putea considera că poate forţa interpretarea textului de la articolul 9 în sensul că este aplicabil doar pentru ipoteza în care anumite infracţiuni sunt incluse în cazierul judiciar, formularul de declaraţie pe care de asemenea l-a contestat indică fără dubiu faptul că nu doar anumite infracţiuni care sunt considerate incompatibile cu calitatea de RTE sunt avute în vedere, ci absolut orice fapte care sunt înscrise în cazierul judiciar, situaţia care este nelegală pentru că depăşeşte şi ceea ce este prevăzut în legislaţia de rang superior în Legea nr. 10 şi ceea ce prevede Codul penal, respectiv se extinde o sancţiune complementară neavută în vedere de instanţă, neaplicată de instanţă, devine practic incident în cazul de faţă cu depăşirea competenţelor a ceea ce se putea dispune printr-un ordin care trebuia dat în aplicarea legii. Singura variantă prin care poate reclamantul să obţină aici prelungirea validităţii legitimaţiei de RTE este eliminarea acestor texte de lege care sunt şi neclare şi nelegale şi obligarea ISC şi Comisiei de autorizare la prelungirea valabilităţii. Arată totodată că în acest moment a obţinut reclamantul deja o ordonanţă preşedinţială de urgenţă şi în acest moment legitimaţia este prelungită în urma executării ordonanţei preşedinţiale până la soluţionarea definitivă a acestui litigiu şi acesta este un început de apreciere asupra temeiniciei susţinerilor. Fiindu-i solicitat de către instanţă să indice numărul de dosar, arată că acesta este 33/45/2025.
INSTANŢA,
având nevoie de timp pentru a delibera,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
DISPUNE:
Amână pronunţarea în cauză la data de 2 aprilie 2025.
Pronunţată în şedinţa publică de la 19 martie 2025.
PREŞEDINTE
DAN DĂNĂILĂ
Grefier,
Lăcrămioara Rusu-Cipiniuc
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
