Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ÎNCHEIERE din 16 ianuarie 2018  Şedinţa publică din 16 ianuarie 2018    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 ÎNCHEIERE din 16 ianuarie 2018 Şedinţa publică din 16 ianuarie 2018

EMITENT: Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a Contencios Administrativ, Fiscal
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1112 din 23 noiembrie 2021
    Dosar nr. 2.738/2CAF/2017
    Curtea constituită din:
    Preşedinte: O.S.
    Grefier: A.C.F.

    Pe rol este soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul ....., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, având ca obiect „obligare emitere act administrativ“.
    La apelul nominal făcut în şedinţa publică, în ordinea listei, a răspuns reclamantul, prin avocat Daniel Radu, cu împuternicire la dosarul cauzei, şi pârâtul Inspectoratul de Stat În Construcţii Bucureşti, prin consilier juridic Irina Elena Gheorghe, care depune la dosar Delegaţia nr. 667/09.01.2018, lipsind pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.
    Procedura de citare este legal îndeplinită.
    S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei de judecată faptul că pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a depus la dosar, prin serviciul de registratură al secţiei, documentaţia administrativă, în trei exemplare, după care:
    Curtea procedează la comunicarea documentaţiei administrative către părţile prezente.
    Curtea învederează că pârâtul, Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti, a invocat excepţia tardivităţii cererii completatoare, excepţia inadmisibilităţii cererii completatoare şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestei pârâte în ceea ce priveşte cererea completatoare formulată de către reclamantul .................. .
    Instanţa, din oficiu, pune în discuţia contradictorie a părţilor stabilirea naturii juridice a capetelor de cerere din cererea de chemare în judecată, prin raportare la prevederile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale şi prin raportare la prevederile art. 30 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale.
    În această privinţă, curtea învederează că manifestarea de voinţă a pârâtului, Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti, în ce priveşte soluţionarea cererii reclamantului, este încorporată în cuprinsul adreselor nr. 4.479/07.02.2017 şi nr. 10.386/27.03.2017 emise de această pârâtă, iar aceste adrese reprezintă acte administrative în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2005.
    Astfel, reclamantul a solicitat prin primele două capete de cerere obligarea pârâtelor să soluţioneze pe fond cererea acestuia de preschimbare a certificatului de atestare tehnică profesională seria U nr. 09032/22.05.2012 şi a legitimaţiei aferente, precum şi de preschimbare a certificatului de atestare seria N nr. 05138/2.11.1999, iar prin capătul al treilea de cerere acesta a invocat excepţia de nelegalitate a adreselor nr. 4.479/07.02.2017 şi nr. 10.386/27.03.2017 emise de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti, care încorporează manifestarea de voinţă a pârâtului în ce priveşte soluţionarea cererii reclamantului.
    Astfel, prin raportare la prevederile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi prin raportare la prevederile art. 30 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea învederează că primele două capete de cerere au natura juridică a acţiunii în reparare a prejudiciului.
    Totodată, în lumina prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 repararea prejudiciului este condiţionată de anularea adreselor nr. 4.479/07.02.2017 şi nr. 10.386/27.03.2017 emise de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti care au generat acest prejudiciu, în privinţa cărora reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a acestor acte administrative.
    În acest context, curtea pune în discuţie admisibilitatea primelor două capete de cerere prin raportare la prevederile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul nu a solicitat şi anularea adreselor nr. 4.479/07.02.2017 şi nr. 10.386/27.03.2017 emise de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti.
    Reclamantul, prin avocat, apreciază că orice inadmisibilitate care se întrevede prin situaţia în care nu s-ar fi atacat un act administrativ tipic, ci unul atipic ar conduce la o încălcare a drepturilor la un proces echitabil.
    Se poate preciza faptul că în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, instanţa poate să pună în vedere reclamantului să îşi precizeze petitele cererii de chemare în judecată.
    Reclamantul, prin avocat, îşi precizează cerere de chemare în judecată în sensul că anularea adreselor nr. 4.479/07.02.2017 şi nr. 10.386/27.03.2017 emise de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti reprezintă capătul principal de cerere, iar obligarea pârâtelor să soluţioneze pe fond cererea acestuia de preschimbare a certificatului de atestare tehnică profesională seria U nr. 09032/22.05.2012 şi a legitimaţiei aferente, precum şi de preschimbare a certificatului de atestare seria N nr. 05138/2.11.1999, iar prin capătul al treilea de cerere acesta a invocat excepţia de nelegalitate a adreselor nr. 4.479/07.02.2017 şi nr. 10.386/27.03.2017 emise de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti reprezintă capătul de cerere accesoriu având ca obiect recunoaşterea dreptului reclamantului.
    Apreciază că adresele nr. 4.479/07.02.2017 şi nr. 10.386/27.03.2017 emise de pârâtul Inspectoratul de Stat în
    Construcţii Bucureşti încorporează un refuz nejustificat de a soluţiona pe fond cererea reclamantului de preschimbare a certificatului de atestare tehnică profesională seria U nr. 09032/22.05.2012 şi a legitimaţiei aferente, precum şi de preschimbare a certificatului de atestare seria N nr. 05138/2.11.1999.
    Precizează faptul că petitele constau în atacarea actului administrativ, fie el interpretat la nivelul instanţei ca fiind un act administrativ tipic sau atipic, reclamantul urmărind anularea celor două adrese.
    Reclamantul precizează faptul că cererea de chemare în judecată are un caracter confuz, iar pentru a nu i se încălca accesul liber la justiţie, cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea celor două adrese, cu menţinerea celor două capete de cerere astfel cum au fost formulate şi precizate, şi învederează faptul că renunţă la invocarea excepţiei de nelegalitate a acestor acte administrative.
    Pârâtul, Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti, prin consilier juridic, consideră faptul că cele două adrese nu reprezintă acte administrative tipice prin care s-a soluţionat cererea reclamantului.
    Învederează faptul că lasă la aprecierea instanţei modificarea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar arată că se opune modificării cererii de chemare în judecată.
    Curtea reţine că în cauză sunt incidente prevederile art. 204 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.
    Astfel, prin efectele juridice pe care le produce, curtea reţine că excepţia de nelegalitate reglementată de prevederile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 poate fi asimilată unei acţiuni în constatare reglementată de prevederile art. 35 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
    Curtea reţine că admiterea excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 are ca efect constatarea nelegalităţii actului administrativ unilateral cu caracter individual care face obiectul excepţiei de nelegalitate, iar, prin raportare la efectele juridice pe care le produce admiterea excepţiei de nelegalitate, aceasta poate fi asemănată unei acţiuni în constatare.
    În aceste condiţii, curtea reţine că cererea reclamantului având ca obiect înlocuirea excepţiei de nelegalitate a adreselor nr. 4.479/07.02.2017 şi nr. 10.386/27.03.2017 emise de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti cu o acţiune având ca obiect anularea acestor adrese se încadrează în prevederile art. 204 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă, astfel încât nu are loc o modificare a cererii de chemare în judecată după primul termen de judecată, pentru care este necesar acordul expres al pârâţilor, potrivit art. 204 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă.
    Potrivit art. 152 din Codul de procedură civilă cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.
    În subsidiar, curtea reţine că se impune o interpretare realistă, iar nu formală, a cererii de chemare în judecată, în funcţie de scopul urmărit de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar nu prin raportare la termenii folosiţi în petitul acesteia, iar în această privinţă curtea reţine că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a înţeles să formuleze cerere în anulare a adreselor nr. 4.479/07.02.2017 şi nr. 10.386/27.03.2017 emise de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti.
    Instanţa acordă cuvântul asupra excepţiei lipsei procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti în ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 1.895/2016 din 31 august 2016 emis de ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003.
    Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost invocată în cuprinsul întâmpinării, pârâtul doar pune în aplicare cele prevăzute de acel ordin.
    Reclamanta, prin avocat, arată faptul că pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât în ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 1.895/2016 din 31 august 2016 emis de ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003.
    Potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
    Având în vedere prevederile art. 36 din Codul de procedură civilă, curtea respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti, în ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea prevederilor art. 70 din Ordinul MDRAP nr. 1.895/13.08.2016 întrucât reclamantul a formulat acest capăt de cerere doar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.
    Curtea reţine că reclamantul nu a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti în ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului MDRAP nr. 1.895/13.08.2016, ci a formulat acest capăt de cerere doar în contradictoriu cu emitentul actului administrativ, respectiv pârâtul MDRAP.
    La interpelarea instanţei de judecată, referitor la procesul în care pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti este parte, proces prin care s-a dispus anularea art. 70 din Ordinul ministrului nr. 1.895/13.08.2016, consilierul juridic al acestuia depune jurisprudenţă în acest sens, precizând faptul că nu este definitivă, caz în care ar fi avut efect erga omnes.
    Curtea acordă cuvântul părţilor prezente în dezbaterea probatoriului:
    Reclamantul, prin avocat, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile, sens în care depune la dosar, în dublu exemplar, un extras din Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Brăila, privind profesiile liberale care se exercită în baza unor legi speciale, fără înregistrare la registrul comerţului, din care fac parte şi categoriile enunţate.
    Pârâtul, prin consilier juridic, solicită de asemenea încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la prezentul termen de judecată.
    Atât reclamantul, cât şi pârâtul arată faptul că nu se opun încuviinţării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
    Curtea, având în vedere prevederile art. 258 raportat la art. 254 şi art. 255 din Codul procedură civilă, încuviinţează pentru reclamant şi pârât proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este admisibilă şi de natură a conduce la soluţionarea litigiului în fond şi constată proba administrată.
    Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
    Reclamantul, prin avocat, arată că este abuziv să se aprecieze faptul că doar depăşirea acelui termen este suficientă la pierderea efectivă a dreptului de exercitare a profesiei, cu recâştigarea doar în baza unor proceduri greoaie şi costisitoare, este una nejustificată, nevizând protejarea unui interes public şi, oricum, nu atinge standardul de proporţionalitate în raport cu mijloacele utilizate.
    Cu privire la art. 70 din Ordinul ministrului nr. 1.895/13.08.2016, a arătat faptul că acesta încalcă dreptul la muncă şi la menţinerea profesiei, neurmărind un interes legitim şi fiind disproporţionat.
    Solicită admiterea acţiunii principale, astfel cum aceasta a fost motivată, cu toate petitele sale.
    Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acţiunii formulate de către reclamantul ......................., ca neîntemeiată.
    A solicitat instanţei de judecată să constate că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. organizează autorizarea şi confirmarea periodică privind exercitarea dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia.
    Conform prevederilor Legii nr. 177/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, „în aplicarea prevederilor art. 201 [renumerotat art. 21 alin. (2) lit. b)], în termen de 4 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. va elabora procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia şi va prelua de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice lista specialiştilor cu activitate în construcţii atestaţi pentru competenţa de responsabil tehnic cu execuţia şi matca aferentă certificatelor de atestare tehnico-profesională emise pe numele acestora. Procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.“
    A precizat că, întrucât domnul .................... nu a solicitat preschimbarea atestatelor şi legitimaţiilor în termenul prevăzut la art. 68 alin. (1) din procedură, respectiv 31.12.2016, aflate la acea dată în valabilitate, acesta se afla în situaţia prevăzută la art. 70 alin. (1) din procedură, respectiv îşi pierduse calitatea de responsabil tehnic cu execuţia şi nu îşi mai putea desfăşura activitatea.
    A arătat că, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) din Procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 1.895/31.08.2016, persoanele atestate ca responsabil tehnic cu execuţia anterior intrării în vigoare a prezentei proceduri pot solicita, până la data de 31 decembrie 2016, preschimbarea atestatelor şi legitimaţiilor cu autorizaţii şi legitimaţii emise de I.S.C. Neexercitarea dreptului de depunere a dosarelor de preschimbare a atestatului şi a legitimaţiei emise de I.S.C. şi de prelungire a vizei atestării profesionale de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor de construcţii, până la termenul-limită de 31.12.2016 stipulat de prevederile legale sus-invocate, atrage pierderea calităţii de responsabil tehnic cu execuţia. Acest efect legal este reglementat, astfel cum a arătat mai sus, de art. 70 alin. (1) din procedura invocată, precizând faptul că persoanele care nu au solicitat preschimbarea atestatelor/legitimaţiilor în termenul prevăzut la art. 68 vor pierde calitatea de responsabil tehnic cu execuţia şi nu îşi vor mai putea desfăşura activitatea.
    A învederat că, la data solicitării persoanei în cauză, dispoziţia legală sus-menţionată şi-a produs deja efectul, persoanele atestate ca responsabil tehnic cu execuţia care nu au depus dosar de preschimbare până la 31 decembrie 2016 pierzându-şi această calitate.
    A arătat că dispoziţiile art. 70 alin. (2) reglementează posibilitatea persoanelor care au pierdut calitatea de responsabil tehnic cu execuţia să solicite autorizarea conform Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 1.895/31.08.2016, în vederea exercitării activităţii de responsabil tehnic cu execuţia, respectiv pe bază de examen organizat de către Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C.
    Având în vedere prevederile legale şi aspectele susmenţionate, a învederat faptul că domnul .................. solicită preschimbarea atestatului şi a legitimaţiei emise de I.S.C., precum şi prelungirea vizei atestării profesionale de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor de construcţii, fără a avea un temei legal, deşi instituţia noastră, prin ordinele inspectorului general sus-invocate şi prin publicarea acestora pe site-ul instituţiei, spre informare publică, a dat posibilitatea tuturor persoanelor atestate, ca până la data de 31 decembrie 2016, să solicite I.S.C. preschimbarea atestatelor şi legitimaţiilor.
    Termenul de 31 decembrie 2016 trebuie interpretat ca un termen de decădere în care domnul ..... putea să solicite preschimbarea atestatelor şi legitimaţiilor în cauză.
    Faţă de excepţia de nelegalitate invocată de către reclamant, vă rugăm să o respingeţi, întrucât, aşa cum am arătat, susţinerile şi răspunsurile instituţiei noastre transmise acestuia (pe care le anexăm) sunt bazate pe prevederile legale în materie, sus-invocate, respectiv Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, şi Procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 1.895/31.08.2016.
    Pentru toate aceste considerente, a solicitat instanţei de judecată respingerea acţiunii reclamantului ..... ca neîntemeiată.
    În drept, şi-a întemeiat susţinerile în baza dispoziţiilor noului Cod de procedură civilă şi ale Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată.
    Curtea reţine cauza în pronunţare pe excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
    CURTEA,
    pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze concluzii scrise cu privire la excepţia necompetenţei materiale a instanţei,
    DISPUNE:
    Amână pronunţarea la data de 30.01.2018.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16.01.2018.


                    PREŞEDINTE
                    O.S.
                    Grefier,
                    A.C.F.

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016