Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ÎNCHEIERE din 13 mai 2024 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ
EMITENT: Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a Contencios Administrativ, Fiscal PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 52 din 23 ianuarie 2026
Dosar nr. 7.335/2/2023
Curtea constituită din:
Preşedinte: - X
Grefier: - X
Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii, având ca obiect anulare act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamanta prin avocaţi cu împuternicire avocaţială la dosar, pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, lipsind ceilalţi pârâţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că este primul termen de judecată în cauză, după care:
Pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale solicită/ învederează că doreşte să ia cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al răspunsului la întâmpinare către pârât şi aduce la cunoştinţă că, în esenţă, s-au făcut apărări punctuale pe excepţii, cu documente relative la taxa de timbru depusă şi la procedura prealabilă.
Reclamanta, prin avocat, depune la dosar în şedinţă publică extrasul de pe portalul ICCJ prin care dovedeşte definitivarea Deciziei nr. 3 a Curţii de Apel Cluj. De asemenea, depune extrase de pe portalul Tribunalului Cluj şi al Curţii de Apel Cluj prin care dovedeşte că s-a definitivat inclusiv acţiunea în anulare a actului administrativ-fiscal care fusese suspendat în baza art. 413, până la rămânerea definitivă a acţiunii în anularea ordinelor, şi extrase de pe portal pentru a dovedi definitivarea cererii de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. În plus, depune şi încheierea de suspendare a acţiunii privind anularea actelor administrativ-fiscale, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. De asemenea, comunică un exemplar al acestora şi către pârâtul prezent.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen pentru a putea să ia cunoştinţă de conţinutul înscrisurilor depuse în şedinţă publică.
Reclamanta, prin avocat, învederează că înscrisurile depuse nu reprezintă înscrisuri noi, ci reprezintă ceea ce s-a invocat prin actele depuse deja la dosar, iar faptul că aceste demersuri s-au definitivat nu poate să conducă la amânarea cauzei.
Curtea învederează că înscrisurile anexate răspunsului la întâmpinare reprezintă documente care se regăsesc deja la dosar, motiv pentru care dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate părţilor să ia cunoştinţă de înscrisurile depuse în şedinţă publică.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, a răspuns reclamanta, prin avocaţi cu împuternicire avocaţială la dosar, pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, lipsind ceilalţi pârâţi.
La interpelarea instanţei, pârâtul, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen.
Reclamanta, prin avocat, învederează că orice solicitare de acordare a unui termen trebuie motivată. Potrivit dispoziţiilor art. 201 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură civilă, de răspunsul la întâmpinare pârâtul va lua cunoştinţă de la dosarul cauzei.
La interpelarea instanţei, pârâtul, prin consilier juridic, învederează că solicită amânarea cauzei pentru a se lua cunoştinţă de documentele depuse în şedinţă, mai ales cu privire la documentele reprezentând extrase de pe portalul instanţelor.
Reclamanta, prin avocat, arată că respectivele extrase au fost opţionale, putând să nu le depună, portalul fiind public, arătând că înscrisurile atestă ceea ce s-a pronunţat până acum.
Constată Curtea că motivul invocat de partea pârâtă nu este un motiv temeinic procedural, pentru a se putea amâna, având în vedere extrasele din sistemul ECRIS care au fost depuse, acestea nefiind înscrisuri noi, nu se pretinde de partea reclamantă care le-a depus că s-ar schimba situaţia invocată prin cererea de chemare în judecată, astfel că va respinge cererea de amânare, însă va amâna pronunţarea în situaţia rămânerii în pronunţare la acest termen, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise.
La interpelarea instanţei, părţile prezente solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Curtea încuviinţează proba cu înscrisurile de la dosar şi acordă cuvântul cu prioritate pe excepţia netimbrării invocată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul asupra excepţiei netimbrării, solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată, dovada achitării taxei de timbru aflându-se la dosar.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepţiei aşa cum a fost formulată.
Curtea va respinge excepţia netimbrării invocată prin întâmpinare de Ministerul Muncii, având în vedere că la dosar, fila 77 vol. I, se regăseşte dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 400 lei, astfel cum a fost stabilită de către instanţa de judecată.
Curtea pune în discuţie excepţiile invocate de Ministerul Sănătăţii prin întâmpinare, respectiv cu prioritate inadmisibilitatea acţiunii în constatare formulate de către reclamantă, în sensul de a o califica ca fiind apărare de fond sau o veritabilă excepţie.
Reclamanta, prin avocat, învederează că faţă de modalitatea formulării acesteia se pot pune concluzii ca pentru o veritabilă excepţie.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, apreciind că aceasta este o veritabilă excepţie.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul asupra excepţiei inadmisibilităţii, învederează că nu este vorba despre o acţiune în constatare, ci se solicită anularea actelor, însă practica ÎCCJ este în sensul că, chiar dacă ar fi o acţiune în constatare, ar fi admisibilă pentru că se tinde la anularea respectivelor acte.
Curtea acordă cuvântul asupra excepţiei inadmisibilităţii invocată de Ministerul Sănătăţii ca urmare a lipsei procedurii prealabile.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepţiei, arătând că la fila 4 din răspunsul la întâmpinare a arătat că, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu ar fi fost nevoie de o asemenea plângere prealabilă, însă, pentru că a anticipat o posibilă interpretare contrară, a formulat şi plângere prealabilă, fiind anexat înscrisurilor depuse la dosar şi răspunsul dat de Ministerul Sănătăţii, din care rezultă că au primit această plângere prealabilă.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepţiei, astfel cum a fost formulată.
Curtea se va pronunţa asupra excepţiei odată cu fondul cauzei şi acordă cuvântul asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Muncii.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepţiei pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinare. Partea arată că deciziile de impunere sunt emise de către Ministerul de Finanţe prin ANAF, Ministerul Muncii neavând atribuţii de colectare a taxelor şi impozitelor sau de verificare a legalităţii impunerii acestora.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea acesteia, arătând că este de acord că nu intră în atribuţiile Ministerului Muncii cele semnalate de pârât, însă în cauză nu se cere anularea unor acte administrativ-fiscale, ci anularea ordinelor emise inclusiv de către ministrul muncii.
Curtea se va pronunţa odată cu fondul cauzei şi acordă cuvântul asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului, invocată prin întâmpinare.
Reclamanta, prin avocat, arată că a indicat în fila 2 din răspunsul la întâmpinare inclusiv, parţial, puterea de lucru judecat a Sentinţei nr. 3 a Curţii de Apel Cluj, în care au fost invocate marea majoritate a acestor excepţii, fiind respinse. Însă, cu referire la chemarea în judecată a Guvernului, nu se poate invoca excepţia puterii de lucru judecat pentru că în litigiul conex această entitate nu a figurat ca parte, motiv pentru care, strict pe această excepţie, urmează ca instanţa să aprecieze, pentru toate celelalte fiind putere de lucru judecat.
Pârâtul, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanţei această excepţie.
Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, arătând că obligaţiile fiscale principale şi accesorii stabilite în sarcina reclamantei, în cuantum de 14.500.000 lei, i se impută, motivându-se că, chiar dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, nu îndeplineşte alte două condiţii prevăzute în cuprinsul ordinelor atacate, respectiv condiţia unei cifre de afaceri minime de 80% realizate din construcţii, pe teritoriul României, şi a doua condiţie ca salariaţii pentru care se aplică facilităţile fiscale să nu fi fost detaşaţi. Prima condiţie a fost instituită prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Strategie şi Prognoză nr. 239/2019 şi a fost preluată în 4 ordine subsecvente. Partea a formulat cerere în anularea deciziilor de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală, de asemenea, a formulat cerere de suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, care a fost admisă definitiv, astfel cum a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, precum şi cerere de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din legea contenciosului, cerere care a fost, de asemenea, admisă definitiv, şi cerere de suspendare a acţiunii în anularea actelor administrativ-fiscale întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, cerere admisă până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea ordinului ce face obiectul dosarului de fond. Cu privire la modalitatea de calcul al cifrei de afaceri, reclamanta, prin avocat, învederează că a arătat unde anume cele două ordine a căror anulare o solicită fac referire la Ordinul nr. 239/2019, ordinul-mamă dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal. Prin OUG nr. 43/2019, art. 60 pct. 5 a fost modificat, de esenţă fiind adăugarea lit. e), care face trimitere la anumite ordine ce vor fi emise, arătând clar şi ceea ce urmează să reglementeze aceste ordine. Prin Sentinţa nr. 3/2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi rămasă definitivă prin respingerea recursului de către ÎCCJ, curtea de apel a constatat nulitatea Ordinului nr. 239/2019. În afară de anularea acestui ordin, au fost anulate şi alte două ordine succesiv, respectiv Ordinul nr. 1.942/2020 şi nr. 2.841/2020.
Un al doilea motiv pentru care reclamanta a solicitat anularea mecanismului de calcul al cifrei de afaceri rezidă în faptul că s-au încălcat competenţele atribuite preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Strategie şi Prognoză. Art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004 vorbeşte de încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege, ca fiind un exces de putere. Autorităţile emitente ale celor două ordine au încălcat, practic, competenţa atribuită prin dispoziţiile art. 60 pct. 5 lit. e), competenţă atribuită strict preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Strategie şi Prognoză. De asemenea, potrivit art. 147 alin. (17) din Codul fiscal, la care face trimitere art. 60 pct. 5 lit. d), arată foarte clar că prin aceste ordine puteau fi reglementate strict „modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi gestionare a declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate“, nu altceva.
În ceea ce priveşte motivele comune privind nelegalitatea tuturor dispoziţiilor contestate, reclamanta arată că se restrâng drepturile reclamantei prin instituirea nelegală a unor condiţii suplimentare celor prevăzute în Codul fiscal. Prin decizia de soluţionare a contestaţiei fiscale se arată simplist faptul că, deşi îndeplineşte aceste condiţii, totuşi, dispoziţiile art. 60 pct. 5 din Codul fiscal trimit la aceste ordine.
În altă ordine de idei, în conformitate cu dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 24/2000, ordinele ar fi trebuit să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, or, aşa cum a arătat, ele trebuiau, potrivit dispoziţiilor art. 60 pct. 5 lit. d) din Codul fiscal şi art. 147 alin. (17), să reglementeze cu totul altceva. În plus, potrivit art. 58 alin. (1) şi (3) şi art. 69 din Legea nr. 24/2000, asemenea modificări sau completări pot fi realizate prin norme cu forţă juridică egală sau superioară reglementării pe care o modifică, în speţă, Codul fiscal. Art. 62 din Legea nr. 24/2000 reglementează faptul că dispoziţiile de modificare şi completare se încorporează în actul de bază.
Reclamanta, prin avocat, învederează cu privire la Decizia ICCJ nr. 19/2022, pronunţată în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care ÎCCJ se pronunţă asupra unui act normativ adoptat în aplicarea legii şi care prevede dispoziţii contrare acestei legi. Cu privire la aceste aspecte ICCJ reţine că „se va ţine cont de actul cu forţă juridică superioară şi nu de ordinul emis în aplicarea legii“, chestiune care se aplică şi situaţiei reclamantei. De asemenea, prin această jurisprudenţă se face trimitere la o decizie a CCR nr. 498/2018, care, la rândul său, reţine că „reglementările secundare au caracter tehnic şi nu pot fi izvor primar de drept“. Mai departe, partea apreciază că ordinele, în modalitatea în care au fost reglementate, încalcă în mod direct principiul unicităţii reglementării ce conduce la un paralelism normativ. Mai mult decât atât, faptul că există astfel de reglementări determină incertitudine generală. Prin modalitatea în care aceste ordine sunt reglementate se încalcă în mod expres principiile legalităţii şi certitudinea impunerii, acestea fiind prevăzute în mod expres în Codul fiscal, la art. 3 lit. b) şi art. 4 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul, prin emiterea acestor ordine, a creat contextul necesar pentru ca principiul in dubio contrafiscum să nu se mai aplice.
Partea apreciază că există un exces de putere suplimentar celui prezentat de către apărătorul reclamantei, prin raportare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. În definitiv, este vorba despre o restrângere a cifrei de afaceri la activitatea desfăşurată pe teritoriul României şi cu o interdicţie de aplicare a facilităţilor în cazul salariaţilor detaşaţi. În acest context există exces de putere pentru că, pe de o parte, această restrângere a modalităţii de calcul al cifrei de afaceri este susţinută de acte normative care au fost anulate în mod definitiv, pe de altă parte, există o modalitate de calcul al cifrei de afaceri şi condiţii suplimentare, respectiv să nu aibă salariaţi detaşaţi, condiţii care nu au fost prevăzute de legislaţia primară, la momentul la care s-a procedat la inspecţie fiscală.
În ce priveşte lipsa de previzibilitate, suplimentar cauzelor CJUE şi CEDO la care a făcut trimitere, reclamanta face trimitere la procedura din anul 2022 de acordare a facilităţilor fiscale din domeniul construcţiilor. Această procedură face obiectul Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.520/2022 şi a fost publicată şi în Monitorul Oficial. Partea învederează că este foarte clar că în cauză este incidentă o normă care nu este previzibilă, nu este clară, din nou se confirmă faptul că există mai multe acte subsecvente care reglementează aceleaşi aspecte, ce creează confuzie faţă de destinatarii acestei legislaţii, şi, din nou, există o lipsă majoră de previzibilitate. Pentru aceste argumente, reclamanta, prin apărători, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat, dovada acestor din urmă cheltuieli fiind depusă la prezentul termen de judecată.
Reclamanta, prin avocat, învederează că în cauză a mai fost invocată de Ministerul Sănătăţii prin întâmpinarea formulată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de judecată prin raportare la abrogarea ordinelor.
Curtea acordă cuvântul asupra excepţiei rămânerii fără obiect a cererii de judecată prin raportare la abrogarea ordinelor.
Reclamanta, prin avocat, învederează că este vorba despre o confuzie. Chiar dacă au fost abrogate ordinele invocate, acestea produc efecte în continuare, fiind vorba despre o abrogare care vizează viitorul, nu trecutul.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost invocată de către Ministerul Sănătăţii. Pe fond solicită respingerea acţiunii, ca nefondată, pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare. Partea menţionează că ordinele au fost emise în mod temeinic şi legal, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, partea solicită respingerea acestora, ca nefondate.
Curtea declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare, urmând a amâna pronunţarea pentru două săptămâni.
CURTEA,
având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunţarea.
DISPUNE:
Amână pronunţarea la data de 20.05.2024.
Pronunţată în şedinţă publică.
PREŞEDINTE
X
Grefier,
X
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
