Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: METODOLOGIE din 14 iunie 2001 privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

METODOLOGIE din 14 iunie 2001 privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu

EMITENT: MINISTERUL DE INTERNE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 571 din 13 septembrie 2001

Comenteaza legea

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Prezenta metodologie stabileşte principalele elemente, factori, parametri, criterii, instrumente, tehnici, procedee şi modalitãţi care trebuie avute în vedere pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu.
ART. 2
Metodologia se aplica la:
a) stabilirea de cãtre ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale a metodelor şi procedurilor pentru identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu, specifice domeniilor de competenta;
b) asigurarea de cãtre patroni a identificarii şi evaluãrii riscurilor de incendiu din unitãţile proprii, precum şi pentru stabilirea mãsurilor de apãrare impotriva incendiilor, în corelare cu natura şi cu nivelul riscurilor;
c) stabilirea mãsurilor compensatorii de apãrare impotriva incendiilor, în cazul interventiilor efectuate la construcţii existente, când în mod justificat nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale reglementãrilor în vigoare privind cerinta de calitate "siguranta la foc";
d) validarea scenariilor de siguranta la foc.
ART. 3
Prezenta metodologie nu se aplica instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor tehnologice în aer liber din industria chimica, petrochimica, de producere şi transport al energiei electrice, exploatarilor miniere de suprafata sau subterane, instalaţiilor de foraj, extracţie, prelucrare şi transport de produse petroliere şi gaze naturale, contructiilor din domeniul nuclear, mijloacelor de transport rutiere, navale şi pe calea feratã, pentru acestea urmând sa fie elaborate metodologii specifice.
ART. 4
Termenii specifici utilizaţi în cuprinsul prezentei metodologii au înţelesul precizat în anexa care face parte integrantã din prezenta metodologie.

CAP. 2
Identificarea riscurilor de incendiu

ART. 5
Identificarea riscurilor de incendiu reprezintã procesul de apreciere şi stabilire a nivelurilor de risc de incendiu (pentru clãdiri civile), respectiv a categoriilor de pericol de incendiu (pentru construcţii de producţie şi depozitare), în anumite împrejurãri, în acelaşi timp şi spaţiu, pe baza urmãtorilor parametri:
a) densitatea sarcinii termice şi destinaţia/funcţiunea, la clãdirile civile;
b) proprietãţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, natura procesului tehnologic şi densitatea sarcinii termice, pentru construcţiile de producţie şi depozitare;
c) sursele potenţiale de aprindere existente.
ART. 6
În raport de parametrii enuntati la art. 5 exista, conform reglementãrilor tehnice, urmãtoarele niveluri de risc de incendiu, respectiv categorii de pericol de incendiu:
a) risc foarte ridicat (foarte mare) de incendiu, asociat pericolului de explozie, respectiv categoriile A şi B de pericol de incendiu;
b) risc ridicat (mare) de incendiu (densitatea sarcinii termice > 840 Mj/mp; spaţii pentru arhive, biblioteci, multiplicare, parcaje pentru autoturisme etc.), respectiv categoria C de pericol de incendiu (densitatea sarcinii termice > 105 Mj/mp);
c) risc mediu (mijlociu) de incendiu (420 Mj/mp < densitatea sarcinii termice < 840 Mj/mp; centrale termice, bucatarii, oficii pentru prepararea mancarurilor calde etc.), respectiv categoria D de pericol de incendiu;
d) risc redus (mic) de incendiu (densitatea sarcinii termice < 420 Mj/mp), respectiv categoria E de pericol de incendiu.
ART. 7
Nivelurile de risc de incendiu sau categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone, spaţii, încãperi, compartimente de incendiu, clãdiri (civile, de producţie şi/sau depozitare, cu funcţii mixte) sau instalaţii tehnologice şi se precizeazã în mod obligatoriu în documentaţiile tehnice şi în planurile de intervenţie.

CAP. 3
Evaluarea riscurilor de incendiu

Secţiunea 1
Risc de incendiu existent şi risc de incendiu acceptat.
Factori de determinare a riscului de incendiu existent

ART. 8
Evaluarea riscului de incendiu reprezintã procesul de estimare şi cuantificare a riscului asociat unui sistem, denumit în continuare risc de incendiu existent, determinat pe baza probabilitatii de producere a incendiului şi a consecinţelor evenimentului respectiv, precum şi de comparare a acestuia cu un nivel limita prestabilit, denumit în continuare risc de incendiu acceptat.
ART. 9
La estimarea riscului de incendiu existent, respectiv a probabilitatii de iniţiere a unui incendiu şi a consecinţelor acestuia, se au în vedere, dupã caz:
a) factorii care pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu (clasele de combustibilitate şi de periculozitate ale materialelor şi elementelor de construcţii, respectiv ale produselor şi substanţelor depozitate sau prelucrate, sursele de aprindere existente, condiţiile preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea, mãsurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor mentionati anterior);
b) agenţii termici, chimici, electromagnetici şi/sau biologici care pot interveni în caz de incendiu şi efectele negative ale acestora asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor;
c) nivelurile criteriilor de performanta ale construcţiilor privind cerinta de calitate "siguranta la foc" (comportare, rezistenta şi stabilitate la foc, preîntâmpinarea propagarii incendiilor, cai de acces, evacuare şi intervenţie);
d) nivelul de echipare şi dotare cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, starea de funcţionare şi performanţele acestora;
e) factorul uman (numãrul de persoane, varsta şi starea fizica a acestora, nivelul de instruire);
f) alte elemente care pot influenta producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.
ART. 10
Sursele de aprindere se clasifica, dupã natura lor, în urmãtoarele grupe:
a) surse de aprindere cu flacara (de exemplu: flacara de chibrit, lumanare, aparat de sudura; flacara închisã);
b) surse de aprindere de natura termica (de exemplu: obiecte incandescente, caldura degajata de aparate termice, efectul termic al curentului electric etc.);
c) surse de aprindere de natura electrica (de exemplu: arcuri şi scantei electrice, scurtcircuit, electricitate statica);
d) surse de aprindere de natura mecanicã (de exemplu: scantei mecanice, frecare);
e) surse de aprindere naturale (de exemplu: caldura solara, trasnet);
f) surse de autoaprindere (de natura chimica, fizico-chimica şi biologica, reactii chimice exoterme);
g) surse de aprindere datorate exploziilor şi materialelor incendiare;
h) surse de aprindere indirecte (de exemplu: radiatia unui focar de incendiu).
ART. 11
Condiţiile (împrejurãrile) preliminate care pot determina şi/sau favoriza iniţierea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu se clasifica, de regula, în urmãtoarele grupe:
a) instalaţii şi echipamente electrice defecte ori improvizate;
b) receptori electrici lasati sub tensiune, nesupravegheati;
c) sisteme şi mijloace de încãlzire defecte, improvizate sau nesupravegheate;
d) contactul materialelor combustibile cu cenusa, jarul şi scanteile provenite de la sistemele de încãlzire;
e) jocul copiilor cu focul;
f) fumatul în locuri cu pericol de incendiu;
g) sudarea şi alte lucrãri cu foc deschis, fãrã respectarea regulilor şi mãsurilor specifice de P.S.I.;
h) reactii chimice necontrolate, urmate de incendiu;
i) folosirea de scule, dispozitive, utilaje şi echipamente de lucru neadecvate, precum şi executarea de operaţiuni mecanice (polizare, rectificare, slefuire etc.) în medii periculoase;
j) neexecutarea, conform graficelor stabilite, a operaţiunilor şi lucrãrilor de reparaţii şi întreţinere a maşinilor şi aparatelor cu piese în mişcare;
k) scurgeri (scapari) de produse inflamabile;
l) defectiuni tehnice de construcţii-montaj;
m) defectiuni tehnice de exploatare;
n) nereguli organizatorice;
o) explozie urmatã de incendiu;
p) trasnet şi alte fenomene naturale;
q) acţiune intenţionatã ("arson");
r) alte împrejurãri.
ART. 12
(1) Mãsurile de apãrare impotriva incendiilor, avute în vedere la determinarea riscului de incendiu existent, sunt cele destinate reducerii neutralizarii şi/sau eliminãrii factorilor de risc (mentionati la art. 9), respectiv pentru limitarea, localizarea şi/sau lichidarea unui incendiu, în cazul în care acesta s-a produs.
(2) Mãsurile de apãrare impotriva incendiilor se analizeazã şi se stabilesc, dupã caz, pe baza prevederilor reglementãrilor tehnice, normelor şi dispoziţiilor generale de P.S.I. şi a celor specifice fiecãrui domeniu de activitate, în corelare cu natura şi cu nivelul riscurilor identificate.
ART. 13
Cuantificarea probabilitatii de iniţiere a incendiilor se face prin valorificarea, cu metode specifice, a bãncilor de date autorizate privind incendiile, probabilitatea exprimandu-se prin numãrul de evenimente produse într-un anumit interval de timp, considerat reprezentativ.
ART. 14
În absenta unor bãnci de date autorizate probabilitatea de producere a incendiilor se poate exprima printr-o estimare calitativã, potrivit urmãtoarelor calificative asociate evenimentelor respective:
a) improbabile;
b) extrem de rare;
c) rare;
d) probabile, dar nu frecvente;
e) frecvente.
ART. 15
(1) Agenţii termici, chimici, electromagnetici şi/sau biologici care pot sa apara în caz de incendiu şi efectele negative ale acestora asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor se stabilesc pe baza prevederilor anexei nr. 2 la Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin <>Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 .
(2) La efectele negative prevãzute la alin. (1) se adauga, dupã caz, impactul asupra factorilor de mediu.
ART. 16
(1) Evaluarea estimativã cumulatã a efectelor agenţilor care pot interveni în caz de incendiu asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor, precum şi asupra factorilor de mediu se exprima prin niveluri de gravitate.
(2) Nivelurile de gravitate se stabilesc, de regula, cu scop preventiv - înainte de producerea incendiilor, sau în scop operational - dupã declanşarea incendiilor.
ART. 17
La aprecierea nivelurilor de gravitate se vor avea în vedere, în principal, urmãtorii parametri:
a) riscul de incendiu, acceptat sau cel real declansat prin procese de ardere şi de termodegradare;
b) impactul direct al incendiilor prin urmãtoarele consecinţe:
● numãrul persoanelor: victime, periclitate, evacuate sau salvate;
● valoarea pierderilor materiale;
● numãrul animalelor: moarte, periclitate, evacuate sau salvate;
● efectele negative asupra unor factori de mediu (pãduri, culturi, apa, aer etc.);
c) capacitatea operationala a forţelor şi mijloacelor specializate de rãspuns, prestabilite sau concentrate efectiv, pentru:
● evacuare, salvare şi protecţie;
● limitarea şi stingerea incendiilor;
● înlãturarea operativã a unor urmãri ale incendiilor;
d) costurile recuperãrii şi reabilitãrii.
ART. 18
Corelarea dintre nivelurile de gravitate, consecinţele directe şi clasificarea incendiilor se poate face pe baza tabelului urmãtor:


 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
   Niveluri
 de gravitate       Consecinţe directe            Clasificarea incendiilor
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 1                  minore                       început de incendiu
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 2                  semnificative                incendiu notabil sau moderat
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 3                  grave                        incendiu important sau mare
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 4                  foarte grave                 incendiu foarte important
                                                 sau sinistru
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 5                  catastrofale                 incendiu major sau catastrofal
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 6                  dezastruoase                 incendiu în masa sau dezastru
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

ART. 19
Nivelul riscului de incendiu acceptat poate fi stabilit, dupã caz, de cãtre:
a) proiectanţi, prin documentaţiile tehnice elaborate;
b) patron, prin strategia de apãrare impotriva incendiilor, adoptatã în interiorul unitãţii sale;
c) autoritãţile abilitate sa elaboreze şi sa emita reglementãri tehnice în domeniul apãrãrii impotriva incendiilor.
ART. 20
În situaţiile în care riscul de incendiu existent depãşeşte limitele de acceptabilitate stabilite, este obligatorie reducerea acestuia prin diminuarea probabilitatii de iniţiere a incendiului şi/sau a nivelului de gravitate a consecinţelor, prin mãsuri de prevenire (reducerea factorilor de risc), respectiv prin mãsuri de limitare, localizare şi lichidare a incendiului, precum şi de limitare şi inlaturare a consecinţelor acestuia.

Secţiunea a 2-a
Metode de evaluare a riscurilor de incendiu

ART. 21
Pentru evaluarea riscurilor de incendiu, în raport de fazele determinante ale sistemului supus evaluãrii (proiectare, execuţie, exploatare, postutilizare) şi de funcţiile acestuia (civilã, de producţie, mixtã etc.), se pot utiliza urmãtoarele tehnici, procedee şi metode, denumite în continuare metode: matematice, analitice, grafice şi/sau combinate.
ART. 22
(1) Metodele matematice de evaluare a riscului de incendiu constau în determinarea unei valori numerice ataşate sistemului supus evaluãrii. Valoarea numericã în cauza se determina cu o formula de calcul în care intervin ca necunoscute factorii de risc, consecinţele acestora asupra sistemului, efectele prezumate ale mãsurilor de protecţie la foc prevãzute, precum şi posibilitatea de activare a factorilor de risc, fiecare dintre aceşti factori fiind cuantificati (exprimati prin valori numerice) cu ajutorul unor scãri convenabil alese.
(2) Metodele matematice de evaluare a riscului de incendiu se diferentiaza prin formula de calcul şi scarile de cuantificare adoptate.
(3) Generic, formulele de calcul pot fi de forma:



                 P x G 
    R incendiu = ────── x a,
                   M

în care:
R incendiu - riscul de incendiu existent;
P, G - pericolul potenţial de incendiu generat de factorii de risc existenţi, respectiv gravitatea consecinţelor posibile ale incendiului;
M - totalitatea mãsurilor de protecţie la foc asigurate;
a - coeficient care exprima probabilitatea de activare a factorilor de risc, diferenţiat pe tipuri de obiective şi natura factorilor de risc.
(4) Factorii P, G, M şi a sunt la rândul lor exprimati prin relaţii de calcul în care necunoscutele sunt elemente specifice categoriei de factori. Formulele de calcul pot fi de tip aditiv (sume de termeni) sau multiplicativ (produs de factori), în funcţie de modul în care se aleg scarile de cuantificare.
(5) Valoarea obţinutã pentru riscul de incendiu R incendiu
se compara cu anumite valori ale riscului acceptat pentru
tipul de obiectiv, notat generic cu R i acceptat .
(6) Se considera ca situaţia analizata este acceptabilã dacã:
R incendiu ≤ R(i) acceptat
ART. 23
Metodele analitice de evaluare a riscului de incendiu constau în identificarea şi analizarea, pe baza unor algoritmi logici, a tuturor disfunctiilor ce pot aparea în sistemul supus evaluãrii şi a cãror finalitate este incendiul sau un eveniment urmat de incendiu.
ART. 24
(1) Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu se bazeazã pe exprimarea riscului de incendiu ca o funcţie de 2 parametri globali şi compararea funcţiei cu anumite domenii de acceptabilitate.
(2) De regula, parametrii globali acceptaţi sunt: probabilitatea P de aparitie a evenimentului şi nivelurile de gravitate G a consecinţelor, ambii parametri fiind cuantificati cu un anumit numãr de valori.
(3) Astfel, riscul de incendiu se exprima generic printr-o relatie de forma:
R incendiu = f (P, G)
(4) Scara de evaluare a nivelurilor de gravitate G poate fi adoptatã conform art. 18, iar cea de estimare a probabilitatii globale P de aparitie poate fi adoptatã conform art. 14.
(5) Dacã se reprezintã într-un sistem de coordonate P-G, cu scarile propuse, se obţine un anumit numãr de zone care pot fi grupate în doua domenii: riscuri acceptabile şi riscuri inacceptabile.
(6) Domeniile de acceptabilitate sau de inacceptabilitate se stabilesc pe baza experienţei anterioare sau a rationamentelor previzionale.
(7) Riscul de incendiu atasat unui sistem aflat într-o situaţie data va corespunde unui punct în una dintre zonele reprezentãrii P-G, situandu-se astfel în unul dintre domeniile amintite.



       G      ^
  (GRAVITATE) │
              │
            5 │ . . . . .. . . .. . . . . . .. . . . . . .
              │         .       .            .           .
              │         .       .            .           .
            4 ├─────────┐. . . .. . . . . . ... . . . . ..
              │         │       .            .           .
              │         │       .            .           .
            3 │ . . . . │. . . .. . . . . . .. . . . . . .
              │         │       .            .           .
              │         │       .            .           .
            2 │ . . . ..└──────┐. . . . . . .. . . . . . .
              │                │             .           .
              │                │             .           .
            1 │  . . . . . . . └──────────────┐.. . . . ..
              │        .       .              │          .
              │        .       .              │          .
            0 │. .. . . . . . . . . . . . . . └───────────┐
              │                                           │
              │ DOMENIUL RISCURILOR ACCEPTABILE           │
              └───────────────────────────────────────────┴─────────────>
                        extrem                                     P
            importabil  de rar     rar    probabil   frecvent
                                                              (PROBABILITATE


       G      ^
  (GRAVITATE) │
            5 ├──────┬─────┬────┬─────┬─────┐
              │  51  │ 52  │ 53 │  54 │  55 │
            4 ├──────┼─────┼────┼─────┼─────┤
              │  41  │ 42  │ 43 │  44 │  45 │
            3 ├──────┼─────┼────┼─────┼─────┤
              │  31  │ 32  │ 33 │  34 │  35 │
            2 ├──────┼─────┼────┼─────┼─────┤
              │  21  │ 22  │ 23 │  24 │  25 │
            1 ├──────┼─────┼────┼─────┼─────┤
              │  11  │ 12  │ 13 │  14 │  15 │
            0 ├──────┼─────┼────┼─────┼─────┤
              │  01  │ 02  │ 03 │  04 │  05 │
              └──────┴─────┴────┴─────┴─────┴───────────────────>
                     extrem                                     P
         importabil  de rar     rar    probabil   frecvent
            (1)       (2)       (3)      (4)        (5)    (PROBABILITATE

CAP. 4
Controlul riscurilor de incendiu

ART. 25
(1) Controlul riscurilor de incendiu reprezintã ansamblul mãsurilor tehnice şi organizatorice destinate menţinerii (reducerii) riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite.
(2) În ordinea adoptãrii lor mãsurile sunt: stabilirea prioritatilor de acţiune, implementarea mãsurilor de control, gestionarea şi monitorizarea riscurilor.
ART. 26
(1) Stabilirea prioritatilor de acţiune reprezintã procesul de adoptare a deciziilor referitoare la categoriile de risc asupra cãrora este prioritar sa se acţioneze.
(2) La stabilirea prioritatilor de acţiune se vor avea în vedere criteriile utilizate la evaluarea riscurilor de incendiu, respectiv probabilitatea de aparitie şi gravitatea consecinţelor incendiilor.
ART. 27
Implementarea mãsurilor de control al riscurilor de incendiu se realizeazã, dupã caz, prin:
a) asigurarea unei examinari sistematice şi calificate a factorilor determinanţi de risc;
b) stabilirea şi elaborarea responsabilitãţilor, sarcinilor, regulilor, instrucţiunilor şi mãsurilor privind apãrarea impotriva incendiilor şi aducerea acestora la cunostinta salariaţilor, utilizatorilor şi persoanelor interesate;
c) stabilirea persoanelor cu atribuţii privind punerea în aplicare a mãsurilor de apãrare impotriva incendiilor;
d) asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, a personalului necesar intervenţiei şi a condiţiilor pentru pregãtirea acestuia;
e) reluarea etapelor de identificare şi evaluare a riscului de incendiu la schimbarea condiţiilor preliminate.
ART. 28
Gestionarea riscurilor de incendiu reprezintã ansamblul activitãţilor de fundamentare, elaborare şi implementare a unei strategii coerente de prevenire, de limitare şi combatere a riscurilor de incendiu, incluzând şi procesul de luare a deciziilor în situaţiile de producere a unui astfel de eveniment.
ART. 29
Monitorizarea gestionãrii riscurilor de incendiu reprezintã procesul de supraveghere a modului de desfãşurare a etapelor referitoare la identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor, de analizare a eficientei mãsurilor întreprinse în raport cu rezultatele obţinute şi de luare a deciziilor care se impun.

CAP. 5
Dispoziţii finale

ART. 30
(1) Pe baza prevederilor prezentei metodologii ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale vor elabora metode şi proceduri pentru identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu, specifice domeniului de competenta.
(2) Metodele şi procedurile prevãzute la alin. (1) se emit cu avizul de specialitate al Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.
ART. 31
(1) Persoanele fizice care, potrivit legii, examineazã sistemele constructive, dispozitivele, echipamentele şi instalaţiile tehnologice în vederea identificarii, evaluãrii şi controlului riscurilor de incendiu trebuie sa fie calificate şi atestate în acest sens, pe baza standardelor ocupationale.
(2) Persoanele juridice care au în obiectul de activitate şi identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu trebuie sa facã dovada ca dispun de angajaţi având calificarea prevãzutã la alin. (1).
(3) Identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu se pot face şi de cãtre proiectanţi, persoane fizice sau juridice, pentru construcţiile, instalaţiile tehnologice şi alte amenajãri proiectate de aceştia.
ART. 32
(1) La nivel teritorial identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu cuprind urmãtoarele categorii de riscuri: industrial, de transport, al construcţiilor, natural şi social.
(2) Evaluarea riscurilor în profil teritorial se efectueazã de personalul unitãţilor şi subunitatilor de pompieri militari, pe baza metodelor şi procedurilor elaborate de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari.

ANEXA 1


    ──────────
la metodologie
────────────────

                           DEFINIŢII. TERMINOLOGIE
    Agent - factor activ rezultat în caz de incendiu, care provoacã diferite fenomene fizice, chimice, electromagnetice sau biologice, cu acţiuni şi efecte asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor.
    Ardere (combustie) - reactie de combinare a unui material cu oxigenul, însoţitã de degajare de caldura şi, în general, de emisie de flacari şi/sau incandescenta şi/sau degajare de fum.
    Arson - termen de origine engleza, intraductibil, ce desemneazã cauzele incendiilor provocate prin acţiuni criminale.
    Banca de date autorizata - situaţie statistica a cauzelor de incendii produse într-un anumit domeniu de activitate, întocmitã de organul de specialitate al administraţiei publice centrale care coordoneazã activitatea respectiva sau de cãtre o alta autoritate ori asociaţie profesionalã care deţine competenta profesionalã prevãzutã de reglementãri specifice.
    Combustibilitate - proprietate a unor corpuri, materiale sau substanţe de a arde în prezenta aerului, dupã aprinderea lor.
    Clasa de combustibilitate - caracteristica (clasificare) a unui material sau element de construcţie, exprimatã în funcţie de posibilitatea de a se aprinde uşor sau greu şi de capacitatea de a contribui la dezvoltarea incendiului.
    Clasa de periculozitate - caracteristica (clasificare) a materialelor şi/sau a substanţelor care se depoziteaza, exprimatã în funcţie de contribuţia pe care o aduc la apariţia şi dezvoltarea incendiilor, precum şi de sensibilitatea lor la efectele acestora.
    Densitate de sarcina termica - raportul dintre sarcina termica şi suprafata secţiunii orizontale a spaţiului afectat de incendiu.
    Împrejurare (condiţie) preliminata - situaţie în care se poate gãsi la un moment dat un ansamblu de elemente materiale, cu sau fãrã participarea factorului uman, care poate genera şi/sau favoriza iniţierea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.
    Incendiu - proces de combustie complex, cu evoluţie aleatorie, definit de urmãtoarele elemente:
    a) existenta materialului combustibil şi acţiunea unei surse de aprindere (de iniţiere a incendiului);
    b) iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi în timp a unei arderi şi scãparea ei de sub control;
    c) producerea de pierderi materiale şi/sau umane în urma arderii;
    d) necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere, cu scopul întreruperii şi lichidãrii procesului de ardere.
    Risc de incendiu - stare exprimatã prin relaţia de interdependenta între probabilitatea globalã de iniţiere a unui incendiu şi gravitatea consecinţelor evenimentului respectiv. De regula, relaţia este exprimatã prin produsul celor 2 parametri.
    Risc de incendiu acceptat - nivel limita al riscului de incendiu existent, considerat acceptabil din punct de vedere al gravitatii consecinţelor incendiului, corelat cu probabilitatea de iniţiere a evenimentului respectiv.
    Sistem - ansamblu de elemente materiale, umane şi/sau informationale asociate într-o relatie de interdependenta, situat într-un mediu dat, care îndeplineşte una sau mai multe funcţii specificate, în scopul desfãşurãrii corespunzãtoare a uneia sau mai multor activitãţi.
    Sarcina termica (de incendiu) - cantitatea de caldura pe care o poate degaja prin ardere totalitatea materialelor combustibile, fixe şi mobile, existente în spaţiul afectat de incendiu.
    Sursa de aprindere (iniţiere a arderii) - fenomen fizic, chimic sau de alta natura care genereazã o cantitate de energie capabilã de a iniţia aprinderea unui material sau mediu combustibil.


                              ──────────────

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Metodologie, Ministerul de Interne, METODOLOGIE din 14 iunie 2001

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"