Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGEA Nr. 9 din 20 iunie 1973 pivind protectia mediului inconjurator
Îndeplinirea obiectivului fundamental al politicii Partidului Comunist Roman - satisfacerea tot mai completa a necesitãţilor materiale şi spirituale ale întregului popor - impune ca dezvoltarea multilaterala a forţelor de producţie, avînd la baza valorificarea superioarã a resurselor materiale şi umane ale tarii şi folosirea din plin a cuceririlor progresului tehnico-ştiinţific contemporan, sa se desfãşoare în condiţiile protejãrii mediului înconjurãtor, factor de importanta vitala pentru societatea noastrã. Pentru realizarea protecţiei mediului înconjurãtor a devenit necesar ca, odatã cu înfãptuirea amplului program de dezvoltare economico-socialã a tarii stabilit de Congresul al X-lea al partidului, sa se adopte un ansamblu de mãsuri a cãror aplicare sa asigure menţinerea şi îmbunãtãţirea calitãţii mediului, corespunzãtor cerinţelor ocrotirii naturii şi desfãşurãrii armonioase a vieţii umane. În scopul aplicãrii, în mod unitar, în cadrul unei politici de stat, a mãsurilor necesare pentru protecţia mediului înconjurãtor, Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege. CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 În Republica Socialistã România protecţia mediului înconjurãtor constituie o problema de interes naţional. Protecţia mediului înconjurãtor este parte integrantã, de importanta deosebita, a activitãţii generale de dezvoltare economico-socialã planificata a tarii, în concordanta cu principiile fundamentale ale politicii partidului şi statului privind constituirea societãţii socialiste multilateral dezvoltate. ART. 2 Înfãptuirea politicii de protecţie a mediului înconjurãtor este o îndatorire de baza permanenta, a organelor şi organizaţiilor de stat, cooperatiste şi a celorlalte organe şi organizaţii obşteşti, a tuturor cetãţenilor. ART. 3 Mediul înconjurãtor, în înţelesul prezentei legi, este constituit din totalitatea factorilor naturali şi a celor creati prin activitãţi umane care, în strinsa interactiune, influenţeazã echilibrul ecologic, determina condiţiile de viata pentru om, de dezvoltare a societãţii. Echilibrul ecologic reprezintã raportul relativ stabil creat în decursul vremii între diferitele grupe de plante, animale şi microorganisme precum şi interactiunea acestora cu condiţiile mediului în care trãiesc. ART. 4 Protecţia mediului înconjurãtor are ca scop pãstrarea echilibrului ecologic, menţinerea şi ameliorarea calitãţii factorilor naturali, dezvoltarea valorilor naturale ale tarii, asigurarea unor condiţii de viata şi de munca tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare. Protecţia mediului înconjurãtor se realizeazã prin utilizarea raţionalã a resurselor naturale, prevenirea şi combaterea poluarii mediului înconjurãtor şi a efectelor dãunãtoare ale fenomenelor naturale. ART. 5 Poluarea mediului înconjurãtor, în înţelesul prezentei legi, consta în acele acţiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau sa dãuneze sãnãtãţii, liniştii şi stãrii de confort a oamenilor ori sa provoace pagube economice naţionale, prin modificarea calitãţii factorilor naturali sau creati prin activitãţi umane. ART. 6 Factorii naturali ai mediului înconjurãtor supuşi protecţiei, în condiţiile legii, sînt: a) aerul; b) apele; c) solul şi subsolul; d) pãdurile şi orice alta vegetaţie terestra şi acvatica; e) fauna terestra şi acvatica; f) rezervaţiile şi monumentele naturii. Asezarile omeneşti şi ceilalţi factori creati prin activitãţi umane sînt, de asemenea, supuşi protecţiei. ART. 7 În vederea protecţiei mediului înconjurãtor, organele şi organizaţiile de stat, cooperatiste şi celelalte organe şi organizaţii obşteşti, potrivit atribuţiilor ce le revin în conformitate cu reglementãrile în vigoare, sînt obligate, în principal: a) sa foloseascã raţional resursele naturale, prin valorificarea superioarã, cu inalta eficienta economicã, a acestora în concordanta cu cerinţele de menţinere şi imbunatatire a calitãţii mediului înconjurãtor, asigurind condiţiile de refacere şi dezvoltare a resurselor naturale regenerabile; b) sa asigure imbinarea organicã a criteriilor de eficienta economicã cu cele de ordin social în activitatea de sistematizare a teritoriului şi a localitãţilor urbane şi rurale în acord cu mãsurile de protecţie a mediului înconjurãtor; c) sa adopte tehnologii de producţie care nu duc la poluarea mediului înconjurãtor sau sa echipeze instalaţiile tehnologice generatoare de poluanti cu dispozitive şi instalaţii eficiente, pentru prevenirea poluarii ori reducerea poluantilor la limitele admisibile stabilite prin norme legale de protecţie a mediului înconjurãtor; d) sa ia mãsuri pentru prevenirea sau limitarea efectelor dãunãtoare ale fenomenelor naturale asupra mediului înconjurãtor; e) sa recupereze şi sa valorifice substantele utilizabile conţinute de deşeurile ori reziduurile provenite din activitãţi economico-sociale; f) sa retina, sa neutralizeze şi sa depoziteze reziduurile nerecuperabile în condiţiile stabilite prin norme legale de protecţie a calitãţii factorilor de mediu; g) sa producã şi sa foloseascã mijloace de transport care nu polueaza aerul ori ceilalţi factori de mediu sau sa asigure echiparea acestora cu dispozitive de reducere a nocivitatii gazelor de esapament şi a zgomotului la limitele admisibile stabilite prin normele legale de protecţie a mediului înconjurãtor; h) sa producã pesticide şi alte substanţe chimice cu nocivitate şi remanenta cît mai redusã şi sa ia mãsuri pentru folosirea lor raţionalã; i) sa asigure dezvoltarea cercetãrii ştiinţifice cu privire la protecţia mediului înconjurãtor; j) sa adopte mãsuri corespunzãtoare pentru ridicarea continua a nivelului de instruire şi educare a tuturor cetãţenilor tarii, în vederea participãrii lor active la înfãptuirea politicii partidului şi statului privind protecţia mediului înconjurãtor; k) sa promoveze larg acţiunile de cooperare internationala tehnica, economicã şi ştiinţificã în domeniul protecţiei mediului înconjurãtor. CAP. 2 Protecţia factorilor mediului înconjurãtor Secţiunea I Protecţia aerului ART. 8 În scopul asigurãrii protecţiei aerului, este interzisã evacuarea în atmosfera a substanţelor dãunãtoare sub forma de gaze, vapori, aerosoli, particule solide şi altele, peste limitele stabilite prin reglementãrile în vigoare. Este interzisã, de asemenea, dare în exploatare de noi unitãţi sau dezvoltarea unitãţilor existente, care prin activitate lor pot constitui surse de poluare a aerului, fãrã instalaţii şi dispozitive în stare de funcţionare corespunzãtoare pentru reţinerea şi neutralizarea substanţelor poluante ori fãrã alte lucrãri sau mãsuri care sa asigure respectarea condiţiilor de protecţie a calitãţii aerului, stabilite de organele de specialitate. ART. 9 În vederea protecţiei aerului, organele şi organizaţiile de stat, cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti sin obligate: a) sa amplaseze obiectivele economico-sociale, care în cazul unor defectiuni tehnice la instalaţiile tehnologice sau la cele de prevenire şi combatere a poluarii pot dãuna calitãţii aerului, numai în zonele în care consecinţele defectiunilor sînt minime; b) sa adopte tehnologii de producţie care nu polueaza aerul sau, cînd aceasta nu este posibil, sa echipeze instalaţiile tehnologice generatoare de poluanti, încã de la punerea lor în funcţiune, cu dispozitive şi instalaţii pentru prevenirea poluarii aerului; c) sa perfecţioneze procesele tehnologice din întreprinderi pentru reducerea cantitãţii de poluanti; d) sa asigure exploatarea raţionalã a instalaţiilor tehnologice generatoare de poluanti şi a instalaţiilor şi dispozitivelor de prevenire a poluarii aerului; e) sa recupereze şi sa valorifice substantele reziduale utilizabile care direct sau indirect pot polua aerul, iar pe cele neutilizabile sa le retina şi depoziteze în condiţii de protecţie a mediului înconjurãtor; f) sa adopte sisteme şi mijloace de transport rutiere, feroviare, navale şi aeriene care nu provoacã poluarea aerului sau, cînd aceasta nu este posibil, sa echipeze mijloacele de transport, încã de la punerea lor în funcţiune, cu dispozitive de neutralizare a substanţelor poluante în limitele admisibile stabilite de organele în drept; g) sa ia orice alte mãsuri, potrivit dispoziţiilor legale, în vederea protecţiei aerului. ART. 10 Organizaţiile socialiste producãtoare de motoare cu ardere interna, precum şi cele care executa lucrãri de reparaţii ori întreţinere a acestora, sînt obligate sa dea garanţie ca, în condiţiile şi pe durata de exploatare ce le vor stabili şi aduce la cunostinta beneficiarilor, motoarele vor funcţiona corespunzãtor normelor privind protecţia mediului înconjurãtor. Organele de stat care, potrivit legii, autoriza funcţionarea şi efectueazã controlul tehnic al instalaţiilor tehnologice, nu vor autoriza funcţionarea instalaţiilor generatoare de substanţe dãunãtoare decît în cazul în care constata ca sînt întrunite condiţiile de respectare a normelor legale privind protecţia aerului. De asemenea, organele de stat care exercita controlul tehnic al mijloacelor de transport vor certifica întrunirea condiţiilor tehnice necesare circulaţiei acestora numai în cazul în care sînt respectate normele legale referitoare la compozitia gazelor de esapare. Secţiunea a II-a Protecţia apelor ART. 11 Sînt supuse protecţiei prin lege, ca resurse pentru aprovizionarea populaţiei şi satisfacerea celorlalte nevoi ale economiei naţionale, precum şi ca mediu de viata acvatica, apele de suprafata şi subterane, apele maritime interioare şi cele ale marii teritoriale. Sînt, de asemenea, supuse protecţiei albiile, cuvetele şi malurile apelor de suprafata, faleza şi plaja marii, fundul apelor maritime interioare şi ale marii teritoriale, platoul continental, precum şi lucrãrile existente şi care se construiesc pe ape sau în legatura cu acestea. ART. 12 Organele şi organizaţiile de stat, cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti, precum şi toţi locuitorii tarii, au datoria, dupã caz, sa asigure protecţia apelor prin: a) desfãşurarea coordonata a acţiunilor necesare pentru conservarea, dezvoltarea şi valorificarea optima a resurselor de apa pe baza planurilor de amenajare a bazinelor hidrografice şi a planului general de amenajare a apelor din teritoriul tarii; b) folosirea raţionalã a apei, cu respectarea reglementãrilor legale stabilite de organele de specialitate, urmãrirea micsorarii continue a consumurilor tehnologice şi evitarea risipei de apa în toate domeniile, precum şi creşterea gradului de reutilizare a apei; c) realizarea şi dare în funcţiune, în termenele planificate, a lucrãrilor, instalaţiilor şi dispozitivelor destinate prevenirii şi combaterii poluarii apelor, exploatarea la parametrii proiectati a acestora; d) întreţinerea şi exploatarea, potrivit prevederilor legale, a lucrãrilor de captare, acumulare, scurgere şi folosire a apelor, a lucrãrilor de protecţie a albiilor şi malurilor, a celor de prevenire şi combatere a acţiunii distructive a apelor, precum şi a sistemelor de irigaţii; e) apãrarea apelor prin orice alte mãsuri impotriva poluarii, astfel ca acestea sa poatã fi folosite în scopurile necesare populaţiei, economiei şi pentru ocrotirea vieţii acvatice. ART. 13 Sînt interzise evacuarea, aruncarea sau injectarea, în apele de suprafata, subterane, apele maritime interioare şi în apele marii teritoriale, de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conţin substanţe în stare solida, lichidã sau gazoasa, bacterii sau microbi, în cantitãţi şi concentratii ce pot schimba caracteristicile apei, fãcînd-o astfel dãunãtoare sãnãtãţii populaţiei, florei şi faunei, sau improprii unei folosiri rationale. Sînt, de asemenea, interzise folosirea, transportul, manipularea şi depozitarea de orice substanţe sau reziduuri în condiţii care pot duce la poluarea apelor, prin scurgerea directa sau indirecta a acestora în ape. Evacuarea, aruncarea sau injectarea, în apele supuse protecţiei, a apelor uzate, deşeurilor, reziduurilor sau produselor de orice fel, precum şi desfãşurarea activitãţilor economico-sociale ce pot modifica regimul de scurgere sau calitatea apelor, sînt admise numai în condiţiile stabilite de organele de specialitate, potrivit prevederilor legale. ART. 14 Este interzisã darea în exploatare de noi unitãţi sau dezvoltarea unitãţilor existente care, prin activitatea lor, pot constitui surse de poluare a apelor, fãrã staţii şi instalaţii de epurare în stare de funcţionare corespunzãtoare ori fãrã alte lucrãri sau mãsuri care sa asigure respectarea condiţiilor legale de protecţie a calitãţii apelor. Organele de stat care, potrivit legii, avizeazã executarea şi autoriza funcţionarea lucrãrilor ce se construiesc pe ape sau au legatura cu apele, nu vor autoriza darea în exploatare ori funcţionarea acestor lucrãri decît în cazul în care constata ca sînt întrunite condiţiile de respectare a normelor legale privind protecţia apelor. Organele de specialitate pot impune unitãţilor industriale care se alimenteazã cu apa din surse de suprafata sa evacueze, în amonte de propria lor captare, apele uzate epurate. ART. 15 Unitãţile industriale care evacueaza apele uzate, indirect, prin reţele de canalizare ale altor unitãţi sau ale localitãţilor sînt obligate sa asigure preepurarea apelor uzate proprii, astfel încît sa se previnã degradarea reţelelor de canalizare sau perturbarea functionarii statiei finale de epurare. Secţiunea a III-a Protecţia solului şi subsolului A. Protecţia solului ART. 16 Solul se protejeaza prin utilizarea raţionalã a terenurilor şi prin mãsuri de prevenire a degradãrii acestora. Utilizarea raţionalã a terenurilor se va realiza în baza planurilor de sistematizare a teritoriului, a localitãţilor urbane şi rurale, precum şi a lucrãrilor de zonare a producţiei agricole şi silvice, în funcţie de condiţiile pedoclimatice, în concordanta cu prioritãţile generale ale dezvoltãrii economico-sociale a tarii. ART. 17 Schimbarea categoriilor de folosinta a terenurilor agricole şi din fondul forestier poate fi facuta numai în condiţiile prevãzute de lege. Amplasarea obiectivelor industriale, agrozootehnice, social-culturale şi a construcţiilor de locuinţe se va face, de regula, în perimetrul construibil al oraşelor sau în vatra satelor, precum şi pe terenuri ce nu pot fi folosite economic pentru producţia agricolã. Organizaţiile de stat şi cooperatiste cãrora li se atribuie temporar terenuri agricole sau din fondul forestier, pentru alte folosinţe, sînt obligate sa efectueze lucrãrile necesare stabilite de organele de specialitate pentru ca, la expirarea termenelor de atribuire, terenurile respective sa fie predate în condiţii corespunzãtoare reintroducerii lor în circuitul economic. ART. 18 Pentru menţinerea şi ameliorarea calitãţii solului şi a potenţialului sau productiv, posesorii de terenuri cu orice titlu sînt obligaţi sa efectueze lucrãri, stabilite de organele de specialitate, de prevenire şi combatere a eroziunii, a alunecarilor de teren, inmlastinirii, excesului de umiditate, inundatiilor, saraturarii şi a altor efecte dãunãtoare, cauzate de fenomene naturale sau de activitãţi economico-sociale, precum şi sa execute lucrãri tehnice agricole ori silvice cu respectarea reglementãrilor în vigoare. ART. 19 Depozitarea, aruncarea, deversarea sau împrãştierea unor materii utile, a deşeurilor ori reziduurilor solide, lichide sau gazoase, precum şi a substanţelor radioactive, provenite din activitãţile industriale, agricole şi din alte activitãţi economico-sociale, care pot duce la poluarea solului, sînt admise numai în zonele şi perimetrele repartizate în acest scop şi cu respectarea reglementãrilor în vigoare cu privire la protecţia mediului înconjurãtor. ART. 20 Organizaţiile de stat, cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti, precum şi persoanele fizice care utilizeazã pesticide sau alte substanţe chimice nocive, sînt obligate sa foloseascã pentru combaterea bolilor, dãunãtorilor, buruienilor, fertilizarea solului sau în alte scopuri numai produse autorizate de organele de specialitate legal împuternicite. Folosirea pesticidelor şi a altor substanţe chimice nocive în procesele de producţie din agricultura şi silvicultura se face sub supravegherea organelor de specialitate, cu respectarea întocmai a indicaţiilor acestora. Metodele de folosire a pesticidelor sau a altor substanţe chimice nocive, precum şi cantitãţile utilizate, nu trebuie sa aibã ca efect imediat sau de durata depãşirea limitelor care ar putea influenta negativ însuşirile solului sau ale celorlalţi factori de mediu, echilibrul ecologic sau sãnãtatea oamenilor. B. Protecţia subsolului şi a resurselor sale naturale ART. 21 În scopul protecţiei resurselor naturale ale subsolului, a platoului continental, a zãcãmintelor de ape minerale, a lacurilor terapeutice şi a acumularilor de namol terapeutic, organizaţiile de stat sau cooperatiste vor executa lucrãrile geologice şi cele de extracţie a substanţelor minerale utile sau exploatarea acestor resurse numai pe baza reglementãrilor legale, ţinînd seama de: a) prevederile planurilor anuale şi de perspectiva pentru dezvoltarea economiei naţionale; b) asigurarea condiţiilor de refacere a resurselor naturale regenerabile şi a unui raport corespunzãtor între volumul rezervelor deschise şi al celor pregãtite pentru exploatare; c) valorificarea superioarã a materiilor prime extrase, prin înlãturarea pierderilor în procesul tehnologic de extracţie, preparare şi folosire; d) exploatarea raţionalã a zãcãmintelor de ape minerale, a lacurilor terapeutice, a acumularilor de namol terapeutic şi asigurarea perimetrelor de protecţie hidrologica a acestora; e) adoptarea de mãsuri pentru a preveni degradarea mediului înconjurãtor ca urmare a lucrãrilor de extracţie a materiilor prime care pot pune în pericol stabilitatea terenurilor, a construcţiilor, a altor obiective economice sau sãnãtatea populaţiei. ART. 22 Sînt interzise aruncarea, evacuarea, împrãştierea sau injectarea de reziduuri solide, lichide ori gazoase, a substanţelor radioactive, rezultate din activitãţile economico-sociale, al cãror conţinut şi concentratii de poluanti pot duce la poluarea zãcãmintelor de ape minerale, a lacurilor terapeutice şi a acumularilor de namol terapeutic, facindu-le improprii folosintelor stabilite de organele de specialitate. Manipularea, transportul, depozitarea, evacuarea sau injectarea unor materii utile sau reziduuri solide, lichide sau gazoase, a substanţelor radioactive, provenite din activitãţi economico-sociale şi care pot duce la poluarea subsolului sau a platoului continental, sînt admise numai cu respectarea reglementãrilor legale stabilite de organele de stat competente. Secţiunea a IV-a Protecţia pãdurilor şi a altor forme de vegetaţie ART. 23 Protejarea pãdurilor, ca unul dintre principalii factori ai mediului înconjurãtor, se va realiza prin: a) corelarea volumului masei lemnoase ce se exploateazã anual, pe ansamblu şi pe fiecare unitate de producţie silvicã, cu cota normalã de tãiere stabilitã prin amenajamentele silvice, tinindu-se seama de structura masei lemnoase respective; b) reimpadurirea suprafeţelor exploatate, impadurirea terenurilor care nu pot fi utilizate economic în alt mod; c) extinderea tratamentelor intensive de gospodãrire a pãdurilor; d) aplicarea susţinutã a celorlalte mãsuri tehnice prevãzute în amenajamentele silvice. În elaborarea amenajamentelor silvice se va urmãri imbinarea judicioasã a mãsurilor de sporire a potenţialului productiv al pãdurilor cu cele de menţinere şi ameliorare a funcţiilor ce le are vegetatia forestierã în protecţia mediului înconjurãtor, îndeosebi pentru regularizarea debitului natural al apelor, diminuarea scurgerilor de suprafata, ameliorarea terenurilor degradate, combaterea eroziunii solului şi a calamitãţilor, prevenirea alunecarilor de teren, atenuarea extremelor climatice, îmbunãtãţirea calitãţii aerului şi infrumusetarea peisajului. ART. 24 Este interzisã desfãşurarea de activitãţi economico-sociale în condiţii ce pot dãuna refacerii şi dezvoltãrii vegetatiei forestiere. Pasunatul animalelor domestice, activitãţile privind exploatarea masei lemnoase, electrificarea, explorarea şi exploatarea resurselor subsolului, turismul, sportul, recrearea, agrementul şi altele asemenea se pot desfasura în cuprinsul fondului forestier numai cu respectarea reglementãrilor legale stabilite de organele de specialitate competente. Suprafata totalã a pãdurilor nu poate fi micşoratã decît în condiţiile prevãzute de lege. ART. 25 În vederea asigurãrii condiţiilor de agrement, recreatie, turism, infrumusetare a peisajului, imbunatatire a calitãţii aerului şi de protecţie impotriva zgomotului, comitetele executive ale consiliilor populare, organizaţiile de stat cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti, precum şi persoanele fizice, sînt obligate, fiecare în sfera lor de activitate: a) sa extindã spaţiile verzi în interiorul şi în jurul localitãţilor, în conformitate cu planurile de sistematizare, şi sa asigure amenajarea corespunzãtoare a acestora; b) sa efectueze lucrãri de întreţinere a spaţiilor verzi în acord cu cerinţele tehnice stabilite de organele de specialitate; c) sa cultive, dupã caz, pomi şi arbuşti fructiferi, alte plante agricole, arbori, flori şi alte plante ornamentale, pe marginea cãilor de comunicaţii terestre, îndeosebi pe traseele turistice, în jurul clãdirilor şi în alte locuri unde exista terenuri ce pot fi destinate acestor scopuri. Este interzisã distrugerea şi degradarea instalaţiilor, amenajãrilor, arborilor şi celorlalte forme de vegetaţie din cuprinsul spaţiilor verzi şi din celelalte locuri prevãzute în alin. 1. Micşorarea spaţiilor verzi, precum şi taierea arborilor sau a pomilor aflaţi în cuprinsul spaţiilor verzi sau în celelalte locuri prevãzute în alin. 1 nu se pot face decît cu aprobarea organelor de stat competente. ART. 26 În explorarea şi exploatarea florei şi vegetatiei spontane, terestre şi acvatice, de interes ştiinţific ori economic, sînt interzise metodele care impiedica regenerarea şi dezvoltarea lor normalã sau care influenţeazã negativ echilibrul ecologic. Secţiunea a V-a Protecţia faunei terestre şi acvatice ART. 27 Fauna terestra şi acvatica constituie o bogatie a tarii prin rolul sau în menţinerea echilibrului ecologic şi în satisfacerea necesitãţilor economiei naţionale. Protecţia faunei se va realiza prin mãsuri speciale de conservare şi prin rationalizarea exploatãrii speciilor de animale care formeazã obiectul unor interese economice sau ştiinţifice, potrivit reglementãrilor legale. ART. 28 Organele şi organizaţiile de stat, cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti, precum şi persoanele fizice, sînt obligate, în sfera lor de activitate, sa ia mãsuri pentru combaterea agenţilor poluanti toxici, microbieni sau de alta natura care pot determina perturbari directe sau indirecte asupra dezvoltãrii normale a faunei. ART. 29 În scopul protecţiei faunei autohtone, sînt interzise: a) naturalizarea sau ţinerea în captivitate a faunei sãlbatice fãrã autorizaţie eliberata de organele de stat competente; b) comercializarea faunei sãlbatice, cu excepţia schimburilor de animale vii între grãdini zoologice ori de piese între muzee, efectuate cu avizul organelor de specialitate ale Academiei Republicii Socialiste România; c) introducerea oricãrei specii de fauna strãinã în natura salbatica a tarii, fãrã avizul organelor competente; d) combaterea dãunãtorilor, bolilor, precum şi a speciilor de animale ori pãsãri rapitoare prin metode a cãror folosire, fãrã asigurarea luãrii mãsurilor de protecţie stabilite prin dispoziţii legale, ar putea provoca pagube altor specii ale faunei. Vinatoarea şi pescuitul sînt admise numai cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare. Secţiunea a VI-a Protecţia rezervaţiilor şi a monumentelor naturii ART. 30 Pot fi declarate rezervaţii ori monumente ale naturii şi fac obiect de protecţie, în aceasta calitate, acele zone de terenuri sau de ape, precum şi acele obiective naturale, distincte, care se impun a fi conservate şi transmise generaţiilor viitoare datoritã importantei lor ştiinţifice, estetice sau raritatii. Rezervaţiile şi monumentele naturii se pot constitui în: a) parcuri naţionale, care cuprind suprafeţe de teren şi de ape ce pãstreazã nemodificat cadrul natural cu flora şi fauna sa, destinate cercetãrii ştiinţifice, recreatiei şi turismului; b) parcuri naturale, care cuprind suprafeţe de teren în care se urmãreşte menţinerea peisajului natural existent şi a folosintelor actuale, cu posibilitãţi de restringere a acestor folosinţe în viitor; c) rezervaţii naturale, ce cuprind suprafeţe de teren şi de ape destinate conservãrii unor medii de viata caracteristice şi care pot fi de interes zoologic, botanic, forestier, paleontologic, geologic, speologic, limnologic, marin sau mixt; d) rezervaţii ştiinţifice, ce includ suprafeţe de teren şi de ape, de intinderi variate destinate cercetãrilor ştiinţifice de specialitate şi conservãrii fondului genetic autohton; e) rezervaţii peisagistice în care sînt cuprinse asociaţii de vegetaţie sau forme de relief de mare valoare estetica, prin a cãror conservare se urmãreşte integritatea frumusetilor naturale; f) monumente ale naturii reprezentind asociaţii sau specii de plante şi de animale rare sau pe cale de dispariţie, arbori seculari, fenomene geologice unice - pesteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apa, cascade şi altele asemenea - precum şi locuri fosilifere situate în afarã sau în interiorul perimetrelor constituite, potrivit lit. a)-e). ART. 31 Calitatea de "rezervatie" sau "monument al naturii" se atribuie sau se retrage de Consiliul de Stat pentru obiectivele menţionate la art. 30 lit. a), b) şi c) şi de Consiliul de Miniştri pentru obiectivele de la lit. d), e) şi f), la propunerea Academiei Republicii Socialiste România, facuta din initiativa proprie sau la cererea comitetelor executive ale consiliilor populare, a organizaţiilor socialiste ori la sesizarea persoanelor fizice. Propunerea de atribuire sau retragere a calitãţii de rezervatie sau monument al naturii trebuie sa fie fundamentatã prin cercetãri ştiinţifice de specialitate, efectuate de academie sau de alte instituţii competente solicitate de aceasta şi avizatã de organul prevãzut de lege. ART. 32 În cuprinsul rezervaţiilor sau asupra monumentelor naturii se interzice desfãşurarea oricãrei activitãţi ce poate duce la degradarea sau modificarea aspectului iniţial al peisajului, a componentei faunei şi florei sau a echilibrului ecologic, în afarã de cazurile în care organul prevãzut de lege va aproba, în mod excepţional şi în baza unor cercetãri de specialitate, exercitarea unor astfel de activitãţi. ART. 33 Organele şi organizaţiile de stat, organizaţiile cooperatiste, precum şi alţi deţinãtori care au în administrare sau în proprietate rezervaţii ori monumente ale naturii sînt obligate sa le conserve, sa le întreţinã şi sa le asigure paza, potrivit reglementãrilor legale. Secţiunea a VII-a Protecţia aşezãrilor omeneşti şi a celorlalţi factori de mediu creati prin activitãţi umane ART. 34 În scopul asigurãrii unor condiţii cît mai bune de viata şi de munca pentru populaţie, se vor întreprinde mãsuri specifice de combatere a poluarii produse de activitãţile economico-sociale şi de procesele biologice asupra factorilor naturali şi a celor creati prin activitãţi umane ai mediului înconjurãtor prin intermediul aşezãrilor omeneşti şi din jurul acestora. ART. 35 Pentru realizarea protecţiei mediului înconjurãtor în aşezãrilor omeneşti, organele centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi toate organizaţiile socialiste, sînt obligate sa asigure: a) dezvoltarea economico-socialã şi tehnico-edilitara a localitãţilor urbane şi rurale, în strinsa corelare cu mãsurile de protecţie a mediului înconjurãtor; b) coordonarea, în cadrul sistematizãrii teritoriale, a mãsurilor de protecţie a mediului din localitãţile urbane şi rurale şi din jurul acestora, prin stabilirea judicioasã în raport cu zonele de locuit din asezarile omeneşti, a amplasamentelor zonelor industriale, zonelor de odihna, recreatie şi turism, a cãilor şi sistemelor de transport, precum şi a instalaţiilor şi depozitelor pentru deşeuri şi reziduuri. ART. 36 În cazurile în care la poluarea mediului înconjurãtor contribuie mai multe obiective economico-sociale, amplasarea de noi unitãţi sau dezvoltarea celor existente, precum şi echiparea acestora cu mijloacele de reţinere şi neutralizare a poluantilor, se fac cu acordul comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, care asigura coordonarea pe plan local a mãsurilor şi lucrãrilor de protecţie a mediului. Unitãţile care se construiesc sau se dezvolta nu pot fi date în exploatare fãrã instalaţii sau dispozitive în stare de funcţionare corespunzãtoare pentru epurarea şi neutralizarea substanţelor poluante ori fãrã realizarea altor lucrãri sau mãsuri care sa asigure respectarea protecţiei calitãţii mediului înconjurãtor. ART. 37 Pentru prevenirea şi combaterea poluarii mediului înconjurãtor în localitãţile urbane şi rurale şi în cuprinsul teritoriului din jurul acestora, consiliile populare judeţene, municipale, orãşeneşti şi comunale vor lua urmãtoarele mãsuri: a) construirea de reţele de canalizare şi staţii pentru epurarea apelor uzate, treptat în toate localitãţile, precum şi mãrirea capacitãţii acestora pe mãsura introducerii şi extinderii alimentarii centralizate cu apa, într-o conceptie unitarã, pe baza de programe elaborate în acest scop; b) perfecţionarea organizãrii şi dirijarii circulaţiei, modernizarea mijloacelor de transport şi a cãilor de circulaţie; c) îmbunãtãţirea sistemului de colectare, transport şi neutralizare a deşeurilor şi reziduurilor menajere şi industriale, amenajarea de staţii pentru recuperarea şi valorificarea sau distrugerea acestora; d) dimensionarea potrivit normelor legale în vigoare, precum şi amplasarea grupata în ansamblurile de locuit, a terenurilor de sport, locurilor de joaca pentru copii, de agrement şi a spaţiilor verzi, asigurindu-se condiţii de liniste şi odihna locatarilor din jurul acestora. Depozitarea, aruncarea sau evacuarea reziduurilor menajere şi industriale în interiorul aşezãrilor omeneşti şi în jurul acestora sînt permise numai în locurile destinate acestui scop şi cu respectarea reglementãrilor legale. Folosirea transportului, manipularea şi depozitarea, în interiorul aşezãrilor omeneşti şi în jurul acestora, a substanţelor radioactive şi a celor puternic toxice, nu pot fi efectuate decît cu asigurarea unor condiţii speciale de prevenire a poluarii mediului înconjurãtor, stabilite de organele de specialitate. ART. 38 Este interzisã circulaţia mijloacelor de transport care elimina substanţe poluante peste limitele stabilite prin normele legale. Comitetele executive ale consiliilor populare, prin organele militiei, pot interzice temporar sau permanent accesul tuturor autovehiculelor sau numai a unor categorii de autovehicule în anumite zone aglomerate, de locuit sau destinate odihnei şi agrementului. ART. 39 Este interzisã producerea de zgomote cu intensitati peste limitele admisibile stabilite prin normele legale. De asemenea, este interzisã desfãşurarea în zonele de locuit de activitãţi în aer liber sau în spaţii amenajate neizolate fonic corespunzãtor, care prin zgomotul ce-l produc pot dãuna liniştii şi odihnei locatarilor. Organizaţiile de stat, cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti precum şi persoanele fizice, sînt obligate, în sfera lor de activitate sa ia mãsuri pentru reducerea sub limitele admisibile a intensitatii zgomotului produs de instalaţiile şi utilajele industriale şi de construcţii, mijloacele de transport şi orice alte surse producãtoare de zgomot continuu sau intermitent. ART. 40 Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, municipale, orãşeneşti şi comunale vor avea în vedere realizarea treptata a devierii circulaţiei de mare intensitate în afarã zonelor populate, precum şi a altor mãsuri şi lucrãri pentru reducerea zgomotului produs de mijloacele de transport. ART. 41 Organele de stat care, potrivit legii, efectueazã controlul nivelului de zgomot produs de mijloacele de transport, dispozitive şi instalaţii de orice fel vor autoriza funcţionarea acestora numai dacã sînt întrunite condiţiile tehnice de protecţie impotriva zgomotului. CAP. 3 Sarcini ce revin organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat, organizaţiilor cooperatiste şi altor organizaţii obşteşti ART. 42 Înfãptuirea politicii partidului şi statului cu privire la protecţia mediului înconjurãtor se realizeazã de organele şi organizaţiile de stat, cooperatiste şi celelalte organe şi organizaţii obşteşti. ART. 43 Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti, care au în subordine unitãţi economice şi sociale a cãror activitate poate dãuna mediului înconjurãtor, au urmãtoarele sarcini: a) sa stabileascã şi sa aplice mãsurile ce se impun pentru desfãşurarea activitãţii unitãţilor existente, cu respectarea normelor legale de protecţie a mediului înconjurãtor; b) sa asigure, pentru noile unitãţi sau dezvoltarea celor existente, concomitent cu desfãşurarea lucrãrilor de cercetare şi proiectare a tehnologiilor de producţie, determinarea cu precizie a nocivitatii poluantilor rezultaţi, precum şi stabilirea şi includerea în proiecte a procedeelor de reţinere sau neutralizare a acestora; c) sa ia mãsuri ca la stabilirea amplasamentelor pentru noile unitãţi de producţie sa se asigure protejarea cu precãdere, a zonelor de locuit din asezarile omeneşti; d) sa asigure în calitate de beneficiari de investiţii, mijloacele materiale şi financiare pentru realizarea lucrãrilor şi mãsurilor necesare protecţiei mediului înconjurãtor, precum şi pentru urmãrirea emisiilor de poluanti la sursa; e) sa ia mãsuri ca, la întocmirea graficelor de eşalonare a investiţiilor şi în executarea acestora, constructorii şi beneficiarii sa stabileascã şi sa realizeze darea în funcţiune a mijloacelor pentru protecţia mediului înconjurãtor concomitent cu obiectivele, capacitatile şi acţiunile de investiţii productive sau social-culturale; f) sa asigure funcţionarea la parametrii proiectati şi perfecţionarea instalaţiilor, utilajelor şi dispozitivelor de protecţie a mediului înconjurãtor; g) sa ia mãsuri ca personalul unitãţilor din subordine sa-şi însuşeascã cunoştinţele de protecţie a mediului înconjurãtor în legatura cu activitãţile pe care le desfãşoarã. ART. 44 Conducerile ministerelor şi celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti, conducerile organizaţiilor socialiste, precum şi comitetele executive ale consiliilor populare, care au în subordine unitãţi ce desfãşoarã activitãţi economico-sociale, rãspund direct de respectarea prevederilor legale privind conservarea, folosirea raţionalã şi regenerarea resurselor naturale, de gãsirea cãilor pentru readucerea în circuitul economic a deşeurilor şi reziduurilor valorificabile, de echiparea unitãţilor cu instalaţii pentru reţinerea şi neutralizarea poluantilor precum şi de asigurarea respectãrii celorlalte dispoziţii legale privind protecţia mediului înconjurãtor. ART. 45 Ministerul Sãnãtãţii are urmãtoarele sarcini cu privire la protecţia mediului înconjurãtor: a) urmãreşte evoluţia stãrii de sãnãtate a populaţiei în relatie cu modificãrile calitãţii factorilor mediului înconjurãtor şi ia mãsurile care se impun, potrivit legii; b) stabileşte, din punct de vedere al protecţiei sãnãtãţii populaţiei norme de igiena privind limitele maxime admisibile ale substanţelor poluante şi ale zgomotului din mediul înconjurãtor, precum şi condiţiile de potabilitate a apei destinate satisfacerii nevoilor populaţiei; c) stabileşte, împreunã cu Consiliul naţional al apelor, reglementãri necesare în aplicarea legii şi norme tehnice pentru protecţia sanitarã a surselor şi instalaţiilor centrale de alimentare cu apa potabilã; d) stabileşte, împreunã cu Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii şi Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei, norme de instituire a perimetrelor de protecţie a staţiunilor balneare şi climatice, precum şi de protecţie a fondului balnear; e) propune organelor competente mãsuri de prevenire şi combatere a poluarii mediului înconjurãtor în vederea protejãrii sãnãtãţii populaţiei; f) controleazã prin organele sale de specialitate respectarea normelor de igiena privind mediul înconjurãtor. ART. 46 Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor stabileşte norme tehnice şi reglementãri necesare în aplicarea legii şi asigura controlul în domeniul protecţiei solului, utilizãrii pesticidelor şi altor substanţe chimice în procesele de producţie din agricultura, al protecţiei fondului piscicol şi al aplicãrii mãsurilor fitosanitare şi sanitar-veterinare. ART. 47 Consiliul naţional al apelor stabileşte norme tehnice cu privire la calitatea apelor, reglementeazã condiţiile de autorizare a evacuarii şi injectarii de ape uzate şi alte materii care pot produce poluarea apelor, urmãreşte sistematic calitatea apelor şi exercita în condiţiile legii, controlul aplicãrii mãsurilor de gospodãrire şi de protecţie a calitãţii apelor. ART. 48 Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei stabileşte mãsurile necesare pentru protecţia zãcãmintelor minerale utile şi asigura controlul respectãrii normelor de protecţie a subsolului. ART. 49 Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii stabileşte norme tehnice şi reglementãri necesare în aplicarea legii şi asigura controlul cu privire la protecţia pãdurilor, a celeilalte vegetatii terestre şi acvatice din cuprinsul fondului forestier, a fondului de vinatoare şi a celui de pescuit din apele curgãtoare şi lacurile de munte, inclusiv cele de acumulare, precum şi cu privire la utilizarea în silvicultura a pesticidelor şi a altor substanţe chimice nocive. ART. 50 Academia Republicii Socialiste România stabileşte normele specifice privind conservarea, întreţinerea, explorarea ştiinţificã şi paza rezervaţiilor şi monumentelor naturii şi, împreunã cu comitetele executive ale consiliilor populare, asigura controlul respectãrii dispoziţiilor legale în acest domeniu. ART. 51 Comitetul de Stat pentru Energia Nucleara stabileşte norme tehnice şi reglementãri necesare în aplicarea legii şi asigura controlul respectãrii prevederilor legale cu privire la protecţia mediului înconjurãtor impotriva poluarii radioactive. ART. 52 Ministerul Industriei Chimice va stabili şi aplica tehnologii imbunatatite de producere a carburantilor şi lubrifiantilor, actualizind standardele de calitate a acestora, potrivit normelor de prevenire a poluarii aerului. Ministerul Industriei Chimice, în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor şi Ministerul Sãnãtãţii, va organiza cercetarea şi producerea de pesticide cu un grad cît mai redus de nocivitate pentru om şi mediul înconjurãtor şi de remanenta în sol sau în produsele agroalimentare. ART. 53 Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini-Unelte şi Electrotehnicii şi Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini Grele, împreunã cu celelalte ministere şi organe centrale interesate, vor lua mãsuri pentru asimilarea şi producerea în ţara a utilajelor, instalaţiilor şi dispozitivelor de protecţie a mediului înconjurãtor şi a aparatelor de mãsura şi control al poluarii mediului. ART. 54 Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, în colaborare cu ministerele, alte organe centrale, Academia Republicii Socialiste România, celelalte academii de ştiinţa şi cu instituţiile de învãţãmînt superior, asigura pe baza de programe prioritare, dezvoltarea cercetãrilor cu privire la protecţia mediului înconjurãtor. Prin aceste programe vor fi promovate în special, tehnologii de producţie prin care sa se reducã poluarea la sursa, procedee de recuperare şi valorificare a substanţelor reziduale utilizabile, procedee eficiente de reţinere sau neutralizare a poluantilor, precum şi cercetãri privind cunoaşterea mecanismelor echilibrului ecologic. ART. 55 Ministerul Educaţiei şi Învãţãmîntului ia mãsuri ca prin programele analitice ale învãţãmîntului de toate gradele sa se asigure predarea, în mod corespunzãtor, de cunoştinţe referitoare la prevenirea şi combaterea poluarii mediului înconjurãtor, precum şi la ocrotirea naturii. Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste va asigura, potrivit atribuţiilor sale, desfãşurarea unei activitãţi sistematice de informare şi educare a oamenilor muncii de la oraşe şi sate în scopul cunoaşterii cãilor şi mijloacelor de prevenire şi combatere a poluarii mediului înconjurãtor, pentru pãstrarea şi apãrarea frumusetilor naturale ale tarii. ART. 56 Ministerul de Interne, prin organele de specialitate ale militiei, asigura controlul concentratiei poluantilor din gazele esapate şi intensitatea zgomotului produs de autovehicule la garaje, ateliere de reparaţii şi întreţinere şi pe drumurile publice, retinind certificatele de înmatriculare a autovehiculelor care depãşesc normele legale de protecţie a mediului, pînã la înlãturarea cauzelor care au determinat aceasta şi luind mãsuri în vederea aplicãrii şi a altor sancţiuni legale. ART. 57 Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, municipale, orãşeneşti şi comunale, în domeniul protecţiei mediului înconjurãtor, au urmãtoarele sarcini: a) adopta, în colaborare cu organele centrale de specialitate, mãsurile ce se impun pentru protecţia mediului înconjurãtor în raza lor teritorial-administrativã; b) controleazã modul cum organizaţiile socialiste îndeplinesc mãsurile stabilite şi folosesc fondurile de investiţii destinate protejãrii şi îmbunãtãţirii calitãţii factorilor de mediu; c) adopta mãsurile ce se impun a fi luate în condiţiile specifice, pentru protecţia calitãţii factorilor naturali şi a celor creati prin activitãţi umane ai mediului înconjurãtor din interiorul aşezãrilor omeneşti şi în jurul acestora; d) organizeazã şi controleazã aplicarea mãsurilor de salubrizare a oraşelor şi comunelor, de amenajare şi întreţinere a spaţiilor verzi, a parcurilor, oglinzilor de apa, strazilor, drumurilor şi a podurilor şi altele; e) analizeazã modul cum se aplica prevederile legale cu privire la protecţia mediului înconjurãtor şi raporteazã periodic, consiliilor populare. ART. 58 Se recomanda Uniunii Generale a Sindicatelor şi celorlalte organizaţii obşteşti sa militeze pentru formarea unei opinii de masa în rindurile oamenilor muncii şi sa participe la activitatea de control obştesc în domeniul protecţiei mediului înconjurãtor. ART. 59 Se recomanda Uniunii Tineretului Comunist şi Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor sa organizeze acţiuni pentru cunoaşterea de cãtre tineret şi copii a surselor de degradare a mediului şi a mijloacelor de combatere şi sa sprijine efectiv organele şi organizaţiile de stat şi cooperatiste pentru luarea mãsurilor privind protecţia mediului înconjurãtor. ART. 60 Presa, radioul şi televiziunea vor asigura informarea larga a publicului cu privire la fenomenele de poluare a mediului înconjurãtor şi la mãsurile necesare pentru înlãturarea lor, contribuind la crearea unui puternic curent de opinie şi desfasurind o activitate educativã susţinutã în acest domeniu. ART. 61 Organele împuternicite de lege sa exercite controlul aplicãrii mãsurilor pentru protecţia mediului înconjurãtor pot dispune oprirea functionarii unor obiective economico-sociale, total sau parţial, în situaţiile şi pe timpul în care poluarea produsã de acesta depãşeşte limitele legale şi ameninta grav sãnãtatea populaţiei sau creeazã pagube economiei naţionale. Întreruperea functionarii va fi precedatã de anunţarea organului în subordinea cãruia se afla obiectivul respectiv. Luarea mãsurilor de întrerupere a functionarii nu exclude posibilitatea aplicãrii altor sancţiuni prevãzute de lege. CAP. 4 Coordonarea activitãţii de protecţie a mediului înconjurãtor ART. 62 În scopul coordonãrii şi îndrumãrii în mod unitar a activitãţilor de protecţie a mediului înconjurãtor se înfiinţeazã Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor, organ central de specialitate, larg reprezentativ, subordonat Consiliului de Miniştri. ART. 63 Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor analizeazã rezultatele acţiunilor întreprinse pentru protecţia mediului înconjurãtor şi prezintã Consiliului de Miniştri propuneri cu privire la direcţiile şi principalele mãsuri de imbunatatire a activitãţii de protecţie a mediului. ART. 64 Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor prezintã Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România rapoarte cu privire la realizarea politicii partidului şi statului în domeniul protecţiei mediului înconjurãtor. ART. 65 Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor are, în principal, urmãtoarele atribuţii: a) coordoneazã şi sprijinã activitatea desfasurata de cãtre organele centrale şi locale ale administraţiei de stat în domeniul protecţiei mediului înconjurãtor; b) întocmeşte, cu sprijinul celorlalte organe centrale, studii cu privire la mediul înconjurãtor, la stadiul aplicãrii şi la eficienta mãsurilor de protecţie a mediului şi prezintã propuneri de imbunatatire a activitãţii în acest domeniu; c) elaboreazã, pe baza prognozelor, programe de ansamblu cu privire la protecţia mediului înconjurãtor şi indruma ministerele şi celelalte organe centrale în elaborarea programelor pentru protecţia mediului înconjurãtor în domeniile de activitate de care rãspund; d) avizeazã actele normative privind protecţia mediului înconjurãtor elaborate de cãtre organele centrale ale administraţiei de stat şi poate iniţia proiecte de acte normative în acest domeniu; e) coordoneazã elaborarea de cãtre ministere şi celelalte organe centrale a normelor tehnice de competenta lor şi stabileşte, cu sprijinul acestora, normele tehnice de aplicabilitate generalã cu privire la protecţia mediului înconjurãtor; f) stabileşte, pe baza propunerilor organelor centrale şi locale de stat cu sarcini de control în domeniul protecţiei mediului înconjurãtor, sistemul de supraveghere, prin metode unitare, a calitãţii factorilor de mediu, pe întreg teritoriul tarii; g) urmãreşte şi analizeazã modul în care organele centrale şi locale ale administraţiei de stat realizeazã sarcinile ce le revin cu privire la protecţia mediului înconjurãtor; h) avizeazã propunerile de atribuire sau retragere a calitãţii de rezervatie ori monument al naturii şi aproba desfãşurarea de activitãţi în legatura cu acestea, potrivit prevederilor legii; i) întreţine, în domeniul sau de activitate, relaţii de colaborare şi cooperare cu organizaţii similare din alte state şi cu organizaţii internaţionale; asigura, împreunã cu organele şi instituţiile ce desfãşoarã activitãţi în domeniul protecţie mediului înconjurãtor, pregãtirea şi participarea la acţiuni internaţionale de specialitate, precum şi aplicarea convenţiilor internaţionale în legatura cu protecţia mediului la care ţara noastrã este parte. ART. 66 Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor este alcãtuit din 70-80 membri. În consiliul naţional sînt numiţi oameni de ştiinţa, cercetãtori, proiectanţi, cadre didactice, medici, ingineri şi alţi specialişti a cãror activitate este legatã de problemele protecţiei mediului înconjurãtor, reprezentanţi ai conducerilor unor ministere, altor organe centrale, ai Academiei Republicii Socialiste România, ai academiilor de ştiinţe şi ai unor organe centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi altor organizaţii obşteşti, precum şi unii membri ai organelor teritoriale pentru protecţia mediului înconjurãtor. Componenta şi modul de funcţionare a consiliului naţional se stabilesc, la propunerea Consiliului de Miniştri, prin decret al Consiliului de Stat. ART. 67 Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor îşi desfãşoarã lucrãrile în plen şi în comisii de specialitate. ART. 68 Componenta consiliilor de specialitate se aproba în plenul Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor. ART. 69 Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor are în coordonarea sa un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar al consiliului, care, împreunã cu preşedinţii comisiilor de specialitate, alcãtuiesc Biroul executiv al Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor. Preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor se numesc prin decret al Consiliului de Stat. ART. 70 Pentru îndrumarea şi coordonarea activitãţii privind protecţia mediului înconjurãtor pe raza teritorial-administrativã a judeţelor şi a municipiului Bucureşti, se înfiinţeazã comisii pentru protecţia mediului înconjurãtor, organe subordonate Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor şi comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti. Comisiile pentru protecţia mediului înconjurãtor sînt numite prin hotãrîri ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti. Preşedinţii comisiilor se numesc dintre vicepreşedinţii comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti. În comisiile pentru protecţia mediului înconjurãtor sînt numiţi oameni de ştiinţa, cadre de cercetare, de proiectare şi didactice, medici, ingineri şi alţi specialişti a cãror activitate este legatã de problemele protecţiei mediului înconjurãtor, precum şi cadre de conducere ale organelor şi organizaţiilor de stat, cooperatiste şi altor organizaţii obşteşti. ART. 71 Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru protecţia mediului înconjurãtor au urmãtoarele atribuţii principale: a) coordoneazã şi indruma activitatea de protecţie a mediului înconjurãtor pe raza teritorial-administrativã a judeţelor şi a municipiului Bucureşti; b) întocmesc, cu sprijinul altor organe din unitatea teritorial-administrativã, studii cu privire la evoluţia calitãţii factorilor de mediu şi fac propuneri de mãsuri, pe care le supun aprobãrii comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti; c) urmãresc şi analizeazã modul în care organizaţiile socialiste ce desfãşoarã activitate pe raza teritorial-administrativã a judeţelor şi a municipiului Bucureşti realizeazã sarcinile ce le revin cu privire la protecţia mediului înconjurãtor; d) sprijinã organizaţiile socialiste din unitatea teritorial-administrativã în determinarea cauzelor care duc la modificarea mediului înconjurãtor şi în stabilirea soluţiilor pentru înlãturarea acestora; e) examineazã, sub raportul protecţiei mediului înconjurãtor, planurile de sistematizare teritorialã, şi a localitãţilor urbane şi rurale de pe cuprinsul unitãţii teritorial-administrative şi prezintã propuneri comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti; f) urmãresc şi sprijinã aplicarea mãsurilor de conservare, întreţinere şi paza a rezervaţiilor şi monumentelor naturii. ART. 72 Consiliul naţional şi comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti analizeazã, în plenul lor, modul în care se respecta normele legale cu privire la protecţia mediului înconjurãtor şi, în cazul cînd constata abateri, dau indicaţii obligatorii organizaţiilor socialiste care au încãlcat reglementãrile în vigoare, pentru luarea de mãsuri în vederea respectãrii legii, sesizind totodatã organele competente sa ia mãsuri de aplicare a sancţiunilor legale. CAP. 5 Sancţiuni ART. 73 Încãlcarea dispoziţiilor legale cu privire la protecţia mediului înconjurãtor atrage rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz. ART. 74 Constituie contravenţie, dacã faptele nu sînt sãvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, sînt considerate infracţiuni, încãlcarea dispoziţiilor prevãzute în art. 10 alin. 1, art. 15, art. 18, art. 20 alin. 1, art. 24 alin. 2, art. 25 alin. 3, art. 26, art. 28, art. 29, art. 32, art. 33, art. 39 alin. 3 şi art. 41, de cãtre cei cãrora le revin sarcini în legatura cu luarea mãsurilor sau cu respectarea obligaţiilor la care se referã aceste dispoziţii. Contravenţiile sãvîrşite prin încãlcarea dispoziţiilor art. 10 alin. 1, art. 18, art. 24 alin. 2, art. 25 alin. 3, art. 26, art. 28, art. 29, art. 33, art. 39 alin. 3 şi art. 41 se sancţioneazã cu amenda de la 1.000 la 5.000 lei, iar cele sãvîrşite prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15, art. 20 alin. 1, şi art. 32 se sancţioneazã cu amenda de la 3.000 la 10.000 lei. Sancţiunile pot fi aplicate şi persoanelor juridice. ART. 75 Contravenţiile prevãzute în art. 74 se constata de personalul de specialitate anume împuternicit al organelor centrale care au, potrivit legii, sarcini de control în domeniul protecţiei mediului înconjurãtor, al comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, de primari, precum şi de cãtre ofiţeri şi subofiteri de militie. Odatã cu constatarea contravenţiei agentul constatator aplica şi sancţiuni. ART. 76 Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicãrii acestuia. Plîngerea, însoţitã de copia de pe procesul-verbal, se depune la organul din care face parte agentul constatator, care o înainteazã spre soluţionare judecãtoriei în a carei raza teritorialã s-a savirsit contravenţia. În mãsura în care prezenta lege nu dispune, contravenţiilor prevãzute în art. 74 le sînt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. ART. 77 Evacuarea în atmosfera a substanţelor dãunãtoare sub forma de gaze, vapori, aerosoli, particule solide, precum şi producerea de zgomote peste limitele stabilite de normele legale, care pun în pericol sãnãtatea ori integritatea corporalã a oamenilor sau produc pagube economiei naţionale, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. ART. 78 Depozitarea, aruncarea ori evacuarea reziduurilor menajere sau a celor industriale, fãrã respectarea normelor legale, dacã prin aceasta se pune în pericol sãnãtatea ori integritatea corporalã a oamenilor sau se produce o paguba economiei naţionale, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda. ART. 79 Încãlcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 8 alin. 2, art. 10 alin. 2 şi 3, art. 14 alin. 1 şi 2, precum şi a celor cuprinse în art. 36 alin. 2, constituie infracţiune ce se pedepseşte, dupã caz, potrivit art. 248 sau 249 din Codul penal, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai grava. CAP. 6 Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 80 La obiectivele economico-sociale şi capacitatile de producţie aflate în funcţiune la data intrãrii în vigoare a prezentei legi fãrã a avea asigurate condiţii tehnice pentru protejarea calitãţii mediului înconjurãtor, se vor construi, extinde sau aduce în stare de funcţionare corespunzãtoare, dupã caz, instalaţiile sau dispozitivele necesare combaterii poluarii mediului înconjurãtor, în mod eşalonat, potrivit unor programe elaborate în acest scop de cãtre organele centrale şi locale interesate, cu acordul Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor. Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurãtor va urmãri modul în care organele centrale şi locale aduc la îndeplinire programele stabilite. ART. 81 Rezervaţiile şi monumentele naturii, declarate astfel prin dispoziţii legale pînã la intrarea în vigoare a prezentei legi, îşi pãstreazã aceasta calitate. ART. 82 Prevederile prezentei legi intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. ---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
