Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 90 din 23 decembrie 1993 pentru ratificarea Acordului dintre Romania si Statul Kuwait privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor, precum si a protocolului la acest acord, semnate la Kuwait la 21 mai 1991
EMITENT: Parlamentul Romaniei PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 313 din 29 decembrie 1993
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul dintre României şi Statul Kuwait privind promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, precum şi protocolul la acest acord, semnate la 21 mai 1991.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 10 decembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 decembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
RADU BERCEANU
ACORD
între România şi Statul Kuwait privind promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor
România şi Statul Kuwait (denumite în cele ce urmeazã, împreunã, statele contractante şi, fiecare, un stat contractant),
în dorinta de a întãri cooperarea economicã existenta între cele doua state şi de a crea condiţii favorabile pentru investiţiile investitorilor unui stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant,
recunoscind ca încurajarea şi protejarea reciprocã a acestor investiţii, pe baza de acorduri internaţionale, va conduce la stimularea iniţiativei de afaceri şi la creşterea prosperitatii în cele doua state contractante,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1
Definiţii
În sensul acestui acord:
(1) Termenul investiţie desemneazã orice fel de active deţinute sau controlate direct sau indirect de cãtre un investitor al unui stat contractant şi investite pe teritoriul celuilalt stat contractant, în conformitate cu legile şi reglementãrile acelui stat. Fãrã a restringe noţiunea generalã de mai sus, termenul investiţie va include:
a) proprietatea mobila şi imobilã, precum şi orice alte drepturi reale ca ipoteci, privilegii, garanţii, uzufruct şi drepturi similare;
b) acţiuni, obligaţiuni şi alte forme de participare, directa sau indirecta, în societãţi constituite pe teritoriul unui stat contractant;
c) împrumuturile aprobate, asociate cu investiţii şi certificate de proprietate, emise de guvernul unuia dintre statele contractante;
d) veniturile reinvestite, datoriile care pot fi convertite în investiţii, alte drepturi de creanta şi alte drepturi referitoare la prestãri avînd o valoare financiarã;
e) drepturi de proprietate intelectualã şi industriala incluzind, dar nu limitate la, drepturi decurgind din: drepturi de autor, mãrci de comerţ, brevete, design industrial, know-how, nume comerciale, goodwill şi alte drepturi de proprietate industriala;
f) orice drept conferit prin lege sau contract şi orice licenţe şi autorizaţii eliberate conform legii, inclusiv drepturile de a prospecta, a explora, a extrage, a dobîndi sau a utiliza resurse naturale, inclusiv cele din zonele maritime ţinînd de jurisdicţia unuia dintre statele contractante şi drepturile de a fabrica, a folosi şi a vinde produse.
Orice modificare a formei în care sînt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiţie.
(2) Termenul investitor înseamnã:
a) cu privire la România: orice unitate economicã romana avînd personalitate juridicã;
b) cu privire la Statul Kuwait: orice persoana fizica sau juridicã, inclusiv Guvernul Statului Kuwait. Persoana fizica înseamnã o persoana care are cetãţenie kuweitiana, în conformitate cu legile Statului Kuwait.
(3) Termenul persoana juridicã înseamnã:
a) cu privire la România: orice entitate economicã, constituitã în România în conformitate cu legea romana; b) cu privire la Statul Kuwait:
(i) orice entitate constituitã în conformitate cu legile Statului Kuwait şi recunoscuta ca persoana juridicã conform acestora, cum sînt instituţii, fonduri de dezvoltare, întreprinderi, agenţii, cooperative, asociaţii, corporatii, autoritãţi, fundaţii, societãţi, firme, stabilimente, organizaţii şi asociaţii de afaceri sau entitãţi similare, indiferent dacã rãspunderile lor sînt limitate sau nu;
(ii) entitãţi juridice constituite conform legii oricãrui stat care sînt, direct sau indirect, deţinute sau controlate de investitori ai Statului Kuwait şi care au sediul activitãţilor economice reale pe teritoriul Statului Kuwait. Unui investitor, în conformitate cu acest subparagraf, i se poate solicita sa prezinte probe în legatura cu aceasta deţinere sau control, în vederea recunoaşterii de cãtre autoritãţile competente din România în calitate de investitor al Statului Kuwait.
(4) Termenul deţine sau controleazã înseamnã proprietatea sau controlul exercitat prin subsidiari sau afiliati, oriunde ar avea sediul.
(5) Termenul participatii directe desemneazã participatiile deţinute de cãtre un investitor al unui stat contractant într-o societate sau activitate economicã situata pe teritoriul celuilalt stat contractant.
(6) Termenul participatii indirecte desemneazã participatiile deţinute de cãtre o societate avîndu-şi sediul social pe teritoriul unui stat contractant, într-o alta societate sau activitate economicã situata tot pe acest teritoriu, cînd aceasta prima societate este constituitã cu participaţia la capital a unui investitor al celuilalt stat contractant.
(7) Termenul venituri desemneazã sumele produse de o investiţie şi, în special, dar nu exclusiv, include beneficii, dobinzi, sporuri de capital, dividende, redevenţe, prime de conducere, drepturi de asistenta tehnica sau alte onorarii, indiferent de forma în care este plãtit venitul.
(8) Termenul activitãţi asociate include organizarea, controlul, funcţionarea, menţinerea şi dispunerea de persoane juridice, filiale, agenţii, oficii, fabrici sau alte facilitãţi pentru desfãşurarea activitãţii, dobindirea, folosirea, protecţia şi dispoziţia asupra proprietãţii de orice fel, incluzind drepturile de proprietate intelectualã şi industriala, şi luarea cu împrumut de fonduri, cumpãrarea şi emiterea de acţiuni, precum şi cumpãrarea de valuta strãinã pentru importuri, în conformitate cu legile şi reglementãrile statului gazda.
ART. 2
Promovarea şi protejarea investiţiilor
(1) Fiecare stat contractant se angajeazã sa creeze şi sa menţinã un cadru favorabil pentru investiţiile investitorilor celuilalt stat contractant, atît cele existente, cît şi cele noi, precum şi pentru veniturile reinvestite şi va permite, în aplicarea legilor şi reglementãrilor sale, ca astfel de investiţii sa fie realizate şi dobîndite pe teritoriul sau. În orice caz, acestor investiţii li se va acorda un tratament just şi echitabil.
(2) Nici unul dintre statele contractante nu va afecta, în nici un fel, prin mãsuri arbitrare, nerezonabile sau discriminatorii, conducerea, menţinerea sau folosirea investiţiilor realizate pe teritoriul sau de cãtre investitori ai celuilalt stat contractant.
(3) Fiecare stat contractant se va strãdui sa adopte şi sa aplice mãsurile necesare pentru acordarea de facilitãţi, stimulente şi alte forme de încurajare corespunzãtoare pentru investiţiile realizate de investitorii celuilalt stat contractant.
(4) Investitorii fiecãrui stat contractant vor avea dreptul sa apeleze la autoritãţile competente din statul gazda pentru obţinerea facilitãţilor, stimulentelor şi a altor forme de încurajare, iar statul gazda le va acorda intreaga asistenta, consimţãmîntul, aprobãrile, licentele şi autorizaţiile în mãsura, termenii şi condiţiile care vor fi stabilite de legile şi reglementãrile statului gazda.
(5) În ceea ce priveşte politica sa în domeniul impozitelor, fiecare stat contractant se va strãdui sa acorde un tratament just şi echitabil investiţiilor investitorilor celuilalt stat contractant.
(6) Pentru realizarea obiectivelor acestui acord, statele contractante vor incuraja şi facilita formarea de entitãţi juridice corespunzãtoare de cãtre investitorii oricãrui stat contractant în vederea stabilirii, dezvoltãrii şi executãrii de obiective de investiţii în diferite sectoare ale economiei, în conformitate cu legile şi reglementãrile celuilalt stat contractant.
(7) Investitorilor fiecãrui stat contractant li se va permite sa angajeze personal de conducere şi tehnic superior, la alegerea lor, indiferent de naţionalitate, în mãsura permisã de legislaţia statului gazda. Statele contractante vor pune la dispoziţie toate facilitãţile necesare, inclusiv asigurarea de vize şi permise de şedere pentru acest personal de conducere şi tehnic, precum şi pentru familiile lor, în conformitate cu legile şi reglementãrile celor doua state contractante.
(8) O data stabilite, investiţiile nu vor fi supuse în ţara gazda unor cerinţe suplimentare de performanta care sa împiedice extinderea operaţiunilor lor sau dezvoltarea investiţiilor.
(9) Fiecare stat contractant recunoaşte ca, pentru a menţine un cadru favorabil pentru investiţiile de pe teritoriul lor ale investitorilor celuilalt stat contractant, trebuie sa asigure mijloace eficiente de sustinere a pretenţiilor şi drepturilor în legatura cu acordurile de investiţii, autorizaţiile pentru investiţii şi proprietãţi. Fiecare stat contractant nu va impiedica dreptul investitorilor celuilalt stat contractant de a avea acces, direct sau prin reprezentare legalã, la tribunalele sale judiciare, tribunalele şi instituţiile sale administrative, precum şi la orice organisme care exercita o autoritate de jurisdicţie.
(10) Fiecare stat contractant se va strãdui sa menţinã condiţii de competiţie libera pentru investiţiile investitorilor celuilalt stat contractant.
(11) Fiecare stat contractant va publica toate legile, reglementãrile şi instrucţiunile care sînt legate sau afecteazã investiţiile pe teritoriul sau ale investitorilor celuilalt stat contractant.
12) Fiecare stat contractant va respecta orice obligaţie pe care şi-ar putea-o asuma în legatura cu investiţiile investitorilor celuilalt stat contractant.
ART. 3
Tratamentul naţiunii celei mai favorizate
(1) Fiecare stat contractant va acorda investiţiilor efectuate pe teritoriul sau de cãtre investitori ai celuilalt stat contractant un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care îl acorda în situaţii asemãnãtoare investiţiilor investitorilor oricãrui stat terţ.
(2) Fiecare stat contractant va acorda investitorilor celuilalt stat contractant, în ceea ce priveşte despãgubirea, transferurile, conducerea, întreţinerea, utilizarea, dobindirea sau dispunerea privind investiţiile lor sau cu privire la orice alte activitãţi asociate, un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care îl acorda investitorilor oricãrui stat terţ.
ART. 4
Prevederile acestui acord referitoare la acordarea unui tratament nu mai puţin favorabil decît cel acordat de cãtre un stat contractant investitorilor oricãrui stat terţ nu vor fi interpretate în sensul de a obliga un stat contractant sa extindã asupra investitorilor celuilalt stat contractant beneficiul oricãrui tratament, preferinta sau privilegiu rezultind din:
a) orice uniune vamalã, prezenta sau viitoare, o uniune economicã, o zona de liber schimb, un acord internaţional similar sau alte forme de aranjamente de cooperare regionale sau subregionale, la care oricare dintre statele contractante este sau ar putea sa devinã parte; sau
b) orice acord internaţional, regional sau subregional sau alt aranjament referitor, în totalitate sau în principal, la impozitare sau orice legislaţie interna referitoare, în totalitate sau în principal, la impozitare.
ART. 5
Despãgubirea pentru daune sau pierderi
Investitorii unui stat contractant ale cãror investiţii au suferit pierderi ca urmare a unui rãzboi sau altui conflict armat, unei stãri de urgenta nationala, revoltei, insurectiei, tulburarilor sau altor evenimente similare, inclusiv pierderi ocazionate de rechizitionarea pe teritoriul celuilalt stat contractant, vor primi de la acest din urma stat contractant despãgubirea necesarã care trebuie sa acopere pierderile suferite. Sumele privind aceste despãgubiri vor fi liber transferabile.
ART. 6
Sechestrarea şi confiscarea
(1) Investiţiile investitorilor unui stat contractant se vor bucura de deplina protecţie şi securitate pe teritoriul celuilalt stat contractant.
(2) Fãrã a restringe caracterul general al paragrafului (1), investiţiile investitorilor unui stat contractant nu vor fi supuse sechestrãrii, confiscãrii sau altor mãsuri similare decît pe baza unei proceduri legale corespunzãtoare.
ART. 7
Nationalizarea sau exproprierea
(1) Investiţiile efectuate de cãtre investitori ai unui stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant nu vor fi expropriate, naţionalizate sau supuse altor mãsuri avînd un efect similar, decît dacã sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) mãsurile nu sînt discriminatorii;
b) mãsurile sînt adoptate în interesul public şi printr-o procedura legalã;
c) este prevãzutã o procedura adecvatã pentru determinarea sumei şi a modalitatii de plata a despãgubirii, care trebuie sa fie prompta, adecvatã şi efectivã.
(2) Aceasta despãgubire va fi calculatã şi determinata în conformitate cu principiile recunoscute de evaluare, cum ar fi valoarea justa de piata a investiţiei imediat înainte sau la data cînd a fost anunţatã decizia de nationalizare sau expropriere sau cînd aceasta a devenit cunoscutã public, luindu-se în considerare evaluarea cea mai favorabilã. Cînd valoarea de piata nu poate fi stabilitã cu usurinta, despãgubirea va fi stabilitã pe baza unor principii echitabile, tinindu-se seama, printre altele, de capitalul investit, aprecierea acestuia, veniturile curente, goodwill, valoarea de înlocuire şi alţi factori pertinenţi.
La cererea investitorului în cauza, cuantumul despãgubirii va putea fi revizuit de un tribunal sau alt organ competent din statul gazda. Cuantumul despãgubirii stabilite definitiv va fi plãtit imediat investitorului în valute liber convertibile şi se va permite liberul transfer al acestuia fãrã intirziere. În situaţia în care plata despãgubirii intirzie, despãgubirea va include o dobinda la nivelul curent LIBOR.
(3) Cînd un stat contractant nationalizeaza sau expropriaza investiţia unei persoane juridice care este constituitã sau autorizata potrivit legilor în vigoare pe teritoriul sau şi în care un investitor al celuilalt stat contractant deţine acţiuni, obligaţiuni sau alte drepturi sau interese, el va asigura ca se va primi despãgubire prompta, adecvatã şi efectivã, care se va putea transfera. Aceasta despãgubire va fi stabilitã şi plãtitã în conformitate cu prevederile paragrafului (2).
ART. 8
Transferurile
(1) În ceea ce priveşte investiţiile, fiecare stat contractant va garanta investitorilor celuilalt stat contractant transferul fãrã intirziere, în afarã teritoriului sau, al:
a) veniturilor din investiţii;
b) sumelor provenind din vînzarea, înstrãinarea sau lichidarea, totalã sau parţialã, a unei investiţii;
c) vãrsãmintelor efectuate pentru rambursarea creditelor pentru investiţii şi a dobinzilor cuvenite;
d) cistigurilor cetãţenilor celuilalt stat contractant provenind din munca şi serviciile prestate de ei în legatura cu o investiţie realizatã pe teritoriul sau;
e) sumelor utilizate pentru conducerea investiţiei;
f) fondurilor necesare pentru întreţinerea investiţiei; şi
g) despãgubirilor la care se face referire în art. 5 şi 7.
(2) Transferurile menţionate mai sus vor fi efectuate în valuta convertibilã în care a fost realizatã investiţia sau în orice alta valuta liber convertibilã, dacã s-a convenit astfel, la cursul de schimb în vigoare la data transferului.
(3) În sensul acestui acord, cursurile de schimb vor fi determinate conform cursurilor oficiale convenite cu Fondul Monetar Internaţional sau, cînd nu exista asemenea cursuri, conform cursurilor oficiale de schimb pentru Drepturile Speciale de Tragere sau dolari S.U.A. sau orice alta valuta convertibilã convenitã de statele contractante.
ART. 9
Subrogarea
Dacã un stat contractant (sau instituţia desemnatã de el) efectueazã plati unuia dintre investitorii sãi, în virtutea unei obligaţii de indemnizare sau a unei garanţii pe care şi-a asumat-o în legatura cu o investiţie sau o parte a acesteia, efectuatã pe teritoriul celuilalt stat contractant, ultimul stat contractant va recunoaşte:
a) transferul, fie ca efect al legii sau ca urmare a unei tranzacţii juridice, al oricãrui drept, pretentie şi obligaţie de la acest investitor cãtre primul stat contractant sau instituţia desemnatã de acesta; şi
b) ca primul stat contractant (sau instituţia desemnatã de acesta) este îndreptãţit, în virtutea subrogarii, sa exercite drepturile şi sa susţinã pretenţiile acelui investitor şi îşi va asuma obligaţiile legate de investiţie, inclusiv plata impozitelor şi a taxelor. Primul stat contractant este îndreptãţit, în mãsura în care doreşte, sa exercite orice astfel de drept sau pretentie în aceleaşi limite şi supus aceloraşi restrictii ca şi predecesorul sau în titlu.
ART. 10
Reglementarea diferendelor privind investiţiile
(1) Orice diferend între un stat contractant şi un investitor al celuilalt stat contractant privind o investiţie a acestui investitor pe teritoriul primului stat contractant va fi reglementat, pe cît posibil, prin consultãri şi negocieri între pãrţile la diferend.
(2) Dacã diferendul nu poate fi rezolvat în conformitate cu prevederile paragrafului (1) în termen de 3 luni de la data cererii pentru reglementare, atunci diferendul va fi supus spre rezolvare conform procedurilor specifice de soluţionare a diferendelor asupra cãrora un stat contractant şi un investitor al celuilalt stat contractant au cãzut de acord în prealabil.
(3) Dacã diferendele cu privire la cuantumul despãgubirii, potrivit art. 7, şi al transferurilor, conform art. 8, nu pot fi soluţionate în conformitate cu prevederile paragrafelor (1) şi (2), investitorul în cauza poate proceda astfel:
a) el poate supune diferendul spre reglementare tribunalelor locale; sau
b) el poate supune diferendul Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (centrul) pentru soluţionarea prin conciliere sau arbitraj, în conformitate cu procedura prevãzutã în Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, deschisã spre semnare la Washington la 18 martie 1965 (convenţia), dupã epuizarea cãilor locale de recurs, care nu trebuie sa depãşeascã 6 luni de la data primului act de procedura contencioasã pentru reglementarea diferendului de cãtre tribunalele locale.
(4) Alte diferende decît cele menţionate la paragraful (3) pot fi supuse spre soluţionare centrului prin acordul pãrţilor la diferend, dupã epuizarea cãilor interne de recurs.
(5) În cazul în care convenţia nu este aplicabilã, diferendul va fi supus spre rezolvare unui tribunal arbitral ad-hoc. Acest tribunal arbitral va fi constituit astfel:
a) Tribunalul arbitral va fi constituit pentru fiecare caz în parte. Fiecare parte la diferend va desemna un arbitru, iar cei doi arbitri vor numi un preşedinte care va fi cetãţean al unui stat terţ, care are relaţii diplomatice cu cele doua state contractante. Arbitrii vor fi desemnaţi în termen de 2 luni de la primirea cererii pentru arbitrare, iar preşedintele va fi numit în urmãtoarele 2 luni.
b) Dacã numirile nu au fost fãcute în perioadele menţionate mai sus, oricare parte la diferend poate invita pe secretarul general al centrului sa facã numirile necesare. Dacã secretarul general este împiedicat sa exercite aceasta funcţie sau dacã este cetãţean al unuia dintre statele contractante, vor fi aplicate mutatis mutandis procedurile prevãzute la paragraful (4) al art. 11.
c) Tribunalul arbitral îşi va stabili propria procedura. Deciziile sale vor fi adoptate cu majoritate de voturi. Aceste decizii vor fi definitive şi obligatorii. Fiecare stat contractant va asigura recunoaşterea şi executarea sentinţei arbitrale.
d) Fiecare parte la diferend va suporta cheltuielile pentru arbitrul sau şi ale reprezentanţilor sãi în procedurile arbitrale; cheltuielile privind preşedintele şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în pãrţi egale de cãtre cele doua pãrţi la diferend. Tribunalul poate, totuşi, în hotãrîrea sa sa decidã o proporţie diferita a costurilor care sa fie suportatã de una dintre pãrţi.
(6) Statul contractant care este parte la un diferend nu va invoca, în apãrarea sa, în nici un moment în timpul desfãşurãrii procedurilor menţionate la paragrafele (2) şi (3) sau în timpul executãrii hotãrîrii sau judecaţii respective:
a) imunitatea sa;
b) faptul ca investitorul a primit o despãgubire în baza unui contract de asigurare care acoperã în întregime sau parţial pagubele sau pierderile suferite.
(7) Nici unul dintre statele contractante nu va urmãri pe cai diplomatice un diferend supus arbitrajului, decît dacã celãlalt stat contractant nu a respectat sau nu a acţionat în conformitate cu hotãrîrea tribunalului arbitral.
ART. 11
Reglementarea diferendelor dintre statele contractante
(1) Orice diferend între statele contractante referitor la interpretarea sau aplicarea acestui acord se va rezolva, pe cît posibil, prin negocieri între cele doua state contractante.
(2) Dacã diferendul nu poate fi soluţionat astfel în termen de 6 luni de la începerea negocierilor, el va fi supus, la cererea oricãrui stat contractant, unui tribunal arbitral, în conformitate cu prevederile acestui articol.
(3) Tribunalul arbitral va fi constituit în modul urmãtor: în termen de 2 luni de la primirea cererii de arbitraj, fiecare stat contractant va numi cîte un membru al tribunalului. Cei doi membri vor alege un cetãţean al unui stat terţ, care are relaţii diplomatice cu cele doua state contractante şi care va acţiona ca preşedinte (denumit în cele ce urmeazã preşedinte ). Preşedintele va fi numit de statele contractante în termen de 3 luni de la data numirii celorlalţi doi membri.
(4) Dacã în perioadele menţionate în paragraful (3) oricare dintre arbitri sau preşedintele nu a fost numit, oricare dintre statele contractante poate adresa o cerere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie pentru a face numirea. Dacã, intimplator, acesta este cetãţean al unuia dintre statele contractante sau este împiedicat dintr-un alt motiv sa îndeplineascã aceasta funcţie, va fi invitat vicepreşedintele sa facã numirea. Dacã, intimplator, şi vicepreşedintele este cetãţean al unuia dintre statele contractante sau este împiedicat sa exercite aceasta funcţie, va fi invitat sa facã numirile necesare membrul Curţii Internaţionale de Justiţie care urmeazã imediat în grad şi care nu este cetãţean al unuia dintre statele contractante.
(5) Tribunalul arbitral va adopta hotãrîrea sa pe baza prevederilor acestui acord şi ale altor acorduri similare încheiate de statele contractante, precum şi dupã principiile şi normele generale ale dreptului internaţional. Hotãrîrea va fi luatã cu majoritate de voturi. Aceasta hotãrîre va fi definitiva şi obligatorie.
(6) Fiecare stat contractant va suporta cheltuielile pentru arbitrul sau şi pentru reprezentantul sau în procedura de arbitraj; cheltuielile privind preşedintele şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în pãrţi egale de cãtre cele doua state contractante, cu excepţia cazului cînd tribunalul arbitral decide altfel.
(7) Tribunalul arbitral îşi va stabili propria procedura.
ART. 12
Relaţiile dintre guverne
Prevederile acestui acord se vor aplica indiferent de existenta relaţiilor diplomatice sau consulare dintre statele contractante.
ART. 13
Menţinerea drepturilor
(1) În situaţia în care o problema este guvernata în acelaşi timp atît de acest acord, cît şi de un alt acord internaţional la care sînt pãrţi ambele state contractante sau de principiile generale ale dreptului internaţional, nici una dintre prevederile acestui acord nu va impiedica pe unul dintre statele contractante sau pe oricare dintre investitorii sãi care deţin investiţii pe teritoriul celuilalt stat contractant sa foloseascã regulile care sînt cele mai favorabile pentru cazul lor.
(2) Acest acord nu va înlocui, prejudicia sau deroga într-un alt mod de la:
a) legile şi reglementãrile unui stat contractant;
b) obligaţiile juridice internaţionale;
c) angajamentele asumate de unul dintre statele contractante, inclusiv cele cuprinse într-un acord privind investiţiile sau într-o autorizaţie de investiţii, care dau dreptul pentru investiţiile sau activitãţile asociate ale investitorilor celuilalt stat contractant la un tratament mai favorabil decît cel acordat în situaţii asemãnãtoare de cãtre acest acord.
ART. 14
Aplicarea
Acest acord se va aplica şi investiţiilor realizate de investitorii unui stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant înainte de intrarea în vigoare a acestui acord şi acceptate în conformitate cu legislaţia în materie a fiecãrui stat contractant.
ART. 15
Intrarea în vigoare
Prezentul acord va fi ratificat în conformitate cu procedura constituţionalã a fiecãrui stat contractant şi va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare.
ART. 16
Durata şi încetarea
(1) Acest acord va rãmîne în vigoare pentru o perioada de 20 de ani şi va continua sa fie în vigoare dupã aceea pentru o perioada sau perioade similare, cu excepţia cazului cînd, cu un an înainte de expirarea perioadei iniţiale sau a unei perioade ulterioare, un stat contractant notifica celuilalt stat contractant intenţia sa de a denunta acordul. Notificarea de denunţare îşi va produce efectele la un an dupã ce a fost primitã de cãtre celãlalt stat contractant.
(2) În ceea ce priveşte investiţiile efectuate anterior datei cînd notificarea de denunţare a acestui acord îşi produce efectele prevederile acestui acord vor continua sa se aplice pe o perioada de 15 ani de la data încetãrii acestui acord.
Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în mod corespunzãtor, au semnat acest acord.
Încheiat în doua exemplare la Kuwait în ziua de 7 Thulqida 1411 H, corespunzãtor cu ziua de 21 mai 1991, în limbile romana, arabã şi engleza, toate textele fiind egal autentice.
În caz de divergenta, textul în limba engleza va fi text de referinta.
Pentru România,
Florian Bercea,
ministrul bugetului
Pentru Statul Kuwait,
Nasser A. Al-Rowdhan,
ministrul finanţelor
PROTOCOL
Cu ocazia semnãrii Acordului dintre România şi Statul Kuwait privind promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, subsemnaţii plenipotentiari au convenit, în plus, asupra urmãtoarelor prevederi care trebuie considerate ca fãcînd parte integrantã din acordul sus-numit:
1. Referitor la articolul 2
a) În cadrul legislatiilor lor naţionale, statele contractante vor examina cu bunavointa cererile de intrare, şedere sau rezidenţã temporarã ale persoanelor unui stat contractant care doresc sa între pe teritoriul celuilalt stat contractant în legatura cu o investiţie; acelaşi tratament se va aplica persoanelor angajate ale unui stat contractant care, în legatura cu o investiţie, doresc sa între pe teritoriul celuilalt stat contractant şi sa se stabileascã temporar pentru a se angaja acolo. Cererile pentru obţinerea permiselor de munca vor fi, de asemenea, examinate cu bunavointa.
b) Ori de cîte ori urmeazã sa fie transportate mãrfuri sau persoane legate de o investiţie, nici unul dintre statele contractante nu va exclude şi nici nu va impiedica întreprinderile de transporturi ale celuilalt stat contractant şi va elibera permisele necesare pentru un astfel de transport. Aceasta va include transportul de:
(i) bunuri destinate direct pentru o investiţie, în sensul acestui acord, sau dobîndite pe teritoriul celuilalt stat contractant sau al oricãrui stat terţ de/sau în numele unei întreprinderi în care sînt investite active în sensul acestui acord;
(ii) persoane care cãlãtoresc în legatura cu investiţia.
2. Cu privire la articolul 3
a) Cele ce urmeazã vor fi considerate, în special, drept tratament mai puţin favorabil în sensul art. 3: restrîngerea cumpãrãrii produselor intermediare, precum şi a materiilor prime sau materialelor auxiliare, a energiei sau a combustibilului ori a mijloacelor de producţie sau de prelucrare de orice fel, împiedicarea comercializãrii produselor în interiorul sau în exteriorul tarii, ca şi orice alte mãsuri cu efecte similare. Mãsurile ce trebuie luate pentru motive de securitate şi ordine publica, sãnãtate sau moralitate publica nu vor fi considerate drept tratament mai puţin favorabil în sensul art. 3.
b) Dacã un stat contractant acorda în viitor investitorilor celuilalt stat contractant tratamentul naţional, conform acestui articol, acest stat contractant nu va fi obligat sa extindã la aceşti investitori orice privilegii privind impozitele, exonerarea de impozite sau reducerea de impozite, care se aplica numai investitorilor proprii.
3. Cu privire la articolul 7
Prevederile art. 7 se vor aplica, de asemenea, trecerii în proprietate publica, altor investiţii similare ale statului, preluãrii şi oricãrei alte asemenea limitãri a dreptului de proprietate prin mãsuri suverane cum sînt inghetarea, blocarea activelor sau distrugerea integrala sau parţialã a investiţiei sau alte mãsuri similare, care prin consecinţele lor ar fi echivalente cu o expropriere sau nationalizare.
4. Cu privire la articolele 5, 7 şi 8
a) Termenul fãrã intirziere în sensul art. 5, 7 şi 8 se considera respectat dacã repatrierea sau transferul se efectueazã într-o perioada care este necesarã în mod normal pentru îndeplinirea formalitãţilor de transfer. Termenul curge din ziua în care cererea, împreunã cu documentele necesare, a fost supusã în mod corespunzãtor autoritãţilor competente. Aceasta perioada nu poate însã depãşi 2 luni.
b) Veniturile din investiţie şi, în cazul reinvestirii lor, veniturile rezultate din aceasta se vor bucura de aceleaşi facilitãţi şi protecţie ca şi investiţia iniţialã.
5. Cu privire la articolul 8
a) Transferurile la care se referã art. 8 al acestui acord se vor efectua din conturile de depuneri în valuta ale investitorilor unui stat contractant existente pe teritoriul celuilalt stat contractant.
b) Cînd un investitor al unui stat contractant nu are suficienta valuta pentru transferurile menţionate la subparagraful a), guvernul statului gazda va asigura valuta necesarã pentru transfer, cel puţin în unul dintre urmãtoarele cazuri:
(i) cînd, în conformitate cu legislaţia sa, guvernul statului gazda se angajeazã sa asigure valuta necesarã pentru transferul unei anumite cote din venituri, în situaţia în care investitorului respectiv i s-a permis sa obţinã venituri în valuta localã;
(ii) dacã autoritãţile competente ale statului gazda au cerut investitorului în cauza sa vinda produsele sale pe piata interna, în moneda localã;
(iii) dacã investitorului în cauza i s-a cerut de cãtre guvernul statului gazda sa participe în schema de privatizare a persoanelor sale juridice de stat, cînd se produc venituri numai în valuta localã;
(iv) dacã guvernul statului gazda a acordat anterior investitorului în cauza un angajament specific, în conformitate cu paragraful (12) al art. 2, cu privire la transferuri;
(v) sumelor provenind din vînzarea sau lichidarea, totalã sau parţialã, a unei investiţii; şi
(vi) despãgubirilor menţionate la art. 5 şi 7.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzãtor în acest scop, au semnat acest protocol.
Încheiat în doua exemplare la Kuwait în ziua de 7 Thulqida 1411 H, corespunzãtor zilei de 21 mai 1991, în limbile romana, arabã şi engleza, toate textele fiind egal autentice.
În caz de divergenţe, textul în limba engleza va prevala.
Pentru România,
Florin Bercea,
ministrul bugetului
Pentru Statul Kuwait,
Nasser A. Al-Rowdhan,
ministrul finanţelor
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
