Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 86 din 18 octombrie 1994 privind ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Albania pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnata la Bucuresti la 11 mai 1994
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 302 din 25 octombrie 1994
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Bucureşti la 11 mai 1994.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 13 septembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
RADU BERCEANU
CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania, dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice prin încheierea unei Convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant, al autoritãţilor sale locale sau al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se va aplica prezenta convenţie sînt, în particular:
a) În cazul României:
i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;
iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
iv) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole;
v) impozitul pe dividende
denumite în continuare impozit roman;
b) În cazul Albaniei:
i) impozitele pe profituri;
ii) impozitele asupra întreprinderilor mici;
iii) impozitele pe veniturile persoanelor fizice
denumite în continuare impozit albanez.
4. Convenţia se va aplica, de asemenea oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sînt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus, sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant, înseamnã România sau Albania dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape;
c) termenul Albania înseamnã Republica Albania şi, cînd este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Albania, inclusiv orice zona dincolo de apele teritoriale ale Republicii Albania care, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia Republicii Albania, este o zona în cadrul cãreia Republica Albania îşi poate exercita drepturile în legatura cu fundul marii, cu subsolul şi resursele sale naturale;
d) termenul impozit înseamnã impozit roman sau impozit albanez, dupã cum cere contextul;
e) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane, legal constituitã în fiecare dintre statele contractante;
f) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
h) termenul nationali înseamnã:
i) orice persoana fizica avînd cetãţenia unui stat contractant;
ii) orice persoana juridicã sau asociaţie avînd statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, aeronava, vehicul de transport feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii sale efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
j) expresia autoritate competenta înseamnã:
i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
ii) în cazul Albaniei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire al impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii ca urmare a domiciliului sau, rezidentei sale, locului de conducere efectivã sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Dar aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse aflate în acel stat ori are capital acolo.
2. Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau va fi determinat dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant, în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care se afla locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã, în întregime sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o ferma, o plantaţie, o livada sau o vie; şi
g) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalatie sau activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, dar numai cînd asemenea şantier, proiect sau activitãţi dureazã o perioada mai mare de 9 luni, în orice perioada de 12 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţa, de o întreprindere a unui stat contractant prin salariaţi sau alt personal angajat în celãlalt stat contractant, cu condiţia ca activitãţile de aceasta natura sa dureze pentru acelaşi proiect sau un proiect conex o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 9 luni în orice perioada de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi consideratã ca nu include:
a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) vînzarea de mostre ale unor produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţie temporarã ocazionala, dupã închiderea tirgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri sau colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul desfãşurãrii, pentru întreprindere, a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, cînd o persoana - alta decît un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6 - acţioneazã într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se considera ca are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, în legatura cu orice activitate pe care acea persoana o desfãşoarã pentru întreprindere, dacã o asemenea persoana:
a) are şi dispune în mod obişnuit în acel stat de autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitãţile acestei persoane sînt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacã ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, conform prevederilor acelui paragraf, sau
b) nu dispune de o asemenea autoritate, dar menţine în mod obişnuit în primul stat contractant un stoc de produse sau mãrfuri din care livreaza în mod obişnuit produse sau mãrfuri în numele întreprinderii, sau
c) primeşte dispoziţii în primul stat menţionat în exclusivitate sau aproape în exclusivitate pentru întreprinderea însãşi sau pentru o asemenea întreprindere şi alte întreprinderi care sînt controlate de aceasta sau are interese în a o controla.
6. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, numai pentru faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statul independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. Totuşi, cînd activitãţile unui asemenea agent sînt exercitate în întregime sau aproape în întregime în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf.
7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, sau care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una din aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Venitul realizat de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant poate fi impus în acel celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sînt situate. Expresia va include, în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale ; navele, aeronavele, vehiculele de transport feroviar şi rutier nu vor fi considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte dintre ele care este atribuibila:
a) acelui sediu permanent;
b) vinzarilor în acel celãlalt stat de produse sau mãrfuri de acelaşi fel ca acelea vîndute prin acel sediu permanent; sau
c) altor activitãţi de afaceri desfãşurate în acel celãlalt stat de aceeaşi natura ca acelea efectuate prin acel sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restrictiilor prevãzute de legislaţia interna a statului contractant în care este situat sediul permanent.
4. În mãsura în care, într-un stat contractant, se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã. Metoda de repartizare adoptatã va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul va fi în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Cînd profiturile includ elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport internaţional
1. Profiturile obţinute din exploatarea de trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor de transport feroviar şi rutier vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de semenea profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinta.
2. Cînd un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinînd acelui stat şi impune în consecinta, profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sînt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, în care sens autoritãţile competente ale statelor contractante se pot consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decît o asociere de persoane) care deţine direct cel puţin 25 la suta din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) 15 la suta din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societãţii în ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturile de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, care nu sînt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sînt plãtite, este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului cînd asemenea dividende sînt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau cînd deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sînt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi obţinute de Guvernul celuilalt stat contractant vor fi scutite de impozit în primul stat menţionat.
4. În sensul paragrafului 3, termenul guvern va include:
a) în cazul României:
i) Guvernul României;
ii) unitãţile administrativ-teritoriale;
iii) Banca Nationala a României;
iv) Banca de Export-Import a României - S.A. (EXIMBANK);
v) alte instituţii al cãror capital este în întregime deţinut de Guvernul României sau de unitãţile administrativ-teritoriale ale acestuia, asupra cãrora pot conveni din timp în timp autoritãţile competente ale statelor contractante.
b) în cazul Albaniei:
i) Guvernul Albaniei;
ii) autoritãţile locale;
iii) Banca Albaniei;
iv) Banca Nationala Comercialã;
v) alte instituţii al cãror capital este în întregime deţinut de Guvernul Albaniei sau de autoritãţile locale ale acestuia, asupra cãrora pot conveni din timp în timp autoritãţile competente ale statelor contractante.
5. Termenul dobinzi astfel cum este folosit în prezentul articol înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu intirziere nu vor fi considerate dobinzi în sensul prezentului articol.
6. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sînt plãtite dobinzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau o baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
7. Dobinzile vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã, sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobinzi şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
8. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi alte persoane, suma dobinzilor, ţinînd seama de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15 la suta din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnã plãţile fãcute cãtre un broker, agent comisionar general sau orice alta persoana implicata în activitãţi similare, potrivit legislaţiei fiscale a statului contractant din care provin astfel de plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc comisioanele sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Comisioanele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sînt legate activitãţile care genereazã obligaţia de plata şi comisioanele se suporta de sediul permanent sau baza fixa, atunci aceste comisioane vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi alte persoane, suma comisioanelor, ţinînd seama de activitãţile pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15 la suta din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit ori cablu sau orice alte mijloace electronice pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Redevenţele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele, şi aceste redevenţe sînt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci cînd aceste redevenţe vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi alte persoane, suma redevenţelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri de capital
1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã la art. 6 şi situata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere), sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor de transport feroviar şi rutier, exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţii mobiliare necesare exploatãrii acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãrei proprietãţi, alta decît cea la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat, dacã nu dispune în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai partea care este atribuitã acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse im acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 zile în orice perioada de 12 luni, începînd sau sfîrşind în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave, vehicul de transport feroviar şi rutier exploatate în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16 veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol - cum sînt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune ori ca interpreti muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personalã desfasurata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţi desfãşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit, doar dacã aceste activitãţi sînt finanţate de guvernul unui stat contractant, iar activitãţile nu sînt exercitate în scopul de a obţine profituri.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plati, fãcute conform unui program public care este parte a sistemului de asigurãri sociale al unui stat contractant, al unei autoritãţi locale sau al unei unitãţi administrativ-teritoriale a acestuia, vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autoritãţi sau unitãţi, vor fi impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat, şi:
i) este un naţional al acelui stat; sau
ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat, numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensii plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autoritãţii sau unitãţii, vor fi impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste pensii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 21
Studenţi şi practicanti
1. Sumele pe care le primeşte un student sau un practicant care este sau a fost imediat înainte de venirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat, în scopul educãrii sau pregãtirii sale, nu vor fi impuse în acel stat pentru o perioada de 7 ani, cu condiţia ca asemenea sume sa provinã din surse situate în afarã acelui stat.
2. Pentru donaţiile, bursele şi remuneraţiile din activitatea salariata, care nu sînt tratate la paragraful 1, un student sau un practicant la care se face referire la paragraful 1, pe perioada educãrii sau pregãtirii sale, va beneficia de aceleaşi scutiri, facilitãţi sau reduceri de care beneficiazã rezidentii statului vizat.
3. Veniturile realizate de un student sau de un practicant pentru activitãţile exercitate într-un stat contractant pe perioada şederii sale în acel stat, în scopul educãrii sau pregãtirii sale, vor fi scutite de impozit în acel stat dacã nu depãşesc 3.500 dolari S.U.A. în anul calendaristic vizat.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant, imediat înainte de venirea sa în celãlalt stat contractant şi, care, la invitaţia unei universitãţi, colegiu, şcoala sau alta instituţie educaţionalã similarã nonprofit, care sînt recunoscute de guvernul acelui celãlalt stat contractant şi care este prezenta în acel celãlalt stat pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã în legatura cu predarea sau cercetarea sa.
2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se vor aplica veniturilor din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public ci în beneficiul privat al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sînt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impozabile în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decît veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu au fost tratate în articolele precedente ale acestei convenţii şi care provin din celãlalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în acel celãlalt stat.
ART. 24
Impunerea capitalului
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sînt definite în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acel celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare, fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau de proprietãţi mobiliare aparţinînd unei baze fixe utilizate pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Capitalul reprezentat de nave, aeronave, vehicule de transport feroviar şi rutier, exploatate în trafic internaţional şi proprietãţile mobiliare ţinînd de exploatarea unor asemenea mijloace de transport va fi impozabilã numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 25
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
a) cînd un rezident al României realizeazã venit sau deţine capital, care, conform prevederilor acestei convenţii, sînt impozabile în Albania, atunci România va scuti de impozit acest venit sau capital - exceptind veniturile menţionate la subparagraful b) - şi va lua în considerare pentru determinarea cotei de impozit venitul total obţinut, cota de impozit rezultatã aplicindu-se numai asupra venitului rãmas;
b) cînd un rezident al României realizeazã elemente de venit care, potrivit prevederilor art. 10, 11, 12 şi 13, pot fi impuse în Albania, atunci România va acorda, ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o suma egala cu impozitul plãtit în Albania. Totuşi, aceasta deducere nu va putea depãşi acea parte a impozitului, calculatã înainte de deducere, care este atribuibila unor asemenea elemente de venit impuse în Albania.
2. În cazul Albaniei, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
a) cînd un rezident al Albaniei realizeazã venit sau deţine capital, care, conform prevederilor acestei convenţii, pot fi impuse în România, Albania va acorda ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în România şi ca deducere din impozitul pe capital al acelui rezident o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în România. Totuşi, aceasta deducere nu va depãşi acea parte a impozitului albanez pe venit sau pe capital, calculatã înainte de deducere, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului, care pot fi impuse în România ;
b) cînd, conform prevederilor acestei convenţii, venitul realizat sau capitalul deţinut de un rezident al Albaniei sînt scutite de impozit în Albania, cu toate acestea Albania poate sa ia în considerare venitul sau capitalul scutit pentru calcularea impozitului asupra venitului rãmas sau capitalului unui asemenea rezident.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, care sînt diferite sau mai împovãrãtoare decît impozitarea şi obligaţia legate de aceasta la care sînt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile, în acel celãlalt stat, decît impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului cînd se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragraful 8 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12 şi 13, dobinzile, comisioanele, redevenţele şi alte plati fãcute de întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat.
În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cînd ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat la nici o impozitare şi obligaţie legate de aceasta, care sînt diferite sau mai împovãrãtoare decît impozitarea şi obligaţia legate de aceasta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2 se vor aplica impozitelor de orice fel şi natura.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Cînd o persoana considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cãrui naţional este.
Cazul trebuie prezentat în 3 (trei) ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta ca impozitarea este contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Cînd apare necesar, pentru a se ajunge la o înţelegere, reprezentanţii autoritãţilor competente ale statelor contractante pot avea un schimb oral de opinii.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau legislaţiei interne a statelor contractante cu privire la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã, conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat, şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmãrirea, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practici administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în cadrul prevederilor legale sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant.
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale ale agenţilor diplomatici sau funcţionarilor consulari, acordate conform regulilor generale ale dreptului internaţional sau în baza prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã de ambele state contractante şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil.
2. Convenţia va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi prevederile convenţiei se vor aplica în ceea ce priveşte venitul realizat sau capitalul deţinut la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare. Prevederile art. 26 (schimb de informaţii) vor avea efect la sau dupã data la care convenţia intra în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã cînd va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia pe canale diplomatice, printr-o nota de denunţare, dupã 5 ani urmãtori anului în care convenţia intra în vigoare, cu cel puţin 6 luni înainte de sfîrşitul oricãrui an calendaristic. În aceasta situaţie, convenţia va inceta sa aibã efect pentru venitul realizat sau capitalul deţinut la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Facuta în doua exemplare la Bucureşti, la 11 mai 1994, în limbile romana, albaneza şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe între texte, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Ministru de stat, ministrul finanţelor,
Florin Georgescu
Pentru Guvernul Republicii Albania,
Ministrul finanţelor,
Pirro Dishnica
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
