Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 86 din 10 mai 2000 pentru ratificarea Conventiei privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la Aarhus la 25 iunie 1998
ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnatã la Aarhus la 25 iunie 1998.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 6 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 aprilie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, VASILE LUPU
CONVENŢIE privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu*)
------------- *) Traducere.
Pãrţile la prezenta convenţie, reamintind principiul 1 al Declaraţiei de la Stockholm asupra mediului uman, reamintind, de asemenea, principiul 10 al Declaraţiei de la Rio privind mediul şi dezvoltarea, reamintind, în continuare, rezoluţiile Adunãrii Generale nr. 37/7 din 28 octombrie 1982 privind Carta Mondialã pentru Natura şi nr. 45/94 din 14 decembrie 1990 privind necesitatea de a asigura un mediu sanatos pentru bunãstarea indivizilor, reamintind, de asemenea, Carta Europeanã privind Mediul şi Sãnãtatea, adoptatã de prima Conferinţa privind mediul şi sãnãtatea a Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii la Frankfurt pe Main la 8 decembrie 1989, afirmând necesitatea de a proteja, de a conserva şi de a îmbunãtãţi starea mediului şi de a asigura dezvoltarea durabila şi protecţia mediului, recunoscând ca protecţia adecvatã a mediului este esenţialã pentru bunãstarea umanã şi exercitarea drepturilor fundamentale ale omului, incluzând însuşi dreptul la viata, recunoscând, de asemenea, ca orice persoana are dreptul sa traiasca într-un mediu adecvat sãnãtãţii şi bunastarii sale şi ca are sarcina, atât la nivel individual, cat şi în asociere cu alţii, sa protejeze şi sa imbunatateasca mediul în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare şi sa respecte prezenta îndatorire, considerând ca pentru a fi capabili sa menţinã acest drept şi sa respecte prezenta sarcina cetãţenii trebuie sa aibã acces la informaţie, sa fie îndreptãţiţi de a participa la luarea deciziei şi sa poatã avea acces la justiţie în probleme de mediu şi recunoscând în aceasta privinta ca cetãţenii pot avea nevoie de asistenta pentru a-şi exercita dreptul, recunoscând ca în domeniul mediului un acces mai bun la informaţie şi participarea publicului la luarea deciziei imbunatatesc calitatea şi implementarea deciziilor, contribuie la constientizarea publicului asupra problemelor de mediu, oferã acestuia posibilitatea de a-şi arata preocuparile şi dau prilejul autoritãţilor publice sa ţinã seama de asemenea preocupãri, tintind spre o mai buna constientizare a luãrii deciziilor şi spre transparenta în acest domeniu, precum şi spre întãrirea sprijinului publicului pentru deciziile care privesc mediul înconjurãtor, recunoscând importanta transparenţei în toate ramurile executivului şi invitand autoritãţile legislative sa implementeze principiile acestei convenţii în procedurile lor, recunoscând ca publicul trebuie sa fie constient de procedurile privind participarea la procesul luãrii deciziilor cu implicaţii asupra mediului, sa aibã acces liber la aceste proceduri şi sa ştie cum sa le foloseascã, recunoscând, de asemenea, importanta rolului pe care îl pot juca în domeniul protecţiei mediului cetãţenii, organizaţiile neguvernamentale şi sectorul privat, dorind sa promoveze educaţia ecologica pentru o mai profunda înţelegere a mediului şi dezvoltãrii durabile şi sa incurajeze constientizarea publicului şi participarea acestuia la luarea deciziilor care afecteazã mediul şi dezvoltarea durabila, notând în acest context importanta utilizãrii mass-media, a sistemelor electronice sau a altor forme viitoare de comunicare, recunoscând importanta deplinei integrari a consideratiilor de mediu în luarea deciziilor la nivel guvernamental şi necesitatea ca autoritãţile publice sa detina informaţii exacte, corecte şi actuale privind mediul înconjurãtor, recunoscând ca autoritãţile publice deţin informaţii privind mediul, care sunt de interes public, preocupate de faptul ca mecanismele juridice eficiente trebuie sa fie accesibile publicului, inclusiv organizaţiilor, astfel încât interesele legitime sa fie protejate şi legea sa fie aplicatã, observând importanta furnizarii unei informaţii adecvate cãtre utilizatori pentru ca aceştia sa fie capabili sa aleagã soluţii cat mai bune, recunoscând preocuparea publicului privind evacuarea deliberata în mediu a organismelor modificate genetic şi necesitatea creşterii transparenţei şi angajãrii participãrii publice la luarea deciziei în acest domeniu, convinse ca implementarea acestei convenţii va contribui la întãrirea democraţiei în regiunea Comisiei Economice pentru Europa (CEE), constiente de rolul jucat în aceasta privinta de cãtre CEE şi reamintind, între altele, liniile directoare ale CEE privind accesul la informaţia de mediu şi participarea publicului la luarea deciziilor referitoare la mediul înconjurãtor, aprobate în Declaraţia ministerialã adoptatã la cea de-a treia Conferinţa ministerialã "Mediu pentru Europa" (25 octombrie 1995, Sofia, Bulgaria), ţinând seama de prevederile pertinente ale Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, încheiatã la Espoo, Finlanda, la 25 februarie 1991, ale Convenţiei asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale şi ale Convenţiei privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apa transfrontiera şi a lacurilor internaţionale, ambele încheiate la Helsinki la 17 martie 1992, şi ale altor convenţii regionale, constiente de faptul ca adoptarea acestei convenţii va contribui la întãrirea pe viitor a procesului "Mediul pentru Europa" şi a rezultatelor celei de-a patra Conferinţe ministeriale de la Aarhus, Danemarca, din iunie 1998,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Obiective Pentru a contribui la protejarea drepturilor oricãrei persoane din generatiile actuale şi viitoare de a trai într-un mediu adecvat sãnãtãţii şi bunastarii sale, fiecare parte va garanta drepturile privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, conform prevederilor prezentei convenţii. ART. 2 Definiţii În sensul prezentei convenţii: 1. parte înseamnã, în cazul în care textul nu prevede altfel, o parte contractantã la prezenta convenţie; 2. autoritate publica înseamnã: a) guvern la nivel naţional, regional sau la alt nivel; b) persoane fizice sau juridice care îndeplinesc funcţii administrative publice conform legislaţiei naţionale, inclusiv sarcini specifice, activitãţi sau servicii în legatura cu mediul; c) orice alta persoana fizica sau juridicã având responsabilitãţi ori funcţii publice sau care asigura servicii publice în legatura cu mediul sub controlul unui organism sau al unei persoane care se înscrie în prevederile subpunctelor a) sau b) ale prezentului articol; d) instituţiile oricãrei organizaţii de integrare economicã regionala la care se face referire în art. 17 şi care este parte la prezenta convenţie. Prezenta definitie nu include organisme sau instituţii care acţioneazã ca autoritate judecãtoreascã sau legislativã; 3. informaţie de mediu înseamnã orice informaţie scrisã, vizuala, audio, electronica sau sub orice forma materialã, privind: a) starea elementelor de mediu, cum ar fi aerul şi atmosfera, apa, solul, pãmântul, peisajul şi zonele naturale, diversitatea biologica şi componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic şi interactiunea dintre aceste elemente; b) factori, cum ar fi: substantele, energia, zgomotul şi radiatia şi activitãţile ori mãsurile, inclusiv mãsurile administrative, acordurile de mediu, politicile, legislaţia, planurile şi programele care afecteazã sau pot afecta elementele de mediu amintite la subpunctul a), analizele cost-beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în luarea deciziei de mediu; c) starea sãnãtãţii şi siguranţei umane, condiţiile de viata umanã, zonele culturale şi construcţiile şi modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu ori de factorii, activitãţile sau mãsurile cuprinse în subpunctul b); 4. public înseamnã una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanta cu legislaţia sau cu practica nationala, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora; 5. public interesat înseamnã publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu; în scopul acestei definiţii organizaţiile neguvernamentale care promoveazã protecţia mediului şi îndeplinesc cerinţele legii naţionale vor fi considerate ca având un interes. ART. 3 Prevederi generale 1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative necesare şi va adopta reglementãri şi alte mãsuri, inclusiv pentru realizarea compatibilitatii dintre prevederile care pun în aplicare accesul la informaţie, participarea publicului şi accesul la justiţie din cadrul acestei convenţii, precum şi mãsuri pentru intrarea sa în vigoare, pentru a stabili şi a menţine un cadru transparent şi consistent de aplicare a prevederilor convenţiei. 2. Fiecare parte se va strãdui sa asigure ca oficialitatile şi autoritãţile sa asiste şi sa îndrume publicul în scopul asigurãrii accesului la informaţie, în vederea facilitãrii participãrii sale la luarea deciziei şi a accesului la justiţie în probleme de mediu. 3. Fiecare parte va promova educaţia ecologica şi constientizarea publicului în problemele de mediu, în special modalitãţile de acces la informaţie, participarea la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu. 4. Fiecare parte va asigura recunoaşterea şi susţinerea asociaţiilor, organizaţiilor sau a grupurilor care promoveazã protecţia mediului şi va asigura conformarea sistemului de drept naţional cu aceasta obligaţie. 5. Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta dreptul unei pãrţi de a menţine sau de a introduce mãsuri care sa asigure un acces mai larg la informaţie, o participare publica mai intensa la luarea deciziei şi un acces mai larg la justiţie în probleme de mediu, altele decât cele cerute de prezenta convenţie. 6. Prezenta convenţie nu va cere nici o derogare de la drepturile existente privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu. 7. Fiecare parte va promova aplicarea principiilor acestei convenţii în cadrul proceselor decizionale privind mediul la nivel internaţional şi în cadrul activitãţii organizaţiilor internaţionale în probleme legate de mediu. 8. Fiecare parte va asigura ca persoanele care îşi exercita drepturile conform prevederilor prezentei convenţii sa nu fie penalizate, persecutate sau hartuite în vreun fel pentru implicarea lor. Prezenta prevedere nu va afecta posibilitãţile instanţelor naţionale de a percepe taxe rezonabile pentru acţiunile judiciare. 9. În sfera de aplicare a prevederilor relevante ale prezentei convenţii publicul va avea acces la informaţii, va avea posibilitatea sa participe la luarea deciziilor şi va avea acces la justiţie în problemele de mediu, fãrã nici o discriminare bazatã pe cetãţenie, naţionalitate sau domiciliu, iar în cazul persoanelor juridice, fãrã discriminare bazatã pe locul în care sunt înregistrate sau în care se afla centrul efectiv al activitãţilor lor. ART. 4 Accesul la informaţia de mediu 1. Fiecare parte va asigura ca autoritãţile publice, în condiţiile urmãtoarelor puncte ale acestui articol, ca rãspuns la o cerere de informaţie pe probleme de mediu, sa punã aceasta informaţie la dispoziţie publicului, respectând prevederile legislaţiei naţionale, inclusiv în cazul în care sunt cerute copii de pe documentaţia conţinând sau cuprinzând informaţia respectiva, având în vedere subpunctul b) al prezentului articol: a) fãrã a fi necesarã declararea interesului; b) sub forma cerutã, în afarã situaţiilor în care: (i) este mai rezonabil pentru autoritatea publica sa ofere informaţia cerutã sub alta forma, caz în care trebuie arãtate motivele pentru care poate fi facuta disponibilã în acea forma; sau (ii) informaţia este deja disponibilã publicului sub alta forma. 2. Informaţia de mediu asupra cãreia se face referire la pct. 1 al acestui articol va fi facuta disponibilã în cel mai scurt timp şi cel mai târziu la o luna dupã ce cererea a fost înaintatã, în afarã cazului în care volumul şi complexitatea informatiei justifica prelungirea acestei perioade pana la doua luni de la data solicitãrii. Solicitantul trebuie sa fie informat despre orice prelungire şi despre motivele acesteia. 3. O solicitare de informaţie de mediu poate fi refuzatã dacã: a) autoritatea publica cãreia îi este adresatã solicitarea nu deţine informaţia respectiva; b) cererea este vizibil nerezonabila sau este formulatã într-o maniera prea generalã; ori c) cererea se referã la documente în curs de elaborare sau priveşte sistemul de comunicaţii interne al autoritãţilor publice, în cazul în care o astfel de excepţie este prevãzutã de legea nationala sau de practica obişnuitã, luându-se în considerare interesul public în cazul unei asemenea dezvaluiri. 4. O solicitare de informaţie de mediu poate fi refuzatã dacã dezvaluirea acesteia ar afecta în mod negativ: a) confidenţialitatea procedurilor autoritãţilor publice, în cazul în care o astfel de confidenţialitate este prevãzutã de legislaţia nationala; b) relaţiile internaţionale, siguranta nationala sau securitatea publica; c) cursul justiţiei, dreptul unei persoane de a beneficia de o judecata dreapta sau dreptul unei autoritãţi publice de a conduce o ancheta de natura penalã sau disciplinarã; d) confidenţialitatea informaţiilor comerciale şi industriale, în cazul în care aceasta este prevãzutã de lege pentru a proteja un interes economic legitim. În acest context informaţia privind emisiile care sunt semnificative pentru protecţia mediului va fi facuta publica; e) drepturile de proprietate intelectualã; f) confidenţialitatea unor date personale şi/sau a unor dosare aparţinând unei persoane fizice, atunci când aceasta persoana nu a consimţit la publicarea informaţiilor, în cazul în care o astfel de confidenţialitate este prevãzutã de legislaţia nationala; g) interesele unei terţe pãrţi care a oferit informaţia cerutã fãrã ca acea parte sa fie pusã sub/sau sa existe posibilitatea punerii sale sub o obligaţie legalã de a face astfel, în situaţia în care aceasta parte nu a consimţit la publicarea materialului; sau h) mediul la care se referã informaţia, cum ar fi locurile de cuibarit al speciilor rare. Motivele de refuz menţionate anterior trebuie interpretate în mod restrictiv, luându-se în considerare satisfacerea interesului publicului prin divulgarea informaţiilor şi posibilitatea ca informaţia solicitatã sa fie legatã de emisiile în mediu. 5. În cazul în care o autoritate publica nu deţine informaţia cerutã, acea autoritate publica trebuie, cat mai rapid posibil, sa informeze solicitantul cu privire la autoritatea publica la care crede ca este posibil sa se gãseascã informaţia respectiva sau sa transfere cererea acelei autoritãţi, informand în acelaşi timp solicitantul. 6. Fiecare parte va asigura ca, în cazul în care informaţia exceptatã de la regula de a fi facuta publica în conformitate cu pct. 3 c) şi 4 ale acestui articol poate fi separatã fãrã a se aduce un prejudiciu confidenţialitãţii informatiei exceptate, autoritãţile publice sa punã la dispoziţie acea parte din informaţia de mediu solicitatã care poate fi divulgatã. 7. Refuzul unei solicitãri va fi fãcut în scris, dacã solicitarea a fost facuta în scris sau dacã solicitantul cere acest lucru. Un refuz va cuprinde motivele acestuia şi va oferi informaţii asupra accesului la procedura de recurs care este asigurata în concordanta cu prevederile art. 9. Refuzul trebuie sa fie fãcut cat mai curând posibil, dar nu mai târziu de o luna, în afarã cazului în care complexitatea informatiei justifica o prelungire a acestei perioade pana la doua luni de la data inaintarii cererii. Solicitantul trebuie sa fie informat despre orice prelungire şi despre motivele acesteia. 8. Fiecare parte are dreptul de a permite autoritãţilor sale publice sa instituie un tarif pentru furnizarea informatiei, dar un asemenea tarif nu trebuie sa depãşeascã o suma rezonabila. Autoritãţile publice care intenţioneazã sa instituie un asemenea sistem de tarifare pentru furnizarea informatiei trebuie sa punã la dispoziţie solicitanţilor o lista cuprinzând preţurile care pot fi percepute, indicând circumstanţele în care acestea pot fi percepute sau exceptate şi cazurile în care furnizarea unor informaţii este condiţionatã de o plata în avans. ART. 5 Colectarea şi diseminarea informatiei de mediu 1. Fiecare parte va asigura ca: a) autoritãţile publice deţin informaţii de mediu la zi, relevante pentru funcţiile lor; b) sunt stabilite sisteme obligatorii pentru asigurarea unui flux adecvat al informatiei cãtre autoritãţile publice despre activitãţile propuse şi existente, care pot afecta în mod semnificativ mediul; c) în cazul oricãrei ameninţãri iminente a sãnãtãţii umane sau a mediului, cauzatã de activitãţile umane sau datoratã unor cauze naturale, toate informaţiile care ar da posibilitatea publicului sa ia mãsuri de prevenire sau sa amelioreze efectele negative provocate de acea ameninţare şi care sunt deţinute de o autoritate publica sunt diseminate imediat şi fãrã nici o întârziere membrilor publicului, care pot fi afectaţi. 2. Fiecare parte va asigura, în cadrul legislaţiei naţionale, ca modalitatea în care autoritãţile publice fac disponibilã informaţia de mediu sa fie transparenta, iar informaţia de mediu sa fie efectiv accesibila, printre altele, prin: a) furnizarea unei informaţii suficiente publicului despre tipul şi scopul informatiei de mediu deţinute de autoritãţile publice, termenii de baza şi condiţiile în care o asemenea informaţie este disponibilã şi accesibila şi procesul prin care ea poate fi obţinutã; b) stabilirea şi menţinerea unor aranjamente practice, cum ar fi: (i) liste accesibile publicului, registre sau dosare; (ii) solicitarea oficialitatilor sa susţinã publicul în asigurarea accesului la informaţie în conformitate cu prezenta convenţie; (iii) identificarea punctelor de contact; şi c) accesul gratuit la informaţiile de mediu conţinute în liste, registre sau dosare, în conformitate cu subpunctul b) (i). 3. Fiecare parte va asigura ca informaţia de mediu sa devinã disponibilã în mod progresiv prin intermediul unor baze electronice de date care sunt uşor accesibile publicului prin reţele de telecomunicaţii publice. Informaţia accesibila în aceasta forma trebuie sa includã: a) rapoarte asupra stãrii mediului, în conformitate cu pct. 4; b) texte ale legilor privind/sau în legatura cu mediul; c) politici, planuri şi programe privind/sau în legatura cu mediul, acordurile de mediu; d) alte informaţii, cu precizarea ca disponibilizarea unor asemenea informaţii sub aceasta forma ar facilita aplicarea legilor naţionale prin care se implementeaza prezenta convenţie, cu condiţia ca aceasta informaţie sa fie deja disponibilã sub forma electronica. 4. Fiecare parte va publica şi va disemina, la intervale care nu vor depãşi 3 sau 4 ani, un raport naţional privind starea mediului, inclusiv informaţii privind calitatea mediului şi presiunea asupra mediului. 5. Fiecare parte va lua mãsuri, în cadrul legal naţional, în scopul diseminarii, printre altele, a: a) legislaţiei şi documentelor despre politici, cum ar fi documente legate de strategii, politici, programe şi planuri de acţiune legate de mediu şi rapoarte intermediare asupra implementarii lor, pregãtite la diferite niveluri ale guvernului; b) tratatelor internaţionale, convenţiilor şi înţelegerilor privind problemele de mediu; c) altor documente internaţionale semnificative privind problemele de mediu, dacã sunt adecvate. 6. Fiecare parte va incuraja agenţii economici ale cãror activitãţi au un impact semnificativ asupra mediului sa informeze în mod regulat publicul despre impactul activitãţilor şi produselor lor asupra mediului, acolo unde este posibil în cadrul unor acţiuni voluntare de ecoetichetare, prin realizarea de scheme de audit de mediu, bilanţuri de mediu sau prin alte mijloace. 7. Fiecare parte: a) va publica faptele şi analizele faptelor care sunt considerate relevante şi importante pentru schitarea unor propuneri majore de politici de mediu; b) va publica ori, în caz contrar, va face accesibile materiale explicative despre felul în care partea respectiva rãspunde cererilor publicului în probleme care intra sub incidenta prevederilor prezentei convenţii; c) va asigura într-o forma adecvatã informaţii privind performanţele funcţiilor publice sau serviciile publice ale guvernului, la toate nivelurile, legate de mediu. 8. Fiecare parte va dezvolta mecanisme prin care sa se asigure ca o cantitate suficienta de informaţii despre produse este facuta disponibilã, astfel încât sa dea posibilitatea consumatorilor sa facã alegeri care au la baza informaţii de mediu. 9. Fiecare parte va stabili în mod progresiv, ţinând seama de procedurile internaţionale atunci când este cazul, un sistem naţional coerent pentru inventare sau registre de poluare, sub forma unei baze de date structurate, computerizate şi accesibile publicului, realizatã prin intermediul unor formulare standardizate. Un asemenea sistem poate sa includã intrari, emisii şi transferuri în mediul înconjurãtor ale unor serii specifice de substanţe şi produse, incluzând apa, energia şi utilizarea resurselor, care provin dintr-o serie de activitãţi specifice, din/spre locurile de tratare sau de depozitare. 10. Nici o prevedere a acestui articol nu poate prejudicia dreptul pãrţilor de a refuza divulgarea unor anumite informaţii de mediu în concordanta cu prevederile art. 4 pct. 3 şi 4. ART. 6 Participarea publicului la deciziile privind activitãţile specifice 1. Fiecare parte: a) va aplica prevederile acestui articol cu privire la deciziile legate de orice activitãţi propuse pentru procedura de autorizare, enumerate în anexa nr. I; b) în concordanta cu legislaţia nationala, va aplica prevederile acestui articol şi la deciziile referitoare la activitãţile care nu sunt prevãzute în anexa nr. I, dar care pot avea un efect semnificativ asupra mediului. Pãrţile vor stabili dacã asemenea activitãţi propuse fac obiectul acestor prevederi; c) poate decide, de la caz la caz şi conform legislaţiei naţionale, sa nu aplice prevederile acestui articol la activitãţile care au ca scop apãrarea nationala, dacã acea parte considera ca solicitarea unei astfel de informaţii ar prejudicia acest scop. 2. Publicul interesat va fi informat, prin anunţ public ori în mod individual, când este cazul, despre demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu şi într-o maniera adecvatã, în timp util şi efectiv, printre altele, despre: a) activitatea propusã şi despre o solicitare asupra cãreia se va lua o decizie; b) natura deciziei posibile sau despre proiectul de decizie; c) autoritatea publica responsabilã de luarea deciziei; d) procedura initiata, incluzând modul şi momentul în care o asemenea informaţie poate fi furnizatã: (i) începutul procedurii; (ii) oportunitatile de participare a publicului; (iii) data şi beneficiul oricãrei audieri publice iniţiate; (iv) o indicaţie privind autoritatea publica de la care pot fi obţinute informaţii relevante şi la care a fost depozitata informaţia relevanta pentru examinare de cãtre public; (v) o indicaţie asupra autoritãţii publice relevante sau asupra oricãrui organism oficial cãruia îi pot fi adresate comentarii sau întrebãri şi asupra perioadei în care sunt primite aceste comentarii ori întrebãri; şi (vi) o indicaţie asupra tipului de informaţie de mediu relevanta, disponibilã pentru acţiunea propusã; e) faptul ca activitatea face obiectul unei proceduri naţionale sau transfrontiera de evaluare a impactului asupra mediului. 3. Procedurile de participare publica vor include limite de timp rezonabile pentru diferitele faze, care sa permitã timp suficient pentru informarea publicului, în concordanta cu prevederile pct. 2, şi timp suficient pentru ca acesta sa se pregãteascã şi sa participe efectiv în timpul procesului de luare a deciziei de mediu. 4. Fiecare parte va asigura participarea publicului la începutul procedurii, atunci când toate opţiunile sunt deschise şi poate avea loc o participare efectivã a publicului. 5. Fiecare parte, când este cazul, trebuie sa incurajeze posibilii solicitatori sa identifice publicul interesat, sa angajeze discuţii şi sa furnizeze informaţii referitoare la obiectivele iniţiativei lor înaintea depunerii cererii pentru autorizarea unei activitãţi. 6. Fiecare parte va cere autoritãţilor publice competente sa asigure accesul publicului interesat, în vederea examinãrii, la cerere, dacã legislaţia nationala prevede astfel, gratuit şi într-un timp foarte scurt, la totalitatea informaţiilor relevante pentru procesul decizional, care sunt disponibile în timpul procedurilor de participare publica, în conformitate cu prevederile acestui capitol, fãrã a prejudicia drepturile pãrţilor de a refuza divulgarea anumitor informaţii în concordanta cu prevederile art. 4 pct. 3 şi 4. Informaţiile semnificative vor include, cel puţin, fãrã a prejudicia prevederile art. 4: a) o descriere a locului şi a caracteristicilor fizice şi tehnice ale activitãţii propuse, inclusiv o estimare a reziduurilor şi emisiilor probabile; b) o descriere a efectelor semnificative ale activitãţii de mediu propuse; c) o descriere a mãsurilor iniţiate, pentru a preveni şi/sau pentru a reduce efectele, inclusiv emisiile; d) o prezentare sumarã, dar nu tehnica, a celor menţionate mai sus; e) o schita a principalelor alternative studiate de solicitant; şi f) în conformitate cu legislaţia nationala, principalele rapoarte şi recomandãri publicate, destinate autoritãţii publice, în momentul în care publicul interesat trebuie sa fie informat, având în vedere prevederile pct. 2. 7. Procedurile pentru participarea publica vor permite publicului sa înainteze, în scris sau, când este cazul, la o audiere publica ori un sondaj cu solicitantul, orice comentarii, informaţii, analize sau opinii considerate relevante pentru activitatea propusã. 8. Fiecare parte va asigura ca în decizia luatã sa se ţinã seama de rezultatul participãrii publicului. 9. Fiecare parte va asigura ca, în momentul în care decizia a fost luatã de autoritatea publica, publicul sa fie informat prompt despre aceasta, în concordanta cu procedurile normale. Fiecare parte va asigura accesul publicului la textul deciziei, la motivele şi consideratiile care au stat la baza acesteia. 10. Fiecare parte va asigura ca, în momentul în care o autoritate publica reconsidera sau actualizeazã condiţiile de funcţionare pentru o activitate care face obiectul pct. 1, prevederile pct. 2-9 sunt aplicate fãrã rezerve, unde este cazul. 11. Fiecare parte, în cadrul legislaţiei sale naţionale, va aplica, cat mai mult posibil şi unde este adecvat, prevederile acestui articol la deciziile privind autorizarea evacuarii deliberate în mediu a organismelor modificate genetic. ART. 7 Participarea publicului în timpul pregãtirii planurilor, programelor şi politicilor legate de mediu Fiecare parte va lua mãsuri practice adecvate şi/sau va promova prevederi pentru ca publicul sa participe în timpul pregãtirii planurilor şi programelor legate de mediu, într-un cadru transparent şi cinstit, dupã ce i-a fost furnizatã informaţia necesarã. În acest cadru se vor aplica prevederile pct. 3, 4 şi 8 ale art. 6. Publicul care poate participa va fi identificat de autoritatea publica relevanta, ţinându-se seama de obiectivele acestei convenţii. În aceeaşi mãsura fiecare parte se va strãdui sa asigure oportunitatile necesare în vederea participãrii publicului în timpul pregãtirii politicilor legate de mediu. ART. 8 Participarea publicului în timpul pregãtirii regulamentelor de aplicare, a normativelor şi instrumentelor legale obligatorii, general aplicabile Fiecare parte se va strãdui sa promoveze o participare efectivã a publicului într-o etapa adecvatã, atâta timp cat opţiunile sunt încã deschise, în perioada pregãtirii regulamentelor de aplicare şi a altor reglementãri legale obligatorii, general aplicabile, care pot avea un efect semnificativ asupra mediului. La acest nivel trebuie fãcuţi urmãtorii pasi: a) trebuie fixatã o perioada suficienta pentru realizarea unei participari publice efective; b) proiectele reglementãrilor legale trebuie sa fie publicate sau fãcute disponibile prin alte metode; c) trebuie sa îi fie oferitã publicului posibilitatea de a face comentarii, direct sau prin intermediul unor organisme consultative reprezentative. Rezultatul participãrii publicului trebuie sa fie luat în considerare cat mai mult posibil. ART. 9 Accesul la justiţie 1. Fiecare parte, în cadrul legislaţiei naţionale, va asigura posibilitatea pentru orice persoana care considera ca solicitarea informatiei, conform prevederilor art. 4, a fost ignorata, în mod greşit refuzatã, parţial sau în totalitate, ori care considera ca a primit un rãspuns inadecvat sau ca cererea sa nu a fost consideratã conform prevederilor art. 4, de a avea acces la o procedura de recurs în fata instanţei de judecata sau a altui organism independent şi impartial prevãzut de lege. În cazul în care o parte asigura un astfel de recurs în fata unei instanţe de judecata, ea va face astfel încât o asemenea persoana sa aibã acces şi la o procedura de fond stabilitã de lege, care sa fie gratuita sau nu prea scumpa, în cazul reconsiderarii solicitãrii de cãtre o autoritate publica sau al revizuirii de cãtre un organism independent şi impartial, altul decât o instanta de judecata. Decizia finala luatã în concordanta cu prevederile pct. 1 trebuie sa fie obligatorie pentru autoritatea publica care deţine informaţia. Motivele trebuie sa fie declarate în scris, cel puţin în cazul în care informaţia este refuzatã conform prevederilor acestui punct. 2. Fiecare parte trebuie, în cadrul legislaţiei naţionale, sa asigure membrilor publicului interesat: a) care au un interes suficient; sau b) cãrora li se afecteazã un drept, în cazul în care procedurile administrative legale ale unei pãrţi solicita aceasta ca o preconditie, accesul la o procedura de recurs în fata instanţei şi/sau a altui organism independent şi impartial stabilit prin lege, pentru a contesta, ca fond şi ca procedura, legalitatea oricãrei decizii, act sau omisiuni care face obiectul prevederilor art. 6, în cazul în care legislaţia nationala prevede astfel şi fãrã a prejudicia prevederile pct. 3 sau alte prevederi relevante ale acestei convenţii. Interesul suficient sau afectarea unui drept va fi determinata în concordanta cu prevederile legilor naţionale şi cu obiectivele de a asigura publicului interesat un acces larg la justiţie conform prevederilor prezentei convenţii. La acest nivel interesul oricãrei organizaţii neguvernamentale care îndeplineşte cerinţele specificate la art. 2 pct. 5 trebuie sa fie considerat suficient pentru scopul subpunctului a) de mai sus. Astfel de organizaţii vor fi considerate ca având dreptul sau capacitatea de a fi afectate în concordanta cu prevederile subpunctului b) de mai sus. Prevederile pct. 2 nu vor exclude posibilitatea unei proceduri prealabile de recurs în fata unei autoritãţi administrative şi nu pot afecta cerinta epuizarii procedurilor de recurs administrative înainte de recurgerea la procedurile judiciare, în cazul în care o astfel de cerinta exista în dreptul intern. 3. În plus şi fãrã a prejudicia procedurile la care se referã pct. 1 şi 2, fiecare parte trebuie sa asigure ca, în momentul în care toate criteriile sunt îndeplinite, dacã acestea sunt prevãzute de legislaţia nationala, membrii publicului sa aibã acces la procedurile administrative sau juridice pentru a contesta actele sau omisiunile persoanelor private şi autoritãţilor publice, care contravin prevederilor legislaţiei naţionale cu referire la mediu. 4. În plus şi fãrã a prejudicia prevederile pct. 1, procedurile la care se referã pct. 1, 2 şi 3 trebuie sa asigure remedierea adecvatã şi efectivã, inclusiv adoptarea unei hotãrâri judecãtoreşti, când este cazul, care sa fie obiectivã, echitabila, la timp şi sa nu coste foarte mult. Deciziile luate în conformitate cu prevederile acestui articol trebuie sa fie date sau înregistrate în scris. Deciziile instanţelor şi, oricând este posibil, ale altor organisme trebuie sa fie accesibile publicului. 5. Pentru ca prevederile acestui articol sa fie efective fiecare parte va asigura ca publicul sa fie informat cu privire la accesul la procedurile de recurs administrativ sau judiciar şi trebuie sa ia în considerare stabilirea unui mecanism de asistenta pentru a elimina sau a reduce obstacolele financiare ori de alta natura privind accesul la justiţie. ART. 10 Reuniunea pãrţilor 1. Prima intalnire a pãrţilor va fi convenitã nu mai târziu de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. În plus o intalnire ordinarã a pãrţilor va fi ţinuta cel puţin o data la fiecare 2 ani, numai dacã pãrţile nu decid altfel, sau la solicitarea scrisã a uneia dintre pãrţi, cu condiţia ca, într-un interval de 6 luni de la comunicarea solicitãrii tuturor pãrţilor de cãtre secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, solicitarea respectiva sa fie suportatã de cel puţin o treime din numãrul pãrţilor. 2. La intalnirile lor pãrţile vor examina în mod continuu punerea în aplicare a prezentei convenţii prin rapoarte elaborate de pãrţi în mod regulat şi în acest scop: a) vor analiza politicile, abordarile legale şi metodologice privind accesul la informaţie, participarea publica la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, în scopul îmbunãtãţirii acestora; b) vor schimba informaţii cu privire la experienta câştigatã în încheierea şi punerea în aplicare a acordurilor bilaterale şi multilaterale sau a altor înţelegeri legate de scopul prezentei convenţii şi la care una sau mai multe pãrţi sunt parte; c) vor solicita, unde este cazul, serviciile organismelor relevante ale Comisiei Economice pentru Europa şi ale altor organisme internaţionale şi comitete specifice, în legatura cu toate aspectele pertinente pentru îndeplinirea scopurilor prezentei convenţii; d) vor stabili orice organisme subsidiare care se considera necesare; e) vor pregati, unde este cazul, protocoale la prezenta convenţie; f) vor considera şi vor adopta propuneri pentru amendamente la prezenta convenţie în concordanta cu prevederile art. 14; g) vor considera şi vor întreprinde orice acţiune auxiliara care poate fi solicitatã pentru atingerea scopurilor prezentei convenţii; h) la prima lor intalnire vor considera şi vor adopta prin consens reguli de procedura pentru intalnirile lor şi ale organismelor subsidiare; i) la prima lor intalnire vor analiza experienta lor în aplicarea prevederilor art. 5 pct. 9 şi vor studia mãsurile care sunt necesare pentru a dezvolta viitorul sistem la care se referã acel punct, luând în considerare procesele şi schimbãrile internaţionale, inclusiv elaborarea unui instrument adecvat privind registrele emisiilor şi transferul poluantilor, sau inventarele care pot fi anexate la prezenta convenţie. 3. Reuniunea pãrţilor va lua în considerare, dacã este necesar, stabilirea regulilor financiare pe baza de consens. 4. Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sale specializate şi Agenţia Internationala pentru Energie Atomica, precum şi orice alt stat sau organizaţie de integrare economicã regionala, imputernicita în baza prevederilor art. 17 sa semneze prezenta convenţie, dar care nu este parte la aceasta, şi orice organizaţie interguvernamentalã calificatã în domeniile care privesc convenţia vor fi împuternicite sa participe ca observatori la reuniunile pãrţilor. 5. Orice organizaţie neguvernamentala, calificatã în domeniile la care se referã convenţia, care l-a informat pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa despre dorinta sa de a fi reprezentatã la o reuniune a pãrţilor, va fi imputernicita sa participe ca observator numai dacã cel puţin o treime din numãrul pãrţilor prezente la intalnire nu ridica obiecţiuni. 6. În sensul prevederilor pct. 4 şi 5, regulile de procedura la care se referã prevederile pct. 2 h) vor prevedea aranjamente practice pentru procedura de admitere şi pentru alţi termeni relevanti. ART. 11 Dreptul la vot 1. Exceptând prevederile pct. 2, fiecare parte la prezenta convenţie va avea dreptul la un vot. 2. Organizaţiile de integrare economicã europeanã, în cadrul competentei lor, vor exercita dreptul la vot cu un numãr de voturi egal cu numãrul statelor care sunt pãrţi la prezenta convenţie. Astfel de organizaţii nu îşi vor exercita dreptul de vot, dacã statele lor membre şi-l exercita pe al lor şi viceversa. ART. 12 Secretariatul Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va îndeplini urmãtoarele funcţii de secretariat: a) convocarea şi pregãtirea reuniunilor pãrţilor; b) transmiterea cãtre pãrţi a rapoartelor şi a altor informaţii primite în conformitate cu prevederile prezentei convenţii; c) alte funcţii care pot fi atribuite de pãrţi. ART. 13 Anexele Anexele la prezenta convenţie constituie parte integrantã a acesteia. ART. 14 Amendamente la convenţie 1. Orice parte are dreptul sa propunã amendamente la prezenta convenţie. 2. Textul oricãrui amendament propus la prezenta convenţie va fi înaintat în scris secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va comunica tuturor pãrţilor cu cel puţin 90 de zile înainte de intalnirea pãrţilor la care este propus pentru adoptare. 3. Pãrţile vor face orice efort pentru a ajunge la un acord, prin consens, privind orice amendament propus la prezenta convenţie. Dacã toate eforturile pentru obţinerea consensului au fost epuizate şi nu s-a ajuns la nici un acord, amendamentul va fi adoptat cu votul unei majoritãţi de trei pãtrimi din numãrul pãrţilor prezente şi votante la reuniune. 4. Amendamentele la prezenta convenţie, adoptate în concordanta cu prevederile pct. 3, vor fi înaintate de depozitar tuturor pãrţilor, pentru ratificare, aprobare sau acceptare. Amendamentele la prezenta convenţie, altele decât cele la o anexa, vor intra în vigoare pentru pãrţile care le-au ratificat, le-au aprobat sau le-au acceptat în cea de-a 90-a zi dupã primirea de cãtre depozitar a notificãrii ratificãrii, aprobãrii sau acceptãrii de cãtre cel puţin trei pãtrimi din numãrul acestor pãrţi. Dupã aceasta data ele vor intra în vigoare pentru orice alta parte în cea de-a 90-a zi dupã ce partea respectiva depune instrumentul sau de ratificare, de aprobare sau de acceptare a amendamentelor. 5. Orice parte care nu este capabilã sa aprobe un amendament la o anexa la prezenta convenţie va notifica acest lucru în scris depozitarului în decurs de 12 luni de la data comunicãrii adoptãrii. Depozitarul va comunica tuturor pãrţilor, fãrã întârziere, orice astfel de notificare primitã. O parte are dreptul sa înlocuiascã în orice moment o acceptare a unei notificãri anterioare şi, dupã depunerea unui instrument de acceptare la depozitar, amendamentele la o astfel de anexa vor deveni efective pentru acea parte. 6. La expirarea celor 12 luni de la data comunicãrii de cãtre depozitar, în concordanta cu prevederile pct. 4, un amendament la o anexa va deveni efectiv pentru acele pãrţi care nu au transmis o notificare la depozitar conform prevederilor pct. 5, dacã cel puţin o treime din numãrul pãrţilor a înaintat o astfel de notificare. 7. În sensul acestui articol, pãrţile prezente şi votante înseamnã pãrţile prezente şi care exprima un vot afirmativ sau negativ. ART. 15 Examinarea conformarii cu prevederile convenţiei Intalnirea pãrţilor va stabili, pe baza de consens, aranjamente neconflictuale, nejudiciare şi de natura consultativa pentru examinarea conformarii cu prevederile prezentei convenţii. Aceste aranjamente vor permite implicarea adecvatã a publicului şi pot include opţiunea de a considera comunicãri din partea publicului în probleme legate de prezenta convenţie. ART. 16 Soluţionarea diferendelor 1. Orice diferend apãrut între doua sau mai multe pãrţi în legatura cu interpretarea sau cu aplicarea prezentei convenţii va fi soluţionat prin negocieri sau prin orice alt mijloc de soluţionare a diferendelor, acceptabil pãrţilor implicate în diferend. 2. În timpul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii la prezenta convenţie ori în orice moment dupã aceea o parte are dreptul sa declare în scris depozitarului ca pentru un diferend nerezolvat conform prevederilor pct. 1 accepta ca obligatorii, în relaţia cu orice parte care accepta aceleaşi condiţii, unul sau ambele mijloace de soluţionare: a) înaintarea diferendului cãtre Curtea Internationala de Justiţie; b) arbitrajul, în concordanta cu procedura prezentatã în anexa nr. II. 3. Dacã pãrţile implicate în diferend au acceptat ambele mijloace de soluţionare a diferendelor, la care se referã pct. 2, diferendul poate fi înaintat numai Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care pãrţile au convenit altfel. ART. 17 Semnarea Prezenta convenţie va fi deschisã pentru semnare la Aarhus (Danemarca) de la data de 25 iunie 1998 şi dupã aceea la sediul central al Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York pana la data de 21 decembrie 1998 de cãtre statele membre ale Comisiei Economice pentru Europa, precum şi de cãtre statele cu statut de membru consultativ al Comisiei Economice pentru Europa, conform pct. 8 şi 11 ale Rezoluţiei 36(IV) din 28 martie 1947 a Consiliului Economic şi Social, precum şi de cãtre organizaţiile de integrare economicã regionala constituite din statele suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa, cãrora statele membre le-au transferat competenta în probleme aflate sub incidenta acestei convenţii, inclusiv competenta de a încheia tratate privind aceste probleme. ART. 18 Depozitarul Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va acţiona ca depozitar al prezentei convenţii. ART. 19 Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea 1. Prezenta convenţie va face obiectul ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre statele semnatare şi de organizaţiile de integrare economicã regionala. 2. Prezenta convenţie va fi deschisã spre aderare statelor şi organizaţiilor de integrare economicã regionala, la care se referã art. 17, începând cu data de 22 decembrie 1998. 3. Orice alt stat la care nu se referã pct. 2, care este membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, poate adera la prezenta convenţie dupã aprobarea de cãtre intalnirea pãrţilor. 4. Orice organizaţie la care se referã art. 17, care devine parte la prezenta convenţie, fãrã ca nici unul dintre statele sale membre sa fie parte, va respecta toate obligaţiile care decurg din convenţie. Dacã unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sunt pãrţi la prezenta convenţie, organizaţia şi statele sale membre vor decide asupra responsabilitãţilor lor pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta convenţie. În astfel de cazuri organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate sa îşi exercite simultan drepturile care le revin din prezenta convenţie. 5. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare organizaţiile de integrare economicã regionala la care se referã art. 17 vor declara extinderea competentei lor cu privire la problemele la care se referã convenţia. De asemenea, aceste organizaţii vor informa depozitarul despre orice modificare a ariei lor de competenta. ART. 20 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 2. În sensul prevederilor pct. 1, nici un instrument depus de o organizaţie de integrare economicã regionala nu va fi considerat ca suplimentar pe lângã cele depuse de statele membre ale unei astfel de organizaţii. 3. Pentru fiecare stat sau organizaţie la care se referã art. 17, care ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie ori care adera dupã depunerea celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de cãtre statul sau organizaţia respectiva a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. ART. 21 Retragerea În orice moment, dupã împlinirea a 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii pentru o parte, acea parte se poate retrage din convenţie printr-o notificare scrisã cãtre depozitar. Orice astfel de retragere îşi va face efectul în cea de-a 90-a zi de la data primirii notificãrii de cãtre depozitar. ART. 22 Texte autentice Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în limbile engleza, franceza şi rusa sunt autentice în aceeaşi mãsura, va fi depozitat la secretarul general al Naţiunilor Unite. Drept care subsemnaţii, având depline puteri, am semnat prezenta convenţie. Întocmitã la Aarhus (Danemarca) la 25 iunie 1998.
ANEXA 1
LISTA cuprinzând activitãţile menţionate la art. 6 pct. 1a)
1. Sectorul energetic: - rafinarii de uleiuri minerale şi benzina; - instalaţii de gazeificare şi lichefiere; - centrale termice şi alte instalaţii cu combustie, cu un aport de caldura de 50 MW sau mai mult; - cuptoare de cocs; - centrale nucleare şi alte reactoare nucleare, inclusiv demontarea sau dezafectarea acestor centrale sau reactoare 1/ (cu excepţia statiilor de cercetare pentru producerea şi conversia materialelor fisionabile şi fertile, a cãror putere maxima nu depãşeşte 1 MW de încercare termica permanenta); - instalaţii pentru reprelucrarea combustibilului nuclear, radioactiv; - instalaţii proiectate pentru: ● producerea sau imbogatirea combustibilului nuclear; ● prelucrarea combustibilului nuclear radioactiv sau a deşeurilor cu radioactivitate ridicatã; ● depozitarea finala a deşeurilor radioactive; - instalaţii exclusiv pentru depozitarea finala a deşeurilor radioactive; - instalaţii exclusiv pentru depozitarea (planificata pentru mai mult de 10 ani) combustibililor nucleari radioactivi sau a deşeurilor radioactive într-un alt loc decât cel de producţie. 2. Obţinerea şi prelucrarea metalelor: - instalaţii de prajire sau de prajire prin aglomerare a minereurilor de metale (inclusiv minereuri sulfidice); - instalaţii pentru producerea fontei brute sau a otelului (fuziune primara sau secundarã), inclusiv turnare continua cu o capacitate de peste 2,5 t/ora; - instalaţii pentru prelucrarea metalelor feroase: (i) instalaţii de laminare la cald, cu o capacitate de peste 20 t oţel brut/ora; (ii) forjerii cu ciocane a cãror energie depãşeşte 50 kJ pe ciocan, iar puterea calorica folositã depãşeşte 20 MW; (iii) aplicarea de acoperiri metalice topite de protecţie, cu un aport mai mare de 2 t oţel brut/ora; - topitorii de metale feroase, cu o capacitate de producţie de peste 20 t/zi; - instalaţii pentru: (i) obţinerea de metale brute neferoase din minereuri, concentrate sau materii prime secundare, prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice; (ii) topire, inclusiv pentru realizarea de aliaje ale metalelor neferoase, de produse recuperate (rafinare, turnare etc.), cu o capacitate de topire de peste 4 t/zi la plumb şi cadmiu sau 20 t/zi la alte metale; - instalaţii pentru tratarea suprafeţei metalelor şi a materialelor plastice prin procese electrolitice sau chimice, volumul bailor de tratare depasind 30 mc. 3. Industria de minerale: - instalaţii pentru producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de peste 500 t/zi sau a varului în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de peste 50 t/zi ori în alte cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 t/zi; - instalaţii de producere a azbestului şi de fabricare a produselor pe baza de azbest; - instalaţii de fabricare a sticlei, inclusiv a fibrei de sticla, cu o capacitate de topire de peste 20 t/zi; - instalaţii pentru topirea substanţelor minerale şi producerea fibrelor minerale, cu o capacitate de topire de peste 20 t/zi; - instalaţii pentru fabricarea produselor ceramice prin aprindere, în special a tiglei pentru acoperis, caramizilor refractare, tiglei, gresiei ceramice sau a portelanului, cu o capacitate de producţie de peste 75 t/zi şi/sau cu o capacitate a cuptorului de peste 4 mc şi cu o densitate de depunere/cuptor de peste 300 kg/mc. 4. Industria chimica: producţia, intelegand prin aceasta acele categorii de activitãţi cuprinse în acest paragraf, la scara industriala, prin prelucrarea chimica a urmãtoarelor substanţe sau grupe de substanţe: a) instalaţii chimice pentru producerea substanţelor chimice organice de baza, cum ar fi: (i) hidrocarburi simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice); (ii) hidrocarburi cu conţinut de oxigen, ca de exemplu: alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici, esteri, acetati, eteri, peroxizi, rasini epoxidice; (iii) hidrocarburi sulfuroase; (iv) hidrocarburi azotoase, precum: amine, amide, compuşi nitrici, nitroderivati sau nitrati, nitrili, cianati, izocianati; (v) hidrocarburi cu conţinut de fosfor; (vi) hidrocarburi halogenate; (vii) compuşi organometalici; (viii) materiale plastice de baza (polimeri, fibre sintetice şi fibre pe baza de celuloza); (ix) cauciucuri sintetice; (x) vopsele şi pigmenti; (xi) agenţi activi de suprafata şi surfactanti; b) instalaţii chimice pentru obţinerea substanţelor chimice anorganice de baza, cum ar fi: (i) gaze: amoniac, clor sau acid clorhidric gazos, fluor sau acid fluorhidric, oxizi de carbon, compuşi cu sulf, oxizi de azot, hidrogen, dioxid de sulf, fosgen; (ii) acizi: acid cromic, acid fluorhidric, acid fosforic, acid azotic, acid clorhidric, acid sulfuric oleum, acizi sulfurosi; (iii) baze: hidroxid de amoniu, hidroxid de potasiu, hidroxid de sodiu; (iv) saruri: clorura de amoniu, clorat de potasiu, carbonat de potasiu, carbonat de sodiu, perborat şi nitrat de argint; (v) metaloizi, oxizi metalici sau alţi compuşi anorganici, cum ar fi carbura de calciu, carbura de siliciu; c) instalaţii chimice pentru producerea de îngrãşãminte pe baza de fosfor, azot sau potasiu (îngrãşãminte simple sau compuse); d) instalaţii chimice pentru obţinerea produselor curative pe baza de plante şi a biocidelor; e) instalaţii care utilizeazã un proces chimic sau biologic pentru obţinerea produselor farmaceutice de baza; f) instalaţii chimice pentru producerea explozivilor; g) instalaţii chimice în care se foloseşte tratarea chimica sau biologica pentru obţinerea aditivilor alimentari cu proteine, a fermentilor sau a altor substanţe proteice. 5. Gospodãrirea deşeurilor: - instalaţii pentru incinerarea, recuperarea, tratarea chimica sau depozitarea controlatã a deşeurilor; - instalaţii pentru incinerarea deşeurilor orãşeneşti, cu o capacitate de peste 3 t/ora; - instalaţii pentru depozitarea deşeurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 50 t/zi; - depozite controlate, care primesc mai mult de 10 t/zi, sau cu o capacitate totalã de peste 25.000 t, cu excepţia haldelor pentru deşeuri inerte. 6. Staţii de epurare a apelor uzate, pentru o populaţie de peste 150.000 de locuitori 7. Instalaţii industriale pentru: a) obţinerea de celuloza din lemn sau din alte materiale fibroase similare; b) obţinerea de hârtie şi carton, cu o capacitate de producţie de peste 20 t/zi. 8. a) construirea de linii de cale feratã pe distanţe mari şi de aeroporturi cu o lungime medie de rulare de 2.100 m sau chiar mai mult; b) construirea de autostrazi şi drumuri pentru circulaţie rapida; c) construirea unui drum nou cu 4 sau mai multe benzi ori reamenajarea şi/sau lãrgirea unui drum existent cu doua benzi ori cu o banda pentru a asigura 4 sau mai multe benzi acolo unde un astfel de drum nou sau secţiunea reamenajata şi/sau largita de drum ar putea avea o lungime continua de 10 sau mai mulţi kilometri; 9. a) apele interioare şi porturile pentru transportul pe apele interioare care permit trecerea unor vase de peste 1.350 t; b) porturile comerciale, danele pentru încãrcãri şi descãrcãri ce sunt legate de uscat şi porturi exterioare (exclusiv danele pentru feribot), care pot primi vase de peste 1.350 t. 10. Scheme de extracţie a apei subterane sau reîncãrcare artificiala a apei subterane, unde volumul anual de apa extrasa sau reincarcata este echivalent cu sau depãşeşte 10 milioane mc 11. a) lucrãri pentru transferul resurselor de apa între bazinele riverane, în cazul în care acest transfer are ca scop prevenirea deficitului de apa şi în care cantitatea de apa transferata depãşeşte 100 milioane mc/an; b) în toate celelalte cazuri, lucrãri pentru transferul resurselor de apa între bazine riverane în care debitul mediu multianual al bazinului de extracţie depãşeşte 2.000 milioane mc/an şi unde cantitatea de apa transferata depãşeşte 5% din acest debit. În ambele cazuri sunt excluse transferurile de apa potabilã prin conducte. 12. Extractia petrolului şi a gazelor naturale în scopuri comerciale, acolo unde cantitatea extrasa depãşeşte 500 t/zi în cazul petrolului şi 500.000 mc/zi în cazul gazelor 13. Baraje sau alte instalaţii proiectate pentru reţinerea sau acumularea permanenta a apei, acolo unde cantitatea noua sau suplimentarea de apa reţinutã ori acumulatã depãşeşte 10 milioane mc 14. Conducte pentru transportul gazelor, ţiţeiului sau al substanţelor chimice, cu un diametru mai mare de 800 mm şi cu o lungime mai mare de 40 km 15. Instalaţii pentru creşterea intensiva a pasarilor şi porcilor, cu mai mult de: a) 40.000 locuri pentru pãsãri; b) 2.000 locuri pentru creşterea porcilor (peste 30 kg); sau c) 750 locuri pentru scroafe. 16. Cariere şi exploatãri miniere în cariera, acolo unde suprafata amplasamentului depãşeşte 25 ha, sau extractia turbei, acolo unde suprafata amplasamentului depãşeşte 150 ha 17. Construirea liniilor electrice suspendate având o tensiune de 220 kV sau mai mult şi o lungime mai mare de 15 km 18. Instalaţii pentru depozitarea produselor petroliere, petrochimice sau chimice, cu o capacitate de 200.000 t sau mai mult 19. Alte activitãţi: - instalaţii pentru pretratarea (operaţiuni cum ar fi: spalare, albire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor ori a textilelor, acolo unde capacitatea de tratare depãşeşte 10 t/zi; - instalaţii pentru tabacirea pieilor brute şi crude, acolo unde capacitatea de tratare depãşeşte 12 t de produse finisate/zi: a) abatoare cu o capacitate de producere a carcaselor mai mare de 50 t/zi; b) tratarea şi prelucrarea axata pe obţinerea produselor alimentare din: (i) materii prime animaliere (altele decât laptele), cu o capacitate de producţie a produselor finite mai mare de 75 t/zi; (ii) materii prime vegetale, cu o capacitate de producţie a produselor finite mai mare de 300 t/zi (valoarea medie trimestriala); c) tratarea şi prelucrarea laptelui, cantitatea de lapte primitã fiind mai mare de 200 t/zi (valoarea medie trimestriala); - instalaţii pentru depozitarea şi reciclarea carcaselor de animale şi a deşeurilor animaliere, cu o capacitate mai mare de 10 t/zi; - instalaţii pentru tratarea suprafeţelor substanţelor, obiectelor sau produselor cu solventi organici, în special pentru prelucrare, tipãrire, captusire, degresare, impermeabilizare, calibrare, vopsire, curatare sau impregnare, cu o capacitate de consum mai mare de 150 kg/ora sau mai mult de 200 t/an; - instalaţii pentru producerea de carbon (cãrbune care arde greu) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare 20. Orice activitate care nu este specificatã în paragrafele 1-19, la care participarea publicului este asigurata printr-o procedura de evaluare a impactului asupra mediului, în conformitate cu legislaţia nationala 21. Prevederile art. 6 pct. 1a) nu se aplica nici unui proiect de mai sus, initiat în mod exclusiv sau în principal pentru cercetarea, dezvoltarea sau testarea unor metode ori produse noi pentru o perioada mai mica de 2 ani, dacã ele ar putea determina unele efecte negative semnificative asupra mediului şi sãnãtãţii. 22. Orice modificare sau extindere a activitãţilor, acolo unde o astfel de modificare sau extindere satisface criteriile/limitele stabilite prin prezenta anexa, se va supune prevederilor art. 6 pct. 1a). Orice alta modificare sau extindere a activitãţilor se va supune prevederilor art. 6 pct. 1b).
NOTE: 1. Centralele atomoelectrice şi alţi reactori nucleari înceteazã sa mai fie considerate astfel de instalaţii atunci când toţi combustibilii nucleari şi alte elemente contaminate radioactiv au fost inlaturate definitiv de pe locul de montaj al instalaţiei. 2. În scopul acestei convenţii, aeroport înseamnã un aeroport care respecta definitia prevãzutã în Convenţia de la Chicago din 1994, care a înfiinţat Organizaţia Internationala a Aviaţiei Civile (anexa nr. 14). 3. În sensul acestei convenţii, drum cu circulaţie rapida înseamnã un drum care respecta definitia prevãzutã în Acordul european asupra principalelor artere de trafic internaţional din 15 noiembrie 1975.
ANEXA 2
ARBITRAJUL
1. În cazul unui diferend care a fost înaintat spre arbitraj conform prevederilor art. 16 pct. 2 din prezenta convenţie, o parte sau pãrţile vor notifica secretariatului obiectul problemei de arbitraj şi vor indica în mod special articolele convenţiei a cãror interpretare sau aplicare este în discuţie. Secretariatul va inainta informarea primitã tuturor pãrţilor la prezenta convenţie. 2. Tribunalul de arbitraj va fi alcãtuit din 3 membri. Atât partea sau pãrţile reclamante, cat şi cealaltã parte sau pãrţi la diferend vor desemna câte un arbitru, iar cei 2 arbitri numiţi vor desemna, printr-un acord comun, un al treilea arbitru care va fi preşedintele tribunalului de arbitraj. Acesta din urma nu va avea aceeaşi naţionalitate ca una dintre pãrţile în disputa, nu va locui sau nu va folosi ca loc de resedinta teritoriul uneia dintre pãrţi, nu va fi angajat de nici una dintre ele şi nu va avea de-a face cu cazul în nici o alta calitate. 3. Dacã preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în decurs de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, Secretariatul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, la solicitarea oricãrei pãrţi, va proceda la desemnarea preşedintelui într-un nou termen de doua luni. 4. Dacã una dintre pãrţile în diferend nu numeşte un arbitru în timp de doua luni de la primirea cererii, cealaltã parte are dreptul sa îl informeze pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va desemna pe preşedintele tribunalului de arbitraj în decursul urmãtoarelor doua luni. Dupã desemnarea sa preşedintele tribunalului de arbitraj va solicita partii care nu şi-a numit un arbitru sa facã acest lucru în interval de doua luni. Dacã nu se reuşeşte acest lucru timp de doua luni, preşedintele îl va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va face aceasta numire în timpul urmãtoarelor doua luni. 5. Tribunalul de arbitraj va lua decizia în concordanta cu dreptul internaţional şi cu prevederile prezentei convenţii. 6. Orice tribunal de arbitraj, constituit conform prevederilor acestei anexe, îşi va întocmi propriile reguli de procedura. 7. Deciziile tribunalului de arbitraj, privind atât procedura, cat şi fondul, vor fi luate cu majoritatea voturilor membrilor sãi. 8. Tribunalul are dreptul sa ia mãsurile adecvate pentru a stabili faptele. 9. Pãrţile în diferend vor facilita activitatea tribunalului de arbitraj şi, în mod special, utilizând toate mijloacele avute la dispoziţie: a) îi vor furniza toate documentele, instrumentele şi informaţiile relevante; b) îi vor permite, dacã este necesar, sa solicite martori sau experţi şi vor lua în seama mãrturia lor. 10. Pãrţile şi arbitrii vor proteja confidenţialitatea oricãror informaţii pe care aceştia le primesc în mod confidenţial în cursul lucrãrilor tribunalului de arbitraj. 11. Tribunalul de arbitraj, la cererea uneia dintre pãrţi, are dreptul sa recomande mãsuri interimare de protecţie. 12. Dacã una dintre pãrţile în diferend nu se prezintã în fata tribunalului de arbitraj sau nu reuşeşte sa îşi apere cauza, cealaltã parte poate cere tribunalului sa continue procedurile şi sa dea decizia finala. Absenta uneia dintre pãrţi sau imposibilitatea de a-şi apara cauza nu va constitui un obstacol în calea lucrãrilor. 13. Tribunalul de arbitraj are dreptul sa audieze şi sa decidã asupra unor cereri reconventionale direct legate de subiectul diferendului. 14. Cheltuielile de judecata, inclusiv retributia arbitrilor, vor fi suportate în mod egal de pãrţile în diferend, cu excepţia situaţiilor în care tribunalul de arbitraj stabileşte astfel, datoritã unor împrejurãri specifice cauzei. Tribunalul de arbitraj va pãstra o evidenta a tuturor cheltuielilor sale şi va furniza pãrţilor o situaţie finala a acestora. 15. Orice parte la prezenta convenţie, care are un interes de natura juridicã referitor la subiectul diferendului care poate fi afectat de o decizie în cauza, poate interveni în timpul procedurilor cu acordul tribunalului de arbitraj. 16. Tribunalul de arbitraj va emite hotãrârea în termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, atunci când nu considera necesar sa extindã limita de timp pentru o perioada care sa nu depãşeascã 5 luni. 17. Hotãrârea tribunalului de arbitraj va fi însoţitã de o expunere de motive. Aceasta va fi definitiva şi obligatorie pentru toate pãrţile în diferend. Hotãrârea va fi transmisã de cãtre tribunalul de arbitraj pãrţilor în diferend şi Secretariatului. Secretariatul va remite comunicarea primitã tuturor pãrţilor la convenţie. 18. Orice diferend care ar putea aparea între pãrţi cu privire la interpretarea sau executarea hotãrârii va fi înaintat de oricare dintre pãrţi tribunalului de arbitraj care a emis hotãrârea sau, dacã acesta nu poate fi sesizat, unui alt tribunal constituit în acest scop şi în acelaşi mod ca primul.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
