Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 86 din 10 aprilie 2006  privind Codul vamal al Romaniei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al Romaniei

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 350 din 19 aprilie 2006
LEGE nr. 86 din 10 aprilie 2006
privind Codul vamal al României
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 350 din 19 aprilie 2006

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

TITLUL I
Dispoziţii generale

CAP. I
Domeniul de aplicare şi definiţii

ART. 1
(1) Reglementãrile vamale cuprind prezentul cod, regulamentul de aplicare a acestuia, precum şi alte acte normative care conţin prevederi referitoare la domeniul vamal.
(2) Codul vamal se aplicã schimbului de mãrfuri şi bunuri dintre România şi alte ţãri, fãrã a aduce atingere reglementãrilor speciale prevãzute în alte domenii.
ART. 2
(1) Reglementãrile vamale se aplicã în mod uniform pe întreg teritoriul vamal al României, în mãsura în care nu existã dispoziţii contrare prevãzute în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) Introducerea sau scoaterea din ţarã a mãrfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricãror alte bunuri este permisã numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.
(3) În punctele de trecere a frontierei de stat şi pe teritoriul ţãrii sunt organizate birouri vamale care funcţioneazã potrivit legii.
(4) La trecerea frontierei de stat, mãrfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicãrii reglementãrilor vamale numai de autoritatea vamalã.
ART. 3
(1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum şi marea teritorialã a României, delimitatã conform normelor dreptului internaţional şi legislaţiei române în materie.
(2) Teritoriul vamal al României include şi spaţiul aerian al teritoriului ţãrii şi al mãrii teritoriale.
ART. 4
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. persoanã - persoanã fizicã sau juridicã; în aceastã definiţie se încadreazã şi o asociaţie de persoane fizice care, deşi nu are personalitate juridicã, este recunoscutã de lege;
2. persoanã stabilitã în România - o persoanã fizicã cu domiciliul ori cu reşedinţa în România sau o persoanã juridicã care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în România ori asociaţia de persoane prevãzutã la pct. 1 cu sediul în România;
3. autoritate vamalã - autoritate învestitã, în principal, cu aplicarea reglementãrilor vamale;
4. birou vamal - unitate a autoritãţii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitãţile prevãzute în reglementãrile vamale;
5. birou vamal de intrare - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã conform reglementãrilor vamale, cãtre care mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie sã fie dirijate fãrã întârziere şi la care acestea sunt supuse controalelor corespunzãtoare la intrare, destinate analizei de risc;
6. birou vamal de import - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã conform reglementãrilor vamale, la care trebuie sã fie îndeplinite formalitãţile vamale şi controlul corespunzãtor destinat evaluãrii riscurilor, pentru a da o destinaţie vamalã mãrfurilor introduse pe teritoriul vamal al României;
7. birou vamal de export - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã, conform reglementãrilor vamale, la care trebuie sã fie îndeplinite formalitãţile vamale şi controlul corespunzãtor destinat evaluãrii riscurilor, pentru a da o destinaţie vamalã mãrfurilor care ies de pe teritoriul vamal al României;
8. birou vamal de ieşire - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã, conform reglementãrilor vamale, la care mãrfurile trebuie sã fie prezentate înainte de a ieşi de pe teritoriul vamal al României şi unde acestea sunt supuse controlului vamal de ieşire destinat analizei de risc;
9. decizie - orice act oficial al autoritãţii vamale privind reglementãrile vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate ori identificabile, inclusiv informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine;
10. statut vamal - statutul unei mãrfi ca fiind marfã româneascã sau strãinã;
11. mãrfuri româneşti:
a) mãrfuri obţinute în întregime pe teritoriul vamal al României, cu respectarea condiţiilor de origine prevãzute în prezentul cod, care nu încorporeazã mãrfuri importate din alte ţãri. Mãrfurile obţinute din mãrfuri plasate sub un regim suspensiv nu se considerã a avea statut de marfã româneascã în cazurile de importanţã economicã specialã determinate prin regulamentul vamal;
b) mãrfuri importate care au fost puse în liberã circulaţie;
c) mãrfuri obţinute pe teritoriul vamal al României fie din mãrfurile prevãzute la lit. a) şi b), fie din mãrfurile prevãzute la lit. b);
12. mãrfuri strãine - altele decât cele definite la pct. 11; mãrfurile româneşti îşi pierd statutul vamal când sunt scoase de pe teritoriul vamal al României;
13. datorie vamalã - obligaţia unei persoane de a plãti cuantumul drepturilor de import sau de export;
14. drepturi de import:
a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plãtit la importul de mãrfuri;
b) taxele agricole şi alte taxe la import introduse prin reglementãrile privind politica agricolã sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;
15. drepturi de export:
a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plãtit la exportul mãrfurilor;
b) taxele agricole şi alte taxe la export introduse prin reglementãrile privind politica agricolã sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;
16. debitor - orice persoanã obligatã sã achite datoria vamalã;
17. supraveghere vamalã - orice acţiune a autoritãţii vamale pentru asigurarea respectãrii reglementãrilor vamale şi, când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mãrfurilor aflate sub supraveghere vamalã;
18. control vamal - acte specifice efectuate de autoritatea vamalã pentru a asigura aplicarea corectã a reglementãrilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finalã ale mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României şi alte ţãri, inclusiv staţionarea mãrfurilor care nu au statutul de mãrfuri româneşti; aceste acte pot sã includã verificarea mãrfurilor, a datelor înscrise în declaraţie, existenţa şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mãrfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum şi efectuarea de verificãri administrative şi alte acte similare;
19. destinaţie vamalã a mãrfurilor:
a) plasarea mãrfurilor sub un regim vamal;
b) introducerea mãrfurilor într-o zonã liberã sau antrepozit liber;
c) reexportul acestora în afara teritoriului vamal al României;
d) distrugerea mãrfurilor;
e) abandonarea mãrfurilor în favoarea statului;
20. regim vamal:
a) punerea în liberã circulaţie;
b) tranzitul;
c) antrepozitarea vamalã;
d) perfecţionarea activã;
e) transformarea sub control vamal;
f) admiterea temporarã;
g) perfecţionarea pasivã;
h) exportul;
21. declaraţie vamalã - actul cu caracter public, prin care o persoanã manifestã, în formele şi modalitãţile prevãzute în reglementãrile vamale, voinţa de a plasa mãrfurile sub un anumit regim vamal;
22. declarant - persoana care întocmeşte declaraţia vamalã în nume propriu sau persoana în numele cãreia se face o declaraţie vamalã;
23. prezentarea mãrfurilor în vamã - reprezintã înştiinţarea autoritãţii vamale, în modalitatea prevãzutã de lege, despre sosirea mãrfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat ori aprobat de autoritatea vamalã;
24. liber de vamã - acţiune prin care autoritatea vamalã lasã la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mãrfurile vãmuite în scopul prevãzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;
25. titularul regimului - persoana în numele cãreia s-a fãcut declaraţia vamalã sau persoana cãreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile persoanei menţionate anterior în privinţa regimului vamal;
26. titularul autorizaţiei - persoana cãreia i s-a eliberat o autorizaţie;
27. risc - probabilitatea producerii, la intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finalã ale mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României şi alte ţãri şi la staţionarea mãrfurilor care nu au statutul de mãrfuri româneşti, a unui eveniment care fie:
a) împiedicã aplicarea corectã a reglementãrilor legale, fie
b) compromite interesele financiare ale României, fie
c) constituie o ameninţare pentru securitatea şi siguranţa României, pentru sãnãtatea publicã, pentru mediu sau pentru consumatori;
28. gestionarea riscurilor - determinarea sistematicã a riscurilor şi punerea în practicã a tuturor mãsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri; acest termen include activitãţi de genul colectãrii de date şi de informaţii, analizãrii şi evaluãrii riscurilor, recomandãrii şi adoptãrii de mãsuri, precum şi controlul şi evaluarea periodicã ale procesului şi ale rezultatelor sale, pe bazã de surse şi de strategii naţionale şi internaţionale.

CAP. II
Sistemul instituţional al autoritãţii vamale

SECŢIUNEA 1
Structura organizatoricã a autoritãţii vamale

ART. 5
(1) Activitatea autoritãţii vamale se exercitã prin:
a) Autoritatea Naţionalã a Vãmilor;
b) direcţiile regionale vamale;
c) birourile vamale.
(2) În cadrul birourilor vamale se pot înfiinţa puncte vamale.
ART. 6
(1) Autoritatea Naţionalã a Vãmilor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridicã, finanţat de la bugetul de stat, care se organizeazã şi funcţioneazã în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. Organizarea şi funcţionarea acesteia se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Autoritatea vamalã are o siglã ale cãrei caracteristici se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Salarizarea, precum şi drepturile şi îndatoririle personalului vamal sunt cele prevãzute de lege pentru funcţionarii publici şi de Statutul personalului vamal.
(4) Funcţiile generale şi specifice utilizate în Autoritatea Naţionalã a Vãmilor, în direcţiile regionale vamale, în birourile şi în punctele vamale se stabilesc prin lege.
ART. 7
(1) Direcţiile regionale vamale şi birourile vamale sunt unitãţi subordonate Autoritãţii Naţionale a Vãmilor.
(2) Deschiderea de noi birouri vamale de frontierã sau închiderea celor existente se face prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Direcţiile regionale vamale, birourile vamale de interior şi punctele vamale se înfiinţeazã prin decizie a Autoritãţii Naţionale a Vãmilor.
ART. 8
Autoritatea vamalã îşi desfãşoarã activitatea în sedii proprii sau, când acest lucru nu este posibil, în spaţii date în folosinţã gratuitã de cãtre deţinãtorii legali.

SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile autoritãţii vamale

ART. 9
(1) Autoritatea vamalã exercitã, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementãrile vamale pentru realizarea controlului vamal al mãrfurilor introduse sau scoase din ţarã.
(2) Controlul vamal se efectueazã la birourile şi punctele vamale de cãtre personalul autoritãţii vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale vamale şi ale Autoritãţii Naţionale a Vãmilor.
(3) În cazurile şi condiţiile prevãzute de prezentul cod şi de regulamentul vamal, controlul vamal se poate efectua şi în alte locuri decât cele prevãzute la alin. (2).
ART. 10
(1) Autoritatea vamalã are dreptul sã efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mãrfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţarã.
(2) În cazul în care se refuzã prezentarea, autoritatea vamalã are dreptul sã efectueze controlul vamal din proprie iniţiativã, fãrã acordul titularului.
(3) Când existã indicii temeinice de fraudã, se poate efectua, cu aprobarea şefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igienã şi în încãperi separate, de cãtre persoane de acelaşi sex cu persoana controlatã. Se considerã cã existã indicii temeinice de fraudã în situaţiile când agentul vamal:
a) descoperã în timpul controlului indicii cu privire la existenţa unor mãrfuri nedeclarate sau ascunse;
b) deţine informaţii despre intenţia persoanei controlate de a sãvârşi contravenţii sau infracţiuni vamale;
c) posedã date cã persoana controlatã a sãvârşit contravenţii sau infracţiuni vamale;
d) constatã comportamente neobişnuite din partea persoanei controlate.
(4) Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul percheziţiei corporale prevãzute în Codul de procedurã penalã.
ART. 11
(1) Autoritatea vamalã, când are informaţii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta droguri sau precursori ai acestora ascunşi în corpul lor, poate, pe baza consimţãmântului acestora, sã le supunã unui examen de investigare medicalã.
(2) În caz de refuz, agentul vamal solicitã parchetului în a cãrui razã de competenţã se aflã biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicalã şi reţinerea persoanei. Rezultatele examinãrii medicale se prezintã parchetului în scopul aplicãrii procedurilor penale.
ART. 12
(1) Personalul vamal este învestit cu exerciţiul autoritãţii publice şi are dreptul sã conducã la sediul biroului vamal persoanele suspecte de încãlcarea reglementãrilor vamale, a cãror identitate nu a putut fi stabilitã în condiţiile legii.
(2) Echipajele mobile ale autoritãţii vamale, identificabile prin dotãri şi însemne specifice, au dreptul de a opri mijloacele de transport, în vederea verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale, folosind semnale formale specifice. Când conducãtorii mijloacelor de transport refuzã sã opreascã, pot fi utilizate pentru imobilizare şi alte modalitãţi prevãzute de lege.
(3) În caz de infracţiuni flagrante, personalul vamal are obligaţia sã îl înainteze de îndatã procurorului pe fãptuitor, împreunã cu lucrãrile efectuate şi cu mijloacele de probã.
ART. 13
(1) Personalul vamal abilitat are dreptul ca, în vederea efectuãrii controlului vamal în condiţiile legii, sã urce la bordul oricãror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum şi în rada acestora.
(2) Comandantul sau, în absenţa acestuia, secundul navei comerciale ori militare este obligat sã primeascã autoritatea vamalã, sã o însoţeascã în timpul controlului şi sã îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navã susceptibil de a ascunde mãrfuri sau valori supuse reglementãrilor vamale.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplicã şi aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea ori plecarea din ţarã.
ART. 14
(1) Autoritatea vamalã poate controla mãrfurile supuse reglementãrilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul ţãrii. Pe durata controlului şi a verificãrilor efectuate de personalul vamal cu atribuţii în acest domeniu se pot reţine, potrivit legii, de la persoanele fizice şi juridice, documente de orice naturã şi pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control. Reţinerea documentelor se face pe baza unui proces-verbal.
(2) În acest scop, autoritatea vamalã poate:
a) verifica, în condiţiile legii, clãdiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a transporta mãrfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal, precum şi orice alte obiective;
b) preleva, în condiţiile legii, probe pe care le analizeazã în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificãrii şi expertizãrii mãrfurilor;
c) efectua investigaţii, supravegheri şi verificãri în cazurile în care sunt semnalate situaţii de încãlcare a reglementãrilor vamale;
d) desfãşura activitãţile necesare pentru gestionarea riscurilor;
e) exercita controlul ulterior la sediul agenţilor economici asupra schimbului de mãrfuri dintre România şi alte ţãri, în scopul verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale;
f) identifica, pe bazã de documente, persoanele care se aflã în raza de activitate a biroului vamal, precum şi persoanele care au legãturã cu mãrfurile şi se aflã în locurile verificate potrivit lit. a);
g) participa, în condiţiile legii, la realizarea livrãrilor supravegheate;
h) coopera direct cu alte instituţii centrale române sau cu administraţii vamale strãine, în condiţiile legii şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din convenţiile şi înţelegerile la care România este parte;
i) culege, prelucra şi utiliza informaţii specifice necesare pentru prevenirea şi combaterea încãlcãrii reglementãrilor vamale, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mãrfuri.
ART. 15
Pentru efectuarea controlului vamal al mãrfurilor şi, când este cazul, instituţiile şi orice alte persoane au obligaţia sã punã la dispoziţie autoritãţii vamale, fãrã platã, datele şi informaţiile pe care le deţin referitoare la acele mãrfuri. Aceste date şi informaţii se transmit, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat.
ART. 16
(1) Organele poştale sunt obligate sã prezinte pentru control, autoritãţii vamale aflate în incinta oficiului poştal, coletele şi trimiterile poştale internaţionale, cu respectarea normelor poştale.
(2) În exercitarea atribuţiilor de control, autoritatea vamalã nu poate sã aducã atingere secretului corespondenţei şi trimiterilor poştale.
ART. 17
(1) Autoritatea vamalã îşi exercitã atribuţiile pe întreg teritoriul vamal al României, în condiţiile stabilite prin prezentul cod.
(2) Organele de poliţie şi alte autoritãţi publice ce au, potrivit legii, competenţe în domeniul controlului fiscal, al circulaţiei şi utilizãrii mãrfurilor pe teritoriul vamal al României sunt obligate sã anunţe de îndatã autoritatea vamalã cea mai apropiatã când constatã încãlcãri ale reglementãrilor vamale şi sã depunã la aceasta mãrfurile care au fãcut obiectul acelor încãlcãri, precum şi documentele doveditoare.
ART. 18
(1) În scopul prevenirii încãlcãrii reglementãrilor vamale, se instituie o zonã specialã de supraveghere vamalã, cuprinsã între limita exterioarã a mãrii teritoriale şi frontiera de stat, precum şi o fâşie de 30 km în interiorul frontierei de stat.
(2) În zona specialã de supraveghere vamalã autoritatea vamalã efectueazã şi alte acţiuni specifice, prin înfiinţarea de posturi de supraveghere vamalã, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodatã, realizeazã controale inopinate, urmãreşte şi identificã persoanele suspectate de încãlcarea reglementãrilor vamale.

SECŢIUNEA a 3-a
Drepturile şi obligaţiile autoritãţii vamale

ART. 19
Autoritatea Naţionalã a Vãmilor şi direcţiile regionale vamale exercitã coordonarea, îndrumarea şi controlul efectuãrii operaţiunilor realizate de birourile vamale, asigurând aplicarea uniformã a reglementãrilor vamale.
ART. 20
Birourile vamale efectueazã operaţiunile de control şi supraveghere vamalã în cazurile şi în condiţiile prevãzute de reglementãrile vamale.
ART. 21
Autoritatea vamalã comunicã, în condiţiile legii, la cererea ministerelor şi a altor instituţii centrale, precum şi a Bãncii Naţionale a României, date privind operaţiunile vamale care le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor prevãzute de lege.

SECŢIUNEA a 4-a
Personalul vamal. Drepturi şi obligaţii

ART. 22
Personalul vamal cuprinde funcţionarii numiţi în funcţia publicã în cadrul sistemului instituţional al autoritãţii vamale.
ART. 23
Condiţiile de recrutare, de numire în funcţia publicã, de promovare şi evaluare, precum şi de încetare a raportului de serviciu se stabilesc prin legislaţia aplicabilã funcţionarilor publici şi personalului vamal.
ART. 24
Personalul vamal poartã, în timpul serviciului, uniformã, însemne, ecusoane distincte şi, dupã caz, echipament de protecţie, care se atribuie gratuit. Modelul şi durata de întrebuinţare ale acestora se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 25
(1) Personalul vamal îşi exercitã atribuţiile în cadrul operaţiunilor de control şi supraveghere vamalã numai pe baza legitimaţiilor de serviciu, în care sunt înscrise competenţele conferite prin normele legale.
(2) Organele de poliţie sunt obligate sã acorde, la cerere, sprijin autoritãţii vamale în exercitarea atribuţiilor care le revin.
ART. 26
Personalul vamal, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, beneficiazã de ocrotirea specialã prevãzutã de lege pentru ofiţerii de poliţie.
ART. 27
(1) Personalul vamal care are dreptul de a purta şi a face uz de armã, în conformitate cu normele legale privind regimul armelor şi al muniţiilor, se stabileşte de conducãtorul Autoritãţii Naţionale a Vãmilor, cu aprobarea ministrului finanţelor publice.
(2) Condiţiile în care personalul vamal are dreptul sã deţinã şi sã poarte arme se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 28
Personalul vamal, indiferent de funcţia deţinutã, este obligat sã pãstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate, precum şi a oricãror documente, date şi informaţii despre care ia cunoştinţã în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care nu sunt, potrivit legii, informaţii de interes public.
ART. 29
Personalul vamal este obligat sã fie loial instituţiei, sã aibã o atitudine corectã şi integrã, acţionând cu competenţã şi fermitate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea încãlcãrii reglementãrilor vamale.
ART. 30
Autoritatea Naţionalã a Vãmilor realizeazã formarea şi perfecţionarea personalului vamal prin Şcoala de Finanţe Publice şi Vamã, precum şi prin programe de formare specializatã în administraţia publicã.

CAP. III
Dispoziţii generale privind drepturile şi obligaţiile persoanelor cu privire la reglementãrile vamale

SECŢIUNEA 1
Dreptul de reprezentare

ART. 31
(1) În condiţiile prevãzute în prezentul cod, orice persoanã îşi poate desemna un reprezentant în relaţia sa cu autoritatea vamalã pentru a întocmi actele şi a îndeplini formalitãţile prevãzute în reglementãrile vamale.
(2) Reprezentarea poate fi directã sau indirectã.
(3) În cazul reprezentãrii directe, reprezentantul acţioneazã în numele şi pe seama unei alte persoane.
(4) În cazul reprezentãrii indirecte, reprezentantul acţioneazã în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.
(5) Reprezentantul trebuie sã fie stabilit în România, cu urmãtoarele excepţii:
a) în cazul declarãrii mãrfurilor pentru regimul vamal de tranzit sau admitere temporarã;
b) în cazurile când mãrfurile sunt declarate cu titlu ocazional, cu condiţia ca autoritatea vamalã sã considere justificat acest lucru.
(6) Reprezentantul poate fi un comisionar în vamã, în condiţiile prevãzute de regulamentul vamal.
(7) Reprezentantul are obligaţia sã declare cã acţioneazã pentru persoana care l-a împuternicit, sã specifice dacã reprezentarea este directã sau indirectã şi sã fie învestit cu putere de reprezentare.
(8) O persoanã care nu declarã cã acţioneazã în numele sau pe seama altei persoane ori care declarã cã acţioneazã în numele sau pe seama altei persoane fãrã a fi împuternicitã sã facã aceasta se considerã cã acţioneazã în nume propriu şi pe contul sãu.
(9) Autoritatea vamalã poate cere oricãrei persoane care declarã cã acţioneazã în numele sau pe seama altei persoane sã facã dovada calitãţii şi capacitãţii sale de a acţiona ca reprezentant.

SECŢIUNEA a 2-a
Agenţi economici autorizaţi

ART. 32
(1) Autoritatea vamalã acordã, pe baza criteriilor prevãzute în prezenta secţiune şi, dacã este necesar, dupã consultarea altor autoritãţi competente, statutul de agent economic autorizat oricãrui agent economic stabilit în România. Agentul economic autorizat beneficiazã de anumite facilitãţi în ceea ce priveşte controlul vamal privind securitatea şi siguranţa şi/sau de anumite simplificãri prevãzute de reglementãrile vamale.
(2) Statutul de agent economic autorizat se acordã pe baza urmãtoarelor criterii:
a) lipsa înregistrãrilor în baza de date a autoritãţii vamale, referitoare la încãlcarea reglementãrilor vamale de cãtre agentul economic solicitant;
b) un sistem corespunzãtor de gestiune a înscrisurilor comerciale şi, dacã este cazul, a documentelor de transport, care sã permitã efectuarea controlului vamal;
c) dovada solvabilitãţii financiare, dacã este cazul, şi, când acestea sunt aplicabile, normele corespunzãtoare de securitate şi siguranţã legate de gestionarea riscurilor.
(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc normele privind:
a) acordarea statutului de agent economic autorizat;
b) eliberarea autorizãrilor pentru utilizarea simplificãrilor;
c) stabilirea autoritãţii vamale care acordã statutul de agent economic autorizat şi care elibereazã autorizaţia prevãzutã la lit. b);
d) tipul de facilitate şi limitele acesteia, care pot fi acordate în ceea ce priveşte controalele vamale referitoare la securitate şi siguranţã, ţinând cont de regulile referitoare la gestionarea riscurilor;
e) condiţiile în care statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras.

SECŢIUNEA a 3-a
Decizii privind aplicarea reglementãrilor vamale

ART. 33
(1) O persoanã care solicitã autoritãţii vamale sã ia o decizie privind aplicarea reglementãrilor vamale este obligatã sã furnizeze toate informaţiile şi documentele necesare acestei autoritãţi pentru a se pronunţa.
(2) Decizia se adoptã şi se comunicã solicitantului în termenele prevãzute prin regulamentul vamal sau prin alte acte normative.
(3) Când solicitarea este formulatã în scris, decizia se adoptã în cadrul termenului legal, calculat de la data la care cererea este primitã de autoritatea vamalã, şi se comunicã în scris solicitantului. Termenul prevãzut poate fi depãşit când autoritatea vamalã se aflã în imposibilitatea de a-l respecta. Într-o astfel de situaţie autoritatea vamalã informeazã solicitantul, anterior expirãrii termenului, asupra motivelor care justificã depãşirea acestuia, precum şi cu privire la noul termen apreciat ca fiind necesar pentru adoptarea deciziei.
(4) Deciziile adoptate de autoritatea vamalã în scris trebuie sã menţioneze motivele pe care se întemeiazã şi sã facã trimitere la dreptul de introducere a unei acţiuni prevãzute în prezentul cod.
ART. 34
Cu excepţia cazurilor prevãzute de lege, deciziile autoritãţii vamale sunt puse în aplicare de la data adoptãrii.
ART. 35
(1) O decizie favorabilã persoanei interesate se anuleazã când a fost luatã pe baza unor informaţii eronate sau incomplete şi dacã solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit sã ştie cã informaţiile erau eronate sau incomplete şi aceastã decizie nu ar fi fost luatã dacã informaţiile ar fi fost corecte şi complete.
(2) Anularea se comunicã de autoritatea vamalã persoanei cãreia i s-a adresat şi produce efecte de la data adoptãrii deciziei anulate.
ART. 36
(1) Prin derogare de la prevederile <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare, o decizie favorabilã persoanei interesate este revocatã sau modificatã când, în alte cazuri decât cele menţionate la art. 35, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una ori mai multe condiţii prevãzute pentru emiterea acesteia.
(2) O decizie favorabilã persoanei interesate poate fi revocatã şi când persoana cãreia îi este adresatã nu îndeplineşte o obligaţie ce îi revine prin aceastã decizie.
(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunicã persoanei cãreia i se adreseazã şi produce efecte de la data aducerii la cunoştinţã. În cazuri excepţionale, când interesele legitime ale persoanei o cer, autoritatea vamalã poate amâna data aplicãrii revocãrii sau modificãrii. Cazurile excepţionale se vor detalia în regulamentul vamal.

SECŢIUNEA a 4-a
Informaţii

ART. 37
(1) Persoanele interesate au dreptul sã solicite autoritãţii vamale, în scris, informaţii privind aplicarea reglementãrilor vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzatã dacã aceasta nu are legãturã cu o operaţiune de import sau export ce urmeazã a fi realizatã.
(2) La cerere se anexeazã, dacã este cazul, documentaţia cuprinzând principalele caracteristici tehnice şi comerciale ale mãrfurilor care fac obiectul tranzacţiei, precum şi analizele de laborator.
(3) Informaţiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Când apar costuri speciale pentru autoritatea vamalã, mai ales ca rezultat al analizelor şi expertizelor efectuate asupra mãrfurilor sau al returnãrii acestora, cheltuielile corespunzãtoare vor fi facturate solicitantului.
ART. 38
(1) Autoritatea Naţionalã a Vãmilor emite informaţii tarifare obligatorii sau informaţii obligatorii în materie de origine, la solicitarea scrisã a persoanei interesate, conform regulamentului vamal.
(2) Informaţiile prevãzute la alin. (1) obligã autoritatea vamalã în faţa solicitantului numai în privinţa clasificãrii tarifare a mãrfurilor sau pentru determinarea originii mãrfurilor. Informaţiile obligã autoritatea vamalã doar pentru mãrfurile care sunt vãmuite dupã data la care au fost furnizate informaţiile.
(3) Titularul informaţiei tarifare obligatorii trebuie sã facã dovada cã mãrfurile declarate sunt conforme în toate privinţele cu cele descrise în informaţia obligatorie.
(4) Titularul unei informaţii obligatorii în materie de origine trebuie sã facã dovada cã mãrfurile declarate şi circumstanţele care au dus la determinarea originii sunt conforme în toate privinţele cu cele descrise în informaţia obligatorie.
ART. 39
(1) O informaţie tarifarã obligatorie este valabilã pentru o perioadã de 6 ani de la data emiterii, iar cea în materie de origine pentru o perioadã de 3 ani. Prin excepţie de la prevederile art. 35, informaţia obligatorie se anuleazã de autoritatea vamalã dacã s-a bazat pe informaţii eronate sau incomplete furnizate de solicitant.
(2) Informaţia tarifarã obligatorie înceteazã sã mai fie valabilã:
a) ca urmare a adoptãrii unei reglementãri cu ale cãrei prevederi informaţia nu mai este conformã;
b) ca urmare a unei modificãri a notelor explicative la Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau ca urmare a unui aviz de clasificare ori a unei modificãri a notelor explicative la Nomenclatura sistemului armonizat de descriere şi codificare a mãrfurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I;
c) când este modificatã sau revocatã conform art. 36, cu condiţia ca titularul sã fie înştiinţat cu privire la aceasta.
(3) Informaţia obligatorie în materie de origine înceteazã sã mai fie valabilã:
a) ca urmare a adoptãrii unei reglementãri sau încheierii de cãtre România a unui acord cu ale cãror prevederi informaţia obligatorie nu mai este conformã;
b) când devine incompatibilã cu regulile de origine prevãzute în legislaţia în vigoare;
c) când este modificatã sau revocatã conform art. 36, cu condiţia ca titularul sã fie înştiinţat cu privire la aceasta.
(4) Dispoziţiile alin. (2) lit. a) şi b), alin. (3) lit. a) şi b) se aplicã de la data intrãrii în vigoare a actelor menţionate, iar cele prevãzute la alin. (2) lit. c) şi alin. (3) lit. c) de la data înştiinţãrii.
(5) Titularul unei informaţii obligatorii care a încetat sã mai fie valabilã conform alin. (2) lit. b) şi c) sau alin. (3) lit. b) şi c) poate sã se foloseascã în continuare de aceastã informaţie în scopul stabilirii drepturilor de import, a drepturilor de export, precum şi a altor drepturi pe o duratã de 6 luni, în situaţia în care a avut încheiate contracte ferme pentru cumpãrarea sau vânzarea mãrfurilor, pe baza informaţiei obligatorii, înainte ca încetarea valabilitãţii sã se fi produs. În cazul produselor pentru care se prezintã un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalitãţilor vamale, termenul de 6 luni se înlocuieşte cu perioada de valabilitate a certificatului.
(6) Aplicarea dispoziţiilor cuprinse în informaţiile obligatorii are efect asupra determinãrii drepturilor de import sau export şi asupra modului de utilizare a certificatelor de import sau export prezentate cu ocazia declarãrii mãrfurilor în vamã, cu condiţia ca certificatul de import sau export sã fi fost eliberat în baza informaţiilor obligatorii.

SECŢIUNEA a 5-a
Alte dispoziţii

ART. 40
(1) Autoritatea vamalã poate sã efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le considerã necesare pentru a asigura aplicarea corectã a reglementãrilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finalã a mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României şi alte ţãri, precum şi staţionarea mãrfurilor care nu au statut de mãrfuri româneşti.
(2) Controlul vamal, altul decât cel inopinat, se bazeazã pe o analizã de risc ce utilizeazã procedee informatice în scopul de a determina şi cuantifica riscurile şi de a elabora mãsurile necesare evaluãrii acestora, pe baza unor criterii stabilite de autoritatea vamalã şi, dacã este cazul, a unor criterii stabilite la nivel internaţional. Pentru punerea în practicã a mãsurilor de gestionare a riscurilor, autoritatea vamalã utilizeazã un sistem electronic corespunzãtor.
(3) Când controlul este efectuat de cãtre altã autoritate, acesta se desfãşoarã sub coordonarea autoritãţii vamale şi, în mãsura posibilului, în acelaşi moment şi în acelaşi loc.
(4) În cadrul controlului, autoritatea vamalã şi alte autoritãţi competente pot schimba între ele datele primite în legãturã cu intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finalã a mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României şi alte ţãri, precum şi cu staţionarea mãrfurilor care nu au statut de mãrfuri româneşti, dacã este necesar în scopul diminuãrii riscului.
ART. 41
(1) În scopul aplicãrii reglementãrilor vamale, orice persoanã implicatã direct sau indirect în operaţiunile având ca scop schimbul de mãrfuri dintre România şi alte ţãri este obligatã sã furnizeze autoritãţii vamale, la cererea acesteia şi în termenul stabilit, toate documentele şi informaţiile necesare, pe orice suport, precum şi orice sprijin necesar.
(2) Informaţiile care, prin natura lor, sunt confidenţiale sau care sunt oferite pe bazã de confidenţialitate impun obligaţia pãstrãrii secretului profesional. Acestea nu se dezvãluie de cãtre autoritatea vamalã fãrã permisiunea expresã a persoanei sau autoritãţii care le-a furnizat. Comunicarea informaţiilor este permisã când autoritatea vamalã poate fi obligatã sau autorizatã sã facã aceasta, conform prevederilor legale, mai ales în privinţa protejãrii datelor personale sau în legãturã cu procedurile judiciare.
ART. 42
(1) Persoanele implicate pãstreazã documentele menţionate la art. 41 alin. (1), pentru a fi supuse controlului vamal, timp de 5 ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acest termen se calculeazã astfel:
a) în cazul mãrfurilor puse în liberã circulaţie în alte împrejurãri decât cele prevãzute la lit. b) sau al mãrfurilor declarate pentru export, de la sfârşitul anului în care sunt acceptate declaraţiile de punere în liberã circulaţie sau cele de export;
b) în cazul mãrfurilor puse în liberã circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero în funcţie de destinaţia lor finalã, de la sfârşitul anului în care ele înceteazã a mai fi supuse supravegherii vamale;
c) în cazul mãrfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârşitul anului în care regimul vamal a fost încheiat;
d) în cazul mãrfurilor plasate într-o zonã liberã sau un antrepozit liber, de la sfârşitul anului în care ele pãrãsesc incinta respectivã.
(2) În cazul în care, în urma efectuãrii unui control vamal în ceea ce priveşte o datorie vamalã, se stabileşte necesitatea corectãrii acesteia în evidenţele contabile, termenul prevãzut la alin. (1) se prelungeşte cu un an calendaristic.
ART. 43
Cursurile pieţei valutare utilizate în scopul aplicãrii legislaţiei vamale sunt cele stabilite şi publicate de Banca Naţionalã a României. Modalitatea de utilizare a acestora se stabileşte prin regulamentul vamal.
ART. 44
Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile şi condiţiile în care aplicarea reglementãrilor vamale poate fi simplificatã.

TITLUL II
Elemente pe baza cãrora se aplicã drepturile de import sau export ori celelalte mãsuri prevãzute pentru schimbul internaţional de mãrfuri

CAP. I
Tariful vamal şi clasificarea tarifarã a mãrfurilor

ART. 45
(1) Drepturile legal datorate când ia naştere o datorie vamalã se determinã pe baza Tarifului vamal al României.
(2) Dispoziţiile prevãzute în alte acte normative care reglementeazã domenii specifice schimbului de mãrfuri se aplicã, dupã caz, potrivit clasificãrii tarifare a acelor mãrfuri.
ART. 46
Tariful vamal al României cuprinde:
a) Nomenclatura combinatã a mãrfurilor;
b) orice altã nomenclaturã care se bazeazã parţial sau integral pe Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau care adaugã la aceasta orice subdiviziuni şi care este stabilitã prin dispoziţii legale naţionale care reglementeazã domenii specifice în vederea aplicãrii mãsurilor tarifare legate de schimbul de mãrfuri;
c) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile mãrfurilor cuprinse în Nomenclatura combinatã a mãrfurilor, precum şi cele instituite în cadrul politicii agricole sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri care rezultã din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;
d) mãsurile tarifare preferenţiale cuprinse în acordurile încheiate de România cu anumite ţãri sau grupuri de ţãri şi care stipuleazã acordarea tratamentului tarifar preferenţial;
e) mãsurile tarifare preferenţiale care pot fi acordate unilateral de România pentru anumite ţãri sau grupuri de ţãri;
f) mãsurile tarifare care prevãd o reducere sau o exonerare a drepturilor de import aferente unor anumite mãrfuri;
g) alte mãsuri tarifare prevãzute în legislaţia României.
ART. 47
Când aplicarea mãsurilor menţionate la art. 46 lit. d), e) şi f) este limitatã la un anumit volum de import, aplicarea lor înceteazã, în cazul contingentelor tarifare, imediat ce este atins plafonul stabilit.
ART. 48
(1) Clasificarea tarifarã reprezintã stabilirea, pentru mãrfurile respective, potrivit reglementãrilor în vigoare:
a) codului tarifar din Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau a codului tarifar din orice altã nomenclaturã menţionatã la art. 46 lit. b);
b) codului tarifar din orice altã nomenclaturã care se bazeazã în întregime sau în parte pe Nomenclatura combinatã a mãrfurilor ori care adaugã la aceasta orice subdiviziune şi care este stabilitã de dispoziţiile legale care reglementeazã domenii specifice cu privire la aplicarea altor mãsuri decât cele tarifare legate de schimbul de mãrfuri.
(2) La clasificarea tarifarã a mãrfurilor se utilizeazã regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Convenţia internaţionalã privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mãrfurilor, inclusiv anexa acestuia, încheiatã la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificatã prin <>Legea nr. 98/1996 .
ART. 49
(1) Tratamentul tarifar favorabil de care pot beneficia anumite mãrfuri, în funcţie de natura sau de destinaţia lor finalã, inclusiv autorizarea efectuãrii operaţiunilor ce au ca obiect aceste mãrfuri, este stabilit în regulamentul vamal.
(2) Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o exonerare a drepturilor de import. Reducerea sau exonerarea poate fi aplicatã inclusiv în cadrul unui contingent tarifar.

CAP. II
Originea mãrfurilor

SECŢIUNEA 1
Originea nepreferenţialã

ART. 50
La stabilirea originii nepreferenţiale a mãrfurilor se au în vedere urmãtoarele criterii:
a) criteriul mãrfurilor produse în întregime într-o ţarã, când numai o ţarã se ia în considerare la atribuirea originii;
b) criteriul transformãrii substanţiale, când douã sau mai multe ţãri iau parte la producerea mãrfurilor.
ART. 51
(1) Mãrfurile originare dintr-o ţarã sunt acele mãrfuri obţinute în întregime sau produse în acea ţarã.
(2) Prin mãrfuri obţinute în întregime într-o ţarã se înţelege:
a) produse minerale extrase pe teritoriul acelei ţãri;
b) produse vegetale recoltate acolo;
c) animale vii, nãscute şi crescute acolo;
d) produse obţinute de la animale vii crescute acolo;
e) produse de vânãtoare sau de pescuit obţinute acolo;
f) produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute din afara apelor teritoriale ale unei ţãri de cãtre navele înmatriculate sau înregistrate în acea ţarã şi sub pavilionul acelei ţãri;
g) mãrfuri obţinute sau produse la bordul navelor-uzinã din produse menţionate la lit. f), originare din acea ţarã, cu condiţia ca astfel de nave-uzinã sã fie înmatriculate sau înregistrate în acea ţarã şi sub pavilionul acesteia;
h) produse obţinute din solul sau din subsolul marin în afara apelor teritoriale, cu condiţia ca acea ţarã sã aibã drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;
i) deşeuri şi produse reziduale, rezultate din operaţiuni de fabricare, precum şi articole uzate, dacã acestea au fost colectate în ţara respectivã şi sunt folosite doar pentru a recupera materia primã;
j) mãrfuri care sunt produse acolo, exclusiv din mãrfuri menţionate la lit. a)-i) sau din derivatele lor, în orice stadiu al producţiei.
(3) În sensul prevederilor alin. (2), cuvântul ţarã se referã şi la marea teritorialã a statului respectiv.
ART. 52
Mãrfurile a cãror producţie implicã mai mult decât o ţarã sunt considerate originare din ţara în care au fost supuse ultimei transformãri sau prelucrãri substanţiale, motivate economic, într-o întreprindere echipatã în acel scop şi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintã un stadiu important al fabricaţiei.
ART. 53
(1) Orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stabilit sau pentru care existã fapte care justificã prezumţia cã unicul sãu scop a fost de a se sustrage dispoziţiilor aplicabile mãrfurilor dintr-o anumitã ţarã nu se considerã cã ar conferi mãrfurilor produse în acest mod originea din ţara în care au fost realizate în sensul prevederilor art. 52.
(2) Reglementãrile vamale sau reglementãrile privind alte domenii specifice pot stabili ca un document sã fie prezentat ca dovadã a originii nepreferenţiale a mãrfurilor.
(3) Autoritatea vamalã poate solicita, în cazul unor îndoieli justificate, dovezi suplimentare pentru a se asigura cã menţiunea privind originea este conformã cu reglementãrile vamale, chiar dacã a fost prezentat documentul ca dovadã a originii mãrfurilor.

SECŢIUNEA a 2-a
Originea preferenţialã

ART. 54
Regulile de origine preferenţialã stabilesc condiţiile de determinare a originii în vederea aplicãrii mãsurilor tarifare preferenţiale prevãzute la art. 46 lit. d) şi e).
ART. 55
Regulile şi formalitãţile necesare pentru determinarea originii preferenţiale a mãrfurilor sunt cele stabilite în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

CAP. III
Valoarea în vamã a mãrfurilor

ART. 56
(1) Dispoziţiile prezentului capitol stabilesc modul de determinare a valorii în vamã în scopul aplicãrii Tarifului vamal al României şi a mãsurilor netarifare prevãzute de dispoziţiile legale care reglementeazã domenii specifice legate de schimbul de mãrfuri.
(2) Valoarea în vamã reprezintã acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevãzute în Tariful vamal al României.
ART. 57
(1) Procedura de determinare a valorii în vamã este cea prevãzutã în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ 1994, ratificat prin <>Legea nr. 133/1994 , cu modificãrile ulterioare.
(2) La valoarea în vamã, conform prevederilor art. 1 din acordul prevãzut la alin. (1), în mãsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preţ, se includ:
a) cheltuielile de transport al mãrfurilor importate pânã la frontiera românã;
b) cheltuielile de încãrcare, de descãrcare şi de manipulare, conexe transportului, ale mãrfurilor din import aferente parcursului extern;
c) costul asigurãrii pe parcurs extern.
(3) Cu condiţia de a fi evidenţiatã separat de preţul efectiv plãtit sau de plãtit, nu se include în valoarea în vamã valoarea dobânzilor stabilitã în conformitate cu acordurile de finanţare încheiate de cumpãrãtor cu privire la mãrfurile importate, indiferent dacã finanţarea este acordatã de vânzãtor sau de altã persoanã, cu condiţia ca acordurile de finanţare sã fi fost încheiate în scris şi ca, dacã i se solicitã, cumpãrãtorul sã poatã demonstra cã:
a) astfel de mãrfuri sunt vândute efectiv la preţul declarat ca preţ efectiv plãtit sau de plãtit;
b) rata dobânzii pretinsã nu depãşeşte nivelul uzual pentru astfel de tranzacţii în ţara şi la momentul în care s-a acordat finanţarea.
(4) Când determinarea definitivã a valorii în vamã nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mãrfurile din vamã, la cerere, cu condiţia sã constituie o garanţie în forma acceptatã de autoritatea vamalã.
(5) În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mãrfii, importatorul nu prezintã documente concludente privind determinarea valorii în vamã, autoritatea vamalã procedeazã la executarea garanţiei, operaţiunea de plasare a mãrfurilor sub un regim vamal fiind consideratã încheiatã.
(6) Prin regulamentul vamal se pot stabili reguli specifice pentru determinarea valorii în vamã a suporturilor informatice pentru echipamentele de prelucrare a datelor conţinând date sau instrucţiuni, precum şi pentru mãrfurile perisabile care sunt livrate, în mod uzual, în regim comercial de vânzare în consignaţie.
ART. 58
(1) Valoarea în vamã se declarã de cãtre importator, care este obligat sã depunã la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vamã, însoţitã de facturi sau de alte documente de platã a mãrfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
(2) Declaraţia pentru valoarea în vamã poate fi depusã şi prin reprezentant, în acest caz rãspunderea fiind solidarã.
ART. 59
Dispoziţiile prezentului capitol se aplicã în mod corespunzãtor la determinarea valorii în vamã a mãrfurilor puse în liberã circulaţie dupã ce au fost plasate sub un alt regim vamal sau au avut o altã destinaţie vamalã.

TITLUL III
Dispoziţii aplicabile mãrfurilor introduse pe teritoriul vamal al României pânã la stabilirea unei destinaţii vamale

CAP. I
Introducerea mãrfurilor pe teritoriul vamal al României

ART. 60
(1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac obiectul unei declaraţii sumare, cu excepţia celor încãrcate în mijloace de transport care trec, fãrã oprire, prin apele teritoriale sau prin spaţiul aerian al teritoriului vamal.
(2) Declaraţia sumarã se depune la biroul vamal de intrare. Autoritatea vamalã poate permite ca declaraţia sumarã sã fie depusã la alt birou vamal, cu condiţia ca acesta sã comunice imediat sau sã punã la dispoziţie pe cale electronicã informaţiile necesare biroului vamal de intrare. Autoritatea vamalã poate accepta, în locul declaraţiei sumare, depunerea unei notificãri şi accesul la datele din declaraţia sumarã în sistemul informatic al operatorului economic.
(3) Declaraţia sumarã se depune înainte ca mãrfurile sã fie introduse pe teritoriul vamal al României.
(4) În anumite cazuri şi în funcţie de anumite tipuri de transport al mãrfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internaţionale care prevãd dispoziţii specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:
a) termenul limitã pânã la care este depusã declaraţia sumarã, înainte ca mãrfurile sã fie introduse pe teritoriul vamal al României;
b) modalitãţile de derogare de la termenul limitã prevãzut la lit. a) şi de modificare a acestuia;
c) condiţiile în care se poate renunţa la declaraţia sumarã sau în care aceasta poate fi adaptatã.
ART. 61
(1) Prin regulamentul vamal se stabilesc formatul declaraţiei sumare şi datele care sã conţinã elementele necesare analizei de risc şi aplicãrii corespunzãtoare a controalelor vamale, în principal privind securitatea şi siguranţa.
(2) Declaraţia sumarã se întocmeşte prin utilizarea tehnicii de procesare a datelor. Se pot folosi informaţii comerciale, portuare sau de transport, cu condiţia sã conţinã detaliile necesare. Autoritatea vamalã poate accepta declaraţia sumarã pe suport de hârtie în cazuri excepţionale, cu condiţia aplicãrii aceluiaşi nivel de gestionare a riscului cu cel folosit la declaraţiile sumare întocmite prin tehnica de procesare a datelor.
(3) Declaraţia sumarã se depune de persoana care introduce mãrfurile pe teritoriul vamal al României sau care îşi asumã responsabilitatea pentru transportul lor cãtre acest teritoriu.
(4) Declaraţia sumarã poate fi depusã şi de:
a) persoana în numele cãreia acţioneazã persoana prevãzutã la alin. (3);
b) orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte mãrfurile sau sã dispunã prezentarea acestora la autoritatea vamalã competentã;
c) un reprezentant al persoanei prevãzute la alin. (3) sau al celei menţionate la lit. a) sau b).
(5) Persoana prevãzutã la alin. (3) şi (4) are dreptul, la cerere, sã modifice una sau mai multe date din declaraţia sumarã, dupã depunerea acesteia. Modificarea nu mai este posibilã dupã ce autoritatea vamalã fie:
a) a informat persoana care a depus declaraţia sumarã de intenţia de a verifica mãrfurile;
b) a constatat inexactitatea datelor în cauzã;
c) a aprobat ridicarea mãrfurilor.
ART. 62
(1) Biroul vamal de intrare poate renunţa sã solicite depunerea unei declaraţii sumare pentru mãrfurile care au fãcut obiectul unei declaraţii vamale înainte de expirarea termenului prevãzut la art. 60 alin. (3) sau (4). În acest caz, declaraţia vamalã conţine cel puţin informaţiile necesare pentru o declaraţie sumarã şi, pânã când aceasta este acceptatã, aceastã declaraţie este echivalentã cu o declaraţie sumarã. Autoritatea vamalã poate aproba ca declaraţia vamalã sã fie depusã la un birou vamal de import, altul decât biroul vamal de intrare, cu condiţia ca acest birou sã comunice imediat biroului vamal de intrare sau sã-i punã la dispoziţie, pe cale electronicã, informaţiile necesare.
(2) Când declaraţia vamalã este depusã în alt mod decât pe cale informaticã, autoritatea vamalã aplicã aceleaşi criterii de gestionare a riscului ca şi în cazul declaraţiilor vamale depuse pe cale informaticã.
ART. 63
(1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României se aflã sub supraveghere vamalã din momentul intrãrii lor şi pot fi supuse controlului vamal pânã la stabilirea statutului lor vamal.
(2) Mãrfurile strãine rãmân sub supraveghere vamalã pânã când:
a) se modificã statutul lor vamal;
b) intrã într-o zonã liberã sau antrepozit liber;
c) sunt reexportate sau distruse potrivit legii.
(3) Mãrfurile care beneficiazã de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de destinaţia lor finalã, rãmân sub supraveghere vamalã potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezentul cod.
ART. 64
(1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României sunt transportate fãrã întârziere de persoana care le aduce, în conformitate cu instrucţiunile autoritãţii vamale, astfel:
a) cãtre biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã sau în alt loc desemnat sau aprobat de aceasta;
b) spre o zonã liberã sau antrepozit liber, când mãrfurile sunt destinate acestora.
(2) Persoana care îşi asumã rãspunderea pentru transportul mãrfurilor, dupã ce au fost introduse pe teritoriul vamal al României sau ca urmare a transbordãrii, devine rãspunzãtoare pentru respectarea obligaţiei prevãzute la alin. (1).
(3) Când o navã sau o aeronavã aflatã în situaţia prevãzutã la alin. (1) este obligatã, din motive de forţã majorã sau caz fortuit, sã facã o escalã sau sã staţioneze temporar pe teritoriul vamal al României, transportatorul sau orice persoanã care acţioneazã în numele acestuia este obligatã sã informeze fãrã întârziere autoritatea vamalã asupra situaţiei intervenite, aceasta stabilind mãsurile de supraveghere a navei sau aeronavei, precum şi a mãrfurilor transportate de acestea.
(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. a) nu înlãturã aplicarea altor prevederi legale cu privire la traficul turistic, de frontierã, poştal sau cel de importanţã economicã neglijabilã, cu condiţia ca supravegherea vamalã şi posibilitatea de a efectua controlul vamal sã nu fie afectate.
ART. 65
(1) Prevederile art. 64 nu se aplicã mãrfurilor aflate la bordul navelor sau al aeronavelor care traverseazã marea teritorialã şi apele teritoriale sau spaţiul aerian al României, fãrã a avea ca destinaţie un port sau aeroport românesc.
(2) În caz de forţã majorã sau de caz fortuit, la schimbarea destinaţiei stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este obligat sã informeze imediat autoritatea vamalã, inclusiv despre eventualele pierderi parţiale sau totale ale mãrfurilor.

CAP. II
Prezentarea mãrfurilor la vamã

ART. 66
Mãrfurile care intrã pe teritoriul vamal al României se prezintã la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, dupã caz, de persoana care îşi asumã rãspunderea pentru transportul mãrfurilor dupã ce au fost introduse, cu excepţia mãrfurilor transportate cu mijloace de transport care tranziteazã, fãrã întrerupere, apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal al României. Persoana care prezintã mãrfurile este obligatã sã menţioneze declaraţia sumarã sau declaraţia vamalã depusã anterior pentru aceste mãrfuri.
ART. 67
Dispoziţiile art. 66 nu înlãturã aplicarea reglementãrilor vamale privind:
a) mãrfurile transportate de cãlãtori;
b) mãrfurile plasate sub un regim vamal, fãrã a fi prezentate la vamã, în cazurile prevãzute de lege.
ART. 68
Mãrfurile pot, cu acordul autoritãţii vamale, sã fie examinate sau sã se preleveze mostre din acestea, la cerere, în scopul acordãrii unei destinaţii vamale.

CAP. III
Descãrcarea mãrfurilor prezentate în vamã

ART. 69
(1) Mãrfurile sunt descãrcate sau transbordate de pe mijlocul de transport numai cu permisiunea autoritãţii vamale în locurile desemnate ori aprobate de aceasta.
(2) În cazul unui pericol iminent care impune descãrcarea totalã sau parţialã a mãrfurilor, operaţiunea se poate face fãrã acordul autoritãţii vamale, care trebuie sã fie informatã imediat despre aceastã situaţie.
ART. 70
(1) Autoritatea vamalã poate oricând sã efectueze controlul mãrfurilor şi al mijloacelor de transport, impunând sã se procedeze la descãrcarea şi dezambalarea mãrfurilor.
(2) Mãrfurile care au fãcut obiectul declaraţiei sumare pot fi transferate numai în cazurile şi în locurile stabilite de autoritatea vamalã.

CAP. IV
Obligaţia de a atribui o destinaţie vamalã mãrfurilor prezentate la vamã

ART. 71
Mãrfurilor strãine prezentate la biroul vamal li se acordã o destinaţie aprobatã de autoritatea vamalã.
ART. 72
(1) Când mãrfurile sunt înscrise într-o declaraţie sumarã, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat sã solicite o destinaţie vamalã, aprobatã de vamã, în termen de:
a) 45 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mãrfurilor transportate pe cale maritimã;
b) 20 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mãrfurilor transportate pe altã cale decât maritimã.
(2) Când împrejurãrile o justificã, autoritatea vamalã poate stabili un termen mai scurt sau poate aproba prelungirea termenului prevãzut la alin. (1).
(3) Prelungirea termenului nu poate depãşi necesitãţile reale justificate de împrejurãri şi se acordã numai dacã solicitarea este depusã în cadrul termenului iniţial.

CAP. V
Depozitarea temporarã a mãrfurilor

ART. 73
Pânã când li se atribuie o destinaţie vamalã, mãrfurile prezentate în vamã au, din momentul prezentãrii, statutul de mãrfuri depozitate temporar.
ART. 74
(1) Mãrfurile pot fi depozitate temporar numai în locurile şi în condiţiile aprobate de autoritatea vamalã.
(2) Autoritatea vamalã poate cere persoanei care deţine mãrfurile sã constituie o garanţie care sã asigure plata drepturilor de import.
ART. 75
Mãrfurile depozitate temporar pot fi manipulate numai în scopul conservãrii lor în starea iniţialã, fãrã sã se modifice aspectul tehnic şi comercial al acestora.
ART. 76
(1) Autoritatea vamalã are dreptul sã ia mãsurile necesare, inclusiv valorificarea potrivit legii, în situaţia mãrfurilor pentru care nu au început, în termenele menţionate la art. 72, formalitãţile pentru acordarea destinaţiei vamale.
(2) Autoritatea vamalã poate dispune ca, pe riscul şi pe cheltuiala persoanei care le deţine, mãrfurile sã fie transferate într-un alt loc care se aflã sub supraveghere vamalã, pânã la reglementarea situaţiei acestora.

CAP. VI
Dispoziţii aplicabile mãrfurilor strãine care au circulat sub un regim de tranzit

ART. 77
Dispoziţiile art. 64, cu excepţia alin. (1) lit. a), ale art. 65 alin. (2) şi ale art. 66-76 nu se aplicã la introducerea pe teritoriul vamal al României a mãrfurilor deja plasate sub regim de tranzit.
ART. 78
Pentru mãrfurile strãine care au circulat sub un regim de tranzit, ajunse la destinaţia lor pe teritoriul vamal al României, şi care au fost prezentate la vamã potrivit reglementãrilor privind tranzitul, se aplicã dispoziţiile art. 68-76.

CAP. VII
Alte dispoziţii

ART. 79
(1) Când împrejurãrile o impun, autoritatea vamalã poate dispune, în condiţiile legii, ca mãrfurile prezentate în vamã sã fie distruse, informându-l în prealabil pe deţinãtorul mãrfurilor despre aceasta.
(2) Costurile rezultate în urma distrugerii mãrfurilor sunt suportate de cãtre deţinãtorul mãrfurilor.
ART. 80
În cazul în care se constatã cã mãrfurile au fost aduse pe teritoriul vamal al României cu nerespectarea normelor legale sau cã au fost sustrase de sub supravegherea vamalã, autoritatea vamalã ia mãsurile prevãzute de lege pentru reglementarea situaţiei, inclusiv pentru valorificarea acestora potrivit legii.

TITLUL IV
Destinaţia vamalã

CAP. I
Introducere

ART. 81
(1) În mãsura în care nu existã dispoziţii contrare, mãrfurilor li se poate acorda în orice moment, în condiţiile prevãzute de lege, orice destinaţie vamalã, indiferent de natura sau cantitatea lor, de ţara de origine sau provenienţã, de transport ori de destinaţie.
(2) Prevederile alin. (1) nu exclud aplicarea interdicţiilor sau restricţiilor justificate din raţiuni de moralã, ordine şi securitate publicã, de protejare a sãnãtãţii şi a vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor, de protejare a patrimoniului naţional cu valoare artisticã, istoricã sau arheologicã ori de protejare a proprietãţii industriale şi comerciale.

CAP. II
Plasarea mãrfurilor sub un regim vamal

ART. 82
(1) Mãrfurile destinate plasãrii sub un regim vamal trebuie sã facã obiectul unei declaraţii pentru acel regim vamal.
(2) Mãrfurile româneşti declarate pentru regimul de export, perfecţionare pasivã, tranzit sau antrepozitare vamalã sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptãrii declaraţiei vamale pânã la momentul în care acestea pãrãsesc teritoriul vamal al României ori sunt distruse sau declaraţia vamalã este invalidatã.
ART. 83
(1) În funcţie de felul mãrfurilor şi de regimul vamal care poate fi utilizat, Autoritatea Naţionalã a Vãmilor poate stabili, prin decizie, ca numai unele birouri vamale sã fie competente sã procedeze la efectuarea controlului vamal şi la aplicarea reglementãrilor vamale.
(2) Decizia Autoritãţii Naţionale a Vãmilor se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 84
Declaraţia vamalã se face:
a) fie în scris;
b) fie utilizându-se un procedeu informatic aprobat de autoritatea vamalã;
c) fie printr-o declaraţie verbalã sau orice altã acţiune prin care deţinãtorul mãrfurilor îşi manifestã voinţa de a le plasa sub un regim vamal, în cazurile şi condiţiile prevãzute în regulamentul vamal.

CAP. III
Declaraţia în scris. Procedura normalã

ART. 85
(1) Declaraţia în scris se face pe un formular corespunzãtor modelului oficial prevãzut în acest scop, aprobat de autoritatea vamalã. Aceasta se semneazã de titularul operaţiunii sau de reprezentantul sãu şi conţine datele necesare aplicãrii dispoziţiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile.
(2) Declaraţia este însoţitã de toate documentele prevãzute pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile.
ART. 86
Declaraţia care respectã condiţiile prevãzute la art. 85 este acceptatã imediat de cãtre autoritatea vamalã, cu condiţia ca mãrfurile la care se referã sã fie prezentate biroului vamal. Aceastã declaraţie se înregistreazã în registrul de evidenţã a biroului vamal.
ART. 87
(1) Declaraţia vamalã, cu respectarea condiţiilor prevãzute la art. 31 şi 32, poate fi fãcutã de orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte mãrfurile în cauzã sau sã facã posibilã prezentarea acestora autoritãţii vamale competente, împreunã cu toate documentele prevãzute pentru aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile. Când acceptarea unei declaraţii vamale impune obligaţii speciale unei anumite persoane, declaraţia se face de acea persoanã sau în numele acesteia.
(2) Declarantul trebuie sã fie o persoanã stabilitã în România. Condiţia privind stabilirea în România nu se aplicã persoanelor care:
a) întocmesc o declaraţie de tranzit sau de admitere temporarã;
b) declarã mãrfuri ocazional, cu condiţia ca autoritatea vamalã sã considere acest lucru justificat.
ART. 88
(1) Declarantul are dreptul, la cerere, sã rectifice una sau mai multe date cuprinse în declaraţia depusã şi acceptatã de autoritatea vamalã. Rectificarea nu poate face referire la alte mãrfuri decât cele care au fãcut obiectul declaraţiei iniţiale.
(2) Rectificarea nu poate fi permisã când cererea a fost prezentatã dupã ce autoritatea vamalã fie:
a) a informat declarantul cã intenţioneazã sã efectueze controlul fizic al mãrfurilor, fie
b) a constatat inexactitatea datelor în cauzã, fie
c) a acordat liberul de vamã.
ART. 89
(1) La cererea declarantului, autoritatea vamalã invalideazã o declaraţie deja acceptatã când declarantul furnizeazã dovezi cã marfa a fost declaratã eronat pentru regimul vamal corespunzãtor acestei declaraţii sau când, ca urmare a unor împrejurãri speciale, plasarea mãrfurilor sub regimul vamal pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificatã.
(2) Când cererea de invalidare a declaraţiei este prezentatã dupã ce autoritatea vamalã a informat declarantul asupra intenţiei de a efectua controlul fizic al mãrfurilor, aceasta poate fi luatã în considerare numai dupã ce controlul fizic a fost finalizat.
(3) Cazurile în care o declaraţie poate fi invalidatã dupã acordarea liberului de vamã se stabilesc prin regulamentul vamal.
(4) Invalidarea declaraţiei nu înlãturã rãspunderea contravenţionalã sau penalã a declarantului.
ART. 90
(1) Dupã acceptarea declaraţiei vamale, autoritatea vamalã poate proceda la controlul documentar al acesteia şi al documentelor însoţitoare şi poate cere declarantului sã prezinte şi alte documente necesare verificãrii exactitãţii elementelor înscrise în declaraţie.
(2) Dacã nu se prevede în mod expres altfel, data declaraţiei vamale acceptate este data înregistrãrii ei şi determinã stabilirea şi aplicarea tuturor dispoziţiilor privind regimul vamal.
(3) Autoritatea vamalã poate proceda la controlul fizic al mãrfurilor, total sau parţial, precum şi, dacã este cazul, la prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificãri amãnunţite.
ART. 91
(1) Transportul mãrfurilor la locul controlului fizic sau, dupã caz, unde urmeazã sã fie prelevate probe, precum şi toate manipulãrile necesare acestor operaţiuni sunt efectuate de cãtre declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Costurile aferente acestor operaţiuni cad în sarcina declarantului.
(2) Declarantul are dreptul sã asiste la controlul fizic al mãrfurilor, precum şi, dupã caz, la prelevarea probelor. Când autoritatea vamalã considerã necesar, declarantul sau reprezentantul acestuia este obligat sã prezinte mãrfurile pentru control, sã le manipuleze şi dezambaleze, sã le reambaleze, precum şi sã asigure condiţii pentru prelevarea probelor.
(3) Prelevarea de probe se efectueazã în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, fãrã ca autoritatea vamalã sã fie pasibilã de platã sau orice compensaţii pentru cantitãţile prelevate. Autoritatea vamalã suportã costurile analizei când aceasta se efectueazã în laboratoarele proprii.
ART. 92
(1) Dacã controlul fizic se executã parţial, rezultatul acestuia este luat în considerare pentru întreaga partidã de marfã înscrisã în declaraţia vamalã. Declarantul vamal are dreptul sã cearã efectuarea unui control suplimentar al mãrfurilor când considerã cã rezultatul controlului parţial nu este concludent.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), când un formular de declaraţie cuprinde douã sau mai multe articole, datele de referinţã pentru fiecare articol sunt considerate ca fiind o declaraţie separatã.
ART. 93
(1) Rezultatele verificãrii declaraţiei constituie baza aplicãrii dispoziţiilor care reglementeazã regimul vamal sub care sunt plasate mãrfurile.
(2) Când declaraţia nu este verificatã şi nu se efectueazã controlul fizic, dispoziţiile menţionate la alin. (1) se aplicã pe baza datelor de referinţã cuprinse în declaraţie.
ART. 94
(1) Autoritatea vamalã poate lua mãsuri de marcare sau sigilare a mãrfurilor, precum şi a compartimentelor din mijloacele de transport în care se aflã mãrfurile, când este necesarã identificarea mãrfurilor pentru a se asigura respectarea condiţiilor care reglementeazã regimul vamal.
(2) Marcajele sau sigiliile nu pot fi înlãturate decât de autoritatea vamalã ori cu permisiunea acesteia, cu excepţia cazului fortuit sau de forţã majorã, când operaţiunea este necesarã pentru a salva integritatea mãrfurilor ori a mijloacelor de transport. În aceastã situaţie, autoritatea vamalã este înştiinţatã imediat, justificându-se prin orice mijloc de probã mãsura luatã.
ART. 95
(1) Când sunt îndeplinite condiţiile de plasare a mãrfurilor sub regimul respectiv şi mãrfurile nu sunt supuse unor mãsuri de prohibiţie sau restricţie, fãrã a aduce atingere alin. (2) şi (3) şi fãrã a se naşte o datorie vamalã, autoritatea vamalã acordã liberul de vamã pentru mãrfuri imediat ce datele de referinţã din declaraţie au fost verificate sau acceptate fãrã verificare. Aceeaşi dispoziţie se aplicã şi când verificãrile nu pot fi finalizate într-un interval de timp rezonabil şi prezenţa mãrfurilor în vederea acestor verificãri nu mai este necesarã.
(2) În cazul în care acceptarea unei declaraţii vamale conduce la naşterea unei datorii vamale pentru mãrfurile cuprinse în acea declaraţie, liberul de vamã se acordã numai dacã cuantumul datoriei vamale a fost plãtit sau garantat. Aceastã dispoziţie nu se aplicã pentru regimul de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import în condiţiile prevãzute la alin. (3).
(3) Dacã, potrivit dispoziţiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care sunt declarate mãrfurile, autoritatea vamalã solicitã constituirea unei garanţii, liberul de vamã pentru mãrfurile plasate sub regimul vamal respectiv nu poate fi acordat decât dupã constituirea acestei garanţii.
(4) Liberul de vamã se acordã în acelaşi timp pentru toate mãrfurile care fac obiectul aceleiaşi declaraţii. În sensul prezentului alineat, când un formular de declaraţie cuprinde douã sau mai multe articole, datele de referinţã aferente fiecãrui articol sunt considerate ca fiind o declaraţie separatã.
ART. 96
(1) Autoritatea vamalã poate lua orice mãsuri necesare, inclusiv confiscarea şi valorificarea mãrfurilor, în cazul în care acestea, dupã acordarea liberului de vamã, nu au fost preluate în cadrul termenului legal sau când nu s-a acordat liberul de vamã pentru cã fie:
a) nu a fost posibilã, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificãrii mãrfurilor în perioada stabilitã de autoritatea vamalã, fie
b) documentele care trebuiau depuse înainte ca mãrfurile sã poatã fi plasate sub regim vamal nu au fost prezentate, fie
c) plata sau garanţia drepturilor de import ori export, dupã caz, nu a fost efectuatã sau constituitã în cadrul termenului legal, fie
d) sunt supuse unor prohibiţii sau restricţii cu privire la mãrfurile respective.
(2) Cazurile, termenele şi condiţiile pentru aplicarea alin. (1) sunt prevãzute în regulamentul vamal.

CAP. IV
Declaraţia în scris. Procedura simplificatã

ART. 97
(1) Autoritatea vamalã poate autoriza utilizarea unei proceduri simplificate pentru prezentarea şi declararea mãrfurilor, în cazurile şi în condiţiile stabilite prin regulamentul vamal.
(2) Procedura simplificatã permite:
a) ca declaraţia sã nu cuprindã toate datele de referinţã prevãzute la art. 85 alin. (1) sau ca unele dintre documentele menţionate la art. 85 alin. (2) sã nu fie anexate la declaraţie;
b) depunerea în locul declaraţiei prevãzute la art. 85 a unui document comercial sau administrativ însoţit de o cerere de plasare a mãrfurilor sub regimul vamal în cauzã;
c) ca declararea mãrfurilor pentru plasarea sub regimul vamal în cauzã sã se efectueze prin înscrierea acestora în evidenţe; în acest caz, autoritatea vamalã poate permite declarantului sã nu prezinte mãrfurile la biroul vamal.
(3) Declaraţia simplificatã, documentul comercial sau administrativ ori înscrierea în evidenţe trebuie sã conţinã cel puţin datele necesare identificãrii mãrfurilor. Înscrierea în evidenţe trebuie sã cuprindã şi data la care aceasta se realizeazã.
(4) Cu excepţia cazurilor stabilite în regulamentul vamal, declarantul trebuie sã depunã o declaraţie suplimentarã care poate fi de naturã globalã, periodicã sau recapitulativã.
(5) Declaraţiile suplimentare, împreunã cu cele simplificate menţionate la alin. (2) lit. a)-c), sunt considerate a constitui un act unic, indivizibil, care produce efecte de la data acceptãrii declaraţiilor simplificate; înscrierea în evidenţe are aceeaşi valoare juridicã cu acceptarea declaraţiei menţionate la art. 85.
(6) Procedurile simplificate speciale pentru regimul de tranzit vamal sunt prevãzute în regulamentul vamal.

CAP. V
Alte declaraţii

ART. 98
Când declaraţia vamalã este întocmitã în modalitãţile prevãzute la art. 84 lit. b) şi c), prevederile art. 85-97 se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 99
În cazul în care declaraţia vamalã este întocmitã conform art. 84 lit. b), autoritatea vamalã poate permite ca documentele care trebuie sã o însoţeascã sã nu fie depuse împreunã cu declaraţia. În aceastã situaţie documentele se pãstreazã la dispoziţia autoritãţii vamale.

CAP. VI
Controlul ulterior al declaraţiilor

ART. 100
(1) Autoritatea vamalã are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadã de 5 ani de la acordarea liberului de vamã, sã modifice declaraţia vamalã.
(2) În cadrul termenului prevãzut la alin. (1), autoritatea vamalã verificã orice documente, registre şi evidenţe referitoare la mãrfurile vãmuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare în legãturã cu aceste mãrfuri. Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricãrei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional în operaţiunile menţionate sau al oricãrei alte persoane care se aflã în posesia acestor acte ori deţine informaţii în legãturã cu acestea. De asemenea, poate fi fãcut şi controlul fizic al mãrfurilor, dacã acestea mai existã.
(3) Când dupã reverificarea declaraţiei sau dupã controlul ulterior rezultã cã dispoziţiile care reglementeazã regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, autoritatea vamalã ia mãsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile elemente de care dispune.
(4) Autoritatea vamalã stabileşte modelul documentului necesar pentru regularizarea situaţiei, precum şi instrucţiunile de completare a acestuia.
(5) În cazul în care se constatã cã a luat naştere o datorie vamalã sau cã au fost sume plãtite în plus, autoritatea vamalã ia mãsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau rambursarea sumelor plãtite în plus, cu respectarea dispoziţiilor legale.
(6) În cadrul controlului ulterior al declaraţiilor, autoritatea vamalã stabileşte potrivit alin. (3) şi diferenţele în plus sau în minus privind alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, luând mãsuri pentru încasarea diferenţelor în minus constatate. Diferenţele în plus privind aceste taxe şi impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementeazã.
(7) Când încãlcarea reglementãrilor vamale constituie, dupã caz, contravenţie sau infracţiune, autoritatea vamalã este obligatã sã aplice sancţiunile contravenţionale sau sã sesizeze organele de urmãrire penalã.
(8) Declaraţia vamalã acceptatã şi înregistratã, precum şi documentul prevãzut la alin. (4) constituie titlu de creanţã.

TITLUL V
Regimuri vamale

CAP. I
Punerea în liberã circulaţie

ART. 101
(1) Punerea în liberã circulaţie conferã mãrfurilor strãine statutul vamal de mãrfuri româneşti.
(2) Punerea în liberã circulaţie atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã şi îndeplinirea formalitãţilor vamale prevãzute pentru importul mãrfurilor, precum şi încasarea oricãror drepturi legal datorate.
ART. 102
(1) Prin excepţie de la art. 90 alin. (2), în situaţia în care ulterior înregistrãrii declaraţiei vamale, pânã la acordarea liberului de vamã, intervin taxe vamale de import reduse, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia poate solicita autoritãţii vamale aplicarea taxei vamale mai favorabile.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care nu a fost posibilã acordarea liberului de vamã din motive imputabile declarantului.
ART. 103
Când un transport este format din mãrfuri cu încadrãri tarifare diferite, iar operaţiunile de clasificare tarifarã şi de completare a declaraţiei vamale ar presupune un efort suplimentar şi cheltuieli disproporţionate faţã de drepturile de import care se percep, autoritatea vamalã poate aproba, la cererea declarantului, ca drepturile de import sã fie achitate pentru întregul transport, pe baza clasificãrii tarifare a mãrfurilor pentru care se percepe cea mai mare taxã vamalã de import.
ART. 104
(1) Mãrfurile puse în liberã circulaţie, care au beneficiat de drepturi de import reduse sau zero în funcţie de destinaţia lor finalã, rãmân sub supraveghere vamalã pânã când condiţiile pentru acordarea tratamentului favorabil înceteazã a mai fi aplicabile, precum şi în cazurile în care mãrfurile sunt exportate sau distruse. Supravegherea vamalã se încheie şi când mãrfurile sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevãzute pentru aplicarea tratamentului favorabil, cu condiţia achitãrii taxelor datorate la punerea în liberã circulaţie.
(2) Drepturile şi obligaţiile titularului unui tratament tarifar favorabil pot fi, în condiţiile prevãzute de autoritatea vamalã, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc condiţiile prevãzute pentru a beneficia de regimul în cauzã.
(3) Dispoziţiile art. 110 şi 112 se aplicã în mod corespunzãtor mãrfurilor prevãzute la alin. (1).
ART. 105
Titularii punerii în liberã circulaţie a mãrfurilor destinate unei anumite utilizãri, în cazul în care, ulterior acordãrii liberului de vamã, schimbã utilizarea mãrfii, sunt obligaţi sã înştiinţeze în prealabil autoritatea vamalã, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzãtor noii utilizãri.
ART. 106
(1) Mãrfurile puse în liberã circulaţie îşi pierd statutul vamal de mãrfuri româneşti când declaraţia de punere în liberã circulaţie este invalidatã dupã acordarea liberului de vamã.
(2) Mãrfurile puse în liberã circulaţie îşi pierd statutul vamal de mãrfuri româneşti şi când drepturile de import sunt rambursate sau remise:
a) în cadrul regimului de perfecţionare activã sub forma sistemului cu rambursare;
b) în cazul mãrfurilor defecte sau al celor care nu respectã prevederile contractuale;
c) în situaţiile prevãzute la art. 262, când rambursarea sau remiterea este supusã condiţiei ca mãrfurile sã fie exportate sau reexportate ori sã li se atribuie o destinaţie vamalã aprobatã în condiţiile prevãzute de regulamentul vamal.

CAP. II
Regimuri suspensive şi regimuri vamale economice

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune

ART. 107
(1) Sintagma regim suspensiv se utilizeazã, în cazul mãrfurilor strãine, pentru urmãtoarele regimuri:
a) tranzit;
b) antrepozitare vamalã;
c) perfecţionare activã sub forma unui sistem cu suspendare;
d) transformare sub control vamal;
e) admitere temporarã.
(2) Sintagma regim vamal economic se utilizeazã pentru urmãtoarele regimuri:
a) antrepozitare vamalã;
b) perfecţionare activã;
c) transformare sub control vamal;
d) admitere temporarã;
e) perfecţionare pasivã.
(3) Prin mãrfuri de import se înţelege mãrfurile plasate sub un regim suspensiv, precum şi mãrfurile care, în cadrul regimului de perfecţionare activã în sistem cu rambursare, au fãcut obiectul formalitãţilor de punere în liberã circulaţie şi al formalitãţilor prevãzute la art. 145.
(4) Prin mãrfuri în aceeaşi stare se înţelege mãrfurile de import care, în regimul de perfecţionare activã sau de transformare sub control vamal, nu au suferit nici o operaţiune de perfecţionare sau de transformare.
ART. 108
(1) Utilizarea unui regim vamal economic este condiţionatã de eliberarea unei autorizaţii de cãtre autoritatea vamalã.
(2) Autorizaţia se acordã persoanelor care asigurã toate condiţiile necesare pentru efectuarea corectã a operaţiunilor şi când autoritatea vamalã poate asigura supravegherea şi controlul regimului fãrã a mai trebui sã introducã mãsuri administrative disproporţionate faţã de necesitãţile economice respective.
(3) Condiţiile în care este utilizat regimul respectiv sunt stabilite în autorizaţie.
(4) Titularul autorizaţiei este obligat sã informeze autoritatea vamalã asupra tuturor elementelor survenite dupã acordarea autorizaţiei care pot influenţa menţinerea acesteia sau condiţiile de utilizare a acesteia.
ART. 109
Orice produse sau mãrfuri obţinute din mãrfuri plasate sub un regim suspensiv se considerã ca fiind plasate sub incidenţa aceluiaşi regim, cu respectarea prevederilor exprese ale art. 4 pct. 11 lit. a) teza a doua.
ART. 110
(1) Autoritatea vamalã poate condiţiona plasarea mãrfurilor sub un regim suspensiv de constituirea unei garanţii care sã asigure plata datoriei vamale care s-ar naşte pentru aceste mãrfuri.
(2) Prin regulamentul vamal pot fi prevãzute dispoziţii speciale privind constituirea unei garanţii în cadrul unui anumit regim suspensiv.
ART. 111
(1) Regimul suspensiv economic se încheie când mãrfurile plasate în acest regim sau, în anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obţinute sub acest regim primesc o nouã destinaţie vamalã admisã.
(2) Autoritatea vamalã ia toate mãsurile necesare pentru a reglementa situaţia mãrfurilor pentru care regimul vamal nu s-a încheiat în condiţiile prevãzute.
ART. 112
Drepturile şi obligaţiile titularului unui regim vamal economic pot fi, în condiţiile prevãzute de autoritatea vamalã, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc condiţiile prevãzute pentru a beneficia de regimul în cauzã.

SECŢIUNEA a 2-a
Tranzitul

ART. 113
(1) Regimul de tranzit permite transportul de la un birou vamal la alt birou vamal al:
a) mãrfurilor strãine, fãrã ca acestea sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã;
b) mãrfurilor româneşti, în cazurile şi în condiţiile prevãzute în reglementãri specifice pentru a se evita ca produsele care beneficiazã de mãsuri speciale de export sã eludeze sau sã beneficieze nejustificat de aceste mãsuri.
(2) Transportul menţionat la alin. (1) se efectueazã în urmãtoarele modalitãţi:
a) conform regimului de tranzit;
b) în baza unui carnet TIR - Convenţia TIR - Convenţia vamalã relativã la transportul internaţional al mãrfurilor sub acoperirea carnetelor TIR, întocmitã la Geneva la 14 noiembrie 1975, la care România a aderat potrivit <>Decretului nr. 420/1979 ;
c) în baza unui carnet ATA, utilizat ca document de tranzit - Convenţia privind admiterea temporarã, adoptatã la Istanbul la 26 iunie 1990, ratificatã de România prin <>Legea nr. 395/2002 ;
d) în baza altor norme prevãzute prin acorduri sau convenţii internaţionale la care România este parte;
e) prin poştã, inclusiv colet poştal.
(3) Regimul de tranzit nu înlãturã aplicarea dispoziţiilor specifice aplicabile transportului mãrfurilor plasate într-un regim vamal economic.
ART. 114
(1) Regimul de tranzit se încheie şi obligaţiile titularului se considerã îndeplinite când mãrfurile plasate sub acest regim şi documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinaţie, în concordanţã cu dispoziţiile regimului.
(2) Autoritatea vamalã descarcã regimul de tranzit când este în mãsurã sã stabileascã, pe baza comparãrii datelor disponibile la biroul vamal de plecare cu cele disponibile la biroul vamal de destinaţie, cã regimul s-a încheiat în mod corect.
ART. 115
(1) Principalul obligat este titularul regimului de tranzit şi rãspunde pentru:
a) prezentarea mãrfurilor intacte la biroul de destinaţie în termenul prevãzut şi cu respectarea întocmai a mãsurilor de marcare şi sigilare adoptate de autoritatea vamalã;
b) respectarea dispoziţiilor referitoare la regimul de tranzit.
(2) Transportatorul sau destinatarul mãrfurilor care acceptã mãrfurile ştiind cã acestea circulã în regim de tranzit rãspunde solidar pentru respectarea obligaţiilor prevãzute la alin. (1) lit. a).
ART. 116
(1) Principalul obligat furnizeazã garanţia pentru asigurarea plãţii datoriei vamale pentru mãrfurile tranzitate.
(2) Garanţia poate fi:
a) garanţie izolatã, care acoperã o singurã operaţiune de tranzit;
b) garanţie globalã, care acoperã mai multe operaţiuni de tranzit, când principalul obligat a fost autorizat de autoritatea vamalã sã foloseascã aceastã garanţie.
(3) Autorizaţia menţionatã la alin. (2) lit. b) se acordã numai persoanelor care:
a) sunt stabilite în România;
b) sunt utilizatoare frecvente ale regimului de tranzit sau care au bonitatea de a-şi achita obligaţiile legate de acest regim;
c) nu au comis abateri grave sau repetate de la reglementãrile vamale ori fiscale.
(4) Autoritatea vamalã poate autoriza, în cazuri justificate, utilizarea unei garanţii globale de o valoare redusã sau o dispensã de la garantare. Criteriile suplimentare pentru aceastã aprobare includ:
a) folosirea corectã a procedurii de tranzit într-o perioadã datã;
b) cooperarea cu autoritatea vamalã;
c) în cazul dispensei de la garantare, o situaţie financiarã bunã care sã le permitã îndeplinirea angajamentelor persoanelor în cauzã.
(5) Normele pentru acordarea autorizaţiilor conform prevederilor alin. (4) se stabilesc prin regulamentul vamal.
(6) Dispensa de la garantare prevãzutã la alin. (4) nu se acordã pentru operaţiunile de tranzit al mãrfurilor care implicã un risc ridicat de fraudã. Criteriile de stabilire a riscurilor de fraudã sunt prevãzute în regulamentul vamal.
(7) Utilizarea garanţiei globale de o valoare redusã poate fi temporar interzisã de autoritatea vamalã, ca mãsurã excepţionalã în împrejurãri speciale.
(8) Garanţia globalã poate fi temporar interzisã de cãtre autoritatea vamalã pentru mãrfurile care, prin utilizarea garanţiei globale, au fost identificate ca fãcând obiectul unei fraude.
ART. 117
(1) Cu excepţia situaţiilor stabilite, când este cazul, prin regulamentul vamal, nu se constituie o garanţie pentru:
a) transportul aerian;
b) transportul pe cãi navigabile interioare deschise traficului internaţional;
c) transportul prin conducte;
d) transportul efectuat de companiile de cale feratã din România.
(2) Cazurile în care se poate acorda exceptarea de la garanţie pentru transportul naval, altul decât cel menţionat la alin. (1) lit. b), se stabilesc prin regulamentul vamal.
ART. 118
(1) Normele pentru punerea în aplicare a regimului de tranzit se stabilesc prin regulamentul vamal.
(2) Autoritatea vamalã poate stabili proceduri simplificate care se aplicã anumitor tipuri de transport de mãrfuri sau pentru mãrfuri care nu pãrãsesc teritoriul vamal al României.

SECŢIUNEA a 3-a
Antrepozitarea vamalã

ART. 119
(1) Regimul de antrepozitare vamalã permite depozitarea într-un antrepozit vamal a:
a) mãrfurilor strãine, fãrã ca ele sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã;
b) mãrfurilor româneşti care, în temeiul prevederilor legale ce reglementeazã domenii specifice, beneficiazã, pe baza plasãrii lor într-un antrepozit vamal, de mãsurile legate de exportul mãrfurilor.
(2) Antrepozitul vamal reprezintã orice loc aprobat de autoritatea vamalã şi aflat sub supravegherea acesteia, unde mãrfurile pot fi depozitate în condiţiile prevãzute.
(3) Cazurile în care mãrfurile prevãzute la alin. (1) pot fi plasate sub regim de antrepozitare vamalã fãrã a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu regulamentul vamal.
ART. 120
(1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat.
(2) Antrepozitul public reprezintã antrepozitul vamal disponibil oricãrei persoane pentru depozitarea mãrfurilor.
(3) Antrepozitul privat reprezintã antrepozitul vamal rezervat depozitãrii mãrfurilor de cãtre deţinãtorul antrepozitului.
(4) Deţinãtorul antrepozitului este persoana autorizatã sã gestioneze antrepozitul vamal.
(5) Antrepozitarul este persoana obligatã prin declaraţia de plasare a mãrfurilor sub regimul de antrepozitare vamalã sau persoana cãreia i se transferã drepturile şi obligaţiile unei astfel de persoane.
ART. 121
(1) Gestionarea unui antrepozit vamal este condiţionatã de eliberarea unei autorizaţii de cãtre autoritatea vamalã. Aceastã autorizaţie nu este necesarã în cazul în care gestionarea antrepozitului este efectuatã de autoritatea vamalã.
(2) Persoana care doreşte sã gestioneze un antrepozit vamal întocmeşte o cerere scrisã care sã conţinã informaţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei şi sã dovedeascã faptul cã existã o raţiune economicã pentru depozitare. Autorizaţia prevede condiţiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat.
(3) Autorizaţia se acordã numai persoanelor stabilite în România.
ART. 122
Deţinãtorul antrepozitului vamal are, faţã de autoritatea vamalã, urmãtoarele rãspunderi:
a) sã asigure supravegherea mãrfurilor, astfel încât sã nu fie posibilã sustragerea acestora de sub controlul vamal;
b) sã îndeplineascã obligaţiile ce decurg din depozitarea mãrfurilor aflate în regim de antrepozitare vamalã;
c) sã respecte condiţiile stabilite în autorizaţie.
ART. 123
Prin excepţie de la prevederile art. 122, când autorizaţia priveşte un antrepozit public, aceasta poate prevedea ca rãspunderile menţionate la art. 122 lit. a) şi/sau lit. b) sã revinã exclusiv antrepozitarului. Antrepozitarul este permanent rãspunzãtor de îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din plasarea mãrfurilor sub regimul de antrepozitare vamalã.
ART. 124
Drepturile şi obligaţiile unui deţinãtor de antrepozit pot fi transferate unei alte persoane, cu acordul autoritãţii vamale.
ART. 125
Fãrã a se înlãtura aplicarea dispoziţiilor art. 110, autoritatea vamalã poate cere deţinãtorului de antrepozit sã ofere o garanţie în legãturã cu rãspunderile specificate la art. 122.
ART. 126
(1) Autoritatea vamalã îl desemneazã pe deţinãtorul de antrepozit sau, dupã caz, pe antrepozitar sã ţinã o evidenţã operativã, în forma aprobatã de autoritatea vamalã, a tuturor mãrfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamalã. Desemnarea unei persoane pentru ţinerea evidenţei operative a mãrfurilor nu este necesarã în cazul în care un antrepozit public este gestionat de autoritatea vamalã.
(2) Înscrierea în evidenţa operativã se face imediat ce mãrfurile au fost introduse în antrepozit.
(3) Dacã sunt respectate prevederile art. 108 alin. (2), autoritatea vamalã poate renunţa la solicitarea ţinerii de evidenţe operative ale mãrfurilor când rãspunderile menţionate la art. 122 lit. a) şi/sau lit. b) îi revin în exclusivitate antrepozitarului, iar mãrfurile sunt plasate sub regim pe baza unei declaraţii vamale scrise sau a unui document administrativ, în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. b).
ART. 127
(1) Când existã o necesitate economicã, iar supravegherea vamalã nu este influenţatã nefavorabil de aceasta, autoritatea vamalã poate aproba ca:
a) mãrfurile româneşti, altele decât cele prevãzute la art. 119 alin. (1) lit. b), sã fie depozitate în incinta unui antrepozit vamal. Aceste mãrfuri nu fac obiectul regimului de antrepozitare vamalã;
b) mãrfurile strãine sã fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operaţiuni specifice regimului de perfecţionare activã;
c) mãrfurile strãine sã fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operaţiuni specifice regimului de transformare sub control vamal.
(2) Mãrfurile prevãzute la alin. (1) lit. b) şi c) fac obiectul regimurilor vamale corespunzãtoare şi nu al regimului de antrepozitare vamalã.
(3) Formalitãţile la care se poate renunţa într-un antrepozit vamal pentru mãrfurile prevãzute la alin. (1) lit. b) şi c) se stabilesc în regulamentul vamal.
(4) Autoritatea vamalã poate cere ca mãrfurile menţionate la alin. (1) sã fie înscrise în evidenţa operativã prevãzutã la art. 126.
ART. 128
(1) Mãrfurile pot rãmâne în regim de antrepozitare vamalã pe timp nelimitat. În cazuri excepţionale, autoritatea vamalã poate stabili un termen pânã la care antrepozitarul trebuie sã atribuie mãrfurilor o nouã destinaţie vamalã.
(2) Pentru anumite mãrfuri menţionate la art. 119 alin. (1) lit. b), cuprinse în politica agricolã, se pot stabili termene prin regulamentul vamal.
ART. 129
(1) Mãrfurile de import pot face obiectul manipulãrilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregãti pentru distribuţie sau revânzare. Pentru anumite categorii de mãrfuri, autoritatea vamalã poate alcãtui o listã a cazurilor în care aceste manipulãri sunt interzise pentru mãrfurile care fac obiectul politicii agricole.
(2) Mãrfurile româneşti menţionate în art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt plasate sub regimul de antrepozitare vamalã şi care sunt cuprinse în politica agricolã, pot fi supuse doar manipulãrilor prevãzute în mod expres pentru asemenea mãrfuri.
(3) Manipulãrile prevãzute la alin. (1) şi (2) se autorizeazã în prealabil de autoritatea vamalã, care fixeazã condiţiile în care acestea pot avea loc.
(4) Formele de manipulare prevãzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.
ART. 130
(1) În cazuri justificate, mãrfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamalã pot fi scoase temporar din antrepozit pe baza aprobãrii prealabile a autoritãţii vamale, care stabileşte condiţiile în care poate avea loc.
(2) Când sunt în afara antrepozitului vamal, mãrfurile pot fi supuse manipulãrilor prevãzute la art. 129.
ART. 131
Autoritatea vamalã poate permite ca mãrfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamalã sã fie transferate de la un antrepozit vamal la altul.
ART. 132
(1) Când se naşte o datorie vamalã referitoare la mãrfuri de import, iar valoarea în vamã se bazeazã pe un preţ efectiv plãtit sau de plãtit care include cheltuielile de antrepozitare şi de conservare a mãrfurilor în antrepozit, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamã, cu condiţia ca acestea sã fie evidenţiate distinct faţã de preţul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfuri.
(2) Când mãrfurile prevãzute la alin. (1) au fost supuse manipulãrilor prevãzute la art. 129, natura mãrfurilor, valoarea în vamã şi cantitatea care se au în vedere la stabilirea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, acelea care ar trebui luate în considerare la data naşterii datoriei vamale dacã nu ar fi suferit aceste manipulãri. Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la aceastã dispoziţie.
(3) În cazul în care mãrfurile de import sunt puse în liberã circulaţie în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. c), natura mãrfurilor, valoarea în vamã şi cantitatea ce trebuie luate în considerare la data naşterii datoriei vamale, pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, sunt cele aplicabile mãrfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamalã. Dispoziţiile cuprinse în prezentul alineat se aplicã numai cu condiţia ca aceste elemente sã fi fost acceptate de autoritatea vamalã la momentul în care mãrfurile au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamalã şi dacã declarantul nu solicitã ca aceste elemente sã fie determinate la momentul naşterii datoriei vamale, fãrã sã contravinã controlului ulterior prevãzut la art. 100.
ART. 133
Mãrfurile româneşti prevãzute la art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt cuprinse în politica agricolã şi sunt plasate într-un antrepozit vamal, trebuie sã fie exportate sau sã primeascã o altã destinaţie, stabilitã prin reglementãrile menţionate la acel articol.

SECŢIUNEA a 4-a
Perfecţionarea activã

ART. 134
(1) Regimul de perfecţionare activã permite ca urmãtoarele mãrfuri sã fie utilizate pe teritoriul vamal al României într-una sau mai multe operaţiuni de perfecţionare:
a) mãrfurile strãine destinate reexportului în afara teritoriului vamal al României sub forma produselor compensatoare, fãrã ca aceste mãrfuri sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã;
b) mãrfurile puse în liberã circulaţie, cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea mãrfuri, dacã sunt exportate în afara teritoriului vamal al României sub formã de produse compensatoare.
(2) Prin sistem cu suspendare se înţelege regimul de perfecţionare activã prevãzut la alin. (1) lit. a).
(3) Prin sistem cu rambursare se înţelege regimul de perfecţionare activã prevãzut la alin. (1) lit. b).
(4) Prin operaţiuni de perfecţionare se înţelege:
a) prelucrarea mãrfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte mãrfuri;
b) transformarea mãrfurilor;
c) repararea mãrfurilor, inclusiv restaurarea lor;
d) utilizarea anumitor mãrfuri, definite în conformitate cu regulamentul vamal, care, deşi nu se regãsesc în produsele compensatoare, permit sau faciliteazã obţinerea acestor produse, chiar dacã dispar total sau parţial în cursul folosirii lor.
(5) Prin produse compensatoare se înţelege toate produsele care rezultã din operaţiuni de perfecţionare.
(6) Prin mãrfuri echivalente se înţelege mãrfurile româneşti care sunt utilizate în locul mãrfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.
(7) Prin rata de randament se înţelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinute din perfecţionarea unor cantitãţi determinate de mãrfuri de import.
ART. 135
(1) Mãrfurile echivalente trebuie sã fie de aceeaşi calitate şi sã aibã aceleaşi caracteristici ca mãrfurile de import. În anumite cazuri, stabilite în regulamentul vamal, mãrfurile echivalente pot fi într-un stadiu de fabricaţie mai avansat decât mãrfurile de import.
(2) Autoritatea vamalã permite ca:
a) produsele compensatoare sã fie obţinute din mãrfuri echivalente;
b) produsele compensatoare obţinute din mãrfuri echivalente sã fie exportate din România înainte de a importa mãrfurile de import.
(3) Când se aplicã dispoziţiile alin. (2), mãrfurile de import sunt considerate, în scopuri vamale, ca mãrfuri echivalente, iar mãrfurile echivalente ca mãrfuri de import.
(4) Când se aplicã alin. (2) lit. b) şi produsele compensatoare ar fi susceptibile de plata drepturilor de export dacã nu ar fi exportate sau reexportate în cadrul unei operaţiuni de perfecţionare activã, titularul autorizaţiei trebuie sã constituie o garanţie pentru a asigura plata acestor drepturi în eventualitatea în care importul mãrfurilor nu se efectueazã în termenul prevãzut.
(5) Prin regulamentul vamal se pot adopta mãsuri destinate sã interzicã, sã limiteze sau sã faciliteze operaţiunile efectuate în temeiul alin. (2).
ART. 136
Autorizaţia de perfecţionare activã este emisã la cererea persoanei care efectueazã operaţiunile de perfecţionare sau care se ocupã de efectuarea lor.
ART. 137
Autorizaţia de perfecţionare activã se acordã numai:
a) persoanelor stabilite în România. Autorizaţia se poate acorda şi persoanelor stabilite în afara României pentru importurile de naturã necomercialã;
b) când, fãrã sã aducã atingere utilizãrii mãrfurilor menţionate la art. 134 alin. (4) lit. d), mãrfurile de import pot fi identificate în produsele compensatoare sau, în cazul menţionat la art. 135, când se poate verifica îndeplinirea condiţiilor prevãzute pentru mãrfurile echivalente;
c) când regimul de perfecţionare activã poate contribui la crearea unor condiţii favorabile pentru exportul sau reexportul produselor compensatoare, cu condiţia ca interesele esenţiale ale producãtorilor români sã nu fie afectate în mod nefavorabil. Cazurile în care condiţiile economice se considerã îndeplinite se stabilesc prin regulamentul vamal.
ART. 138
(1) Autoritatea vamalã stabileşte termenul în care produsele compensatoare trebuie sã fie exportate sau reexportate ori sã li se atribuie o altã destinaţie vamalã. Acest termen trebuie sã ţinã seama de durata necesarã pentru efectuarea operaţiunilor de perfecţionare şi de livrare a produselor compensatoare.
(2) Termenul prevãzut la alin. (1) se calculeazã de la data la care mãrfurile strãine sunt plasate sub regimul de perfecţionare activã. Autoritatea vamalã poate acorda prelungirea termenului în urma unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei. Din raţiuni de simplificare se poate decide ca un termen care începe în cursul unei luni calendaristice sau al unui trimestru sã se încheie în ultima zi a unei luni calendaristice ulterioare, respectiv a unui trimestru ulterior.
(3) Când se aplicã prevederile art. 135 alin. (2) lit. b), autoritatea vamalã stabileşte termenul în care mãrfurile strãine trebuie declarate pentru regim. Acest termen începe la data acceptãrii declaraţiei de export pentru produsele compensatoare obţinute din mãrfurile echivalente corespunzãtoare.
(4) Autoritatea vamalã poate sã prevadã termene specifice în cazul unor operaţiuni de perfecţionare sau pentru anumite mãrfuri de import.
ART. 139
(1) Autoritatea vamalã stabileşte fie rata de randament a operaţiunii, fie, când este cazul, metoda de determinare a acestei rate. Rata de randament este propusã de titularul operaţiunii pe baza condiţiilor reale în care se efectueazã sau urmeazã sã se efectueze operaţiunea de perfecţionare.
(2) În cazuri justificate, pentru operaţiuni de perfecţionare activã care se efectueazã uzual în condiţii tehnice bine definite, cu mãrfuri având caracteristici sensibil constante, din care rezultã produse compensatoare de o calitate uniformã, se poate stabili, potrivit regulamentului vamal, o ratã de randament standard, pe baza unor date reale, cunoscute şi determinate în prealabil de titularul operaţiunii.
ART. 140
Cazurile şi condiţiile în care mãrfurile aflate în aceeaşi stare sau produsele compensatoare sunt considerate a fi fost puse în liberã circulaţie se stabilesc prin regulamentul vamal.
ART. 141
(1) În cazul naşterii unei datorii vamale, cuantumul acesteia se determinã pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaraţiei de plasare a acestor mãrfuri sub regim de perfecţionare activã.
(2) Dacã în momentul menţionat la alin. (1) mãrfurile de import îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de tratamentul tarifar preferenţial în cadrul contingentelor sau al plafoanelor tarifare, acestea pot beneficia de tratamentul tarifar preferenţial prevãzut pentru mãrfuri identice în momentul acceptãrii declaraţiei vamale de punere în liberã circulaţie.
ART. 142
Prin excepţie de la prevederile art. 141, produsele compensatoare:
a) sunt supuse drepturilor de import corespunzãtoare, când sunt puse în liberã circulaţie şi se regãsesc în lista prevãzutã de regulamentul vamal, în mãsura în care ele sunt proporţionale cu partea exportatã a produselor compensatoare neincluse pe aceastã listã. Titularul autorizaţiei are însã dreptul sã solicite ca taxarea pentru acele produse sã fie efectuatã în condiţiile menţionate la art. 141;
b) sunt supuse drepturilor de import corespunzãtoare când sunt supuse taxãrii stabilite prin politica agricolã şi sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în regulamentul vamal;
c) sunt supuse drepturilor de import determinate în conformitate cu reglementãrile aplicabile regimului vamal în cauzã sau în materie de zone libere sau antrepozite libere, când au fost plasate sub un regim suspensiv sau într-o zonã liberã ori antrepozit liber. Titularul autorizaţiei are însã dreptul sã solicite ca taxarea sã fie efectuatã potrivit art. 141 sau, în cazurile când produselor compensatoare li s-a atribuit o destinaţie vamalã, alta decât transformarea sub control vamal, cuantumul drepturilor de import percepute sã fie cel puţin egal cu cel calculat conform art. 141;
d) pot fi supuse reglementãrilor privind stabilirea drepturilor prevãzute pentru regimul de transformare sub control vamal când mãrfurile de import ar fi putut fi plasate sub acest regim;
e) beneficiazã de tratament tarifar favorabil în funcţie de destinaţia lor finalã, când acest tratament este prevãzut pentru mãrfuri identice importate;
f) sunt scutite de drepturi de import când o astfel de scutire este prevãzutã, prin lege, pentru mãrfuri identice importate.
ART. 143
(1) Produsele compensatoare ori mãrfurile aflate în aceeaşi stare pot face obiectul unui export temporar, total sau parţial, în scopul perfecţionãrii complementare efectuate în afara teritoriului vamal al României, cu condiţia obţinerii unei autorizaţii şi cu respectarea prevederilor privind regimul de perfecţionare pasivã.
(2) Când ia naştere o datorie vamalã privind produsele reimportate, autoritatea vamalã încaseazã:
a) drepturile de import pentru produsele compensatoare sau mãrfurile aflate în aceeaşi stare menţionate la alin. (1), calculate în conformitate cu prevederile art. 141 şi 142;
b) drepturile de import pentru produsele reimportate dupã perfecţionare în afara teritoriului vamal al României, al cãror cuantum se calculeazã în conformitate cu dispoziţiile privind regimul de perfecţionare pasivã în aceleaşi condiţii care s-ar aplica dacã produsele exportate sub acest din urmã regim ar fi fost puse în liberã circulaţie înainte ca acest export sã aibã loc.
ART. 144
(1) Sistemul cu rambursare poate fi utilizat pentru toate mãrfurile. Acest sistem nu poate fi utilizat când, în momentul acceptãrii declaraţiei de punere în liberã circulaţie:
a) mãrfurile de import sunt supuse unor restricţii cantitative la import;
b) mãrfurile de import beneficiazã de o mãsurã tarifarã în cadrul contingentelor;
c) pentru mãrfurile de import este necesarã prezentarea unei licenţe de import sau export ori a unui certificat prevãzut de reglementãrile privind politica agricolã;
d) a fost stabilitã o restituire la export sau o taxã la export pentru produsele compensatoare.
(2) Rambursarea drepturilor de import nu este permisã nici în cazul în care, în momentul acceptãrii declaraţiei de export pentru produsele compensatoare, aceste produse necesitã prezentarea unui certificat de import sau de export ori s-a stabilit o restituire sau o taxã la export pentru acestea.
(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (1) şi (2).
ART. 145
(1) În declaraţia de punere în liberã circulaţie trebuie sã se indice faptul cã se utilizeazã sistemul de rambursare şi sã fie furnizate datele de referinţã ale autorizaţiei.
(2) La cererea autoritãţii vamale, autorizaţia menţionatã la alin. (1) se anexeazã la declaraţia de punere în liberã circulaţie.
ART. 146
În cadrul sistemului cu rambursare nu se aplicã dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b), alin. (3) şi (4), art. 138 alin. (3), art. 140, 141 şi art. 142 lit. b) şi d), precum şi art. 149.
ART. 147
(1) Titularul autorizaţiei poate solicita rambursarea sau remiterea drepturilor de import când poate dovedi, în conformitate cu cerinţele autoritãţii vamale, cã mãrfurile de import puse în liberã circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare sub formã de produse compensatoare sau mãrfuri în aceeaşi stare au fost:
a) fie exportate;
b) fie plasate, în vederea reexportului ulterior, sub regimul de tranzit, regimul de antrepozitare vamalã, regimul de admitere temporarã sau regimul de perfecţionare activã în sistem cu suspendare sau într-o zonã liberã sau antrepozit liber.
(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) se aplicã în cazul în care au fost îndeplinite toate condiţiile de utilizare a regimului.
(3) În scopul atribuirii unei destinaţii vamale în conformitate cu alin. (1) lit. b), produsele compensatoare sau mãrfurile de import aflate în aceeaşi stare sunt considerate mãrfuri strãine.
(4) Termenul în care trebuie sã se depunã cererea de rambursare se stabileşte prin regulamentul vamal.
(5) Când produsele compensatoare sau mãrfurile aflate în aceeaşi stare, plasate sub un regim vamal sau într-o zonã liberã sau antrepozit liber, potrivit alin. (1), sunt puse în liberã circulaţie, cuantumul drepturilor de import rambursate sau remise se considerã a constitui cuantumul datoriei vamale.
(6) În scopul stabilirii cuantumului drepturilor de import ce trebuie rambursate sau remise, prevederile art. 142 lit. a) se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 148
Exportul temporar al produselor compensatoare realizat conform art. 143 alin. (1) nu se considerã ca export, în sensul art. 147, cu excepţia cazului când acele produse nu sunt reimportate în România în perioada prevãzutã.
ART. 149
Regimul de perfecţionare activã în sistemul cu suspendare se aplicã şi pentru ca produsele compensatoare sã beneficieze de scutirea de drepturi de export în care se încadreazã produsele identice obţinute din mãrfuri româneşti în locul mãrfurilor de import.

SECŢIUNEA a 5-a
Transformarea sub control vamal

ART. 150
Regimul de transformare sub control vamal permite ca mãrfurile strãine sã fie utilizate pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operaţiuni care le modificã natura sau starea, fãrã sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã. Regimul permite punerea lor în liberã circulaţie cu plata drepturilor de import datorate pentru mãrfurile rezultate din operaţiunile de transformare. Acestea sunt denumite produse transformate.
ART. 151
Cazurile şi condiţiile specifice în care se poate folosi regimul de transformare sub control vamal se stabilesc prin regulamentul vamal.
ART. 152
Autorizaţia pentru transformare sub control vamal se acordã la cererea persoanei care efectueazã transformarea sau care se ocupã de efectuarea acesteia.
ART. 153
Autorizaţia pentru transformare sub control vamal se acordã numai:
a) persoanelor stabilite în România;
b) când mãrfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;
c) când natura sau starea mãrfurilor din momentul plasãrii lor sub regim nu mai poate fi reconstituitã economic dupã transformare;
d) când utilizarea regimului nu poate avea drept consecinţã eludarea efectelor reglementãrilor privind originea şi a restricţiilor cantitative aplicabile mãrfurilor importate;
e) când sunt îndeplinite condiţiile necesare ca regimul sã ajute la crearea sau menţinerea activitãţii de transformare a mãrfurilor în România, fãrã sã aducã atingere în mod vãdit intereselor economice ale producãtorilor naţionali de mãrfuri similare. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile în care aceste condiţii economice se considerã îndeplinite.
ART. 154
Dispoziţiile art. 138 alin. (1), (2) şi (4) şi ale art. 139 se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 155
Când ia naştere o datorie vamalã pentru mãrfurile aflate în aceeaşi stare sau pentru produsele care sunt în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevãzut în autorizaţie, cuantumul acestei datorii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaraţiei de plasare a mãrfurilor sub regimul de transformare sub control vamal.
ART. 156
(1) În cazurile în care mãrfurile de import îndeplineau condiţiile pentru a beneficia de un tratament tarifar preferenţial când au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal şi când acest tratament tarifar preferenţial este aplicabil produselor identice cu produsele transformate puse în liberã circulaţie, drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculeazã prin aplicarea taxei pentru tratamentul tarifar preferenţial respectiv.
(2) Dacã tratamentul tarifar preferenţial menţionat la alin. (1) este prevãzut pentru mãrfurile de import în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare, aplicarea taxei menţionate la alin. (1) cu privire la produsele transformate este, de asemenea, supusã condiţiei ca respectivul tratament tarifar preferenţial sã fie aplicabil mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaraţiei de punere în liberã circulaţie. În acest caz, cantitãţii de mãrfuri de import utilizate în mod real la fabricarea produselor transformate puse în liberã circulaţie i se aplicã contingentele sau plafoanele tarifare în vigoare la momentul acceptãrii declaraţiei de punere în liberã circulaţie şi nu se procedeazã la aplicarea contingentelor sau plafoanelor tarifare deschise pentru produsele identice cu produsele transformate.

SECŢIUNEA a 6-a
Admiterea temporarã

ART. 157
Regimul de admitere temporarã permite utilizarea pe teritoriul vamal al României, cu exonerarea totalã sau parţialã de drepturi de import şi fãrã a fi supuse mãsurilor de politicã comercialã, a mãrfurilor strãine destinate reexportului, fãrã sã fi suferit vreo modificare în afara deprecierii normale datorate utilizãrii lor.
ART. 158
Autorizaţia de admitere temporarã se acordã la cererea persoanei care utilizeazã mãrfurile sau care se ocupã ca acestea sã fie utilizate.
ART. 159
Autoritatea vamalã refuzã acordarea regimului de admitere temporarã când este imposibil sã se asigure identificarea mãrfurilor de import. Autoritatea vamalã poate însã autoriza utilizarea regimului de admitere temporarã fãrã asigurarea identificãrii mãrfurilor când, având în vedere natura acestora sau a operaţiunilor de îndeplinit, absenţa mãsurilor de identificare nu poate duce la o folosire abuzivã a regimului.
ART. 160
(1) Autoritatea vamalã stabileşte termenul în care mãrfurile de import trebuie sã fie reexportate sau sã li se dea o altã destinaţie vamalã. Termenul aprobat trebuie sã fie suficient pentru ca obiectivul utilizãrii autorizate sã fie atins.
(2) Termenul maxim în care mãrfurile pot rãmâne în regimul de admitere temporarã este de 24 de luni. Autoritatea vamalã poate stabili reducerea termenului, cu acordul persoanei în cauzã.
(3) Autoritatea vamalã poate, numai în împrejurãri excepţionale, la cererea persoanei în cauzã şi în limite raţionale, sã prelungeascã termenul prevãzut la alin. (2) pentru a permite utilizarea autorizatã.
ART. 161
Cazurile şi condiţiile speciale în care regimul de admitere temporarã poate fi utilizat cu exonerare totalã de drepturi de import se stabilesc prin regulamentul vamal.
ART. 162
(1) Utilizarea regimului de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import se acordã pentru mãrfurile care nu sunt prevãzute la art. 161 sau care, chiar dacã sunt menţionate, nu îndeplinesc toate condiţiile prevãzute în articolul respectiv pentru acordarea admiterii temporare cu exonerare totalã de drepturi de import.
(2) Prin regulamentul vamal se stabilesc lista mãrfurilor pentru care nu poate fi utilizat regimul de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import, precum şi condiţiile în care se poate recurge la acest regim.
ART. 163
(1) Cuantumul drepturilor de import de plãtit pentru mãrfurile plasate sub regimul de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import se stabileşte la 3%, pentru fiecare lunã sau fracţie de lunã în care mãrfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi, din cuantumul drepturilor care ar fi fost plãtite dacã astfel de mãrfuri ar fi fost puse în liberã circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporarã.
(2) Cuantumul drepturilor de import de încasat nu îl poate depãşi pe acela care ar fi trebuit încasat dacã mãrfurile respective ar fi fost puse în liberã circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporarã, fãrã sã se ia în considerare majorãrile de întârziere care ar putea fi aplicate.
(3) Transferul drepturilor şi obligaţiilor care decurg din regimul de admitere temporarã, conform prevederilor art. 112, nu presupune aplicarea aceloraşi mãsuri de exonerare pentru fiecare dintre perioadele de utilizare avute în vedere.
(4) Când transferul menţionat la alin. (3) se efectueazã cu exonerare parţialã pentru ambii titulari autorizaţi sã utilizeze regimul în aceeaşi lunã, titularul autorizaţiei iniţiale este obligat sã plãteascã cuantumul drepturilor de import pentru întreaga lunã.
ART. 164
(1) Când ia naştere o datorie vamalã pentru mãrfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare acestor mãrfuri în momentul acceptãrii declaraţiei de plasare a mãrfurilor sub regimul de admitere temporarã. Cu toate acestea, când dispoziţiile menţionate la art. 161 prevãd astfel, cuantumul datoriei se determinã pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor în cauzã aplicabile în momentul naşterii datoriei vamale.
(2) În cazul în care, din alte raţiuni decât cele de plasare a mãrfurilor sub regimul de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import, ia naştere o datorie vamalã pentru mãrfurile plasate sub regimul menţionat, cuantumul acesteia este egal cu diferenţa dintre cuantumul drepturilor calculate conform alin. (1) şi al celor de plãtit, conform art. 163.

SECŢIUNEA a 7-a
Perfecţionarea pasivã

ART. 165
(1) Regimul de perfecţionare pasivã permite ca mãrfurile româneşti sã fie exportate temporar de pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operaţiuni de perfecţionare, iar produsele rezultate din aceste operaţiuni sã fie puse în liberã circulaţie cu exonerare totalã sau parţialã de drepturi de import.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu înlãturã aplicarea prevederilor care reglementeazã domenii specifice privind sistemul de schimburi standard prevãzut în prezenta secţiune sau la art. 143.
(3) Exportul temporar al mãrfurilor româneşti atrage aplicarea drepturilor de export, a mãsurilor de politicã comercialã şi a altor formalitãţi prevãzute pentru scoaterea mãrfurilor româneşti în afara teritoriului vamal al României.
(4) În sensul prezentei secţiuni, prin:
a) mãrfuri de export temporar se înţelege mãrfurile plasate sub regimul de perfecţionare pasivã;
b) operaţiuni de perfecţionare se înţelege operaţiunile menţionate la art. 134 alin. (4) lit. a)-c);
c) produse compensatoare se înţelege toate produsele care rezultã din operaţiunile de perfecţionare;
d) rata de randament se înţelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinute prin perfecţionarea unei cantitãţi date de mãrfuri de export temporar.
ART. 166
(1) Nu pot fi plasate în regim de perfecţionare pasivã mãrfurile româneşti:
a) al cãror export implicã rambursarea sau remiterea drepturilor de import;
b) care, înaintea exportului, au fost puse în liberã circulaţie cu exonerare totalã de drepturi de import, în funcţie de destinaţia lor finalã, atât timp cât condiţiile pentru acordarea unei astfel de exonerãri continuã sã se aplice;
c) al cãror export implicã acordarea rambursãrilor la export sau pentru care, potrivit reglementãrilor privind politica agricolã, se acordã un alt avantaj financiar decât aceste rambursãri.
(2) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (1) lit. b).
ART. 167
(1) Autorizaţia de perfecţionare pasivã se emite la cererea persoanei care se ocupã de îndeplinirea operaţiunilor de perfecţionare.
(2) Autorizaţia de perfecţionare pasivã poate fi acordatã şi unei alte persoane decât cea prevãzutã la alin. (1) pentru mãrfurile de origine românã, în sensul titlului II cap. II secţiunea 1, când operaţiunea de perfecţionare constã în încorporarea acelor mãrfuri în mãrfuri obţinute în afara României şi importate ca produse compensatoare, cu condiţia ca utilizarea acestui regim sã contribuie la promovarea vânzãrii mãrfurilor de export, fãrã sã aducã atingere intereselor esenţiale ale producãtorilor români de produse identice sau similare cu produsele compensatoare importate.
(3) Cazurile şi modalitãţile în care se aplicã alin. (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.
ART. 168
Autorizaţia se acordã numai:
a) persoanelor stabilite în România;
b) când se poate stabili faptul cã produsele compensatoare rezultã din perfecţionarea mãrfurilor de export temporar. Cazurile şi condiţiile în care se pot aplica derogãri de la prezenta dispoziţie sunt prevãzute în regulamentul vamal;
c) când utilizarea regimului de perfecţionare pasivã nu este de naturã sã aducã atingere în mod serios intereselor esenţiale ale producãtorilor români.
ART. 169
(1) Autoritatea vamalã stabileşte termenul în care produsele compensatoare trebuie sã fie reimportate pe teritoriul vamal al României. Acest termen se prelungeşte în urma depunerii, înainte de expirarea termenului iniţial, a unei cereri justificate a titularului autorizaţiei.
(2) Autoritatea vamalã stabileşte fie rata de randament a operaţiunii, fie, când este necesar, modalitatea de stabilire a acesteia.
ART. 170
(1) Exonerarea totalã sau parţialã de drepturi de import prevãzutã la art. 171 alin. (1) se acordã numai când produsele compensatoare sunt declarate pentru punerea în liberã circulaţie în numele sau pe seama:
a) titularului autorizaţiei; sau
b) a oricãrei alte persoane stabilite în România, cu condiţia ca acea persoanã sã fi obţinut consimţãmântul titularului autorizaţiei, iar condiţiile autorizãrii sã fie îndeplinite.
(2) Exonerarea totalã sau parţialã de drepturi de import nu se acordã când una dintre condiţiile sau obligaţiile legate de regimul de perfecţionare pasivã nu este îndeplinitã, în afarã de cazul în care se stabileşte cã neconcordanţele nu au un efect semnificativ în funcţionarea corectã a regimului de perfecţionare pasivã.
ART. 171
(1) Exonerarea totalã sau parţialã de drepturi de import prevãzutã la art. 165 constã în deducerea din cuantumul drepturilor de import, aferente produselor compensatoare puse în liberã circulaţie, a cuantumului drepturilor de import care ar fi aplicabile la aceeaşi datã mãrfurilor de export temporar, dacã acestea ar fi importate pe teritoriul vamal al României din ţara în care a avut loc operaţiunea de perfecţionare sau ultima operaţiune de perfecţionare.
(2) Cuantumul ce trebuie dedus în temeiul prevederilor alin. (1) se calculeazã pe baza cantitãţii şi a felului mãrfurilor în cauzã, la data acceptãrii declaraţiei de plasare sub regimul de perfecţionare pasivã şi pe baza altor elemente de taxare aplicabile la data acceptãrii declaraţiei de punere în liberã circulaţie a produselor compensatoare.
(3) Valoarea mãrfurilor de export temporar este cea înscrisã în declaraţia vamalã de plasare sub regimul de perfecţionare pasivã sau, dacã nu este posibilã determinarea valorii în acest mod, valoarea se determinã prin diferenţa dintre valoarea în vamã a produselor compensatoare şi costurile de perfecţionare justificate prin documente.
(4) Dacã înainte de a fi plasate sub regimul de perfecţionare pasivã mãrfurile de export temporar au fost puse în liberã circulaţie la o taxã redusã în funcţie de destinaţia lor finalã şi atât timp cât condiţiile de acordare a acestei taxe reduse continuã sã se aplice, cuantumul de dedus este cuantumul drepturilor de import încasat la punerea în liberã circulaţie a mãrfurilor. Prin regulamentul vamal se stabilesc şi alte costuri care nu se iau în considerare la calcularea cuantumului care trebuie dedus.
(5) Când mãrfurile de export temporar ar putea beneficia, la punerea în liberã circulaţie, de o taxã redusã sau zero, în funcţie de destinaţia lor finalã, aceastã taxã se ia în considerare cu condiţia ca mãrfurile sã fi suferit aceleaşi operaţiuni ca operaţiunile prevãzute pentru o astfel de destinaţie în ţara în care a avut loc operaţiunea de perfecţionare sau ultima operaţiune de perfecţionare.
(6) Dacã produsele compensatoare beneficiazã de o mãsurã tarifarã preferenţialã, în sensul art. 46 lit. d) sau e), iar aceastã mãsurã existã pentru mãrfurile care se încadreazã la acelaşi cod tarifar ca şi mãrfurile de export temporar, procentul drepturilor de import de luat în considerare la stabilirea cuantumului de dedus conform alin. (1) este acela care s-ar aplica dacã mãrfurile de export temporar ar îndeplini condiţiile în care se aplicã mãsura preferenţialã.
(7) Prezentul articol nu înlãturã aplicarea prevederilor adoptate de România în schimbul de mãrfuri cu alte ţãri, care stabilesc exonerarea de drepturi de import a anumitor produse compensatoare.
ART. 172
(1) Când scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mãrfurilor de export temporar, acestea sunt puse în liberã circulaţie cu exonerare totalã de drepturi de import când mãrfurile au fost reparate cu titlu gratuit fie datoritã unei obligaţii contractuale sau legale care decurge dintr-o garanţie, fie datoritã existenţei unui viciu de fabricaţie.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care defectul a fost luat în considerare în momentul în care mãrfurile în cauzã au fost puse pentru prima oarã în liberã circulaţie.
ART. 173
(1) Când scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mãrfurilor de export temporar şi o astfel de reparare se efectueazã cu titlu oneros, exonerarea parţialã de drepturi de import prevãzutã la art. 165 constã în stabilirea cuantumului drepturilor aplicabile, pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data acceptãrii declaraţiei de punere în liberã circulaţie a produselor respective şi luând în considerare ca valoare în vamã o valoare egalã cu costurile de reparare, cu condiţia ca aceste costuri sã reprezinte singura platã efectuatã cãtre titularul autorizaţiei şi sã nu fie influenţate de nici o legãturã între titular şi operator.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 171, prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile şi condiţiile specifice în care mãrfurile pot fi puse în liberã circulaţie în urma operaţiunii de perfecţionare pasivã, pentru care costul operaţiunii de perfecţionare este luat ca bazã pentru evaluare în vederea aplicãrii Tarifului vamal de import al României.
ART. 174
(1) Perfecţionarea pasivã în sistemul de schimburi standard permite ca marfa importatã, denumitã în continuare produs de înlocuire, sã înlocuiascã un produs compensator.
(2) Autoritatea vamalã aprobã utilizarea sistemului de schimburi standard când operaţiunea de perfecţionare constã în repararea de mãrfuri româneşti, altele decât cele care fac obiectul politicii agricole sau al reglementãrilor specifice aplicabile anumitor mãrfuri ce rezultã din transformarea produselor agricole.
(3) Fãrã a se înlãtura aplicarea prevederilor art. 179, dispoziţiile privind produsele compensatoare se aplicã şi produselor de înlocuire.
(4) Autoritatea vamalã permite ca produsele de înlocuire sã fie importate înainte de exportul mãrfurilor de export temporar, procedura numindu-se import anticipat. La importul anticipat al unui produs de înlocuire se constituie o garanţie care sã acopere cuantumul drepturilor de import.
ART. 175
(1) Produsele de înlocuire trebuie sã se încadreze la acelaşi cod tarifar, sã fie de aceeaşi calitate comercialã şi sã aibã aceleaşi caracteristici tehnice ca mãrfurile de export temporar, dacã acestea din urmã ar fi fost supuse operaţiunii de reparare în cauzã.
(2) Dacã mãrfurile de export temporar au fost deja folosite înaintea acestui export, produsele de înlocuire trebuie sã nu fie produse noi. Autoritatea vamalã poate acorda derogãri de la aceastã regulã dacã produsul de înlocuire a fost livrat gratuit fie datoritã unei obligaţii contractuale sau legale care decurge dintr-o garanţie, fie datoritã unui viciu de fabricaţie.
ART. 176
Sistemul de schimburi standard poate fi autorizat numai când este posibil sã se verifice dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 175.
ART. 177
(1) În cazul importului anticipat, exportul mãrfurilor de export temporar se realizeazã în termen de douã luni de la data acceptãrii de cãtre autoritatea vamalã a declaraţiei de punere în liberã circulaţie a produselor de înlocuire.
(2) În situaţii excepţionale, la solicitarea justificatã a titularului, autoritatea vamalã poate prelungi, în limite rezonabile, termenul prevãzut la alin. (1).
ART. 178
În cazul importului anticipat şi când se aplicã prevederile art. 171, cuantumul de dedus se determinã pe baza elementelor de taxare aplicabile mãrfurilor de export temporar la data acceptãrii declaraţiei de plasare sub acest regim.
ART. 179
Prevederile art. 167 alin. (2) şi ale art. 168 lit. b) nu se aplicã în cazul sistemului de schimb de mãrfuri standard.
ART. 180
Dispoziţiile menţionate în cadrul perfecţionãrii pasive sunt aplicabile şi în scopul punerii în aplicare a mãsurilor netarifare de politicã comercialã.

CAP. III
Exportul

ART. 181
(1) Regimul de export permite scoaterea mãrfurilor româneşti în afara teritoriului vamal al României. Regimul de export atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã, îndeplinirea formalitãţilor vamale prevãzute pentru exportul mãrfurilor, precum şi, dupã caz, încasarea oricãror drepturi legal datorate.
(2) Cu excepţia mãrfurilor plasate sub regimul de perfecţionare pasivã, toate mãrfurile româneşti destinate a fi exportate trebuie sã fie plasate sub regimul de export.
(3) Cazurile şi condiţiile în care mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaraţii de export se stabilesc în regulamentul vamal.
(4) Declaraţia de export se depune la biroul vamal în a cãrui razã de competenţã se aflã sediul exportatorului sau locul în care mãrfurile sunt ambalate sau încãrcate în vederea exportului.
(5) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (4).
ART. 182
Liberul de vamã pentru export se acordã cu condiţia ca mãrfurile în cauzã sã pãrãseascã teritoriul vamal al României în aceeaşi stare în care acestea se aflau în momentul acceptãrii declaraţiei de export.

TITLUL VI
Alte destinaţii vamale

CAP. I
Zone libere şi antrepozite libere

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 183
Zonele libere şi antrepozitele libere sunt pãrţi din teritoriul vamal al României sau incinte situate pe acest teritoriu, separate de restul acestuia, în care:
a) mãrfurile strãine sunt considerate, în ceea ce priveşte aplicarea drepturilor de import şi a mãsurilor de politicã comercialã la import, cã nu se aflã pe teritoriul vamal al României, atât timp cât nu sunt puse în liberã circulaţie, nici plasate sub un alt regim vamal, nici utilizate sau consumate în alte condiţii decât cele prevãzute de reglementãrile vamale;
b) mãrfurile româneşti, în temeiul prevederilor legale ce reglementeazã domenii specifice, beneficiazã, pe baza plasãrii lor într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber, de mãsurile legate de exportul mãrfurilor.
ART. 184
(1) Prin hotãrâre a Guvernului se înfiinţeazã zonele libere şi se determinã limita geograficã a fiecãrei zone.
(2) Înfiinţarea antrepozitelor libere este autorizatã de autoritatea vamalã. Incintele care urmeazã a fi desemnate ca antrepozit liber se aprobã de cãtre autoritatea vamalã.
(3) Zonele libere trebuie sã fie împrejmuite, cu excepţia celor prevãzute la art. 186. Autoritatea vamalã stabileşte punctele de intrare şi de ieşire pentru fiecare zonã liberã sau antrepozit liber.
(4) Efectuarea de construcţii într-o zonã liberã necesitã aprobarea prealabilã a autoritãţii vamale.
ART. 185
(1) Perimetrele şi punctele de intrare şi de ieşire ale zonelor libere, cu excepţia zonelor libere desemnate conform prevederilor art. 186, şi ale antrepozitelor libere sunt supuse supravegherii autoritãţii vamale.
(2) Persoanele şi mijloacele de transport care intrã sau pãrãsesc zona liberã sau antrepozitul liber pot fi supuse controlului vamal.
(3) Accesul într-o zonã liberã sau antrepozit liber poate fi interzis de autoritatea vamalã dacã persoanele fizice sau juridice nu justificã interesul de a desfãşura o activitate licitã în acea zonã sau antrepozit.
(4) Autoritatea vamalã poate controla mãrfurile care intrã, ies sau staţioneazã în zona liberã sau antrepozitul liber. Pentru a face posibil un astfel de control, o copie a documentului de transport care însoţeşte mãrfurile la intrarea şi ieşirea acestora se înmâneazã autoritãţii vamale sau este ţinutã la dispoziţia acesteia de cãtre orice persoanã desemnatã în acest scop de autoritatea menţionatã. Când se solicitã acest control, mãrfurile trebuie puse la dispoziţie autoritãţii vamale.
ART. 186
(1) Autoritatea vamalã poate desemna zone libere în care controalele şi formalitãţile vamale se efectueazã, iar dispoziţiile în materie de datorie vamalã se aplicã conform cerinţelor regimului de antrepozitare vamalã.
(2) Dispoziţiile privind zonele libere prevãzute la art. 63-64, 188, 194, 198 şi 227 nu se aplicã zonelor libere menţionate la alin. (1).

SECŢIUNEA a 2-a
Plasarea mãrfurilor în zone libere sau antrepozite libere

ART. 187
(1) Într-o zonã liberã sau antrepozit liber pot fi plasate mãrfuri strãine şi mãrfuri româneşti.
(2) Autoritatea vamalã poate cere ca mãrfurile care prezintã pericol sau pot sã deterioreze alte mãrfuri ori care, din alte motive, necesitã condiţii speciale pentru depozitare sã fie plasate în incinte dotate special pentru aceasta.
ART. 188
(1) Fãrã a se înlãtura aplicarea dispoziţiilor art. 185 alin. (4), intrarea în zona liberã sau în antrepozitul liber a mãrfurilor nu trebuie sã facã nici obiectul prezentãrii lor autoritãţii vamale şi nici al depunerii unei declaraţii vamale.
(2) Sunt prezentate autoritãţii vamale şi fac obiectul formalitãţilor vamale mãrfurile care:
a) au fost plasate sub un regim vamal care se încheie când acestea intrã într-o zonã liberã sau antrepozit liber. Cu toate acestea, în cazul în care regimul vamal în cauzã permite exceptarea de la obligaţia de a prezenta mãrfurile, aceastã prezentare nu este solicitatã;
b) au fost plasate într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber pe baza unei decizii de rambursare sau de remitere a drepturilor de import;
c) beneficiazã de mãsurile prevãzute la art. 183 lit. b);
d) sunt introduse din afara teritoriului vamal al României direct într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber.
(3) Autoritatea vamalã poate solicita ca mãrfurile supuse drepturilor de export sau altor dispoziţii ce reglementeazã exportul sã fie anunţate biroului vamal.
(4) La cererea pãrţii interesate, autoritatea vamalã atestã statutul vamal al mãrfurilor plasate într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber.

SECŢIUNEA a 3-a
Funcţionarea zonelor libere şi a antrepozitelor libere

ART. 189
(1) Durata staţionãrii mãrfurilor în zonele libere sau în antrepozitele libere este nelimitatã.
(2) Pentru anumite mãrfuri menţionate la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã se pot stabili termene specifice prin regulamentul vamal.
ART. 190
(1) Orice activitate industrialã, comercialã sau de servicii dintr-o zonã liberã sau antrepozit liber este permisã cu respectarea condiţiilor prevãzute în prezentul cod. Exercitarea acestor activitãţi este notificatã în prealabil autoritãţii vamale.
(2) Autoritatea vamalã poate impune anumite interdicţii sau restricţii asupra activitãţilor menţionate la alin. (1), ţinând cont de natura mãrfurilor în cauzã sau de cerinţele supravegherii vamale.
(3) Autoritatea vamalã poate interzice exercitarea unei activitãţi într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber persoanelor care nu oferã garanţiile necesare respectãrii dispoziţiilor prevãzute de prezentul cod.
ART. 191
(1) Pe durata staţionãrii într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber, mãrfurile strãine pot:
a) sã fie puse în liberã circulaţie, în condiţiile prevãzute de acest regim şi de dispoziţiile privind datoria vamalã, cuprinse în prezentul capitol;
b) sã facã obiectul manipulãrilor uzuale prevãzute la art. 129, fãrã autorizare;
c) sã fie plasate sub regimul de perfecţionare activã, conform condiţiilor prevãzute pentru acest regim;
d) sã fie plasate sub regimul de transformare sub control vamal, în condiţiile prevãzute de acest regim;
e) sã fie plasate sub regimul de admitere temporarã, în condiţiile prevãzute de acest regim;
f) sã fie abandonate în favoarea statului;
g) sã fie distruse, pe cheltuiala deţinãtorului, cu condiţia ca persoana interesatã sã furnizeze autoritãţii vamale toate informaţiile pe care aceasta le considerã necesare.
(2) Când mãrfurile sunt plasate sub unul dintre regimurile prevãzute la alin. (1) lit. c), d) sau e), autoritatea vamalã poate, în mãsura în care este necesar, sã ţinã cont de condiţiile de funcţionare şi de supraveghere vamalã ale zonelor libere sau antrepozitelor libere şi sã-şi adapteze modalitãţile de control prevãzute.
ART. 192
Mãrfurile româneşti prevãzute la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã pot sã facã obiectul numai acelor forme de manipulare menţionate la art. 129 alin. (2). Aceste manipulãri pot fi efectuate fãrã autorizare.
ART. 193
(1) Când dispoziţiile art. 191 şi 192 nu se aplicã, mãrfurile strãine şi cele româneşti menţionate la art. 183 lit. b) nu pot fi consumate sau utilizate în zonele libere sau antrepozitele libere.
(2) Fãrã a aduce atingere dispoziţiilor aplicabile rezervelor şi stocurilor şi în mãsura în care regimul în cauzã prevede astfel, prevederile alin. (1) nu împiedicã utilizarea sau consumul de mãrfuri a cãror punere în liberã circulaţie sau a cãror admitere temporarã nu ar atrage aplicarea drepturilor de import, a mãsurilor de politicã comercialã sau a mãsurilor cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã. În aceastã situaţie nu este necesarã depunerea declaraţiei de punere în liberã circulaţie sau de admitere temporarã. O astfel de declaraţie este necesarã în cazul în care pentru mãrfuri se aplicã un contingent sau un plafon.
ART. 194
(1) Persoanele care desfãşoarã o activitate de depozitare, prelucrare sau transformare, vânzare ori cumpãrare de mãrfuri într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber sunt obligate sã ţinã evidenţa operativã a mãrfurilor, în forma aprobatã de autoritatea vamalã. Mãrfurile se înregistreazã în evidenţa operativã la momentul în care sunt introduse în incintele aparţinând unei astfel de persoane. Evidenţa operativã trebuie sã permitã autoritãţii vamale sã identifice mãrfurile şi sã reflecte mişcarea acestora.
(2) În cazul transbordãrii mãrfurilor în interiorul unei zone libere, înregistrãrile care se referã la acestea sunt ţinute la dispoziţia autoritãţii vamale. Depozitarea de scurtã duratã a mãrfurilor, în cadrul unei astfel de transbordãri, este consideratã ca fãcând parte din operaţiunea de transbordare. Când mãrfurile care sosesc din afara teritoriului vamal al României sunt plasate direct într-o zonã liberã sau în cazul mãrfurilor care ies dintr-o zonã liberã pentru a pãrãsi direct teritoriul vamal al României se depune declaraţia sumarã prevãzutã la art. 60-62 sau la art. 201-204, dupã caz.

SECŢIUNEA a 4-a
Scoaterea mãrfurilor din zonele libere sau din antrepozitele libere

ART. 195
Fãrã a se înlãtura aplicarea dispoziţiilor speciale prevãzute de reglementãrile vamale aferente unor domenii specifice, mãrfurile care pãrãsesc o zonã liberã sau un antrepozit liber pot fi:
a) exportate sau reexportate în afara teritoriului vamal al României;
b) introduse într-o altã parte a teritoriului vamal al României. Dispoziţiile titlului III, cu excepţia art. 72-76 în ceea ce priveşte mãrfurile româneşti, se aplicã mãrfurilor introduse în alte pãrţi ale acestui teritoriu, cu excepţia cazurilor în care mãrfurile pãrãsesc acea zonã pe cale maritimã sau aerianã fãrã sã fi fost plasate sub un regim de tranzit sau sub un alt regim vamal.
ART. 196
(1) Când o datorie vamalã se naşte pentru o marfã strãinã şi valoarea în vamã a acestei mãrfi se bazeazã pe un preţ efectiv plãtit sau de plãtit care include cheltuielile de depozitare şi de conservare a mãrfurilor pe durata staţionãrii lor în zona liberã sau în antrepozitul liber, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamã, cu condiţia ca acestea sã fie distincte faţã de preţul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfuri.
(2) Când mãrfurile au fost supuse, într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber, unor manipulãri uzuale în sensul art. 129 alin. (1), felul mãrfurilor, valoarea în vamã şi cantitatea care se iau în considerare pentru determinarea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, cele care ar fi fost luate în considerare la momentul naşterii datoriei vamale dacã mãrfurile nu ar fi fost supuse manipulãrilor în cauzã. Aceastã prevedere se aplicã cu condiţia ca manipulãrile în cauzã sã fi fost autorizate de autoritatea vamalã.
(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili condiţii şi situaţii de exceptare de la aplicarea prevederilor alin. (2).
ART. 197
(1) Mãrfurilor româneşti menţionate la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã şi care sunt plasate într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber trebuie sã li se atribuie o destinaţie conform acelor reglementãri.
(2) În cazul în care asemenea mãrfuri sunt reintroduse într-o altã parte a teritoriului vamal al României sau dacã nu s-a fãcut nici o solicitare pentru a li se atribui o destinaţie conform alin. (1), pânã la expirarea termenului prevãzut la art. 189 alin. (2) autoritatea vamalã ia mãsurile prevãzute de reglementãrile domeniului special cu privire la nerespectarea destinaţiei.
ART. 198
(1) În cazul introducerii sau reintroducerii mãrfurilor în alte pãrţi ale teritoriului vamal al României sau al plasãrii lor sub un regim vamal, atestarea menţionatã la art. 188 alin. (4) poate fi utilizatã ca dovadã a statutului vamal român sau strãin al acestor mãrfuri.
(2) Când nu se stabileşte prin atestare sau prin alte mijloace cã mãrfurile au statut român sau strãin, aceste mãrfuri sunt considerate:
a) mãrfuri româneşti, în scopul aplicãrii drepturilor de export şi al licenţelor de export sau a mãsurilor prevãzute pentru export în cadrul politicii comerciale;
b) mãrfuri strãine, în toate celelalte cazuri.
ART. 199
Autoritatea vamalã trebuie sã se asigure cã dispoziţiile privind exportul, perfecţionarea pasivã, reexportul sau regimurile suspensive, precum şi dispoziţiile titlului VII sunt respectate când mãrfurile trebuie sã iasã din teritoriul vamal al României plecând dintr-o zonã liberã sau antrepozit liber.

CAP. II
Reexportul, distrugerea şi abandonul

ART. 200
(1) Mãrfurile strãine pot fi:
a) reexportate în afara teritoriului vamal al României;
b) distruse;
c) abandonate în favoarea statului.
(2) Reexportul implicã, dacã este cazul, aplicarea formalitãţilor vamale prevãzute pentru scoaterea mãrfurilor în afara teritoriului vamal al României, inclusiv a mãsurilor de politicã comercialã. Cazurile în care mãrfurile strãine pot fi plasate sub un regim suspensiv fãrã aplicarea mãsurilor de politicã comercialã la export pot fi stabilite prin regulamentul vamal.
(3) Cu excepţia cazurilor stabilite prin regulamentul vamal, distrugerea se efectueazã dupã înştiinţarea prealabilã a autoritãţii vamale. Autoritatea vamalã interzice reexportul, dacã formalitãţile vamale sau mãsurile menţionate la alin. (2) prevãd aceasta. Când mãrfurile plasate sub un regim vamal economic pe teritoriul vamal al României sunt destinate reexportului, se depune o declaraţie vamalã de export, conform dispoziţiilor art. 82-100. În acest caz, prevederile art. 181 alin. (3)-(5) se aplicã în mod corespunzãtor.
(4) Condiţiile şi modalitãţile de distrugere sau abandon al mãrfurilor se stabilesc prin regulamentul vamal. Distrugerea sau abandonul nu implicã nici o cheltuialã pentru bugetul statului.
(5) Deşeurile sau resturile rezultate din distrugere trebuie sã primeascã o destinaţie vamalã prevãzutã pentru mãrfurile strãine. Acestea rãmân sub supraveghere vamalã pânã la momentul prevãzut la art. 63 alin. (2).

TITLUL VII
Mãrfuri care pãrãsesc teritoriul vamal al României

ART. 201
(1) Mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României fac obiectul fie al unei declaraţii vamale, fie, dacã declaraţia vamalã nu este cerutã, al unei declaraţii sumare, cu excepţia celor transportate pe mijloace de transport care tranziteazã fãrã întrerupere apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal.
(2) În anumite cazuri şi în funcţie de anumite tipuri de transport al mãrfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internaţionale care prevãd dispoziţii specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:
a) termenul în care declaraţia vamalã sau declaraţia sumarã este depusã la biroul vamal de export înainte ca mãrfurile sã pãrãseascã teritoriul vamal al României;
b) regulile de derogare de la termenul prevãzut la lit. a) şi de modificare a acestuia;
c) condiţiile în care obligaţia de a depune o declaraţie sumarã poate face obiectul unei derogãri sau al unei modificãri;
d) cazurile şi condiţiile în care mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaraţii vamale sau al unei declaraţii sumare.
ART. 202
(1) Când mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României au primit o destinaţie vamalã care necesitã o declaraţie vamalã, potrivit legii, aceastã declaraţie se depune la biroul vamal de export înainte ca mãrfurile sã pãrãseascã teritoriul vamal al României.
(2) În cazul în care biroul vamal de export este diferit de biroul vamal de ieşire, biroul vamal de export comunicã imediat informaţiile necesare biroului vamal de ieşire sau i le pune la dispoziţie pe cale electronicã.
(3) Declaraţia vamalã cuprinde cel puţin informaţiile necesare declaraţiei sumare prevãzute la art. 204 alin. (1).
(4) Când declaraţia vamalã este întocmitã altfel decât pe cale electronicã, autoritatea vamalã efectueazã analiza de risc la acelaşi nivel cu cel aplicat declaraţiilor vamale întocmite pe cale electronicã.
ART. 203
(1) Când mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României nu au primit o destinaţie vamalã care necesitã o declaraţie vamalã, declaraţia sumarã se depune la biroul vamal de ieşire înainte ca mãrfurile sã pãrãseascã teritoriul vamal al României.
(2) Autoritatea vamalã poate aproba ca declaraţia sumarã sã fie depusã la alt birou vamal, cu condiţia ca acesta sã comunice imediat informaţiile necesare biroului vamal de ieşire sau sã i le punã la dispoziţie pe cale electronicã.
(3) Autoritatea vamalã poate accepta, în locul depunerii declaraţiei sumare, depunerea unei notificãri şi accesul la informaţiile din declaraţia sumarã aflate în sistemul electronic al agentului economic.
ART. 204
(1) Prin regulamentul vamal se stabilesc datele care trebuie sã fie cuprinse în declaraţia vamalã şi sub ce formã, pentru a se proceda la analiza riscurilor şi a aplica corect controlul vamal, avându-se în vedere scopuri de securitate şi utilizând, dupã caz, norme internaţionale şi practici comerciale.
(2) Declaraţia sumarã este întocmitã pe cale electronicã. De asemenea, se pot utiliza documente comerciale, portuare sau de transport, în mãsura în care acestea conţin informaţiile necesare. În cazuri excepţionale, autoritatea vamalã poate accepta declaraţiile sumare pe suport de hârtie, cu condiţia ca acestora sã le fie aplicabil acelaşi nivel de gestiune a riscurilor cu cel aplicat la declaraţiile sumare întocmite pe care electronicã.
(3) Declaraţia sumarã se depune, dupã caz, de:
a) persoana care se ocupã cu ieşirea mãrfurilor sau care are în sarcinã transportul mãrfurilor în afara teritoriului vamal al României;
b) orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte sau sã asigure prezentarea mãrfurilor autoritãţii vamale competente;
c) un reprezentant al persoanei prevãzute la lit. a) sau b).
(4) Persoana prevãzutã la alin. (3) are dreptul, la cererea sa, sã modifice una sau mai multe date ale declaraţiei sumare dupã ce aceasta a fost depusã. Nici o modificare nu mai este posibilã dupã ce autoritatea vamalã a informat persoana care a depus declaraţia sumarã despre intenţia sa de a examina mãrfurile sau a constatat inexactitatea datelor în cauzã ori a acordat liberul de vamã pentru mãrfuri.
ART. 205
Mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României sunt supuse supravegherii vamale şi pot fi controlate de autoritatea vamalã în conformitate cu dispoziţiile în vigoare. Mãrfurile pãrãsesc teritoriul vamal folosind, când este cazul, traseul stabilit de autoritatea vamalã şi în conformitate cu modalitãţile stabilite de aceasta.

TITLUL VIII
Operaţiuni privilegiate

CAP. I
Scutiri de taxe vamale

ART. 206
(1) Cazurile în care mãrfurile puse în liberã circulaţie sau exportate sunt scutite de drepturi de import sau de export se stabilesc prin lege.
(2) Prin hotãrâre a Guvernului, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului Economiei şi Comerţului, se aprobã, cu caracter temporar, exceptãri sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mãrfuri.
(3) Exceptãrile şi reducerile de taxe vamale, aprobate potrivit prevederilor alin. (2), se stabilesc în mod nediscriminatoriu faţã de importatori sau de beneficiari, indicându-se în mod expres codul tarifar al mãrfurilor.

CAP. II
Mãrfuri returnate

ART. 207
(1) Mãrfurile româneşti care, dupã ce au fost exportate, sunt reintroduse pe teritoriul vamal al României şi puse în liberã circulaţie într-un termen de 3 ani sunt exonerate de drepturi de import la cererea persoanei interesate. Termenul de 3 ani poate fi prelungit în cazuri excepţionale.
(2) Când mãrfurile returnate au fost, înaintea exportului lor de pe teritoriul vamal al României, puse în liberã circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finalã, exonerarea de drepturi prevãzutã de prezentul alineat se acordã numai dacã mãrfurile urmeazã sã primeascã aceeaşi destinaţie.
(3) Când mãrfurile urmeazã sã nu mai primeascã aceeaşi destinaţie, cuantumul drepturilor de import aferente se reduce cu cuantumul încasat la prima punere în liberã circulaţie a mãrfurilor. În cazul în care cel de-al doilea cuantum îl depãşeşte pe cel încasat la punerea în liberã circulaţie a mãrfurilor returnate, nu se acordã nici o rambursare.
(4) Exonerarea de drepturi de import prevãzutã la alin. (1)-(3) nu se acordã pentru:
a) mãrfurile exportate de pe teritoriul vamal al României în regim de perfecţionare pasivã, cu excepţia mãrfurilor care se reintroduc în aceeaşi stare în care au fost exportate;
b) mãrfurile care au fãcut obiectul unei mãsuri stabilite prin hotãrâre a Guvernului, aplicate la exportul acestora în alte ţãri. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile şi condiţiile în care se poate deroga de la aceastã prevedere.
ART. 208
Exonerarea de drepturi de import prevãzutã la art. 207 se acordã numai dacã mãrfurile sunt reimportate în aceeaşi stare în care au fost exportate. Prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile şi condiţiile în care se renunţã la aceastã cerinţã.
ART. 209
(1) Dispoziţiile art. 207 şi 208 se aplicã în mod corespunzãtor produselor compensatoare iniţial exportate sau reexportate ca urmare a unui regim de perfecţionare activã.
(2) Cuantumul drepturilor de import legal datorate se stabileşte pe baza reglementãrilor aplicabile în cazul regimului de perfecţionare activã, data reexportului produselor compensatoare fiind consideratã ca data punerii în liberã circulaţie.

CAP. III
Produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute din mare

ART. 210
Fãrã se se înlãture aplicarea prevederilor art. 51 alin. (2) lit. f), sunt exonerate de drepturi de import în momentul punerii în liberã circulaţie:
a) produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute din marea teritorialã a unei alte ţãri de navele înmatriculate sau înregistrate în România sau care navigheazã sub pavilion român;
b) produsele obţinute din produsele menţionate la lit. a) la bordul navelor-fabricã ce îndeplinesc condiţiile prevãzute la acea literã.

TITLUL IX
Datoria vamalã

CAP. I
Garantarea cuantumului datoriei vamale

ART. 211
(1) Când, în conformitate cu reglementãrile vamale, autoritatea vamalã solicitã constituirea unei garanţii pentru a asigura plata unei datorii vamale, o astfel de garanţie trebuie sã fie constituitã de debitor sau de potenţialul debitor.
(2) Autoritatea vamalã solicitã o singurã garanţie pentru o datorie vamalã.
(3) Garanţia poate fi constituitã, cu acordul autoritãţii vamale, şi de cãtre o terţã persoanã.
(4) Când debitorul sau potenţialul debitor este o autoritate publicã, nu i se solicitã nici o garanţie.
(5) Autoritatea vamalã poate renunţa la solicitarea constituirii unei garanţii când cuantumul ce trebuie garantat nu depãşeşte echivalentul în lei a 500 euro.
ART. 212
(1) Când reglementãrile vamale lasã la latitudinea autoritãţii vamale constituirea garanţiei, aceasta poate fi cerutã de autoritatea vamalã atâta timp cât se considerã cã datoria vamalã care a luat sau poate lua naştere nu este sigur cã se va achita în termenul legal.
(2) Când garanţia nu este solicitatã, autoritatea vamalã poate cere de la persoana menţionatã la art. 211 alin. (1) un angajament de asumare a obligaţiilor pe care aceastã persoanã trebuie sã le îndeplineascã în mod legal.
(3) Garanţia menţionatã la alin. (1) este solicitatã în momentul aplicãrii reglementãrilor care prevãd constituirea unei asemenea garanţii sau în orice moment ulterior când autoritatea vamalã considerã cã nu este sigur cã datoria vamalã care a luat sau poate lua naştere se va achita în termenul legal.
ART. 213
La cererea persoanei menţionate la art. 211 alin. (1) sau (3), autoritatea vamalã poate permite constituirea unei garanţii globale, care sã acopere douã sau mai multe operaţiuni vamale pentru care a luat sau poate lua naştere o datorie vamalã.
ART. 214
(1) Atunci când legislaţia vamalã prevede constituirea unei garanţii şi sub rezerva dispoziţiilor specifice pentru tranzit, autoritatea vamalã stabileşte cuantumul unei astfel de garanţii la un nivel egal cu:
a) cuantumul exact al datoriei vamale, când aceasta poate fi stabilitã cu certitudine în momentul solicitãrii garanţiei;
b) cuantumul maxim al datoriei vamale care ar putea lua naştere, aşa cum a fost estimatã de autoritatea vamalã în alte cazuri.
(2) Când se constituie o garanţie globalã pentru datorii vamale al cãror cuantum se poate modifica în timp, cuantumul unei astfel de garanţii este stabilit la un nivel care sã permitã acoperirea în orice moment a datoriei vamale respective.
(3) Când reglementãrile vamale lasã la latitudinea autoritãţii vamale constituirea garanţiei, cuantumul acesteia este stabilit de autoritatea vamalã în aşa fel încât sã nu depãşeascã nivelul prevãzut la alin. (1) şi (2).
ART. 215
O garanţie se poate constitui:
a) printr-un depozit bãnesc;
b) printr-un garant.
ART. 216
(1) Depozitul bãnesc se constituie în lei.
(2) Depozitul bãnesc se constituie prin depunerea unei sume în numerar sau a unor instrumente de decontare recunoscute ca mijloace de platã de cãtre trezoreria statului.
ART. 217
(1) Garantul se angajeazã în scris sã plãteascã în solidar cu debitorul suma garantatã a datoriei vamale care devine exigibilã.
(2) Garantul este o terţã persoanã stabilitã în România şi acceptatã de autoritatea vamalã.
(3) Autoritatea vamalã poate refuza sã accepte un garant când acesta nu conferã siguranţa achitãrii datoriei vamale în termenul prevãzut.
ART. 218
Persoana obligatã sã constituie garanţia are dreptul de a alege între modalitãţile de constituire a acesteia prevãzute la art. 215. Cu toate acestea, autoritatea vamalã poate sã nu accepte modalitatea de constituire a garanţiei propuse, când aceasta este incompatibilã cu buna funcţionare a regimului vamal respectiv. Autoritatea vamalã poate solicita ca garanţia aleasã sã fie menţinutã pentru o anumitã perioadã de timp.
ART. 219
(1) Prin regulamentul vamal se pot stabili şi alte modalitãţi de constituire a garanţiei decât cele prevãzute la art. 215. De asemenea, se poate stabili, în cazul în care existã siguranţa cã datoria vamalã se achitã, ca un depozit în numerar sã nu îndeplineascã condiţiile prevãzute la art. 216.
(2) Autoritatea vamalã refuzã garanţia propusã de debitorul vamal când considerã cã o astfel de garanţie nu poate asigura plata datoriei vamale.
ART. 220
Când autoritatea vamalã constatã cã garanţia constituitã nu mai asigurã plata datoriei vamale în termenul prevãzut sau nu mai este suficientã pentru acoperirea datoriei vamale, aceasta solicitã persoanei menţionate la art. 211 alin. (1), la alegerea sa, sã constituie o garanţie suplimentarã sau sã înlocuiascã garanţia iniţialã cu o garanţie nouã.
ART. 221
(1) Garanţia nu se elibereazã pânã în momentul în care datoria vamalã pentru care a fost constituitã nu se stinge sau nu mai poate lua naştere. Când datoria vamalã se stinge sau nu mai poate lua naştere, se elibereazã garanţia.
(2) Când datoria vamalã a fost stinsã parţial sau poate lua naştere numai cu privire la o parte a cuantumului care a fost garantat, o parte a garanţiei este eliberatã la cererea persoanei interesate, numai când cuantumul în cauzã justificã o astfel de mãsurã.
ART. 222
În cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de cãtre Autoritatea Naţionalã a Vãmilor şi aprobatã de ministrul finanţelor publice, autoritatea vamalã poate acorda scutire de la obligaţia garantãrii datoriei vamale.

CAP. II
Naşterea datoriei vamale

ART. 223
(1) Datoria vamalã la import ia naştere prin:
a) punerea în liberã circulaţie a mãrfurilor supuse drepturilor de import;
b) plasarea unor astfel de mãrfuri sub regimul de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import.
(2) Datoria vamalã se naşte în momentul acceptãrii declaraţiei vamale în cauzã.
(3) Debitorul este declarantul. În situaţia unei reprezentãri indirecte, persoana pe seama cãreia se face declaraţia vamalã este, de asemenea, debitor. Când se întocmeşte o declaraţie vamalã pentru unul din regimurile menţionate la alin. (1), pe baza unor date care au ca efect faptul cã toate sau o parte a drepturilor legal datorate nu au fost încasate, persoanele care au furnizat informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei şi care ştiau sau care ar fi trebuit sã ştie cã aceste informaţii erau false sunt, de asemenea, debitori.
ART. 224
(1) Datoria vamalã la import ia naştere şi prin:
a) introducerea ilegalã pe teritoriul vamal al României a mãrfurilor supuse drepturilor de import;
b) introducerea ilegalã a mãrfurilor pe teritoriul vamal al României dintr-o zonã liberã sau antrepozit liber aflat pe teritoriul României. În sensul prezentului articol, introducerea ilegalã reprezintã orice introducere care încalcã dispoziţiile art. 64-67 şi art. 195 lit. b).
(2) Datoria vamalã se naşte în momentul în care mãrfurile sunt introduse ilegal.
(3) Debitorii sunt:
a) persoana care introduce ilegal mãrfurile în cauzã;
b) orice persoanã care a participat la introducerea ilegalã a mãrfurilor şi care ştia sau ar fi trebuit sã ştie cã o astfel de introducere este ilegalã;
c) orice persoanã care a cumpãrat sau a deţinut mãrfurile în cauzã şi care ştia sau ar fi trebuit sã ştie, în momentul achiziţionãrii sau primirii mãrfurilor, cã acestea au fost introduse ilegal.
ART. 225
(1) Datoria vamalã la import ia naştere şi prin sustragerea de sub supraveghere vamalã a mãrfurilor supuse drepturilor de import.
(2) Datoria vamalã se naşte în momentul sustragerii mãrfurilor de sub supraveghere vamalã.
(3) Debitorii sunt:
a) persoana care a sustras mãrfurile de sub supraveghere vamalã;
b) orice persoanã care a participat la aceastã sustragere şi care ştia sau ar fi trebuit sã ştie cã mãrfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamalã;
c) orice persoanã care a cumpãrat sau a deţinut mãrfurile în cauzã şi care ştia sau ar fi trebuit sã ştie, în momentul achiziţionãrii sau primirii mãrfurilor, cã acestea au fost sustrase de sub supraveghere vamalã;
d) dupã caz, persoana care trebuie sã execute obligaţiile care rezultã din depozitarea temporarã a mãrfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mãrfuri.
ART. 226
(1) Datoria vamalã la import ia naştere şi prin:
a) neîndeplinirea uneia dintre obligaţiile care rezultã, în privinţa mãrfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporarã sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate;
b) nerespectarea unei condiţii care reglementeazã plasarea mãrfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unor drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finalã.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã numai când se stabileşte cã iregularitãţile prevãzute la lit. a) şi b) nu au efecte semnificative asupra utilizãrii corecte a depozitãrii temporare sau a regimului vamal avut în vedere.
(3) Datoria vamalã se naşte fie în momentul în care obligaţia a cãrei neexecutare genereazã datoria vamalã înceteazã a mai fi îndeplinitã, fie în momentul în care mãrfurile au fost plasate sub regimul vamal în cauzã, când se stabileşte ulterior cã o condiţie stabilitã pentru plasarea mãrfurilor sub regimul respectiv sau pentru acordarea drepturilor de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia finalã a mãrfurilor, nu a fost îndeplinitã.
(4) Debitorul este fie persoana cãreia i se cere îndeplinirea obligaţiilor apãrute, în privinţa mãrfurilor supuse drepturilor de import, în urma depozitãrii lor temporare sau a utilizãrii regimului vamal sub care au fost plasate, fie persoana cãreia i s-a cerut respectarea condiţiilor care reglementeazã plasarea mãrfurilor sub acel regim.
ART. 227
(1) Datoria vamalã la import ia naştere prin consumul sau utilizarea într-o zonã liberã sau antrepozit liber a mãrfurilor supuse drepturilor de import, în alte condiţii decât cele prevãzute în legislaţia în vigoare. Când mãrfurile dispar şi dispariţia lor nu poate fi justificatã în mod temeinic autoritãţii vamale, aceasta poate considera cã mãrfurile au fost consumate sau utilizate în zona liberã sau antrepozitul liber.
(2) Datoria vamalã se naşte în momentul în care mãrfurile sunt consumate sau sunt utilizate pentru prima oarã în alte condiţii decât cele prevãzute de legislaţia în vigoare.
(3) Debitorul este persoana care a consumat sau a utilizat mãrfurile, precum şi orice persoanã care a participat la aceastã consumare sau utilizare şi care ştia sau ar fi trebuit sã ştie cã mãrfurile au fost consumate sau utilizate în alte condiţii decât cele prevãzute de legislaţia în vigoare.
(4) Când autoritatea vamalã considerã cã mãrfurile care au dispãrut au fost consumate sau utilizate într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber şi nu este posibilã aplicarea alin. (3), persoana obligatã la plata datoriei vamale este ultima persoanã cunoscutã de autoritatea vamalã ca fiind în posesia mãrfurilor.
ART. 228
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 224 şi ale art. 226 alin. (1) lit. a), se considerã cã nu a luat naştere nici o datorie vamalã la import pentru o marfã când persoana interesatã face dovada cã neîndeplinirea obligaţiilor ce rezultã din dispoziţiile art. 64-67 şi art. 195 lit. b) sau pãstrarea mãrfurilor în depozit temporar ori utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mãrfurile este urmare a distrugerii totale ori a pierderii iremediabile a mãrfurilor respective ca rezultat al naturii mãrfurilor, cazului fortuit ori al forţei majore sau ca o consecinţã a aprobãrii de cãtre autoritatea vamalã. În sensul prezentului alineat, mãrfurile sunt pierdute iremediabil când devin de neutilizat de cãtre orice persoanã.
(2) În acelaşi mod se considerã cã nu a luat naştere nici o datorie vamalã la import pentru mãrfurile puse în liberã circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finalã, când astfel de mãrfuri sunt exportate sau reexportate cu aprobarea autoritãţii vamale.
ART. 229
Când, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (1), se considerã cã nu a luat naştere nici o datorie vamalã pentru mãrfurile puse în liberã circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finalã, orice resturi sau deşeuri care rezultã dintr-o astfel de distrugere se considerã a fi mãrfuri strãine.
ART. 230
Când, în conformitate cu prevederile art. 225 sau ale art. 226, se naşte o datorie vamalã pentru mãrfurile care beneficiazã la import de drepturi de import reduse în funcţie de destinaţia lor finalã, cuantumul achitat când mãrfurile au fost puse în liberã circulaţie se deduce din cuantumul datoriei vamale. Aceastã dispoziţie se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul în care ia naştere o datorie vamalã pentru deşeurile sau resturile ce au rezultat din distrugerea unor astfel de mãrfuri.
ART. 231
(1) Datoria vamalã la export ia naştere prin exportul mãrfurilor supuse drepturilor de export, în afara teritoriului vamal al României, şi pentru care s-a întocmit o declaraţie vamalã.
(2) Datoria vamalã la export se naşte în momentul în care este acceptatã declaraţia vamalã.
(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentãrii indirecte, persoana pe seama cãreia se face declaraţia este, de asemenea, debitor.
ART. 232
(1) Datoria vamalã la export ia naştere şi prin scoaterea mãrfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al României fãrã declaraţie vamalã.
(2) Datoria vamalã se naşte în momentul în care mãrfurile pãrãsesc efectiv teritoriul vamal.
(3) Debitorul este persoana care a scos mãrfurile, precum şi orice persoanã care a participat la aceastã operaţiune şi care cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã faptul cã nu s-a depus o declaraţie vamalã, deşi aceasta ar fi trebuit sã fie depusã.
ART. 233
(1) Datoria vamalã la export ia naştere şi prin nerespectarea condiţiilor în care era permisã ieşirea mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României cu exonerare totalã sau parţialã de drepturi de export.
(2) Datoria vamalã se naşte în momentul în care mãrfurile primesc o destinaţie diferitã de cea pentru care li s-a permis sã pãrãseascã teritoriul vamal al României cu exonerare totalã sau parţialã de drepturi de export sau, dacã autoritatea vamalã nu poate determina aceastã datã, la expirarea termenului stabilit pentru a se face dovada îndeplinirii condiţiilor care au dat dreptul la exonerare.
(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentãrii indirecte, persoana pe seama cãreia se face declaraţia este, de asemenea, debitor.
ART. 234
(1) Datoria vamalã prevãzutã la art. 223-227 şi art. 231-233 ia naştere chiar dacã se referã la mãrfuri care fac obiectul mãsurilor de prohibiţie sau restricţie la import sau la export, indiferent de natura acestora.
(2) Datoria vamalã nu ia naştere la introducerea ilegalã pe teritoriul vamal al României a banilor falşi sau la introducerea drogurilor şi substanţelor psihotrope care nu intrã în circuitul economic strict supravegheat de autoritãţile competente, pentru a fi folosite în scopuri medicale şi ştiinţifice.
(3) În cazul infracţiunilor vamale, datoria vamalã serveşte la determinarea temeiului de pornire a urmãririi penale şi a pedepselor penale.
(4) Dispoziţiile prevãzute la alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor şi contravenţiilor vamale.
ART. 235
Când legislaţia vamalã prevede un tratament tarifar favorabil în funcţie de natura sau destinaţia finalã a mãrfurilor, o scutire sau o exonerare totalã sau parţialã de drepturi de import sau export în temeiul art. 49, 104, 165 sau 206-209, tratamentul tarifar favorabil, scutirea sau exonerarea se aplicã şi în cazurile în care a luat naştere o datorie vamalã potrivit prevederilor art. 224-227, ale art. 232 sau 233, cu condiţia ca persoana respectivã sã nu fie acuzatã de fraudã sau de neglijenţã şi sã prezinte dovada cã au fost îndeplinite celelalte condiţii pentru aplicarea tratamentului favorabil, scutirii sau exonerãrii.
ART. 236
Când existã mai mulţi debitori pentru aceeaşi datorie vamalã, aceştia sunt obligaţi sã plãteascã în solidar.
ART. 237
(1) Cu excepţia dispoziţiilor contrare prevãzute în prezentul cod, cuantumul drepturilor de import sau export se determinã pe baza elementelor de taxare din momentul naşterii datoriei vamale.
(2) Când nu este posibilã stabilirea precisã a momentului la care a luat naştere datoria vamalã, data avutã în vedere pentru stabilirea elementelor de taxare pentru respectivele mãrfuri este aceea la care autoritatea vamalã constatã cã mãrfurile se gãsesc într-o situaţie care determinã naşterea datoriei vamale. Când autoritatea vamalã deţine informaţii pe baza cãrora poate stabili cã datoria vamalã a luat naştere înainte de data constatãrii, cuantumul drepturilor de import sau de export se determinã pe baza elementelor de taxare existente la momentul cel mai îndepãrtat ce poate fi stabilit pe baza acelor informaţii.
(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile şi condiţiile în care se aplicã dobânzi compensatorii, pentru a evita obţinerea unor avantaje financiare prin amânarea datei de naştere a datoriei vamale sau înscrierii în evidenţele contabile.
ART. 238
(1) Datoria vamalã ia naştere în locul în care s-au produs faptele care au generat-o.
(2) Dacã nu se poate stabili locul menţionat la alin. (1), datoria vamalã ia naştere la locul unde autoritatea vamalã constatã cã mãrfurile se aflã într-o situaţie care genereazã datoria vamalã.
(3) Dacã mãrfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat şi dacã locul nu poate fi determinat conform alin. (1) şi (2), într-un termen stabilit prin regulamentul vamal, datoria vamalã ia naştere la locul unde mãrfurile au fost plasate sub acel regim vamal sau au fost introduse pe teritoriul vamal al României sub regimul respectiv.
(4) În cazul în care informaţiile aflate la dispoziţia autoritãţii vamale permit sã stabileascã faptul cã datoria vamalã luase deja naştere când mãrfurile se aflau în alt loc la o datã anterioarã, se considerã cã datoria vamalã a luat naştere în locul unde se poate stabili cã mãrfurile se aflau în momentul cel mai îndepãrtat în timp, în care se poate stabili existenţa unei datorii vamale.
ART. 239
(1) În mãsura în care acordurile încheiate de România prevãd acordarea unui tratament tarifar preferenţial la importul în alte ţãri al mãrfurilor originare din România, când mãrfurile au fost obţinute în regim de perfecţionare activã şi sub rezerva cã mãrfurile strãine încorporate în mãrfurile originare sunt supuse plãţii drepturilor de import aferente, validarea documentelor necesare obţinerii în alte ţãri a acestui tratament tarifar preferenţial duce la naşterea datoriei vamale la import.
(2) Momentul în care ia naştere aceastã datorie vamalã este considerat a fi momentul acceptãrii de cãtre autoritatea vamalã a declaraţiei vamale de export al mãrfurilor în cauzã.
(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentãrii indirecte, persoana pe seama cãreia se întocmeşte declaraţia vamalã este, de asemenea, debitor.
(4) Cuantumul drepturilor de import corespunzãtor acestei datorii vamale este determinat în aceleaşi condiţii ca şi când ar rezulta o datorie vamalã ca urmare a acceptãrii, la aceeaşi datã, a declaraţiei de punere în liberã circulaţie a mãrfurilor prin care se încheie regimul de perfecţionare activã.

CAP. III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA 1
Înscrierea în evidenţa contabilã şi comunicarea cãtre debitor a cuantumului drepturilor

ART. 240
(1) Cuantumul drepturilor de import sau export care rezultã dintr-o datorie vamalã, denumit în continuare cuantumul drepturilor, se calculeazã de autoritatea vamalã în momentul în care se aflã în posesia datelor necesare şi este înregistrat de aceasta în evidenţele contabile sau pe alt suport echivalent.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã:
a) când a fost introdusã o taxã antidumping sau compensatorie provizorie;
b) când cuantumul drepturilor legal datorate îl depãşeşte pe cel stabilit pe baza unei informaţii obligatorii;
c) în cazul în care prin regulamentul vamal se prevede neînscrierea în evidenţa contabilã a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.
(3) Autoritatea vamalã poate sã nu înregistreze în evidenţele contabile cuantumul drepturilor care nu a putut fi comunicat debitorului din cauza expirãrii termenului prevãzut la art. 244 alin. (3).
ART. 241
(1) Când ia naştere o datorie vamalã în urma acceptãrii declaraţiei pentru mãrfuri pentru un alt regim vamal decât admiterea temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import sau a oricãrui alt act cu acelaşi efect juridic ca aceastã acceptare, cuantumul corespunzãtor acestei datorii vamale este înregistrat în evidenţa contabilã a biroului vamal de îndatã ce a fost calculat şi cel mai târziu în ziua urmãtoare celei în care mãrfurilor li s-a acordat liberul de vamã. Cu toate acestea, dacã a fost constituitã o garanţie, totalul cuantumului drepturilor aferente mãrfurilor cãrora li s-a acordat liberul de vamã şi care au fost declarate de aceeaşi persoanã într-o perioadã stabilitã de autoritatea vamalã, care nu poate depãşi 31 de zile, poate fi înregistrat o singurã datã în evidenţa contabilã, la sfârşitul perioadei respective. O astfel de înregistrare în evidenţa contabilã se face în termen de 5 zile de la expirarea perioadei respective.
(2) Când liberul de vamã se acordã cu condiţia îndeplinirii prevederilor legale care reglementeazã fie stabilirea cuantumului drepturilor, fie modul de încasare a acestora, înscrierea în evidenţa contabilã se face în cel mult douã zile de la data la care a fost stabilit sau fixat cuantumul ori obligaţia de a plãti drepturile rezultate din aceastã datorie. Dacã datoria vamalã este legatã de o taxã antidumping sau compensatorie provizorie, aceastã taxã se înscrie în evidenţa contabilã în cel mult douã luni de la instituirea acelei taxe.
(3) Când se naşte o datorie vamalã în alte condiţii decât cele menţionate la alin. (1), cuantumul corespunzãtor al drepturilor este înscris în evidenţa contabilã în cel mult douã zile de la data la care autoritatea vamalã poate calcula cuantumul drepturilor şi stabili debitorul acestora.
ART. 242
(1) Termenele pentru înscrierea în evidenţa contabilã prevãzute la art. 241 pot fi prelungite când circumstanţe speciale împiedicã autoritatea vamalã sã le respecte. Prelungirea termenului nu poate depãşi 14 zile.
(2) Termenele prevãzute la alin. (1) nu se aplicã în situaţii de caz fortuit sau de forţã majorã.
ART. 243
(1) În cazul în care cuantumul datoriei vamale nu a fost înscris în evidenţa contabilã în conformitate cu prevederile art. 241 şi 242 sau a fost înscris la un nivel inferior sumei datorate legal, cuantumul drepturilor ce urmeazã a fi recuperate se înscrie în evidenţa contabilã în cel mult douã zile de la data la care autoritatea vamalã a luat cunoştinţã de aceastã situaţie şi poate calcula suma datoratã legal şi stabili debitorul. Aceastã operaţiune reprezintã înscriere ulterioarã în evidenţa contabilã. Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu prevederile art. 242.
(2) Cu excepţia cazurilor menţionate la art. 240 alin. (2) şi (3), înscrierea ulterioarã în evidenţa contabilã nu este posibilã dacã:
a) decizia iniţialã de a nu înscrie drepturile în evidenţa contabilã sau de a le înscrie la o sumã mai micã decât cea legal datoratã a fost luatã pe baza dispoziţiilor generale invalidate la o datã ulterioarã de o hotãrâre judecãtoreascã;
b) cuantumul drepturilor legal datorate nu a fost înscris în evidenţa contabilã ca urmare a unei erori din partea autoritãţii vamale care nu ar fi putut fi detectatã în condiţii rezonabile de cãtre persoana obligatã sã plãteascã, aceasta la rândul sãu acţionând cu bunã-credinţã şi respectând toate dispoziţiile prevãzute de legislaţia în vigoare cu privire la declaraţia vamalã;
c) prin regulamentul vamal se poate stabili cã autoritatea vamalã nu procedeazã la înscrierea ulterioarã în evidenţa contabilã a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.
(3) În cazul prevãzut la alin. (2) lit. b), când se stabileşte statutul preferenţial al mãrfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativã care implicã autoritãţile unei alte ţãri, dacã eliberarea unui certificat de cãtre aceste autoritãţi se dovedeşte incorectã, aceasta constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectatã în mod rezonabil. Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazeazã pe prezentarea incorectã a faptelor de cãtre exportator, cu excepţia cazului în care, mai ales, este evident cã autoritãţile care au eliberat certificatul au ştiut sau ar fi trebuit sã ştie cã mãrfurile nu îndeplineau condiţiile prevãzute pentru a beneficia de tratamentul preferenţial. Se poate invoca buna-credinţã a debitorului când acesta poate demonstra cã, în timpul operaţiunilor comerciale în cauzã, a depus toate diligenţele pentru a se asigura cã toate condiţiile pentru tratamentul preferenţial au fost respectate.
ART. 244
(1) Dupã înscrierea în evidenţa contabilã, cuantumul drepturilor se comunicã debitorului potrivit normelor legale.
(2) Când cuantumul drepturilor datorate a fost înscris cu titlu orientativ în declaraţia vamalã, autoritatea vamalã poate stabili faptul cã acesta nu se comunicã debitorului, în conformitate cu alin. (1), decât în situaţia în care cuantumul nu corespunde cu cel stabilit de autoritatea vamalã. Fãrã a se înlãtura aplicarea prevederilor art. 241 alin. (1) teza a doua, dacã se face uz de posibilitatea prevãzutã în prezentul alineat, acordarea liberului de vamã pentru mãrfuri de cãtre autoritatea vamalã echivaleazã cu comunicarea cãtre debitor a cuantumului drepturilor înscrise în evidenţa contabilã.
(3) Comunicarea cãtre debitor nu poate fi fãcutã dupã expirarea unui termen de 5 ani de la data la care a luat naştere datoria vamalã. Acest termen se suspendã din momentul introducerii unei acţiuni, în conformitate cu prevederile prezentului cod, pe durata acestei proceduri.
(4) Când datoria vamalã este rezultatul unui act pentru care s-a pornit urmãrirea penalã, cuantumul drepturilor poate fi comunicat debitorului, în conformitate cu condiţiile prevãzute în dispoziţiile legale în vigoare, dupã expirarea termenului menţionat la alin. (3).

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalitãţi de platã a cuantumului drepturilor

ART. 245
(1) Cuantumul drepturilor care a fãcut obiectul comunicãrii prevãzute la art. 244 se achitã de debitor în urmãtoarele termene:
a) dacã aceastã persoanã nu are dreptul la nici una dintre facilitãţile de platã prevãzute în prezenta secţiune, plata se face în termenul prevãzut în regulamentul vamal;
b) dacã persoana are dreptul la oricare dintre facilitãţile de platã prevãzute în prezenta secţiune, plata se face pânã cel târziu la expirarea termenului sau termenelor stabilite în cadrul acelor facilitãţi.
(2) În cazul prevãzut la alin. (1) lit. a), fãrã a se înlãtura aplicarea suspendãrilor prevãzute în cazul exercitãrii unei acţiuni, termenul de platã nu poate depãşi 10 zile de la comunicarea cãtre debitor a cuantumului drepturilor datorate, iar în cazul înscrierii cumulate în evidenţa contabilã, în condiţiile prevãzute la art. 241 alin. (1) teza a doua, acesta se stabileşte în aşa fel încât sã nu îi permitã debitorului sã obţinã un termen pentru platã mai lung decât dacã i s-ar fi acordat o amânare a plãţii.
(3) Termenul prevãzut la alin. (2) se prelungeşte, din oficiu, dacã se constatã cã persoana în cauzã a primit înştiinţarea prea târziu pentru a putea sã plãteascã în termenul prevãzut. Prelungirea termenului mai poate fi acordatã de autoritatea vamalã la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plãtit rezultã în urma unei acţiuni de recuperare ulterioarã. Fãrã a se înlãtura aplicarea facilitãţilor de platã, prelungirile nu pot depãşi timpul necesar debitorului pentru a se achita de obligaţie.
(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili situaţiile şi condiţiile în care se suspendã obligaţia debitorului de a plãti drepturile când:
a) se întocmeşte o cerere de remitere a drepturilor, conform prevederilor legale;
b) mãrfurile sunt puse sub sechestru, în vederea confiscãrii ulterioare potrivit prevederilor legale;
c) datoria vamalã a luat naştere în conformitate cu prevederile art. 225 şi existã mai mulţi debitori.
ART. 246
Plata se face conform dispoziţiilor legale în vigoare, în numerar sau prin orice alt mijloc cu acelaşi efect de stingere a debitului ori prin compensare.
ART. 247
În cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plãtite de persoana în cauzã se referã la mãrfurile declarate pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plãti astfel de drepturi, autoritatea vamalã poate acorda, la cererea persoanei respective, amânarea plãţii acelei sume în condiţiile prevãzute în prezenta secţiune.
ART. 248
Acordarea amânãrii plãţii este condiţionatã de constituirea unei garanţii de cãtre solicitant.
ART. 249
Autoritatea vamalã decide care dintre urmãtoarele proceduri se foloseşte când se acordã amânarea plãţii:
a) separat, pentru fiecare cuantum al drepturilor înscrise în evidenţa contabilã, în condiţiile prevãzute la art. 241 alin. (1) teza întâi sau art. 243 alin. (1);
b) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor înscrise în evidenţa contabilã în condiţiile prevãzute la art. 241 alin. (1) teza întâi, pe o perioadã stabilitã de autoritatea vamalã, care sã nu depãşeascã 31 de zile;
c) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor care au fãcut obiectul unei singure înscrieri în evidenţa contabilã, în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (1) teza a doua.
ART. 250
(1) Termenul cu care este amânatã plata este de 30 de zile. Acesta se calculeazã astfel:
a) în cazul în care plata este amânatã în conformitate cu art. 249 lit. a), termenul se calculeazã începând cu ziua urmãtoare celei în care cuantumul drepturilor este înscris în evidenţa contabilã de cãtre autoritatea vamalã. În cazul în care se aplicã prevederile art. 242, termenul de 30 de zile se reduce cu numãrul zilelor corespunzãtoare termenului utilizat pentru înscrierea în evidenţa contabilã, mai puţin douã zile;
b) în cazul în care plata se amânã în conformitate cu prevederile art. 249 lit. b), termenul se calculeazã începând cu ziua urmãtoare celei în care expirã perioada de globalizare. Termenul se reduce cu numãrul de zile corespunzãtor unei jumãtãţi din numãrul de zile din perioada de globalizare;
c) în cazul în care plata se amânã în conformitate cu art. 249 lit. c), termenul se calculeazã din ziua urmãtoare celei în care expirã perioada în care mãrfurilor respective li s-a acordat liberul de vamã. Termenul se reduce cu un numãr de zile corespunzãtor jumãtãţii numãrului de zile aferent perioadei în cauzã.
(2) În cazul în care numãrul zilelor din termenele menţionate la alin. (1) lit. b) şi c) este impar, numãrul de zile ce se scad din termenul de 30 de zile în conformitate cu alin. (1) lit. b) şi c) este egal cu jumãtate din numãrul par imediat inferior acestui numãr impar.
(3) Pentru simplificare, în cazul în care termenele menţionate în alin. (1) lit. b) şi c) sunt o sãptãmânã calendaristicã sau o lunã calendaristicã, plata cuantumului drepturilor care a fãcut obiectul amânãrii se poate efectua:
a) în ziua de vineri a sãptãmânii a patra urmãtoare celei în cauzã, dacã termenul este de o sãptãmânã calendaristicã;
b) cel târziu pânã în ziua a şaisprezecea a lunii urmãtoare, dacã termenul este o lunã calendaristicã.
ART. 251
(1) Amânarea plãţii nu se acordã pentru cuantumul drepturilor care, deşi corespunzãtoare unor mãrfuri plasate sub un regim vamal care presupune obligaţia de a plãti astfel de drepturi, sunt totuşi înscrise de autoritatea vamalã în evidenţa contabilã în conformitate cu dispoziţiile în vigoare referitoare la acceptarea declaraţiilor incomplete, deoarece declarantul nu a oferit, pânã la expirarea termenului stabilit, informaţiile necesare pentru determinarea definitivã a valorii în vamã a mãrfurilor sau nu a furnizat datele sau documentul care lipsea când a fost acceptatã declaraţia incompletã.
(2) Amânarea plãţii poate fi acordatã în cazurile prevãzute la alin. (1) numai în situaţia în care cuantumul drepturilor de recuperat este înscris în evidenţa contabilã înaintea expirãrii unui termen de 30 de zile, calculat de la data la care cuantumul stabilit iniţial a fost înscris în evidenţa contabilã sau, dacã nu a fost înscris, de la data la care a fost acceptatã declaraţia referitoare la mãrfurile respective. Durata amânãrii plãţii acordate în astfel de condiţii nu poate fi prelungitã dincolo de data expirãrii termenului care, în conformitate cu prevederile art. 250, a fost acordat cu privire la cuantumul drepturilor stabilit iniţial sau care ar fi fost acordat dacã cuantumul drepturilor legal datorat ar fi fost înscris în evidenţa contabilã când au fost declarate mãrfurile respective.
ART. 252
(1) Autoritatea vamalã poate acorda debitorului alte facilitãţi de platã decât amânarea plãţii. Acordarea unor astfel de facilitãţi de platã trebuie:
a) sã fie condiţionatã de constituirea unei garanţii. Nu este necesar sã se solicite o astfel de garanţie când, datoritã situaţiei debitorului, solicitarea acesteia ar crea grave dificultãţi economice sau sociale;
b) sã aibã ca rezultat perceperea, în plus faţã de cuantumul drepturilor, a unei dobânzi pe credit. Dobânda pe credit se datoreazã pe întreaga perioadã amânatã sau care face obiectul unei alte facilitãţi la platã şi se calculeazã în aşa fel încât sã fie echivalentã cu cuantumul care ar fi solicitat în acelaşi scop pe piaţa monetarã sau financiarã naţionalã.
(2) Autoritatea vamalã poate sã nu cearã dobânda pe credit dacã prin aceasta s-ar crea grave dificultãţi economice sau sociale pentru debitor.
ART. 253
Indiferent de facilitãţile de platã acordate debitorului, acesta poate plãti în orice situaţie, total sau parţial, cuantumul drepturilor, fãrã sã aştepte expirarea termenului care i-a fost acordat.
ART. 254
Cuantumul drepturilor datorate poate fi achitat de o terţã persoanã în locul debitorului.
ART. 255
(1) Dacã cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit:
a) autoritatea vamalã utilizeazã toate cãile prevãzute de legislaţia în vigoare, inclusiv executarea silitã, pentru a asigura plata acelei sume. Prin regulamentul vamal se pot stabili prevederi speciale cu privire la garanţi în cadrul regimului de tranzit;
b) se percep majorãri de întârziere, potrivit normelor în vigoare.
(2) Autoritatea vamalã poate renunţa sã cearã majorãri de întârziere în cazurile în care:
a) datoritã situaţiei debitorului, s-ar putea crea serioase dificultãţi economice şi sociale;
b) cuantumul drepturilor nu depãşeşte nivelul stabilit prin regulamentul vamal;
c) cuantumul drepturilor este achitat în 5 zile de la expirarea termenului prevãzut pentru platã.
(3) Autoritatea vamalã poate stabili:
a) perioade minime pentru calcularea majorãrilor de întârziere;
b) sume minime de achitat ca majorãri de întârziere.
(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili criterii pentru aplicarea prevederilor alin. (3).

CAP. IV
Stingerea datoriei vamale

ART. 256
(1) Fãrã a înlãtura aplicarea dispoziţiilor în vigoare cu privire la împlinirea termenului de prescripţie extinctivã şi la imposibilitatea recuperãrii datoriei vamale în cazul constatãrii pe cale judecãtoreascã a insolvabilitãţii debitorului, datoria vamalã se stinge prin:
a) plata cuantumului drepturilor;
b) remiterea cuantumului drepturilor;
c) invalidarea declaraţiei vamale depuse pentru un regim vamal ce implicã obligaţia de platã a drepturilor;
d) confiscare;
e) distrugerea prin dispoziţia autoritãţii vamale;
f) abandonul în favoarea statului;
g) pierderea mãrfurilor datoritã cazului fortuit sau forţei majore;
h) scãderea cantitativã a mãrfurilor datoritã unor factori naturali, pentru partea corespunzãtoare procentului de scãdere.
(2) Stingerea datoriei vamale în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. d)-h) opereazã numai dacã situaţiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamã, în cazul mãrfurilor declarate pentru un regim vamal ce implicã obligaţia de platã a drepturilor.
ART. 257
Datoria vamalã prevãzutã la art. 239 se stinge şi când sunt anulate formalitãţile îndeplinite pentru obţinerea tratamentului tarifar preferenţial acordat în conformitate cu dispoziţiile articolului mai sus menţionat.

CAP. V
Rambursarea şi remiterea drepturilor

ART. 258
(1) Prin rambursare se înţelege restituirea totalã sau parţialã a drepturilor de import sau de export care au fost achitate.
(2) Prin remitere se înţelege fie decizia de a nu percepe, integral sau parţial, cuantumul unei datorii vamale, fie decizia de a anula, integral sau parţial, înscrierea în evidenţa contabilã a unui drept de import sau de export care nu a fost achitat.
ART. 259
(1) Drepturile de import sau de export sunt rambursate în mãsura în care se stabileşte cã, în momentul în care au fost plãtite, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau când cuantumul lor a fost înscris în evidenţa contabilã contrar dispoziţiilor art. 243 alin. (2) şi (3).
(2) Se procedeazã la remiterea drepturilor de import sau de export în mãsura în care se stabileşte cã, în momentul în care au fost înscrise în evidenţa contabilã, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau cã a fost înscris în evidenţa contabilã contrar dispoziţiilor art. 243 alin. (2) şi (3).
(3) Nu se acordã rambursarea sau remiterea drepturilor dacã faptele care au dus la achitarea ori la înscrierea în evidenţa contabilã a unei sume ce nu era legal datoratã sunt rezultatul unei acţiuni deliberate din partea unei persoane interesate.
(4) Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise la depunerea unei cereri cãtre biroul vamal în cauzã într-o perioadã de 5 ani de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului.
(5) Termenul prevãzut la alin. (4) se prelungeşte dacã persoana în cauzã face dovada cã a fost împiedicatã sã depunã cererea în termenul amintit, ca urmare a cazului fortuit sau a forţei majore.
(6) Autoritatea vamalã procedeazã la rambursare sau remitere din oficiu, când constatã, în acest termen, existenţa uneia sau alteia dintre situaţiile prevãzute la alin. (1) şi (2).
ART. 260
Drepturile de import sau de export sunt rambursate când se invalideazã o declaraţie vamalã, iar drepturile au fost achitate. Rambursarea se acordã în urma unei cereri depuse de persoana în cauzã în termenul prevãzut pentru depunerea cererii de invalidare a declaraţiei vamale.
ART. 261
(1) Drepturile de import sunt rambursate sau remise în mãsura în care se stabileşte cã cuantumul acestora înscris în evidenţa contabilã este aferent mãrfurilor plasate sub regimul vamal în cauzã şi refuzate de importator, deoarece la data acceptãrii declaraţiei vamale erau defecte sau nu respectau condiţiile contractului în baza cãruia au fost importate. Sunt asimilate mãrfurilor defecte mãrfurile deteriorate înainte de acordarea liberului de vamã.
(2) Rambursarea sau remiterea drepturilor de import se acordã cu condiţia ca:
a) mãrfurile sã nu fi fost folosite, cu excepţia unei posibile utilizãri iniţiale necesare pentru a se verifica dacã sunt defecte sau nu respectã termenii contractuali;
b) mãrfurile sã fie exportate de pe teritoriul vamal al României. La cererea persoanei în cauzã, autoritatea vamalã permite ca, în locul exportului, mãrfurile sã fie distruse sau plasate sub regimul de tranzit, antrepozitare vamalã sau într-o zonã liberã ori antrepozit liber. În scopul de a primi una dintre aceste destinaţii vamale, mãrfurile sunt considerate strãine.
(3) Drepturile de import nu pot fi rambursate sau remise în cazul mãrfurilor care, înainte de a fi declarate la vamã, au fost importate temporar pentru a fi testate, decât dacã se stabileşte cã defectele mãrfurilor sau nerespectarea prevederilor contractuale nu ar fi putut fi detectate în decursul acestor teste.
(4) Drepturile de import sunt rambursate sau remise pentru motivele prevãzute la alin. (1), în urma prezentãrii unei cereri la biroul vamal în termen de 12 luni de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului. În cazuri excepţionale, justificate corespunzãtor, autoritatea vamalã poate aproba ca acest termen sã fie prelungit.
ART. 262
(1) Drepturile de import sau de export pot fi rambursate ori remise în alte situaţii decât cele menţionate la art. 259-261:
a) care urmeazã a fi stabilite în conformitate cu regulamentul vamal;
b) ca urmare a unor împrejurãri în care nu s-a constatat o înşelãtorie sau o culpã evidentã a persoanei în cauzã. Situaţiile în care se poate aplica aceastã dispoziţie şi procedura de urmat în acest scop sunt stabilite prin regulamentul vamal. Pentru rambursare sau remitere pot fi prevãzute condiţii speciale.
(2) Drepturile sunt rambursate sau remise pentru motivele prevãzute la alin. (1), în urma prezentãrii unei cereri la biroul vamal în termen de 12 luni de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului. În cazuri excepţionale, justificate corespunzãtor, autoritatea vamalã poate aproba ca acest termen sã fie prelungit.
ART. 263
Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise în condiţiile prevãzute în prezentul capitol numai când cuantumul de rambursat sau de remis depãşeşte nivelul stabilit prin regulamentul vamal. Cu toate acestea, autoritatea vamalã poate da curs unei alte cereri de rambursare sau remitere şi cu privire la un cuantum mai mic.
ART. 264
Când o decizie de a da curs unei cereri de rambursare a cuantumului drepturilor de import sau de export, precum şi a dobânzilor pe credit şi a majorãrilor de întârziere încasate la efectuarea plãţii acestor drepturi nu este pusã în aplicare în termen de 3 luni de la adoptarea acesteia, dupã aceastã perioadã autoritatea vamalã plãteşte o dobândã egalã cu dobânda pe credit.
ART. 265
Când, din eroare, a fost remisã o datorie vamalã sau a fost rambursat cuantumul drepturilor, datoria iniţialã devine din nou exigibilã. Orice dobândã plãtitã în temeiul prevederilor art. 264 se ramburseazã.

TITLUL X
Dreptul la acţiune

ART. 266
(1) Orice persoanã are dreptul de a formula acţiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamalã cu privire la aplicarea reglementãrilor vamale.
(2) Are, de asemenea, dreptul de a formula acţiune persoana care a solicitat autoritãţii vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementãrilor vamale şi nu a primit un rãspuns la cererea sa în termenul legal.
ART. 267
Când acţiunea prevãzutã la art. 266 se referã la un titlu de creanţã privind datoria vamalã şi alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, înainte de depunerea acţiunii se poate formula contestaţie pe cale administrativã, care se soluţioneazã potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã fiscalã.
ART. 268
(1) Acţiunile care privesc alte decizii decât cele prevãzute la art. 267 se formuleazã potrivit dispoziţiilor <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
(2) În cazurile prevãzute la alin. (1), plângerea prealabilã nu suspendã executarea deciziei contestate.
(3) Autoritatea vamalã poate suspenda, total sau parţial, executarea acestei decizii pânã la soluţionarea plângerii prealabile, când are motive întemeiate sã considere cã decizia contestatã nu respectã reglementãrile vamale sau cã un prejudiciu irecuperabil poate fi produs persoanei interesate.

TITLUL XI
Prohibiţii şi restricţii

ART. 269
(1) Sunt considerate prohibite toate mãrfurile a cãror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este, potrivit legii, interzisã cu orice titlu.
(2) Sunt considerate ca restricţionate mãrfurile a cãror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este supusã unor condiţii sau îndeplinirii unor formalitãţi speciale.
(3) Când introducerea sau scoaterea nu este permisã decât cu prezentarea unei autorizaţii speciale, mãrfurile sunt prohibite dacã nu sunt însoţite de un astfel de document sau dacã acesta nu este valabil.

TITLUL XII
Sancţiuni

SECŢIUNEA 1
Infracţiuni

ART. 270
Introducerea în sau scoaterea din ţarã, prin orice mijloace, a bunurilor sau mãrfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandã şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 271
Introducerea în sau scoaterea din ţarã, fãrã drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandã calificatã şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacã legea penalã nu prevede o pedeapsã mai mare.
ART. 272
Folosirea, la autoritatea vamalã, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referã la alte mãrfuri sau bunuri ori la alte cantitãţi de mãrfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamã constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 273
Folosirea, la autoritatea vamalã, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 274
Faptele prevãzute la art. 270-273, sãvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de douã sau mai multe persoane împreunã, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 275
Tentativa la infracţiunile prevãzute la art. 270-274 se pedepseşte.
ART. 276
Dacã faptele prevãzute la art. 270-274 sunt sãvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice, se poate aplica şi interzicerea unor drepturi, potrivit art. 64 lit. c) din Codul penal.
ART. 277
Când mãrfurile sau alte bunuri care au fãcut obiectul infracţiunii nu se gãsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei.
ART. 278
Dispoziţiile prezentei secţiuni se completeazã cu prevederile Codului penal al României, precum şi cu dispoziţiile penale prevãzute în alte legi speciale.

SECŢIUNEA a 2-a
Contravenţii

ART. 279
Faptele care constituie contravenţii la reglementãrile vamale, procedura de constatare şi sancţionare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal, aprobat prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 280
(1) Contravenţiile vamale sãvârşite în incintele vamale şi în locurile unde se desfãşoarã operaţiuni sub supraveghere vamalã se constatã şi se sancţioneazã de persoanele împuternicite de cãtre autoritatea vamalã.
(2) În cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de poliţie sau de alte organe cu atribuţii de control, în alte locuri decât cele prevãzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de îndatã actele constatatoare la autoritatea vamalã cea mai apropiatã, împreunã cu mãrfurile care fac obiectul contravenţiei.
(3) Dupã verificarea încadrãrii faptei în reglementãrile vamale, autoritatea vamalã aplicã amenda şi dispune, dupã caz, reţinerea bunurilor, în vederea confiscãrii.
(4) Sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
ART. 281
Dispoziţiile art. 279 şi 280 referitoare la contravenţii se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia art. 28 alin. (1) şi (3) şi art. 29.

TITLUL XIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 282
Dispoziţiile specifice aplicabile cãlãtorilor şi altor persoane fizice se stabilesc prin regulamentul vamal.
ART. 283
Termenele prevãzute în prezentul cod şi în alte reglementãri vamale se calculeazã potrivit normelor prevãzute în Codul de procedurã civilã.
ART. 284
Operaţiunile vamale iniţiate sub regimul prevãzut de reglementãrile vamale anterioare intrãrii în vigoare a prezentului cod se finalizeazã potrivit acelor reglementãri.
ART. 285
Autoritatea Naţionalã a Vãmilor este desemnatã ca autoritate competentã sã aplice pentru România, la data aderãrii la Uniunea Europeanã, prevederile Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de cãtre serviciile vamale, încheiatã la 26 iulie 1995, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeanã - JO C 316, 27 noiembrie 1995, p. 34 - şi ale Convenţiei cu privire la asistenţa reciprocã şi cooperarea între administraţiile vamale, încheiatã la 18 decembrie 1997, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeanã - JO C 24, 23 ianuarie 1998, p. 2.
ART. 286
Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, va aproba prin hotãrâre regulamentul de aplicare a Codului vamal, care intrã în vigoare la aceeaşi datã cu prezentul cod.
ART. 287
Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod şi în alte reglementãri vamale privind plata, garantarea, înscrierea în evidenţele contabile, stingerea datoriei vamale şi remiterea drepturilor de import, cu excepţia art. 163 şi 247 din prezentul cod, se aplicã în mod corespunzãtor şi pentru taxa pe valoarea adãugatã şi pentru accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuţiile autoritãţii vamale.
ART. 288
(1) Prezentul cod intrã în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeaşi datã se abrogã: <>Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; <>art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 31 august 1993, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 102/1994 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Declararea electronicã şi sistemele automatizate pentru punerea în aplicare a gestiunii de risc şi schimbul electronic de date între birourile vamale de intrare, import, export şi ieşire, prevãzute la art. 40, 60-62 şi 202-204, se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului cod.
(4) Dispoziţiile cuprinse la art. 245 alin. (2) şi (3), art. 247, art. 252 şi art. 255 alin. (2) şi (3) intrã în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
*

Prezenta lege asigurã aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificãrile ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. 302/1992.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
DANIELA POPA

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VÃCÃROIU

Bucureşti, 10 aprilie 2006.
Nr. 86.
------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016