Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 84 din 20 martie 2001 privind ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Statului Qatar pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnata la Doha la 24 octombrie 1999
ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnatã la Doha la 24 octombrie 1999.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 23 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VACAROIU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
CONVENŢIE între Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar, dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute. 2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare. 3. Impozitele existente asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sunt: a) în cazul României: (i) impozitul pe venitul persoanelor fizice; (ii) impozitul pe profit; (iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare; (iv) impozitul pe venitul agricol; (v) impozitul pe dividende (denumite în continuare impozit roman); b) în cazul Statului Qatar: (i) impozitul pe venit prevãzut de lege; si (ii) impozitul pe dividende (denumite în continuare impozit qatarez). 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenţa similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale dupã efectuarea lor. ART. 3 Definiţii generale 1. In sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Statul Qatar, dupã cum cere contextul; b) termenul România înseamnã România si, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape; c) termenul Statul Qatar înseamnã teritoriul Statului Qatar, precum şi marea sa teritorialã şi platoul continental, asupra cãrora Statul Qatar îşi exercita drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanta cu dreptul internaţional; d) termenul impozit înseamnã impozit roman sau impozit qatarez, dupã cum cere contextul; e) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane, legal constituitã în fiecare stat contractant; f) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii; g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; h) termenul naţional înseamnã: (i) în cazul României, orice persoana fizica având cetãţenia României şi orice persoana juridicã, asociere de persoane sau orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România; (ii) în cazul Statului Qatar, orice persoana fizica având naţionalitatea Statului Qatar în conformitate cu legislaţia şi reglementãrile sale şi orice persoana juridicã, parteneriat, asociere sau orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Statul Qatar; i) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, aeronava, un vehicul feroviar sau rutier, exploatat de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care un asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant; j) expresia autoritate competenta înseamnã: (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; (ii) în cazul Statului Qatar, ministrul finanţelor, economiei şi comerţului sau reprezentantul sau autorizat. 2. In ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica. ART. 4 Rezident 1. In sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii, locului înregistrãrii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Aceasta expresie nu include însã o persoana care este supusã impozitãrii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse sau capital situat în acest stat. 2. Atunci când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, statutul sau se determina dupã cum urmeazã: a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinţa permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinţa permanenta în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinţa permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacã nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este; d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau dacã nu este al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord. 3. Atunci când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care se afla locul conducerii sale efective. ART. 5 Sediu permanent 1. In sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfasorara în întregime sau în parte activitatea. 2. Expresia sediu permanent include îndeosebi: a) un loc de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o fabrica; e) un magazin; f) un atelier; g) o ferma sau orice plantaţie; h) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; si i) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau instalare ori activitãţile de supraveghere în legãtura cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activitãţi continua pentru o perioada mai mare de 6 luni în orice perioada de 12 luni. 3. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include: a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau al livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii; b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau al livrãrii; c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; d) vânzarea de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, când produsele sau mãrfurile sunt vândute în decurs de o luna de la închiderea targului sau a expoziţiei menţionate; e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere; f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar; g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, care rezulta din aceasta combinare, sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar. 4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6, acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricãror activitãţi pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 3, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf. 5. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant se considera ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, cu excepţia reasigurarilor, dacã încaseazã prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigura riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6. 6. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca acesta sa acţioneze în cadrul activitãţii sale obişnuite. 7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant ori care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte. ART. 6 Venituri din proprietãţi imobiliare 1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare. 3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenite din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente. ART. 7 Profiturile întreprinderii 1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent. 2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este. 3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevãzute de legislaţia interna. 4. In mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol. 5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpãra produse sau mãrfuri pentru întreprindere. 6. In vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente pentru a se proceda altfel. 7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol. ART. 8 Transporturi internaţionale 1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii. 2. Profiturile la care se referã paragraful 1 nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea hoteliera sau dintr-o activitate de transport distinctã de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internaţional. 3. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, acesta se considera ca este situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava. 4. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţionala de transporturi, precum şi dobânzilor aferente fondurilor legate de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere. 5. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, companiilor Gulf Air Co şi Arab United Co, atâta timp cat Statul Qatar deţine acţiuni la aceste companii şi la alte întreprinderi de transport naval şi aerian desemnate de Guvernul Statului Qatar. ART. 9 Întreprinderi asociate Când: a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant si, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţa. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma bruta a dividendelor. Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele. 3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenite din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţa, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţa, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãtura cu care sunt plãtite dividendele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. In aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. 5. Atunci când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate sa perceapã nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãtura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenite din acel celãlalt stat. ART. 11 Dobânzi 1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma bruta a dobânzilor. 3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenite dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacã sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia ori de orice agenţie sau unitate bancarã ori instituţie a acelui guvern, a autoritãţii locale sau a unitãţii administrativ-teritoriale ori când creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiarã aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant. 4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanţa de orice natura, însoţite sau neinsotite de garanţii ipotecare ori de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanţa sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţa sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol. 5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi creanţa în legãtura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. In aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. 6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legãtura cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 7. Atunci când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. In acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 12 Comisioane 1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma bruta a comisioanelor. 3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnã plãţile fãcute cãtre un broker, agent comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui broker ori agent comisionar general de legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin asemenea plati. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi serviciul pentru care se plãtesc comisioanele este efectiv legat de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. In aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. 5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitãţile care genereazã obligaţia de plata a comisioanelor şi aceste comisioane se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 6. Atunci când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, ţinându-se seama de serviciile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. In acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 13 Redevenţe 1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5% din suma bruta a redevenţelor. 3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice fel, inclusiv plati în natura primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, oricãrui patent sau mãrci de comerţ, desen ori model, plan, formule sau procedeu de fabricaţie secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. Termenul redevenţe include, de asemenea, câştigurile provenite din înstrãinarea oricãruia dintre aceste bunuri sau drepturi, în mãsura în care aceste câştiguri sunt legate de producţie, productivitate, de folosirea sau de dispunerea de astfel de bunuri sau proprietãţi. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. In aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. 5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate obligaţiile de a plati redevenţele şi aceste redevenţe se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 6. Atunci când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. In acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 14 Câştiguri de capital 1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietãţi. 2. Câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ce tine de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenite din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat. 3. Câştigurile provenite din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere, exploatate în trafic internaţional, sau a proprietãţilor mobiliare necesare pentru exploatarea acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii. 4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participãri la capitalul unei societãţi ale carei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 5. Câştigurile provenite din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã. ART. 15 Profesii independente 1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia urmãtoarelor situaţii când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celãlalt stat contractant: a) dacã rezidentul dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale; sau b) dacã rezidentul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care însumeazã ori depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se termina în anul calendaristic vizat. In situaţia menţionatã la subparagraful a) sau b) venitul poate fi impus în acel celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din venit care este atribuibila bazei fixe sau venitului obţinut din activitãţile desfãşurate în perioada în care acel rezident a fost prezent în acel celãlalt stat. 2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil. ART. 16 Profesii dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã: a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe ori se termina în anul calendaristic vizat; si b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; si c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat. 3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave, al unui vehicul feroviar sau rutier exploatat în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii. ART. 17 Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. ART. 18 Artişti şi sportivi 1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activitãţi sunt exercitate. 2. Atunci când veniturile în legãtura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, aceste venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului. 3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1 în cadrul schimburilor culturale sau sportive, convenite de guvernele celor doua state contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi. ART. 19 Pensii Pensiile, indiferent dacã provin din sectorul public sau privat, şi gratuitatile primite pentru munca salariata desfãşurata în trecut vor fi impozabile în ţara care este sursa a venitului, indiferent de locul de rezidenţã a beneficiarului acestora. ART. 20 Funcţii publice 1. Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, o autoritate localã sau o unitate administrativteritoriala a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale sunt impozabile numai în acest stat. 2. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legãtura cu o activitate de afaceri desfãşurata de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia. ART. 21 Studenţi şi practicanti Remuneraţiile pe care un student sau practicant - care este ori a fost imediat înainte de a vizita un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau instruirii sale - le primeşte pentru întreţinerea, educarea sau instruirea sa nu vor fi impuse în acest stat, cu condiţia ca astfel de plati sa provinã din surse aflate în afarã acestui stat. ART. 22 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente din prezenta convenţie, sunt impozabile numai în acest stat. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile provenite din proprietãţile imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, obţinute de un rezident al unui stat contractant, care desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea în legãtura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. In aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. ART. 23 Eliminarea dublei impuneri Atunci când un rezident al unui stat contractant realizeazã venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în celãlalt stat contractant, primul stat menţionat va permite o deducere din impozitul acelui rezident cu o suma egala cu impozitul plãtit în acest celãlalt stat. Totuşi aceasta deducere nu va depãşi acea parte din impozitul pe venit, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului care poate fi impus în acest celãlalt stat. ART. 24 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferita ori mai împovãrãtoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt ori pot fi supuşi nationalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, fãrã a se prejudicia însã legislatiile ambelor state contractante. 2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. 3. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea sau obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat. 4. Nici o prevedere a prezentului articol nu este consideratã ca obliga un stat contractant sa acorde persoanelor fizice care nu sunt rezidente ale acestui stat orice deduceri personale, înlesniri sau reduceri în ceea ce priveşte impunerea, care sunt acordate persoanelor fizice rezidente. 5. Prevederile prezentului articol se aplica numai impozitelor care fac obiectul acestei convenţii. ART. 25 Procedura amiabilã 1. Atunci când o persoana care este rezidenţã a unui stat contractant considera ca datoritã mãsurilor luate de autoritãţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislatiile interne ale acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 24, autoritãţii competente a statului contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 2 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor prezentei convenţii. 2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia ii pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenţii. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii ori aplicãrii prevederilor acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Atunci când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 26 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislatiilor interne ale statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor prezentei convenţii, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu aplicarea, calcularea, colectarea sau urmãrirea impozitelor ori cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare. 2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant ori a celuilalt stat contractant; c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 27 Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale. ART. 28 Intrarea în vigoare Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile de la data ultimei notificãri prin care statele contractante se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare pentru intrarea sa în vigoare şi prevederile sale vor produce efecte: a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la venitul realizat în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; si b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, pentru perioadele impozabile ce încep în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare. ART. 29 Denunţarea 1. Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare o perioada nedeterminatã. 2. Fiecare stat contractant poate sa remitã celuilalt stat contractant, pe cai diplomatice, o nota de denunţare scrisã în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începând din al cincilea an urmãtor celui în care prezenta convenţie a intrat în vigoare. In aceasta situaţie prezenta convenţie va înceta sa aibã efecte: a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la venitul realizat în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; si b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, pentru perioadele impozabile ce încep în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare. Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie. Semnatã la Doha la 24 octombrie 1999, în doua exemplare originale, în limbile romana, arabã şi engleza, toate textele fiind egal autentice. In caz de divergenţe în interpretare textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României, Pentru Guvernul Statului Qatar, Ion Pascu, Ahmed Bin Abdullah al-Mahmoud, secretar de stat ministru de stat în Ministerul Afacerilor Externe pentru afaceri externe
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
