Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Drepturile asupra marcilor şi indicaţiilor geografice sunt recunoscute şi aparate pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi.
ART. 2
De dispoziţiile prezentei legi beneficiazã şi persoanele fizice şi juridice strãine cu domiciliul sau cu sediul în afarã teritoriului României, în condiţiile convenţiilor internaţionale privind mãrcile şi indicaţiile geografice la care România este parte.
ART. 3
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã:
a) marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane; pot constitui mãrci semne distinctive, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului sau, combinatii de culori, precum şi orice combinatie a acestor semne;
b) marca anterioarã este marca înregistratã, precum şi marca depusa pentru a fi înregistratã în Registrul Naţional al Marcilor, cu condiţia ca ulterior sa fie înregistratã;
c) marca notorie este marca larg cunoscutã în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a marcii sau la data prioritatii revendicate în cerere; pentru a determina dacã o marca este larg cunoscutã se va avea în vedere notorietatea acestei mãrci, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cãrora marca respectiva se aplica, fãrã a fi necesarã înregistrarea sau utilizarea marcii în România;
d) marca colectivã este marca destinatã a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaţii de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane;
e) marca de certificare este marca ce indica faptul ca produsele sau serviciile pentru care este utilizata sunt certificate de titularul marcii în ceea ce priveşte calitatea, materialul, modul de fabricaţie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici;
f) indicaţia geograficã este denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o ţara, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenţial atribuite aceste origini geografice;
g) solicitantul este persoana fizica sau juridicã în numele cãreia este depusa o cerere de înregistrare a unei mãrci;
h) titularul este persoana fizica sau juridicã în numele cãreia marca este înregistratã în Registrul Naţional al Marcilor;
i) mandatarul autorizat, denumit în prezenta lege mandatar, este consilierul în proprietate industriala, care poate avea şi calitatea de reprezentare în procedurile în fata Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci;
j) Convenţia de la Paris este Convenţia pentru protecţia proprietãţii industriale din 20 martie 1883, Paris, asa cum a fost revizuitã şi modificatã;
k) ţãrile Uniunii de la Paris sunt ţãrile cãrora li se aplica Convenţia de la Paris şi care sunt constituite în Uniunea pentru protecţia proprietãţii industriale;
l) Aranjamentul de la Madrid este Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internationala a marcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967;
m) Protocolul referitor la Aranjament este Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internationala a marcilor.
CAP. 2
Protecţia marcilor
ART. 4
Dreptul asupra marcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci.
ART. 5
Sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate:
a) mãrcile care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 3 lit. a);
b) mãrcile care sunt lipsite de caracter distinctiv;
c) mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante;
d) mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii, putând servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geograficã sau timpul fabricãrii produsului ori prestãrii serviciului sau alte caracteristici ale acestora;
e) mãrcile constituie exclusiv din forma produsului, care este impusa de natura produsului sau este necesarã obţinerii unui rezultat tehnic sau care da o valoare substantiala produsului;
f) mãrcile care sunt de natura sa induca publicul în eroare cu privire la originea geograficã, calitatea sau natura produsului sau a serviciului;
g) mãrcile care conţin o indicaţie geograficã sau sunt constituite dintr-o astfel de indicaţie, pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, dacã utilizarea acestei indicaţii este de natura sa induca publicul în eroare cu privire la locul adevãrat de origine;
h) mãrcile care sunt constituite sau conţin o indicaţie geograficã, identificand vinuri sau produse spirtoase care nu sunt originare din locul indicat;
i) mãrcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
j) mãrcile care conţin, fãrã consimţãmântul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume în România;
k) mãrcile care cuprind, fãrã autorizaţia organelor competente, reproducerii sau imitatii de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control şi garanţie, blazoane, aparţinând ţãrilor Uniunii şi care intra sub incidenta art. 6 ter ţin Convenţia de la Paris;
l) mãrcile care cuprind, fãrã autorizaţia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, alte embleme, sigle, iniţiale sau denumiri care intra sub incidenta art. 6 ter din Convenţia de la Paris şi care aparţin organizaţiilor internaţionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale Uniunii.
Dispoziţiile alin. 1 lit. b), c) şi d) nu se aplica, dacã, înainte de data cererii de înregistrare a marcii şi ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobândit un caracter distinctiv.
ART. 6
În afarã motivelor prevãzute la art. 5 alin. 1, o marca este refuzatã la înregistrare, dacã:
a) este identicã cu o marca anterioarã, iar produsele sau serviciile pentru care înregistrarea marcii a fost cerutã sunt identice cu cele pentru care marca anterioarã este protejata;
b) este identicã cu o marca anterioarã şi este destinatã a fi aplicatã unor produse sau servicii similare cu cele pentru care marca anterioarã este protejata, dacã exista un risc de confuzie pentru public;
c) este similarã cu o marca anterioarã şi este destinatã a fi aplicatã unor produse sau servicii identice sau similare, dacã exista un risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca anterioarã;
d) este identicã sau similarã cu o marca notorie în România pentru produse sau servicii identice sau similare, la data depunerii cererii de înregistrare a marcii;
e) este identicã sau similarã cu o marca notorie în România pentru produse sau servicii diferite de cele la care se referã marca a carei înregistrare este cerutã şi dacã, prin folosirea nejustificatã a acesteia din urma, s-ar putea profita de caracterul distinctiv sau de renumele marcii notorii ori aceasta folosire ar putea produce prejudicii titularului marcii notorii.
ART. 7
Mãrcile ce cad sub incidenta art. 6 pot fi totuşi înregistrate cu consimţãmântul expres al titularului marcii anterioare sau notorii.
ART. 8
Natura produselor sau serviciilor pentru care se solicita înregistrarea marcii nu constituie nici un obstacol la înregistrarea acesteia.
CAP. 3
Cererea de înregistrare a marcii
ART. 9
Dreptul la marca aparţine persoanei fizice sau juridice care a depus prima, în condiţiile legii, cererea de înregistrare a marcii.
ART. 10
Cererea de înregistrare a unei mãrci conţinând datele de identificare a solicitantului, reproducerea marcii, precum şi indicarea produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea este cerutã, redactatã în limba romana, se depune la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci şi constituie depozitul naţional reglementar al marcii. Cererea se va referi la o singura marca.
Cererea va prezenta menţiuni exprese, atunci când marca:
a) conţine una sau mai multe culori revendicate ca element distinctiv al marcii;
b) este tridimensionala.
Cererea va conţine şi datele privind calitatea solicitantului.
Cererea va conţine, dacã este cazul, şi o transliterare sau o traducere a marcii ori a unor elemente ale marcii.
ART. 11
Data depozitului naţional reglementar este data la care a fost depusa la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci cererea de înregistrare a marcii în condiţiile în care aceasta conţine toate elementele prevãzute la art. 10 alin. 1.
Când o cerere de înregistrare a marcii a fost reglementar depusa pentru prima data într-o alta ţara membra a Uniunii de la Paris sau membra a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, solicitantul poate revendica data primului depozit printr-o cerere de înregistrare în România a aceleiaşi mãrci, cu condiţia ca aceasta din urma cerere sa fie depusa la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci în termen de 6 luni de la data constituirii primului depozit.
ART. 12
Dacã solicitantul a prezentat anumite produse şi servicii în cadrul unei expoziţii internaţionale oficiale sau oficial recunoscute, organizatã pe teritoriul României sau într-un stat membru al Convenţiei de la Paris, şi dacã o cerere de înregistrare a marcii sub care au fost prezentate aceste produse şi servicii a fost depusa la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci într-un termen de 6 luni de la data primei prezentãri în expoziţie, solicitantul va beneficia de un drept de prioritate de la data introducerii produsului în expoziţie.
Termenul de 6 luni prevãzut la alin. 1 nu va prelungi termenul de prioritate prevãzut la art. 11 alin. 2.
ART. 13
Drepturile de prioritate prevãzute la art. 11 şi 12 trebuie invocate o data cu depunerea cererii de înregistrare a marcii, justificate prin acte de prioritate şi sunt supuse taxei legal stabilite.
Actele de prioritate se depun şi taxa legalã se plãteşte în maximum 3 luni de la data cererii de înregistrare a marcii.
Nerespectarea termenului prevãzut la alin. 2 atrage nerecunoasterea prioritatii invocate.
ART. 14
Înregistrarea unei mãrci poate fi cerutã individual sau în comun de persoane fizice sau juridice, direct sau printr-un mandatar cu domiciliul, respectiv, cu sediul în România.
Dacã înregistrarea marcii este cerutã prin mandatar, cererea va conţine şi datele de identificare a acestuia. O data cu cererea sau cel târziu în termen de 3 luni de la depunerea cererii, mandatarul va prezenta procura, sub sancţiunea respingerii cererii.
ART. 15
Solicitantul cererii de înregistrare a marcii va comunica, în termen de 3 luni de la depunerea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, dovada plãţii taxei de înregistrare a cererii, în cuantumul prevãzut de lege.
ART. 16
Solicitantul cererii de înregistrare a marcii care se referã la mai multe produse sau servicii poate solicita la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci divizarea cererii iniţiale în doua sau mai multe cereri, repartizand produsele sau serviciile în cadrul cererilor divizionare, cu plata taxei prevãzute de lege.
Cererile divizionare pãstreazã data de depozit a cererii iniţiale şi, dacã este cazul, beneficiul dreptului de prioritate, dobândit potrivit art. 11 alin. 2 sau art. 12 alin. 1.
Solicitantul poate cere divizarea cererii iniţiale în cursul procedurii de examinare a marcii la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, pana la luarea unei decizii privind înregistrarea acesteia, precum şi în cursul procedurii din cadrul comisiei de reexaminare a Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci sau în cursul oricãrei proceduri de apel sau de recurs formulat impotriva deciziei de înregistrare a marcii.
Solicitantul va depune documentele cerute de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci pentru divizarea cererii iniţiale şi va plati taxa legalã în termen de 3 luni de la data solicitãrii divizãrii. În caz contrar, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci va lua act ca solicitantul a renunţat la divizarea cererii iniţiale.
CAP. 4
Procedura de înregistrare a marcii
ART. 17
În termen de o luna de la data primirii cererii de înregistrare a marcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci examineazã dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 10 alin. 1 şi, în caz afirmativ, atribuie data de depozit cererii.
Dacã cererea nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 10 alin. 1, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordand un termen de 3 luni pentru depunerea completãrilor. În cazul în care solicitantul completeazã în termen lipsurile notificate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, data depozitului este aceea la care cererea de înregistrare a marcii a fost completatã conform art. 10 alin. 1. În caz contrar, cererea se respinge.
Dacã taxa de înregistrare şi examinare a cererii nu este plãtitã în termenul prevãzut la art. 15, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci poate acorda solicitantului, pentru motive întemeiate, încã un termen de 2 luni.
În cazul neplatii taxelor în termen se considera ca solicitantul a renunţat la înregistrarea marcii şi cererea se respinge.
ART. 18
Dacã solicitantul cererii de înregistrare a marcii nu a menţionat în cerere datele din care sa rezulte calitatea acestuia de persoana fizica sau juridicã, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci va notifica solicitantului lipsurile constatate şi îi va acorda un termen pentru completare. În cazul în care solicitantul nu o completeazã în termen, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci respinge cererea de înregistrare a marcii.
ART. 19
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci examineazã, în fond, cererea de înregistrare a marcii, în termen de 6 luni de la plata taxei de înregistrare şi examinare a cererii.
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci examineazã:
a) calitatea solicitantului conform art. 3 lit. g);
b) condiţiile prevãzute la art. 13 alin. 1 şi 2, dacã în cerere se invoca o prioritate;
c) motivele de refuz prevãzute la art. 5 alin. 1 şi art. 6.
ART. 20
Examinarea motivelor de refuz prevãzute la art. 6 lit. d) şi e) se face potrivit unor criterii, cum ar fi:
a) gradul de distinctivitate, iniţialã sau dobandita, a marcii notorii în România;
b) durata şi întinderea utilizãrii în România a marcii notorii în legatura cu produsele şi serviciile pentru care o marca se solicita a fi înregistratã;
c) durata şi întinderea publicitãţii marcii notorii în România;
d) aria geograficã de utilizare a marcii notorii în România;
e) gradul de cunoaştere a marcii notorii pe piata româneascã de cãtre segmentul de public cãruia i se adreseazã;
f) existenta unor mãrci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, aparţinând altei persoane decât aceea care pretinde ca marca sa este notorie.
Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor prevãzute la alin. 1, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci poate cere de la autoritãţi publice, instituţii publice, precum şi de la persoane juridice de drept privat documente, în vederea stabilirii notorietatii marcii în România.
ART. 21
Când un motiv de refuz, dintre cele prevãzute la art. 6, se aplica numai la anumite produse sau servicii pentru care înregistrarea marcii a fost solicitatã, înregistrarea va fi refuzatã numai pentru aceste produse sau servicii.
ART. 22
Dacã în urma examinãrii cererii, potrivit art. 19 şi 20, se constata ca sunt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea marcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci decide înregistrarea marcii şi publicarea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Marca se publica în termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare a marcii.
Dacã cererea nu îndeplineşte condiţiile pentru înregistrarea marcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci notifica aceasta solicitantului, acordându-i un termen de 3 luni în care acesta sa-şi poatã prezenta punctul de vedere ori sa-şi retragã cererea. Termenul poate fi prelungit cu o noua perioada de 3 luni, la cererea solicitantului şi cu plata taxei prevãzute de lege.
La expirarea termenului prevãzut la alin. 2, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci va decide, dupã caz, înregistrarea marcii, respingerea cererii de înregistrare a marcii ori va lua act de retragerea cererii.
ART. 23
În termen de 3 luni de la data publicãrii marcii, titularul unei mãrci anterioare sau al unei mãrci notorii, precum şi titularul unui drept anterior cu privire la imaginea sau la numele patronimic, la indicaţie geograficã protejata, un desen sau un model industrial protejat, la orice alt drept de proprietate industriala protejat sau la un drept de autor, precum şi orice alta persoana interesatã pot face opoziţie la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci cu privire la marca publicatã.
Opoziţiile trebuie sa fie formulate în scris, motivat şi cu plata taxei prevãzute de lege.
În cazul neplatii taxelor legale pentru opoziţie se considera ca opoziţia nu a fost facuta.
ART. 24
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci notifica solicitantului opoziţia formulatã, conform art. 23, indicând numele persoanei care a formulat-o, precum şi motivele opoziţiei privind înregistrarea marcii.
În termen de 3 luni de la data notificãrii opoziţiei, solicitantul poate prezenta punctul sau de vedere; la cererea solicitantului, termenul poate fi prelungit de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci cu maximum 3 luni.
ART. 25
Opoziţiile formulate cu privire la marca publicatã se vor soluţiona de cãtre o comisie de examinare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci.
Dacã opoziţiile sunt întemeiate, comisia decide respingerea înregistrãrii marcii.
Decizia de respingere a înregistrãrii marcii poate fi contestatã de solicitantul marcii, în termenul şi cu procedura prevãzute la art. 80.
Decizia de respingere a înregistrãrii marcii, rãmasã definitiva, se publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.
ART. 26
Solicitantul poate, în orice moment, sa-şi retragã cererea de înregistrare a marcii sau sa-şi limiteze lista de produse sau de servicii. Când marca a fost deja publicatã, retragerea sau limitarea se publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.
Cererea de înregistrare a marcii poate fi modificatã, la cererea solicitantului, numai pentru rectificarea numelui sau a adresei solicitantului ori pentru alte rectificari ce nu afecteazã esenţial marca sau nu extind lista de produse sau de servicii.
Orice modificare cerutã de solicitant pana la înregistrare, care afecteazã substanţial marca ori lista de produse sau de servicii, trebuie sa facã obiectul unei noi cereri de înregistrare a marcii.
ART. 27
În cursul procedurii de înregistrare a marcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci poate cere solicitantului lãmuririle şi actele pe care le considera necesare, dacã exista o indoiala asupra exactitatii sau a conţinutului elementelor cererii de înregistrare a marcii.
ART. 28
Când deciziile de înregistrare a marcilor au rãmas definitive, mãrcile sunt înregistrate în Registrul Naţional al Marcilor, iar Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci elibereazã titularului certificatul de înregistrare a marcii, cu plata taxei prevãzute de lege.
CAP. 5
Durata, reînnoirea şi modificarea înregistrãrii marcii
ART. 29
Înregistrarea marcii produce efecte cu începere de la data depozitului naţional reglementar al marcii, pentru o perioada de 10 ani.
La cererea titularului, înregistrarea marcii poate fi reînnoitã la împlinirea fiecãrui termen de 10 ani, cu plata taxei prevãzute de lege.
Cererea de reinnoire a înregistrãrii marcii poate fi facuta înainte de expirarea duratei de protecţie în curs, dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirarea acestei durate.
Reînnoirea înregistrãrii marcii opereazã începând cu ziua imediat urmãtoare expirãrii duratei de protecţie în curs.
Taxa pentru cererea de reinnoire a înregistrãrii marcii este datoratã la data înregistrãrii cererii, în cuantumul aplicabil la aceasta data; taxa poate fi plãtitã şi în urmãtoarele 6 luni de la expirarea duratei de protecţie în curs, dar cu majorarea prevãzutã de lege.
Neplata taxei în condiţiile prevãzute la alin. 5 este sancţionatã cu decãderea titularului din dreptul la marca.
ART. 30
Cererea de reinnoire a înregistrãrii marcii va conţine:
a) solicitarea expresã a reînnoirii înregistrãrii marcii;
b) datele de identificare a titularului şi, dacã este cazul, numele şi domiciliul, respectiv sediul mandatarului;
c) numãrul de înregistrare a marcii în Registrul Naţional al Marcilor;
d) data depozitului reglementar al cererii de înregistrare a marcii.
Când titularul solicita reînnoirea numai pentru o parte din produsele şi serviciile înscrise în Registrul Naţional al Marcilor, acesta va indica şi numele acelor produse sau servicii pentru care se solicita reînnoirea înregistrãrii marcii.
ART. 31
Dacã Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci constata ca nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege pentru reînnoirea înregistrãrii marcii, notifica aceasta titularului, care poate prezenta un rãspuns în termen de 3 luni de la primirea notificãrii; în lipsa unui rãspuns în termen, cererea de reinnoire a înregistrãrii marcii se respinge.
Solicitantul cererii de reinnoire poate contesta decizia de respingere a reînnoirii înregistrãrii, în termenul şi cu procedura prevãzute la art. 80.
ART. 32
Reînnoirea înregistrãrii marcilor se înscrie în Registrul Naţional al Marcilor şi se publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, în termen de 6 luni de la depunerea la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci a cererii de reinnoire.
ART. 33
Pe durata protecţiei marcii, titularul poate solicita la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, cu plata taxei prevãzute de lege, introducerea de modificãri neesentiale ale unor elemente ale marcii, sub condiţia ca asemenea modificãri sa nu afecteze imaginea de ansamblu a marcii.
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci va înscrie în Registrul Naţional al Marcilor modificãrile introduse, conform alin. 1, şi va publica marca, astfel cum a fost modificatã.
ART. 34
În tot cursul perioadei de protecţie a marcii, titularul acesteia poate solicita Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, cu plata taxei prevãzute de lege, înscrierea modificãrilor intervenite cu privire la numele, denumirea, adresa sau sediul titularului în Registrul Naţional al Marcilor. Modificãrile înscrise în registrul Naţional al Marcilor se publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.
CAP. 6
Drepturi conferite de marca
ART. 35
Înregistrarea marcii conferã titularului sau un drept exclusiv asupra marcii.
Titularul marcii poate cere instanţei judecãtoreşti competente sa interzicã terţilor sa foloseascã, în activitatea lor comercialã, fãrã consimţãmântul titularului:
a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acela pentru care marca a fost înregistratã;
b) un semn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor sau serviciilor cãrora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã, ar produce în perceptia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a marcii cu semnul;
c) un semn identic sau asemãnãtor cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistratã, când aceasta din urma a dobândit un renume în România şi dacã, din folosirea semnului, fãrã motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele marcii sau folosirea semnului ar cauza titularului marcii un prejudiciu.
În aplicarea alin. 2, titularul marcii poate cere sa fie interzise terţilor, în special, urmãtoarele acte:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, dupã caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn;
c) importul sau exportul produselor sub acest semn;
d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.
ART. 36
Solicitantul cererii de înregistrare a marcii poate cere sa se interzicã terţilor sa efectueze actele prevãzute la art. 35 alin. 2, numai dupã publicarea marcii.
Pentru acte posterioare publicãrii marcii, solicitantul poate cere despãgubiri, potrivit dreptului comun. Titlul pentru plata despãgubirilor este executoriu numai dupã data înregistrãrii marcii.
În cazul în care cererea de înregistrare a marcii a fost respinsã, solicitantul nu are dreptul la despãgubiri.
ART. 37
Titularul unei mãrci înregistrate nu poate cere sa se interzicã altor persoane deţinerea, oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poarta aceasta marca, pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular sau cu consimţãmântul acestuia.
Dispoziţiile alin. 1 nu sunt aplicabile, dacã titularul probeazã motive temeinice de a se opune la comercializarea produselor, în special când starea produselor este modificatã sau alterata dupã punerea lor în comerţ.
ART. 38
Titularul marcii nu poate cere sa se interzicã unui terţ sa foloseascã în activitatea sa comercialã:
a) numele/denumirea sau adresa/sediul titularului;
b) indicaţii care se referã la specia, calitatea, destinaţia, valoarea, originea geograficã, perioada de fabricaţie a produsului sau perioada prestãrii serviciului sub marca, precum şi la orice alte caracteristici ale acestora;
c) marca, dacã aceasta este necesarã pentru a indica destinaţia produsului sau a serviciului, în special pentru accesorii sau piese detasabile.
Dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile, cu condiţia ca folosirea elementelor prevãzute la lit. a)-c) sa fie conformã practicilor loiale.
CAP. 7
Transmiterea drepturilor asupra marcii
ART. 39
Drepturile asupra marcii pot fi transmise, prin cesiune sau prin licenta, oricând în cursul duratei de protecţie a marcii.
Drepturile asupra marcii se transmit şi în cazul urmãririi silite a debitorului titular al marcii, efectuatã în condiţiile legii.
ART. 40
Drepturile cu privire la marca pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comerţ în care aceasta este incorporata. Cesiunea trebuie facuta în scris şi semnatã de pãrţile contractante, sub sancţiunea nulitãţii.
Transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra marcii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este înregistratã sau numai pentru o parte dintre acestea; cesiunea, chiar parţialã, nu poate limita teritorial folosirea marcii pentru produsele sau serviciile la care se referã.
În cazul în care patrimoniul titularului marcii este transmis în totalitatea sa, aceasta transmitere are ca efect şi transferul drepturilor cu privire la marca. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afecteazã calitatea de titular al dreptului la marca.
Mãrcile identice sau similare, aparţinând aceluiaşi titular şi care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decât în totalitate şi numai cãtre o singura persoana, sub sancţiunea nulitãţii actului de transmitere.
ART. 41
Cererea de înscriere a cesiunii va fi însoţitã de actul doveditor al schimbãrii titularului marcii.
La cererea persoanei interesate şi cu plata taxei prevãzute de lege, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci înscrie cesiunea în Registrul Naţional al Marcilor şi o publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Cesiunea devine opozabilã terţilor, începând cu data înscrierii acesteia în Registrul Naţional al Marcilor.
ART. 42
Titularul marcii poate, în baza unui contract de licenta, sa autorizeze terţii sa foloseascã marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acestuia, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost înregistratã. Licentele pot fi exclusive sau neexclusive.
Titularul marcii poate invoca drepturile conferite de marca impotriva licentiatului care a încãlcat clauzele contractului de licenta, în ceea ce priveşte durata folosirii, aspectul marcii şi natura produselor sau a serviciilor pentru care licenta a fost acordatã, teritoriul pe care marca poate fi folositã, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licenţiat sub marca pentru care s-a acordat licenta.
Pe durata contractului de licenta de marca, licentiatul este obligat:
a) sa foloseascã, pentru produsele cãrora li se aplica marca, numai marca care face obiectul contractului de licenta, având totuşi libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicând ca el este fabricantul acestora;
b) sa punã menţiunea sub licenta alãturi de marca aplicatã pe produsele ce fac obiectul acesteia, conform contractului.
Licentele se înscriu în Registrul Naţional al Marcilor, cu plata taxei prevãzute de lege, şi se publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Licenta este opozabilã terţilor de la data înscrierii acesteia.
ART. 43
Dacã în contractul de licenta nu este stipulat altfel, licentiatul nu poate introduce în justiţie o acţiune în contrafacere fãrã consimţãmântul titularului marcii.
Titularul unei licenţe exclusive poate introduce o acţiune în contrafacere, dacã, dupã ce a notificat titularului marcii actele de contrafacere de care a luat cunostinta, acesta nu a acţionat în termenul solicitat de licenţiat.
Când o acţiune în contrafacere a fost pornitã de cãtre titular, oricare dintre licentiati poate sa intervinã în proces, solicitând repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea marcii.
CAP. 8
Stingerea drepturilor asupra marcilor
ART. 44
Titularul poate sa renunţe la marca pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã.
Renunţarea la marca se declara în scris la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci de cãtre titularul marcii sau de cãtre persoana imputernicita de acesta, iar drepturile asupra marcii se sting, cu privire la produsele şi serviciile la care marca se referã, la data înscrierii renunţãrii în Registrul Naţional al Marcilor.
Dacã o licenta a fost înregistratã, renunţarea la marca este înscrisã numai dacã titularul marcii probeazã ca a notificat licentiatului despre intenţia de a renunţa la marca.
ART. 45
Orice persoana interesatã poate solicita Tribunalului Municipiului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a marcii, decãderea titularului din drepturile conferite de marca, dacã:
a) fãrã motive justificate, marca nu a fãcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioada neîntreruptã de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistratã;
b) dupã data înregistrãrii, marca a devenit, ca urmare a acţiunii sau inacţiunii titularului, uzualã în comerţul cu un produs sau cu un serviciu pentru care a fost înregistratã;
c) dupã data înregistrãrii şi ca urmare a folosirii marcii de cãtre titular sau cu consimţãmântul acestuia, marca a devenit susceptibilã de a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau la provenienta geograficã a produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistratã;
d) marca a fost înregistratã de o persoana neavând calitatea prevãzutã la art. 3 lit. g).
Decãderea din drepturile conferite de marca produce efecte de la data rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreşti.
ART. 46
Este asimilatã folosirii efective a marcii:
a) folosirea marcii de cãtre un terţ, cu consimtamantul titularului acesteia;
b) folosirea marcii sub o forma care diferã de aceea înregistratã prin anumite elemente ce nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia;
c) aplicarea marcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului;
d) imposibilitatea folosirii marcii din circumstanţe independente de vointa titularului, cum ar fi restrictia la import sau datoritã altor dispoziţii ale autoritãţilor publice vizând produsele sau serviciile la care marca se referã.
Titularul nu poate fi decãzut din drepturile sale, dacã, în perioada de la expirarea duratei prevãzute la art. 45 alin. 1 lit. a) pana la prezentarea cererii de decãdere, marca a fost folositã efectiv. Totuşi, dacã începerea sau reluarea folosirii marcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiţie a cererii de decãdere, folosirea marcii nu va fi luatã în considerare, dacã pregatirile pentru începerea sau pentru reluarea folosirii au intervenit numai dupã ce titularul a cunoscut intenţia de prezentare a unei cereri de decãdere.
ART. 47
Dovada folosirii marcii incumba titularului acesteia şi poate fi facuta prin orice mijloc de proba.
ART. 48
Orice persoana interesatã poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrãrii marcii pentru oricare dintre motivele urmãtoare:
a) înregistrarea marcii s-a fãcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1;
b) înregistrarea marcii s-a fãcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 6;
c) înregistrarea marcii a fost solicitatã cu rea-credinţa;
d) înregistrarea marcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patrimonic al unei persoane;
e) înregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicaţie geograficã protejata, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industriala protejat ori cu privire la un drept de autor.
Acţiunea în anulare pentru motivul prevãzut la alin. 1 lit. c) poate fi introdusã oricând în perioada de protecţie a marcii.
Termenul în care poate fi cerutã anularea înregistrãrii marcii pentru motivele prevãzute la alin. 1 lit. a), b), d) şi e) este de 5 ani şi curge de la data înregistrãrii marcii.
Anularea înregistrãrii marcii nu poate fi cerutã pentru motivul existenţei unui conflict cu o marca anterioarã, dacã aceasta din urma nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de art. 45 şi 46.
ART. 49
Titularul unei mãrci anterioare, care cu ştiinţa a tolerat într-o perioada neîntreruptã de 5 ani folosirea unei mãrci posterior înregistrate, nu poate sa ceara anularea şi nici sa se opunã folosirii marcii posterioare pentru produsele şi serviciile pentru care acesta marca posterioarã a fost folositã, în afarã de cazul în care înregistrarea marcii posterioare a fost cerutã cu rea-credinţa.
ART. 50
Dacã un motiv de decãdere sau de nulitate exista numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost înregistratã, decãderea sau nulitatea va produce efecte numai cu privire la aceste produse sau servicii.
În cazul prevãzut la art. 49, titularul marcii posterior înregistrate nu poate sa se opunã folosirii marcii anterioare, deşi aceasta din urma nu mai poate fi invocatã impotriva marcii posterioare.
CAP. 9
Mãrci colective
ART. 51
Asociaţiile de fabricanti, de producãtori, de comercianţi, de prestatori de servicii pot solicita la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci înregistrarea de mãrci colective.
Solicitantul înregistrãrii unei mãrci colective va depune, o data cu cererea de înregistrare sau cel târziu în termen de 3 luni de la data notificãrii de cãtre Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, un regulament de folosire a marcii colective. Cererea va fi supusã cerinţelor prevãzute la art. 10.
În regulamentul de folosire a marcii colective solicitantul cererii de înregistrare a marcii va indica persoanele autorizate sa foloseascã marca colectivã, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a deveni membru al asociaţiei, condiţiile de folosire a marcii, motivele pentru care aceasta utilizare poate fi interzisã unui membru al asociaţiei, precum şi sancţiunile care pot fi aplicate de asociaţie.
Regulamentul de folosire a marcii colective poate sa prevadã ca marca colectivã nu poate fi transmisã de cãtre titular decât cu acordul tuturor membrilor asociaţiei.
ART. 52
În afarã motivelor de respingere prevãzute pentru cererea de înregistrare a unei mãrci individuale, o marca colectivã este respinsã la înregistrare, dacã:
a) solicitantul nu are calitatea prevãzutã la art. 51 alin. 1;
b) nu sunt îndeplinite cerinţele prevãzute la art. 3 lit. d);
c) regulamentul de folosire a marcii este contrar ordinii publice sau bunelor moravuri.
Dupã publicarea marcii şi a regulamentului de folosire a marcii colective, titularul unei mãrci anterioare sau al unei mãrci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea sau la numele patronimic al acestuia, la o indicaţie geograficã protejata, la un desen sau la un model industrial protejat sau la un drept de autor, precum şi orice alta persoana interesatã pot formula la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, în termenul prevãzut la art. 23, opoziţie la înregistrarea marcii colective.
ART. 53
Titularul marcii colective trebuie sa comunice la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci orice modificare a regulamentului de folosire a marcii.
Modificarea regulamentului de folosire a marcii produce efecte numai de la data înscrierii modificãrii în Registrul Naţional al Marcilor. Modificarea nu este menţionatã în registru, dacã regulamentul de folosire a marcii, modificat, nu corespunde cerinţelor prevãzute la art. 51 alin. 3.
ART. 54
Orice persoana interesatã poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti, oricând în perioada de protecţie a marcii, decãderea titularului din drepturile conferite de o marca colectivã, când:
a) fãrã motive justificate, marca nu a fãcut obiectul unei folosiri efective într-o perioada neîntreruptã de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistratã;
b) titularul a folosit marca în alte condiţii decât cele prevãzute de regulament sau nu a luat mãsuri pentru a preveni o astfel de folosire;
c) prin folosire, marca a devenit susceptibilã de a induce publicul în eroare.
ART. 55
Oricare persoana interesatã poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrãrii unei mãrci colective, în termen de 5 ani de la înregistrarea acesteia, dacã exista unul dintre motivele prevãzute la art. 48 alin. 1 lit. a), b), d) şi e).
Dacã înregistrarea marcii a fost solicitatã cu rea-credinţa ori marca a fost înregistratã cu nerespectarea cerinţelor prevãzute la art. 51 alin. 1-3, anularea acesteia poate fi solicitatã Tribunalului Municipiului Bucureşti de cãtre persoana interesatã, oricând în perioada de protecţie a marcii.
ART. 56
Mãrcile colective sunt supuse regimului marcilor individuale, dacã prin prezenta lege nu se prevede altfel.
CAP. 10
Mãrci de certificare
ART. 57
Mãrcile de certificare pot fi înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci de cãtre persoane juridice legal abilitate sa exercite controlul produselor sau al serviciilor în privinta elementelor prevãzute la art. 3 lit. e).
Nu pot solicita înregistrarea unei mãrci de certificare persoanele juridice care fabrica, importa sau vand produse ori presteazã servicii, altele decât cele de control în domeniul calitãţii.
ART. 58
Solicitantul înregistrãrii unei mãrci de certificare va depune, o data cu cererea de înregistrare, prezentatã conform art. 10, ori cel mai târziu în termen de 3 luni de la data notificãrii de cãtre Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci:
a) regulamentul de folosire a marcii de certificare;
b) autorizaţia sau documentul din care sa rezulte exercitarea legalã a activitãţii de certificare ori, dacã este cazul, dovada înregistrãrii marcii de certificare în ţara de origine.
Regulamentul va indica persoanele autorizate sa utilizeze marca, elementele şi caracteristicile care trebuie sa fie certificate prin marca, modul în care autoritatea competenta de certificare trebuie sa verifice aceste caracteristici şi sa supravegheze folosirea marcii, taxele care trebuie plãtite pentru folosirea marcii, procedurile de reglementare a diferendelor.
Orice persoana fizica sau juridicã, furnizor de produse ori prestator de servicii, poate fi autorizata sa foloseascã marca de certificare sub condiţia respectãrii prevederilor regulamentului de folosire a marcii de certificare.
Titularul marcii de certificare va autoriza persoanele îndreptãţite sa foloseascã marca pentru produsele sau serviciile care prezintã caracteristicile comune, garantate prin regulamentul de folosire a marcii.
ART. 59
În afarã motivelor de respingere prevãzute pentru cererea de înregistrare a unei mãrci individuale, o marca de certificare este respinsã la înregistrare şi pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 3 lit. e) şi ale art. 57 şi 58.
ART. 60
Dupã publicarea marcii şi a regulamentului de folosire a acesteia, titularul unei mãrci anterioare sau al unei mãrci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea sau la numele patronimic al acesteia, la o indicaţie geograficã protejata, la un desen sau la un model industrial protejat ori la un drept de autor, precum şi orice persoana interesatã pot formula la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, în termenul prevãzut la art. 23, opoziţie la înregistrarea marcii de certificare.
Dispoziţiile art. 53 se aplica, prin analogie, şi în cazul marcilor de certificare.
Dacã utilizatorii unei mãrci de certificare nu respecta regulamentul, titularul poate sa retragã autorizaţia de a utiliza marca sau sa aplice alte sancţiuni prevãzute în regulament.
ART. 61
Oricare persoana interesatã poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrãrii marcii de certificare, în termen de 5 ani de la înregistrarea acesteia, dacã:
a) exista unul dintre motivele prevãzute la art. 48 alin. 1 lit. a), b), d) şi e);
b) înregistrarea marcii s-a fãcut cu nerespectarea prevederilor art. 3 lit. e).
Dacã înregistrarea marcii a fost solicitatã cu rea-credinţa ori marca a fost înregistratã cu nerespectarea cerinţelor prevãzute la art. 57 şi art. 58 alin. 1-3, persoana interesatã poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea marcii, oricând în perioada de protecţie a acesteia.
ART. 62
Drepturile cu privire la marca de certificare nu pot fi transmise de persoana juridicã, titulara a marcii.
Transmiterea dreptului asupra marcii de certificare se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 63
Când o marca de certificare a încetat sa mai fie protejata ea nu poate fi nici depusa, nici utilizata înainte de expirarea unui termen de 10 ani de la data încetãrii protecţiei.
ART. 64
Mãrcile de certificare sunt supuse regimului marcilor individuale, dacã prin prezenta lege nu se prevede altfel.
Taxele prevãzute de lege pentru mãrcile colective se aplica şi marcilor de certificare.
CAP. 11
Înregistrarea internationala a marcilor
ART. 65
Dispoziţiile prezentei legi se aplica şi înregistrãrilor internaţionale ale marcilor, efectuate conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, care îşi extind efectele lor în România, afarã de cazul în care prin aceste convenţii nu se prevede altfel.
ART. 66
Cererea de înregistrare internationala pentru o marca înscrisã în Registrul Naţional al Marcilor, conform Aranjamentului de la Madrid, precum şi cererea de înregistrare internationala pentru o marca depusa sau scrisã în Registrul Naţional al Marcilor, conform Protocolului referitor la aranjament, va fi examinata de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, cu plata taxei prevãzute de lege.
CAP. 12
Indicaţii geografice
ART. 67
Indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate în România prin înregistrarea acestora la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, potrivit prezentei legi sau convenţiilor internaţionale la care România este parte, şi pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializeazã produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate.
Nu sunt supuse procedurii de înregistrare, stabilitã de prezenta lege, indicaţiile geografice care au dobândit sau vor dobândi protecţie pe calea unor convenţii bilaterale sau multilaterale încheiate de România.
Lista indicaţiilor geografice a cãror protecţie este recunoscuta în România, pe baza convenţiilor prevãzute la alin. 2, va fi înscrisã la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci în Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice şi se publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.
ART. 68
Au calitatea de a solicita Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci înregistrarea unei indicaţii geografice asociaţiile de producãtori care desfãşoarã o activitate de producţie în zona geograficã, pentru produsele indicate în cerere.
Înregistrarea unei indicaţii geografice poate fi cerutã la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, direct sau prin mandatar autorizat, cu domiciliul sau cu sediul în România, şi va fi supusã taxei prevãzute de lege.
ART. 69
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci înregistreazã indicaţiile geografice şi acorda solicitantului dreptul de utilizare a acestora dupã ce Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei sau, dupã caz, autoritatea competenta din ţara de origine a solicitantului certifica:
a) indicaţia geograficã a produsului, care urmeazã a fi înregistratã;
b) produsele care pot fi comercializate sub aceasta indicaţie;
c) aria geograficã de producţie;
d) caracteristicile şi condiţiile de obţinere pe care trebuie sa le îndeplineascã produsele pentru a putea fi comercializate sub aceasta indicaţie.
ART. 70
Sunt excluse de la înregistrare indicaţiile geografice care:
a) nu sunt conforme dispoziţiilor art. 3 lit. f);
b) sunt denumiri generice ale produselor;
c) sunt susceptibile de a induce publicul în eroare asupra naturii, originii, modului de obţinere şi calitãţii produselor;
d) sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice.
ART. 71
Dacã cererea îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci decide înregistrarea indicatiei geografice în Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice şi acordarea dreptului de utilizare a acesteia solicitantului.
Dreptul de folosire a indicatiei geografice, dobândit prin înregistrarea acesteia, aparţine membrilor asociaţiei înscrişi în lista comunicatã la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci.
ART. 72
În termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci publica indicaţia geograficã în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala şi elibereazã solicitantului certificatul de înregistrare a indicatiei geografice şi de acordare a dreptului de utilizare a acesteia, cu plata taxei prevãzute de lege.
ART. 73
Înregistrarea unei indicaţii geografice pe numele unei asociaţii de producãtori nu constituie obstacol la înregistrarea aceleiaşi indicaţii de cãtre orice alta asociaţie având calitatea cerutã la art. 68.
ART. 74
Durata de protecţie a indicaţiilor geografice curge de la data depunerii cererii la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci şi este nelimitatã.
Dreptul de utilizare a indicatiei geografice se acorda solicitantului pe o perioada de 10 ani, cu posibilitatea de reinnoire nelimitatã, dacã se menţin condiţiile în care acest drept a fost dobândit.
Cererea de reinnoire este supusã taxei prevãzute de lege.
ART. 75
Persoanele autorizate sa foloseascã o indicaţie geograficã pentru anumite produse au dreptul sa o foloseascã în circuitul comercial, aplicatã numai pe aceste produse, în documente insotitoare, reclame, prospecte, şi pot sa aplice menţiunea indicaţie geograficã înregistratã.
ART. 76
Este interzisã folosirea unei indicaţii geografice sau imitarea ei de cãtre persoane neautorizate, chiar dacã se indica originea realã a produselor ori dacã se adauga menţiuni ca: gen, tip, imitaţie şi altele asemenea.
Persoanele autorizate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci sa utilizeze o indicaţie geograficã pentru vinuri sau pentru produse spirtoase pot sa interzicã folosirea acestei indicaţii de cãtre orice alta persoana pentru vinuri sau pentru produse spirtoase care nu sunt originare din locul sugerat de indicaţia geograficã respectiva, chiar în cazurile în care originea adevarata a produsului este menţionatã expres ori în cazurile în care indicaţia geograficã este utilizata în traducere sau este însoţitã de expresii, cum sunt: de genul, de tipul şi altele asemenea.
ART. 77
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei poate proceda, din oficiu sau la sesizarea unei persoane interesate, la controlul produselor puse în circulaţie sub indicaţia geograficã înregistratã.
ART. 78
Dreptul de folosire a unei indicaţii geografice nu poate sa facã obiectul nici unei transmiteri.
ART. 79
Pe intreaga durata de protecţie a indicatiei geografice oricare persoana interesatã poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrãrii acesteia, dacã înregistrarea indicatiei geografice s-a fãcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 69 şi 70.
Pentru nerespectarea condiţiilor de calitate şi a caracteristicilor specifice produselor din zona la care se referã indicaţia geograficã, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei sau oricare alta persoana interesatã poate solicita Tribunalului Municipiului Bucureşti decãderea din drepturi a persoanelor autorizate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci sa foloseascã indicaţia geograficã înregistratã.
Sentinta Tribunalului Municipiului Bucureşti rãmasã definitiva se comunica Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci de cãtre persoana interesatã. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci radiaza indicaţia geograficã din Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice şi publica radierea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, în termen de 2 luni de la comunicare.
CAP. 13
Apãrarea drepturilor asupra marcilor şi indicaţiilor geografice
ART. 80
Deciziile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci privind înregistrarea marcilor pot fi contestate la acest oficiu de cãtre solicitantul înregistrãrii marcii sau, dupã caz, de cãtre titularul marcii, în termen de 3 luni de la comunicare, cu plata taxei legale.
Deciziile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci privind înscrierea cesiunii sau a licenţei în Registrul Naţional al Marcilor pot fi contestate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, de cãtre persoanele interesate, în termen de 3 luni de la comunicare sau, dupã caz, de la publicarea acestora.
Contestaţiile formulate conform alin. 1 şi 2 vor fi soluţionate de cãtre o comisie de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci.
ART. 81
Hotãrârea comisiei de reexaminare, motivatã, se comunica pãrţilor, în termen de 15 zile de la pronunţare şi poate fi atacatã cu apel la Tribunalul Municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În termen de 15 zile de la comunicare, deciziile Tribunalului Municipiului Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti.
Sentinţele Tribunalului Municipiului Bucureşti, pronunţate în cazurile prevãzute la art. 45, 48, 54, 55, 61 şi 79, pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.
ART. 82
La cererea instanţei judecãtoreşti, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci este obligat sa înainteze acesteia actele, documentele şi informaţiile necesare judecãrii cauzei cu care a fost investitã.
ART. 83
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de 15 milioane lei:
a) contrafacerea, imitarea sau folosirea fãrã drept a unei mãrci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calitãţii produselor sau serviciilor la care se referã marca;
b) punerea în circulaţie, fãrã drept, a unui produs purtând o marca identicã sau similarã cu o marca înregistratã pentru produse identice sau similare şi care prejudiciazã pe titularul marcii înregistrate;
c) punerea în circulaţie a produselor care poarta indicaţii geografice care indica sau sugereaza ca produsul în cauza este originar dintr-o regiune geograficã, alta decât locul adevãrat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geograficã a produsului.
Sãvârşirea de cãtre un terţ a oricãrui act prevãzut la art. 35 alin. 2, fãrã consimţãmântul titularului marcii înregistrate, constituie infracţiune de contrafacere.
Nici un act din cele prevãzute la art. 35 alin. 2 nu constituie contrafacere, dacã a fost efectuat înainte de data publicãrii marcii.
O acţiune în contrafacere poate fi pornitã de titularul marcii numai dupã data înregistrãrii marcii în Registrul Naţional al Marcilor.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a partii vãtãmate.
ART. 84
Titularul marcii sau, dupã caz, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei poate solicita instanţei judecãtoreşti competente sa dispunã mãsura confiscãrii şi, dupã caz, a distrugerii produselor care poarta mãrci sau indicaţii geografice prevãzute la art. 83.
Dispoziţiile alin. 1 se aplica şi materialelor sau echipamentelor care au servit nemijlocit la comiterea infracţiunilor prevãzute la art. 83.
ART. 85
Pentru prejudicii cauzate prin sãvârşirea faptelor prevãzute la art. 83, persoanele vinovate pot fi obligate la despãgubiri, potrivit dreptului comun.
ART. 86
Orice utilizare a marcilor sau indicaţiilor geografice, contrarã practicilor loiale în activitatea industriala sau comercialã, în scopul de a induce în eroare consumatorii, constituie un act de concurenta neloialã şi se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda de 15 milioane lei.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 87
Titularul marcii sau, dupã caz, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei poate solicita instanţei judecãtoreşti sa dispunã luarea unor mãsuri asiguratorii, atunci când se considera ca exista un risc de încãlcare de cãtre terţi a drepturilor cu privire la marca sau la indicaţia geograficã protejata şi dacã aceasta încãlcare ameninta sa cauzeze un prejudiciu ireparabil ori dacã exista un risc de distrugere a elementelor de proba.
Mãsurile asiguratorii se vor referi, în special, la încetarea actelor de încãlcare a drepturilor prevãzute la alin. 1 şi la conservarea probelor pentru dovedirea provenientei produselor sau serviciilor purtând în mod ilicit o marca sau o indicaţie geograficã protejata.
Dispoziţiile din dreptul comun referitoare la sechestrul asigurator vor fi aplicabile şi actelor care aduc atingere drepturilor cu privire la marca sau la indicaţia geograficã protejata.
ART. 88
Pentru ordonarea mãsurilor prevãzute la art. 87 sunt aplicabile dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedura civilã.
Când ordonã mãsuri asiguratorii, instanta poate obliga reclamantul la plata unei cauţiuni în suma stabilitã de aceasta.
ART. 89
Instanta va putea pretinde reclamantului sa furnizeze orice elemente probatorii de care dispune, pentru a dovedi ca este deţinãtorul dreptului ce a fost încãlcat, ori a cãrui încãlcare a fost inevitabila.
În cazurile în care mijloacele de proba în susţinerea pretenţiilor reclamantului se afla sub controlul pârâtului, instanta va putea sa ordone ca probele sa fie produse de cãtre parat, sub condiţia garantarii confidenţialitãţii informaţiilor, potrivit legii.
Instanta va putea ordonã reclamantului sa plãteascã toate daunele cauzate pârâtului, ca urmare a unei exercitari abuzive a drepturilor procedurale cu privire la marca sau la indicaţia geograficã protejata.
ART. 90
Titularul marcii sau, dupã caz, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei poate solicita autorului încãlcãrii dreptului informaţii imediate privind provenienta şi circuitele de distribuire a mãrfurilor ilegal marcate, precum şi informaţii despre identitatea fabricantului sau a comerciantului, cantitatea de marfa fabricata, livrata, primitã sau comandata.
ART. 91
În situaţiile prevãzute la art. 83, autoritãţile vamale pot dispune, fie din oficiu, fie la cererea titularului dreptului, suspendarea activitãţii vamale la importul sau la exportul produselor care poarta mãrci sau indicaţii geografice.
Competentele vamale cu privire la asigurarea respectãrii drepturilor asupra marcilor şi indicaţiilor geografice protejate aparţin Direcţiei Generale a Vamilor, potrivit legii.
CAP. 14
Atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci
ART. 92
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, unica autoritate care asigura pe teritoriul României protecţia marcilor şi indicaţiilor geografice, potrivit prezentei legi.
ART. 93
În domeniul marcilor şi indicaţiilor geografice, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci are urmãtoarele atribuţii:
a) înregistreazã, examineazã şi publica cererile de înregistrare a marcilor;
b) examineazã mãrcile înregistrate sau depuse spre înregistrare la organizaţia Mondialã a proprietãţii Intelectuale, conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, recunoscând sau refuzând protecţia acestora pe teritoriul României;
c) înregistreazã şi publica cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice şi acorda protecţie acestora pe teritoriul României;
d) elibereazã certificate de înregistrare a marcilor;
e) elibereazã certificate de înregistrare a indicaţiilor geografice şi acorda dreptul de utilizare a acestora;
f) organizeazã şi tine Registrul Naţional al Marcilor şi Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice;
g) elibereazã certificate de prioritate pentru mãrci;
h) efectueazã cercetãri prealabile înregistrãrii unei mãrci;
i) administreazã, conserva şi dezvolta colecţia nationala de mãrci şi de indicaţii geografice şi realizeazã baza de date informative în domeniu;
j) întreţine relaţii cu organe guvernamentale similare şi organizaţii regionale de proprietate industriala; reprezintã România în organizaţii internaţionale de specialitate;
k) editeazã publicaţia oficialã privind mãrcile şi indicaţiile geografice ale produselor şi asigura schimbul de publicaţii cu administraţiile naţionale similare strãine şi cu organismele şi organizaţiile internaţionale de profil;
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevãzute de lege.
CAP. 15
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 94
Cererile de înregistrare a marcilor pentru care nu s-a luat o decizie pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi sunt supuse prevederilor acesteia.
Pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba regulamentul de aplicare a acesteia.
ART. 95
Prezenta lege intra în vigoare la 3 luni de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României.
Pe aceeaşi data se abroga:
- <>Legea nr. 28/1967 privind mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, publicatã în Buletinul Oficial nr. 114 din 29 decembrie 1967;
- <>Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 77/1968 privind aplicarea <>Legii nr. 28/1967 , publicatã în Buletinul Oficial nr. 8 din 27 ianuarie 1968;
- <>Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 1.057/1968 pentru aprobarea Regulamentului privind compunerea, organizarea şi funcţionarea comisiei pentru soluţionarea litigiilor privind mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, publicatã în Buletinul Oficial nr. 66 din 17 mai 1968;
- <>Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 2.508/1969 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale privind investiţiile, inovatiile şi rationalizarile, precum şi mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, publicatã în Buletinul Oficial nr. 159 din 31 decembrie 1969;
- orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR
VASILE LUPU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 30 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
RADU VASILE
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
