Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 80 din 9 mai 1997 pentru ratificarea Conventiei europene de extradare, incheiata la Paris la 13 decembrie 1957, si a protocoalelor sale aditionale, incheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 si la 17 martie 1978
ART. 1 Se ratifica Convenţia europeanã de extrãdare, încheiatã la Paris la 13 decembrie 1957. Se ratifica Protocolul adiţional la Convenţia europeanã de extrãdare, încheiat la Strasbourg la 15 octombrie 1975, precum şi al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeanã de extrãdare, încheiat la Strasbourg la 17 martie 1978. ART. 2 Ratificarea convenţiei se face cu urmãtoarele declaraţii: (1) La articolul 6 paragraful 1 litera a): "Cetãţeanul roman şi persoana cãreia i s-a acordat drept de azil în România nu pot fi extrãdaţi." (2) La articolul 6 paragraful 1 litera b): "Prin termenul resortisant, în sensul prezentei convenţii, se înţelege cetãţeanul roman sau persoana care a obţinut drept de azil în România." (3) La articolul 21 paragraful 5: "În cazul în care se va solicita tranzitarea teritoriului României, pentru un cetãţean roman sau pentru o persoana care a obţinut drept de azil în România, cererea de tranzit va fi refuzatã." ART. 3 Ratificarea convenţiei se face cu urmãtoarea rezerva la articolul 2 paragraful 1: "Extrãdarea va fi cerutã şi, respectiv, acordatã de România, în vederea urmãririi sau judecãrii, numai pentru fapte a cãror savirsire atrage, potrivit legislaţiei partii solicitante şi a partii solicitate, o pedeapsa privativã de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsa mai severã, iar în vederea executãrii pedepsei, numai dacã pedeapsa privativã de libertate este mai mare de un an sau mai severã." ART. 4 Lista infracţiunilor pentru care extrãdarea este exclusa, cu indicarea dispoziţiilor din legea romana care exclud extrãdarea, va fi întocmitã de Ministerul Justiţiei şi aprobatã de Guvernul României, urmînd a se notifica secretarului general al Consiliului Europei, o data cu depunerea instrumentului de ratificare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 aprilie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ANDREI IOAN CHILIMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 18 aprilie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA IONESCU-QUINTUS
CONVENŢIA EUROPEANĂ DE EXTRĂDARE*) (Paris, 13 decembrie 1957)
---------------- *) Traducere.
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, considerind ca scopul Consiliului Europei este de a infaptui o uniune mai strinsa între membrii sãi, considerind ca acest obiectiv poate fi atins prin încheierea de acorduri sau prin adoptarea unei acţiuni comune în domeniul juridic, încredinţate ca acceptarea unor reguli uniforme în materie de extrãdare este de natura a face sa progreseze aceasta opera de unificare, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1 Obligaţia de a extrada Pãrţile contractante se angajeazã sa-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi sub condiţii determinate prin articolele urmãtoare, persoanele care sînt urmãrite pentru o infracţiune sau cautate în vederea executãrii unei pedepse sau a unei mãsuri de siguranta de cãtre autoritãţile judiciare ale partii solicitante. ART. 2 Fapte care dau loc la extrãdare 1. Vor da loc la extrãdare faptele pedepsite de legile partii solicitante şi ale partii solicitate cu o pedeapsa privativã de libertate sau cu o mãsura de siguranta privativã de libertate de cel puţin un an sau cu o pedeapsa mai severã. Cînd pe teritoriul partii solicitante a intervenit o condamnare la o pedeapsa ori cînd s-a aplicat o mãsura de siguranta, sancţiunea pronunţatã va trebui sa fie de o durata de cel puţin 4 luni. 2. Dacã cererea de extrãdare vizeazã mai multe fapte distincte, pedepsite fiecare de legea partii solicitante şi a partii solicitate cu o pedeapsa privativã de libertate sau cu o mãsura de siguranta privativã de libertate, dar dintre care unele nu îndeplinesc condiţia privind durata pedepsei, partea contractantã solicitatã va avea facultatea sa acorde extrãdarea şi pentru acestea din urma. 3. Orice parte contractantã, a carei legislaţie nu autorizeaza extrãdarea pentru anumite infracţiuni vizate la paragraful 1 al prezentului articol, va putea, în ceea ce o priveşte, sa excludã aceste infracţiuni din cimpul de aplicare a convenţiei. 4. Orice parte contractantã, care doreşte sa se prevaleze de facultatea prevãzutã la paragraful 3 al prezentului articol, va notifica secretarului general al Consiliului Europei, o data cu depunerea instrumentului sau de ratificare sau de aderare, fie o lista a infracţiunilor pentru care extrãdarea este autorizata, fie o lista a infracţiunilor pentru care extrãdarea este exclusa, cu indicarea dispoziţiilor legale care autorizeaza sau exclud extrãdarea. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica aceste liste celorlalţi semnatari. 5. Dacã, ulterior, alte infracţiuni vor fi excluse de la extrãdare prin legislaţia unei pãrţi contractante, aceasta va notifica o atare excludere secretarului general al Consiliului Europei, care va informa despre aceasta pe ceilalţi semnatari. Aceasta notificare nu va produce efect decît la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la data primirii ei de cãtre secretarul general. 6. Oricare parte contractantã, care va fi folosit facultatea prevãzutã la paragrafele 4 şi 5 ale prezentului articol, va putea oricind supune aplicãrii prezentei convenţii infracţiuni care au fost excluse de la aceasta. Ea va notifica aceste modificãri secretarului general al Consiliului Europei, care le va comunica celorlalţi semnatari. 7. Oricare parte contractantã va putea aplica regula reciprocitãţii în ceea ce priveşte infracţiunile excluse din cimpul de aplicare a convenţiei, în temeiul prezentului articol. ART. 3 Infracţiuni politice 1. Extrãdarea nu se va acorda, dacã infracţiunea pentru care este cerutã este consideratã de partea solicitatã ca infracţiune politica sau ca fapta conexã unei asemenea infracţiuni. 2. Aceeaşi regula se va aplica, dacã partea solicitatã are motive temeinice de a crede ca cererea de extrãdare motivatã printr-o infracţiune de drept comun a fost prezentatã în vederea urmãririi sau pedepsirii unei persoane pentru considerente de rasa, de religie, de naţionalitate sau de opinii politice ori ca situaţia acestei persoane risca sa fie agravatã pentru unul sau altul dintre aceste motive. 3. În aplicarea prezentei convenţii, atentatul la viata unui şef de stat sau a unui membru al familiei sale nu va fi considerat ca infracţiune politica. 4. Aplicarea prezentului articol nu va afecta obligaţiile pe care pãrţile le vor fi asumat sau le vor asuma potrivit oricãrei alte convenţii internaţionale cu caracter multilateral. ART. 4 Infracţiuni militare Extrãdarea motivatã de infracţiuni militare care nu constituie infracţiuni de drept comun este exclusa din cimpul de aplicare a prezentei convenţii. ART. 5 Infracţiuni fiscale În materie de taxe şi impozite, de vama şi de schimb valutar, extrãdarea se va acorda, în condiţiile prevãzute de prezenta convenţie, numai dacã s-a hotãrît astfel între pãrţile contractante pentru fiecare infracţiune sau categorie de infracţiuni. ART. 6 Extrãdarea naţionalilor 1. a) Orice parte contractantã are dreptul sa refuze extrãdarea resortisantilor sãi. b) Fiecare parte contractantã va putea, printr-o declaraţie facuta o data cu semnarea sau cu depunerea instrumentului sau de ratificare sau de aderare, sa defineascã, în ceea ce o priveşte, termenul de resortisant în înţelesul prezentei convenţii. c) Calitatea de resortisant se va aprecia la data hotãrîrii asupra extrãdãrii. Totuşi, dacã aceasta calitate nu este recunoscuta decît între data hotãrîrii şi data avutã în vedere pentru predare, partea solicitatã va putea, de asemenea, sa se prevaleze de dispoziţia alin. a) al prezentului paragraf. 2. Dacã partea solicitatã nu-şi extrãdeazã propriul resortisant, ea va trebui, la cererea partii solicitante, sa supunã cauza autoritãţilor competente, astfel încît sa se poatã exercita urmãriri judiciare, dacã este cazul. În acest scop, dosarele, informaţiile şi obiectele privind infracţiunea se vor transmite gratuit pe calea prevãzutã la paragraful 1 al art. 12. Partea solicitanta va fi informatã despre rezultatul cererii sale. ART. 7 Locul sãvîrşirii infracţiunii 1. Partea solicitatã va putea refuza sa extrãdeze persoana reclamata pentru o infracţiune care, potrivit legislaţiei sale, a fost sãvîrşitã în totul sau în parte pe teritoriul sau ori într-un loc asimilat teritoriului sau. 2. Cînd infracţiunea, motivind cererea de extrãdare, a fost comisã în afarã teritoriului partii solicitante, extrãdarea nu va putea fi refuzatã decît dacã legislaţia partii solicitate nu autorizeaza urmãrirea unei infracţiuni de acelaşi fel, sãvîrşitã în afarã teritoriului sau ori nu autorizeaza extrãdarea pentru infracţiunea formind obiectul cererii. ART. 8 Urmãriri în curs pentru aceleaşi fapte O parte solicitatã va putea refuza sa extrãdeze o persoana reclamata, dacã aceasta persoana se afla şi sub urmãrirea sa pentru fapta sau faptele în legatura cu care se cere extrãdarea. ART. 9 Non bis în idem Extrãdarea nu se va acorda cînd persoana reclamata a fost judecata definitiv de cãtre autoritãţile competente ale partii solicitate, pentru fapta sau faptele pentru care extrãdarea este cerutã. Extrãdarea va putea fi refuzatã, dacã autoritãţile competente ale partii solicitate au hotãrît sa nu întreprindã urmãriri sau sa punã capãt urmãririlor pe care le-au exercitat pentru aceeaşi fapta sau aceleaşi fapte. ART. 10 Prescripţia Extrãdarea nu se va acorda, dacã prescripţia acţiunii sau a pedepsei este împlinitã potrivit legislaţiei fie a partii solicitante, fie a partii solicitate. ART. 11 Pedeapsa capitala Dacã fapta pentru care se cere extrãdarea este pedepsita cu pedeapsa capitala de cãtre legea partii solicitante şi dacã, în atare caz, aceasta pedeapsa nu este prevãzutã de legislaţia partii solicitate, sau în mod normal aici nu este executatã, extrãdarea nu va putea sa fie acordatã decît cu condiţia ca partea solicitanta sa dea asigurãri considerate ca îndestulãtoare de cãtre partea solicitatã ca pedeapsa capitala nu se va executa. ART. 12 Cererea şi actele ajutatoare 1. Cererea se va formula în scris şi va fi prezentatã pe cale diplomaticã. Asupra altei cai se va putea conveni prin înţelegere directa între doua sau mai multe pãrţi. 2. Se vor prezenta, în sprijinul cererii: a) originalul sau copia autenticã fie de pe o hotãrîre de condamnare executorie, fie de pe un mandat de arestare sau de pe orice alt act avînd putere egala, eliberat în formele prescrise de legea partii solicitante; b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrãdarea. Data şi locul sãvîrşirii lor, calificarea lor legalã şi referirile la dispoziţiile legale ce le sînt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil; şi c) o copie de pe dispoziţiile legale aplicabile sau, dacã aceasta nu este cu putinta, o declaraţie asupra dreptului aplicabil, precum şi semnalmentele cele mai precis posibile ale persoanei reclamate şi orice alte informaţii de natura a determina identitatea şi naţionalitatea sa. ART. 13 Informaţii suplimentare Dacã informaţiile comunicate de partea solicitanta se dovedesc insuficiente pentru a permite partii solicitate sa pronunţe o hotãrîre în aplicarea prezentei convenţii, aceasta din urma parte va cere complinirea informaţiilor necesare şi va putea fixa un termen pentru obţinerea acestor informaţii. ART. 14 Regula specialitatii 1. Persoana care va fi predatã nu va fi nici urmãritã, nici judecata, nici detinuta în vederea executãrii unei pedepse sau mãsuri de siguranta, nici supusã oricãrei alte restrictii a libertãţii sale individuale, pentru orice fapt anterior predãrii, altul decît cel care a motivat extrãdarea, în afarã de cazurile urmãtoare: a) cînd partea care a predat-o consimte. O cerere va fi prezentatã în acest scop, însoţitã de actele prevãzute la art. 12 şi de un proces-verbal judiciar consemnind declaraţiile extrãdatului. Acest consimtamint se va da atunci cînd infracţiunea pentru care este cerut atrage ea însãşi obligaţia de extrãdare potrivit prezentei convenţii; b) cînd, avînd posibilitatea sa o facã, persoana extrãdatã nu a pãrãsit în cele 45 de zile urmãtoare eliberãrii sale definitive teritoriul partii cãreia îi fusese predatã ori dacã s-a înapoiat acolo dupã ce l-a pãrãsit. 2. Totuşi partea solicitanta va putea lua mãsurile necesare în vederea, pe de-o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de alta parte, a întreruperii prescripţiei potrivit legislaţiei sale, inclusiv recurgerea la o procedura în lipsa. 3. Cînd calificarea data faptei incriminate va fi modificatã în cursul procedurii, persoana extrãdatã nu va fi urmãritã sau judecata decît în mãsura în care elementele constitutive ale infracţiunii recalificate ar îngãdui extrãdarea. ART. 15 Reextradarea cãtre un al treilea stat În afarã cazului prevãzut la paragraful 1 lit. b) al art. 14, consimţãmîntul partii solicitate va fi necesar spre a îngãdui partii solicitante sa predea unei alte pãrţi sau unui stat terţ persoana care i-a fost predatã şi care ar fi cautata de cealaltã parte sau de statul terţ pentru infracţiuni anterioare predãrii. Partea solicitatã va putea cere prezentarea actelor prevãzute la paragraful 1 al art. 12. ART. 16 Arestarea provizorie 1. În caz de urgenta, autoritãţile competente ale partii solicitante vor putea cere arestarea provizorie a persoanei cautate; autoritãţile competente ale partii solicitate vor statua asupra acestei cereri potrivit legii acestei pãrţi. 2. Cererea de arestare provizorie va indica existenta unuia dintre documentele prevãzute la paragraful 2 lit. a) al art. 12 şi va face cunoscutã intenţia de a trimite o cerere de extrãdare; ea va mentiona infracţiunea pentru care se va cere extrãdarea, data şi locul unde a fost comisã, precum şi, în mãsura posibilului, semnalmentele persoanei cautate. 3. Cererea de arestare provizorie se va transmite autoritãţilor competente ale partii solicitate fie pe cale diplomaticã, fie direct prin posta sau telegraf, fie prin Organizaţia Internationala de Poliţie Criminalã (Interpol), fie prin orice alt mijloc, lasind o urma scrisã sau încuviinţatã de partea solicitatã. Autoritatea solicitanta va fi informatã neîntîrziat despre urmarea data cererii sale. 4. Arestarea provizorie va putea inceta dacã, în termen de 18 zile de la arestare, partea solicitatã nu a fost sesizatã prin cererea de extrãdare şi documentele menţionate la art. 12; ea nu va trebui, în nici un caz, sa depãşeascã 40 de zile de la arestare. Totuşi punerea în libertate provizorie este posibila oricind, partea solicitatã avînd însã de luat orice mãsura pe care o va aprecia necesarã spre a evita fuga persoanei reclamate. 5. Punerea în libertate nu va fi opusã unei noi arestari şi extrãdãrii, dacã cererea de extrãdare este primitã ulterior. ART. 17 Concurs de cereri Dacã extrãdarea este cerutã în concurs de cãtre mai multe state, fie pentru aceeaşi fapta, fie pentru fapte diferite, partea solicitatã va statua, ţinînd seama de toate împrejurãrile şi în mod deosebit de gravitatea şi de locul sãvîrşirii infracţiunilor, de datele respective ale cererilor, de naţionalitatea persoanei reclamate şi de posibilitatea unei extrãdãri ulterioare cãtre alt stat. ART. 18 Predarea extrãdatului 1. Partea solicitatã va face cunoscutã partii solicitante, pe calea prevãzutã la paragraful 1 al art. 12, hotãrîrea sa asupra extrãdãrii. 2. Orice respingere totalã sau parţialã va fi motivatã. 3. În caz de acceptare, partea solicitanta va fi informatã despre locul şi data predãrii, precum şi asupra duratei detentiei executate în vederea extrãdãrii de cãtre persoana reclamata. 4. Sub rezerva cazului prevãzut la paragraful 5 al prezentului articol, dacã persoana reclamata nu a fost preluatã la data fixatã, ea va putea fi pusã în libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotit de la aceasta data şi va fi, în orice caz, pusã în libertate la expirarea unui termen de 30 de zile; partea solicitatã va putea refuza sa o extrãdeze pentru aceeaşi fapta. 5. În caz de forta majorã care impiedica predarea sau primirea persoanei de extrãdat, partea interesatã va informa despre aceasta pe cealaltã parte; ambele pãrţi se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, iar dispoziţiile paragrafului 4 al prezentului articol vor fi aplicabile. ART. 19 Predarea amînatã sau condiţionatã 1. Partea solicitatã va putea, dupã ce va fi statuat asupra cererii de extrãdare, sa amine predarea persoanei cerute, pentru a putea fi urmãritã de ea însãşi, sau, dacã persoana a fost deja condamnata, sa poatã executa, pe teritoriul sau, o pedeapsa aplicabilã pentru un alt fapt decît acela pentru care este cerutã extrãdarea. 2. În loc de a amina predarea, partea solicitatã va putea preda temporar partii solicitante persoana cerutã, în condiţii ce vor fi determinate de comun acord între pãrţi. ART. 20 Remiterea de obiecte 1. La cererea partii solicitante, partea solicitatã va retine şi va remite, în mãsura permisã de legislaţia sa, obiectele: a) care pot fi folosite ca elemente doveditoare; sau b) care, provenind din infracţiune, au fost gãsite în momentul arestãrii în posesia persoanei reclamate sau au fost descoperite ulterior. 2. Remiterea obiectelor vizate la paragraful 1 al prezentului articol se va efectua chiar în cazul în care extrãdarea, care a fost deja admisã, nu ar putea avea loc ca urmare a morţii sau evadãrii persoanei reclamate. 3. Cînd numitele obiecte vor fi susceptibile de reţinere sau de confiscare pe teritoriul partii solicitate, aceasta din urma va putea, în vederea unei proceduri penale în curs, sa le pãstreze temporar sau sa le remitã sub condiţia restituirii. 4. Sînt totuşi rezervate drepturile pe care partea solicitatã sau terţii le-ar fi dobîndit asupra acestor obiecte. Dacã asemenea drepturi exista, obiectele se vor restitui la terminarea procesului, cît mai curînd cu putinta şi fãrã cheltuieli, partii solicitate. ART. 21 Tranzitul 1. Tranzitul prin teritoriul uneia dintre pãrţile contractante se va incuviinta la cerere, adresatã pe calea prevãzutã la paragraful 1 al art. 12, cu condiţia sa nu fie vorba despre vreo infracţiune consideratã de partea solicitatã pentru tranzit ca avînd un caracter politic ori pur militar, ţinînd seama de art. 3 şi 4 ale prezentei convenţii. 2. Tranzitul unui resortisant, în înţelesul art. 6, al tarii solicitate pentru tranzit, va putea fi refuzat. 3. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 din prezentul articol, prezentarea documentelor prevãzute la paragraful 2 al art. 12 va fi necesarã. 4. În cazul în care va fi folositã calea aerianã, se va face aplicarea urmãtoarelor dispoziţii: a) cînd nu va fi prevãzutã o aterizare, partea solicitanta va înştiinţa partea peste al carei teritoriu se va zbura şi va atesta existenta unuia dintre documentele prevãzute la paragraful 2 lit. a) al art. 12. În caz de aterizare forţatã, aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie prevãzute la art. 16, iar partea solicitanta va adresa o cerere formala de tranzit; b) cînd va fi prevãzutã o aterizare, partea solicitanta va adresa o cerere formala de tranzit. 5. Totuşi o parte va putea declara, o data cu semnarea prezentei convenţii sau la depunerea instrumentului sau de ratificare sau de aderare, ca nu va incuviinta tranzitul unei persoane decît în aceleaşi condiţii cu cele ale extrãdãrii sau cu unele dintre ele. În aceste cazuri, se va putea aplica regula reciprocitãţii. 6. Tranzitul persoanei extrãdate nu se va efectua prin traversarea unui teritoriu unde ar fi motive sa se creadã ca viata sau libertatea sa ar putea fi amenintate pentru motive legate de rasa, religia, naţionalitatea sau opiniile sale politice. ART. 22 Procedura În afarã unor dispoziţii contrare ale prezentei convenţii, legea partii solicitate este singura aplicabilã procedurii de extrãdare, precum şi celei a arestãrii provizorii. ART. 23 Limbile folosite Documentele de prezentat vor fi redactate fie în limba partii solicitante, fie în cea a partii solicitate. Aceasta din urma va putea cere o traducere în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, la alegerea ei. ART. 24 Cheltuieli 1. Cheltuielile ocazionate de extrãdare pe teritoriul partii solicitate vor fi în sarcina acestei pãrţi. 2. Cheltuielile ocazionate de tranzit prin teritoriul partii solicitate pentru tranzit vor fi în sarcina partii solicitante. 3. În caz de extrãdare, provenind de pe un teritoriu nemetropolitan al partii solicitate, cheltuielile ocazionate de transportul între acest teritoriu şi teritoriul metropolitan al partii solicitante vor fi în sarcina acesteia din urma. Aceeaşi regula se va aplica pentru cheltuielile ocazionate de transportul între teritoriul nemetropolitan al partii solicitate şi teritoriul metropolitan al acesteia. ART. 25 Definirea mãsurilor de siguranta În înţelesul prezentei convenţii, termenul mãsuri de siguranta desemneazã orice mãsuri privative de libertate care au fost dispuse complementar sau în substituirea unei pedepse, prin hotãrîre a unei jurisdicţii penale. ART. 26 Rezerve 1. Oricare parte contractantã va putea, o data cu semnarea prezentei convenţii sau cu depunerea instrumentului sau de ratificare sau de aderare, sa formuleze o rezerva cu privire la una sau mai multe dispoziţii determinate ale convenţiei. 2. Oricare parte contractantã care va fi formulat o rezerva o va retrage de îndatã ce împrejurãrile o vor permite. Retragerea se va face prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. 3. O parte contractantã care va fi formulat o rezerva cu privire la o dispoziţie a convenţiei nu va putea cere aplicarea acestei dispoziţii de cãtre o alta parte decît în mãsura în care ea însãşi o va fi acceptat. ART. 27 Cimpul de aplicare teritorialã 1. Prezenta convenţie se va aplica teritoriilor metropolitane ale partii contractante. 2. Ea se va aplica deopotrivã, în ceea ce priveşte Franta, Algeriei şi departamentelor de dincolo de mari, iar în ceea ce priveşte Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Insulelor Canalului şi Insulei Man. 3. Republica Federala Germania va putea extinde aplicarea prezentei convenţii Landului Berlin, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Acesta va notifica declaraţia celorlalte pãrţi. 4. Prin înţelegere directa între doua sau mai multe pãrţi, cimpul de aplicare a prezentei convenţii se va putea extinde în condiţiile stipulate în aceasta înţelegere oricãrui teritoriu al uneia dintre aceste pãrţi, altul decît cele vizate la paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol şi cãruia una dintre pãrţi îi asigura relaţiile internaţionale. ART. 28 Relaţii între prezenta convenţie şi acordurile bilaterale 1. Prezenta convenţie abroga, în ceea ce priveşte teritoriile cãrora se aplica, acele dispoziţii din tratate, convenţii sau acorduri bilaterale care, între doua pãrţi contractante, guverneazã materia extrãdãrii. 2. Pãrţile contractante nu vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale decît pentru completarea dispoziţiilor prezentei convenţii sau pentru a înlesni aplicarea principiilor cuprinse în aceasta. 3. Cînd între doua sau mai multe pãrţi contractante extrãdarea se practica în temeiul unei legislaţii uniforme, pãrţile vor fi libere sa-şi reglementeze raporturile mutuale în materie de extrãdare, sprijinindu-se exclusiv pe acest sistem, independent de dispoziţiile prezentei convenţii. Acelaşi principiu va fi aplicabil între doua sau mai multe pãrţi contractante, avînd fiecare în vigoare o lege prevazind executarea pe teritoriul sau a mandatelor de arestare emise pe teritoriul celeilalte sau celorlalte pãrţi. Pãrţile contractante care exclud sau vor exclude din raporturile lor mutuale aplicarea prezentei convenţii, potrivit dispoziţiilor prezentului paragraf, urmeazã sa adreseze în acest scop o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Acesta va comunica celorlalte pãrţi contractante orice notificare primitã în temeiul prevederilor prezentului paragraf. ART. 29 Semnarea, ratificarea, intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va rãmîne deschisã spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificatã, iar instrumentele de ratificare se vor depune pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei. 2. Convenţia va intra în vigoare dupã 90 de zile de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare. 3. Ea va intra în vigoare, fata de oricare semnatar care o va ratifica ulterior, dupã 90 de zile de la depunerea instrumentului de ratificare. ART. 30 Aderarea 1. Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al consiliului sa adere la prezenta convenţie. Rezoluţia privind aceasta invitaţie urmeazã sa primeascã acordul unanim al membrilor consiliului, care au ratificat convenţia. 2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va produce efect dupã 90 de zile de la depunerea sa. ART. 31 Denunţarea Oricare parte contractantã va putea, în ceea ce o priveşte, sa denunţe prezenta convenţie, adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Aceasta denunţare va produce efect dupã 6 luni de la data primirii notificãrii sale de cãtre secretarul general al Consiliului Europei. ART. 32 Notificãri Secretarul general al Consiliului Europei va notifica membrilor consiliului şi guvernului fiecãrui stat care a aderat la prezenta convenţie: a) depunerea fiecãrui instrument de ratificare sau de aderare; b) data intrãrii în vigoare; c) orice declaraţie facuta în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 6 şi ale paragrafului 5 al art. 21; d) orice rezerva formulatã în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 26; e) retragerea oricãrei rezerve efectuate în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 26; f) orice notificare de denunţare primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 31 al prezentei convenţii şi data la care aceasta va produce efect. Drept pentru care, subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Întocmitã la Paris la 13 decembrie 1957, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificatã pentru conformitate de pe aceasta guvernelor semnatare.
PROTOCOL ADIŢIONAL la Convenţia europeanã de extrãdare*) (Strasbourg, 15 octombrie 1975)
-------------- *) Traducere.
Statele membre al Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol, vazind dispoziţiile Convenţiei europene de extrãdare, deschisã spre semnare la Paris la 13 decembrie 1957, denumita în continuare convenţia, îndeosebi art. 3 şi 9 ale acesteia, considerind ca este oportun sa se completeze aceste articole în vederea intaririi protecţiei comunitãţii umane şi a persoanelor, au convenit dupã cum urmeazã:
Titlul I
ART. 1 Pentru aplicarea prevederilor art. 3 al convenţiei, nu vor fi considerate infracţiuni politice: a) crimele impotriva umanitãţii prevãzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptatã la 9 decembrie 1948 de Adunarea generalã a Naţiunilor Unite; b) infracţiunile prevãzute la art. 50 al Convenţiei de la Geneva din 1949 pentru îmbunãtãţirea soartei rãniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, la art. 51 al Convenţiei de la Geneva din 1949 pentru îmbunãtãţirea soartei rãniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate maritime, la art. 130 al Convenţiei de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de rãzboi şi la art. 147 al Convenţiei de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de rãzboi; c) orice violari analoage ale legilor rãzboiului, în vigoare la data intrãrii în vigoare a prezentului protocol şi a cutumelor rãzboiului existente în acel moment, care nu sînt deja prevãzute prin dispoziţiile sus-menţionate ale convenţiilor de la Geneva.
Titlul II
ART. 2 Articolul 9 al convenţiei se completeazã prin textul urmãtor, articolul 9 original al convenţiei alcatuind paragraful 1, iar dispoziţiile de mai jos, paragrafele 2, 3 şi 4: "2. Extrãdarea unei persoane care a format obiectul unei judecati definitive într-un stat terţ, parte contractantã la convenţie, pentru fapta sau faptele în vederea cãrora cererea este prezentatã, nu se va acorda: a) cînd menţionatã judecata a pronunţat achitarea sa; b) cînd pedeapsa privativã de libertate sau alta mãsura aplicatã: (i) a fost executatã integral; (ii) a format obiectul unei gratieri sau amnistii, purtind asupra totalitãţii sale sau asupra partii neexecutate; c) cînd judecãtorul a constatat vinovãţia autorului infracţiunii fãrã sa pronunţe vreo sancţiune. 3. Totuşi, în cazurile prevãzute la paragraful 2, extrãdarea va putea fi acordatã: a) dacã fapta care a dat loc judecaţii a fost comisã impotriva unei persoane, instituţii sau bun avînd caracter public în statul solicitant; b) dacã persoana care a format obiectul judecaţii avea ea însãşi un caracter public în statul solicitant; c) dacã fapta care a dat loc judecaţii a fost comisã în total sau în parte pe teritoriul statului solicitant sau într-un loc asimilat teritoriului sau. 4. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu impiedica aplicarea dispoziţiilor naţionale mai largi, cu privire la efectul non bis în idem legat de hotãrîrile judiciare pronunţate în strãinãtate."
Tilul III
ART. 3 1. Prezentul protocol este deschis semnãrii de cãtre statele membre ale Consiliului Europei, care au semnat convenţia. El va fi ratificat, acceptat sau aprobat. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se vor depune pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei. 2. Protocolul va intra în vigoare dupã 90 de zile de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. 3. El va intra în vigoare fata de oricare stat semnatar care îl va ratifica, accepta sau aproba ulterior, dupã 90 de zile de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare. 4. Nici un stat membru al Consiliului Europei nu va putea ratifica, accepta sau aproba prezentul protocol fãrã ca, totodatã sau anterior, sa fi ratificat convenţia. ART. 4 1. Oricare stat care a aderat la convenţie poate adera la prezentul protocol dupã intrarea în vigoare a acestuia. 2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va produce efect dupã 90 de zile de la data depunerii sale. ART. 5 1. Oricare stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cãrora li se aplica prevederile prezentului protocol. 2. Oricare stat poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sau oricind mai tirziu, sa extindã aplicarea prezentului protocol, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, oricãrui alt teritoriu desemnat în declaraţie şi ale carui relaţii internaţionale le asigura sau pentru care este abilitat sa stipuleze. 3. Orice declaraţie facuta în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasã, cît priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, în condiţiile prevãzute la art. 8 din prezentul protocol. ART. 6 1. Oricare stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca nu accepta unul sau altul dintre titlurile I sau II din prezentul protocol. 2. Oricare parte contractantã poate retrage o declaraţie formulatã de ea în temeiul paragrafului precedent, pe calea unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei şi care va produce efect de la data primirii sale. 3. Nici o rezerva nu este admisã fata de dispoziţiile prezentului protocol. ART. 7 Comitetul European pentru Problemele Penale al Consiliului Europei va urmãri executarea prezentului protocol şi va înlesni, pe cît este necesar, reglementarea amiabila a oricãrei dificultãţi generate de executarea protocolului. ART. 8 1. Oricare parte contractantã va putea, în ceea ce o priveşte, sa denunţe prezentul protocol, adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei. 2. Denunţarea va produce efect dupã 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general. 3. Denunţarea convenţiei atrage automat denunţarea prezentului protocol. ART. 9 Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale consiliului şi oricãrui stat care a aderat la convenţie: a) orice semnatura; b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice data de intrare în vigoare a prezentului protocol, potrivit art. 3; d) orice declaraţie primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi orice retragere a unei asemenea declaraţii; e) orice declaraţie formulatã în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 6; f) retragerea oricãrei declaraţii efectuate în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 6; g) orice notificare primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 8 şi data de la care denunţarea va produce efect. Drept pentru care, subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezentul protocol. Întocmit la Strasbourg la 15 octombrie 1975, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un exemplar care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificatã pentru conformitate de pe aceasta fiecãruia dintre statele semnatare şi aderente.
AL DOILEA PROTOCOL ADIŢIONAL la Convenţia europeanã de extrãdare*) (Strasbourg, 17 martie 1978)
-------------------- *) Traducere.
Statele membre al Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol, dornice sa înlesneascã aplicarea, în materie de infracţiuni fiscale, a Convenţiei europene de extrãdare, deschisã spre semnare la Paris la 13 decembrie 1957, denumita în continuare convenţie, considerind, de asemenea, ca este oportuna completarea convenţiei în anumite alte privinte, au convenit dupã cum urmeazã:
Titlul I
ART. 1 Paragraful 2 al art. 2 al convenţiei se completeazã prin urmãtoarea dispoziţie: "Aceasta facultate va fi deopotrivã aplicabilã unor fapte care nu sînt pasibile decît de o sancţiune de natura pecuniarã."
Titlul II
ART. 2 Articolul 5 al convenţiei se înlocuieşte prin urmãtoarele dispoziţii:
"Infracţiuni fiscale 1. În materie de taxe şi impozite, de vama şi de schimb valutar, extrãdarea va fi acordatã între pãrţile contractante, conform dispoziţiilor convenţiei, pentru fapte la care corespund, potrivit legii partii solicitate, infracţiuni de aceeaşi natura. 2. Extrãdarea nu va putea fi refuzatã pentru motivul ca legislaţia partii solicitate nu impune acelaşi tip de taxe sau impozite sau nu cuprinde acelaşi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, de vama şi de schimb valutar cu legislaţia partii solicitante."
Tilul III
ART. 3 Convenţia se completeazã cu urmãtoarele dispoziţii:
"Judecarea în lipsa 1. Cînd o parte contractantã cere unei alte pãrţi contractante extrãdarea unei persoane în vederea executãrii unei pedepse sau mãsuri de siguranta pronunţate printr-o hotãrîre data în lipsa impotriva sa, partea solicitatã poate refuza extrãdarea în acest scop, dacã, dupã pãrerea sa, procedura de judecata nu a satisfãcut minimul de drepturi de apãrare recunoscute oricãrei persoane invinuite de o infracţiune. Totuşi extrãdarea se va acorda, dacã partea solicitanta da asigurãri apreciate ca suficiente spre a garanta persoanei a carei extrãdare este cerutã dreptul la o noua procedura de judecata care sa-i salvgardeze drepturile de apãrare. Aceasta hotãrîre indreptateste partea solicitanta fie sa execute judecata în cauza, dacã cel condamnat nu se împotriveşte, fie sa urmãreascã pe extrãdat în caz contrar. 2. Cînd partea solicitatã comunica persoanei a carei extrãdare este cerutã hotãrîrea data în lipsa impotriva sa, partea solicitanta nu va considera aceasta comunicare ca o notificare atragind efecte fata de procedura penalã în acest stat."
Titlul IV
ART. 4 Convenţia se completeazã cu urmãtoarele dispoziţii:
"Amnistie Extrãdarea nu se admite pentru o infracţiune acoperitã de amnistie în statul solicitat, dacã acesta avea competenta sa urmãreascã aceasta infracţiune potrivit propriei sale legi penale."
Titlul V ART. 5 Paragraful 1 al articolului 12 al convenţiei este înlocuit prin urmãtoarele dispoziţii: "Cererea va fi formulatã în scris şi adresatã de Ministerul Justiţiei al partii solicitante Ministerului Justiţiei al partii solicitate; totuşi calea diplomaticã nu se exclude. O alta cale va putea fi convenitã prin înţelegere directa între doua sau mai multe pãrţi."
Titlul VI ART. 6 1. Prezentul protocol este deschis semnãrii de cãtre statele membre ale Consiliului Europei care au semnat convenţia. El va fi supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se vor depune pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei. 2. Protocolul va intra în vigoare dupã 90 de zile de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. 3. El va intra în vigoare, fata de oricare stat semnatar care îl va ratifica, accepta sau aproba ulterior, dupã 90 de zile de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare. 4. Un stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul protocol fãrã ca, totodatã sau anterior, sa fi ratificat convenţia. ART. 7 1. Oricare stat care a aderat la convenţie poate adera la prezentul protocol dupã intrarea în vigoare a acestuia. 2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va produce efect dupã 90 de zile de la data depunerii sale. ART. 8 1. Oricare stat poate, o data cu semnarea sau depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cãrora li se vor aplica prevederile prezentului protocol. 2. Oricare stat poate, o data cu depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sau oricind ulterior, sa extindã aplicarea prezentului protocol, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, oricãrui alt teritoriu desemnat în declaraţie şi cãruia îi asigura relaţiile internaţionale sau pentru care este abilitat sa stipuleze. 3. Orice declaraţie facuta în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efect dupã 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei. ART. 9 1. Rezervele formulate de un stat, privind o dispoziţie a convenţiei, se vor aplica, de asemenea, prezentului protocol, în afarã de cazul în care acest stat nu-şi exprima intenţia contrarã o data cu semnarea sau cu depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 2. Oricare stat poate, o data cu semnarea sau cu depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca îşi rezerva dreptul: a) de a nu accepta titlul I; b) de a nu accepta titlul II sau de a-l accepta numai cît priveşte unele infracţiuni sau categorii de infracţiuni vizate la art. 2; c) de a nu accepta titlul III sau de a nu accepta decît paragraful 1 al art. 3; d) de a nu accepta titlul IV; e) de a nu accepta titlul V. 3. Oricare parte contractantã, care a formulat o rezerva în temeiul paragrafului precedent, o poate retrage prin mijlocirea unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei şi care va produce efect de la data primirii sale. 4. O parte contractantã, care a aplicat prezentului protocol o rezerva formulatã cu privire la o dispoziţie a convenţiei sau care a formulat o rezerva cu privire la o dispoziţie a prezentului protocol, nu poate cere aplicarea acestei dispoziţii de cãtre o alta parte contractantã; ea poate totuşi, dacã rezerva este parţialã sau condiţionalã, sa ceara aplicarea acestei dispoziţii în mãsura în care a acceptat-o. 5. Nici o rezerva nu se admite la dispoziţiile prezentului protocol. ART. 10 Comitetul European pentru Problemele Penale al Consiliului Europei va urmãri executarea prezentului protocol şi va înlesni, pe cît este necesar, reglementarea amiabila a oricãrei dificultãţi generate de executarea prezentului protocol. ART. 11 1. Oricare parte contractantã va putea, în ceea ce o priveşte, sa denunţe prezentul protocol, adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei. 2. Denunţarea va produce efect dupã 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei. 3. Denunţarea convenţiei atrage automat denunţarea prezentului protocol. ART. 12 Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale consiliului şi oricãrui stat care a aderat la convenţie: a) orice semnare a prezentului protocol; b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice data de intrare în vigoare a prezentului protocol, potrivit art. 6 şi 7; d) orice declaraţie primitã în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 şi 3 ale art. 8; e) orice declaraţie primitã în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 9; f) orice rezerva formulatã în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 9; g) retragerea oricãrei rezerve efectuate în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 3 al art. 9; h) orice notificare primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 11 şi data de la care denunţarea va produce efect. Drept pentru care, subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezentul protocol. Întocmit la Strasbourg la 17 martie 1978, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificatã pentru conformitate de pe acesta fiecãruia dintre statele semnatare şi aderente.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
