Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 8 din 22 noiembrie 1972 privind dezvoltarea economico-sociala planificata a Romaniei
În temeiul art. 57 din Constituţia Republicii Socialiste România semnãm şi dispunem sã fie publicatã în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România <>Legea nr. 8 din 22 noiembrie 1972 cu privire la dezvoltarea economico-socialã, planificatã a României.
PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT, Nicolae Ceauşescu
Bucureşti, 25 Noiembrie 1972.
În Republica Socialistã România, Partidul Comunist Român - forţa politicã conducãtoare a societãţii - elaboreazã strategia dezvoltãrii economico-sociale a ţãrii, stabileşte pentru fiecare etapã obiectivele fundamentale ale întregii activitãţi, orienteazã şi organizeazã procesul de fãurire a societãţii socialiste multilateral dezvoltate şi de trecere treptatã la comunism. Cãlãuzit de concepţia materialismului dialectic şi istoric, ţinînd seama de legitãţile obiective ale dezvoltãrii sociale şi de condiţiile concrete ale ţãrii, Programul Partidului Comunist Român este expresia cea mai fidelã a intereselor clasei muncitoare, ţãrãnimii şi intelectualitãţii, ale tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, fãrã deosebire de naţionalitate, expresia intereselor naţiunii noastre socialiste. Rolul conducãtor al clasei muncitoare în guvernarea ţãrii dinamizeazã creaţia istoricã conştientã a claselor, determinã angajarea întregului popor la elaborarea şi înfãptuirea politicii partidului de transformare revoluţionarã a societãţii, la desfãşurarea cu succes a operei de construire a socialismului şi comunismului. Dezvoltarea economico-socialã a României se realizeazã pe baza planului naţional unic, fiind orientatã spre creşterea forţelor de producţie, continuarea neabãtutã a operei de industrializare, fãurirea unei agriculturi intensive, sporirea în ritm înalt a producţiei materiale - factor hotãrîtor al progresului general al ţãrii. Construirea unei economii avansate cere în mod imperios promovarea largã a cercetãrii ştiinţifice a învãţãmîntului şi culturii, creşterea susţinutã a productivitãţii muncii sociale şi a venitului naţional o politicã judicioasã de repartizare a acestuia pentru a se asigura crearea unei puternice baze tehnice materiale concomitent cu ridicarea nivelului de trai. Pe aceastã cale se înfãptuieşte îmbunãtãţirea sistematicã a condiţiilor de viaţã pentru întregul popor, realizarea unui înalt nivel de civilizaţie şi prosperitate a naţiunii - ţelul suprem şi constant al politicii Partidului Comunist Român. Perfecţionarea continuã a relaţiilor socialiste de producţie, a tuturor raporturilor dintre membrii societãţii, prevenirea şi soluţionarea contradicţiilor în dezvoltarea economico-socialã, ridicarea nivelului politico-ideologic al maselor, afirmarea personalitãţii umane, transpunerea în viaţã a principiilor dreptãţii şi echitãţii comuniste, transformarea conştiinţei oamenilor constituie preocupãri majore în înfãptuirea liniei politice generale de construire a societãţii socialiste multilateral dezvoltate. Edificarea noii orînduiri impune orientarea întregii dezvoltãri economico-sociale într-o direcţie unicã, pentru un scop unic, adîncirea permanentã a democraţiei socialiste, perfecţionarea formelor de organizare conducere socialã pe baza principiului centralismului democratic, lãrgirea cadrului instituţional care sã permitã participarea fiecãrui cetãţean la rezolvarea treburilor obşteşti, unirea întregului popor în jurul partidului şi al clasei muncitoare. Tendinţele şi cerinţele obiective ale dezvoltãrii economico-sociale, corelarea factorilor interni şi externi ai construcţiei socialiste, principiile de bazã ale conducerii planificate a societãţii impun întãrirea rolului statului în organizarea vieţii sociale şi administrarea avuţiei naţionale, perfecţionarea funcţiilor sale, lãrgirea controlului naţiunii asupra activitãţii tuturor organelor de stat. În procesul construcţiei economico-sociale sporeşte rolul statului în dirijarea conştientã a dezvoltãrii forţelor de producţie, repartizarea lor judicioasã pe teritoriu, folosirea corespunzãtoare a mijloacelor materiale şi umane - de care depinde în ultimã instanţã progresul rapid şi multilateral al ţãrii. În scopul îmbunãtãţirii în continuare a organizãrii conducerii dezvoltãrii economico-sociale planificate,
Marea Adunare Naţionalã a Republicii Socialiste România adoptã prezenta lege.
CAP. I Obiectivele fundamentale ale dezvoltãrii economico-sociale planificate
ART. 1 În Republica Socialistã România, dezvoltarea economico-socialã planificatã se bazeazã pe Programul Partidului Comunist Român, fundamentat pe previziunea ştiinţificã a progresului societãţii, în concordanţã cu cerinţele legitãţilor obiective ale dezvoltãrii istorice şi realitãţile economico-sociale ale fiecãrei etape. ART. 2 Dezvoltarea economico-socialã se realizeazã pe baza planului naţional unic care uneşte toate resursele umane şi materiale ale ţãrii pentru fãurirea societãţii socialiste multilateral dezvoltate şi crearea premiselor materiale ale trecerii treptate la comunism. ART. 3 Conducerea planificatã a dezvoltãrii economico-sociale constituie un atribut esenţial şi inalienabil al suveranitãţii şi independenţei naţionale. Planul naţional unic este indivizibil şi determinã obiectivele dezvoltãrii economico-sociale potrivit propriei voinţe a poporului român. ART. 4 Planul naţional unic asigurã coordonarea procesului reproducţiei socialiste lãrgite, dezvoltarea armonioasã a tuturor sectoarelor vieţii sociale, creşterea susţinutã a forţelor de producţie, întãrirea permanentã a proprietãţii socialiste şi perfecţionarea continuã a relaţiilor socialiste de producţie, folosirea unitarã a pîrghiilor economico-sociale în vederea ridicãrii eficienţei în toate sectoarele de activitate. Întreaga dezvoltare economico-socialã va fi orientatã cãtre creşterea permanentã a venitului naţional, sporirea bogãţiei naţionale şi ridicarea bunãstãrii. ART. 5 Planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã trebuie sã îmbine armonios interesele prezente cu interesele de perspectivã ale naţiunii socialiste, prin repartizarea optimã a venitului naţional pentru fondul de dezvoltare economico-socialã a ţãrii şi pentru fondul de consum, condiţie hotãrîtoare a sporirii potenţialului economic şi a prosperitãţii societãţii. Fondul naţional de dezvoltare economico-socialã, cuprinzînd cota repartizatã din venitul naţional pentru dezvoltare şi fondul de armonizare, se va constitui şi utiliza potrivit competenţelor stabilite prin lege, la nivelul unitãţilor administrativ teritoriale - comunã oraş, municipiu, judeţ - şi la nivel central. Fondul naţional de dezvoltare economico-socialã va fi destinat pentru: a) investiţii privind dezvoltarea, modernizarea şi reînoirea fondurilor fixe productive din industrie, agriculturã, construcţii, transporturi, alte ramuri ale producţiei materiale şi serviciilor, lãrgirea bazei materiale a cercetãrii ştiinţifice; b) asigurarea unitãţilor economice cu cantitãţile normate de materii prime, materiale şi alte mijloace circulante necesare desfãşurãrii activitãţii lor economice; c) constituirea de rezerve; d) investiţii privind lãrgirea bazei materiale a învãţãmîntului, culturii, ocrotirii sãnãtãţii şi altor activitãţi social-culturale social-culturale, precum şi pentru construcţia de locuinţe şi lucrãrii edilitar-gospodãreşti la oraşe şi sate. Fondul de consum cuprinde: a) mãrfurile şi serviciile destinate consumului corespunzãtor veniturilor bãneşti ale populaţiei; b) resursele alocate pentru buna desfãşurare a activitãţii de învãţãmînt, de ocrotire a sãnãtãţii şi asistenţã socialã, a instituţiilor de culturã, a staţiunilor de odihnã şi balneoclimaterice pentru întreţinerea fondului de locuinţe a reţelei de drumuri publice, precum şi pentru alte servicii prestate populaţiei gratuit sau cu plata redusã; c) resursele create prin activitatea economicã desfãşuratã în gospodãriile individuale şi consumate direct de populaţie. ART. 6 Dezvoltarea economico-socialã planificatã trebuie sã asigure prioritatea creşterii producţiei materiale - factor esenţial al progresului societãţii - pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. ART. 7 Dezvoltarea economico-socialã planificatã trebuie sã se întemeieze pe promovarea consecventã a industrializãrii socialiste, crearea unei structuri industriale de înaltã eficienţã economicã. Înfãptuirea procesului de industrializare se va realiza prin dezvoltarea cu precãdere a producţiei mijloacelor de producţie, prin lãrgirea bazei de materii prime, crearea de noi resurse de energie, dezvoltarea ramurilor prelucrãtoare, de tehnicitate şi eficienţã ridicatã, precum şi prin creşterea industriei bunurilor de consum în vederea satisfacerii nevoilor tot mai mari ale populaţiei. În toate ramurile industriei trebuie sã se realizeze concentrarea producţiei, adîncirea specializãrii şi organizarea raţionalã a cooperãrii între diferitele unitãţi, utilizarea intensivã a capacitãţilor de producţie, adaptarea operativã a fabricaţiei la cerinţele consumului intern şi ale pieţei internaţionale. În procesul de industrializare se va urmãri folosirea deplinã a potenţialului de creaţie tehnicã în vederea înnoirii şi modernizãrii gamei de bunuri, realizãrii de produse cu caracteristici tehnico-economice superioare, ridicãri permanente a calitãţii şi fiabilitãţii produselor, condiţie esenţialã a sporirii eficienţei muncii sociale. ART. 8 Dezvoltarea planificatã a agriculturii trebuie sã aducã la mai buna satisfacere a nevoilor de consum ale populaţiei, aprovizionarea în mãsurã tot mai largã cu materii prime a industriei prelucrãtoare şi crearea de disponibilitãţi pentru export, la sporirea contribuţiei aceste ramurii în creşterea producţiei materiale şi a venitului naţional. Accelerarea procesului de dezvoltare a agriculturii se va baza pe conservarea şi folosirea intensivã a fondului funciar, efectuarea de lucrãrii în vederea îmbunãtãţirii fertilitãţii pãmîntului, extinderea irigaţiilor şi chimizarea complexã, ridicarea gradului de mecanizarea lucrãrilor agricole, modernizarea şi utilizarea eficientã a bazei tehnico-materiale. Se vor asigura producerea şi introducerea de soiuri de seminţe, de înaltã productivitate necesare realizãrii de recolte mari şi stabile de cereale, plante tehnice şi legume; dezvoltarea pomiculturii şi viticulturii; zonarea raţionalã a culturilor; creşterea şeptelului, a bazei furajere, obţinerea de rase de animale cu randamente ridicate. Prin extinderea activitãţilor de prelucrare industrialã a materiilor prime agricole în unitãţile din agriculturã, vor trebui create condiţii tot mai bune pentru dezvoltarea satului românesc. ART. 9 Dezvoltarea planificatã a silviculturii trebuie sã asigure realizarea unui ciclu optim de creştere, exploatare şi valorificare a resurselor forestiere, promovarea culturilor intensive, a speciilor repede crescãtoare şi a celor de esenţe valoroase din punct de vedere economic, urmãrind satisfacerea nevoilor economiei naţionale şi întãrirea rolului pãdurilor în protejarea mediului înconjurãtor. ART. 10 Planificarea trebuie sã asigure utilizarea cu înaltã eficienţã a fondului de dezvoltare economico-socialã prin fundamentarea temeinicã a fiecãrui proiect de investiţie, orientarea investiţiilor în primul rînd spre utilarea tehnicã a producţiei; adoptarea de soluţii constructive moderne şi ieftine; gospodãrirea judicioasã a terenului, evitarea supradimensionãrilor, reducerea cheltuielilor de construcţii-montaj în volumul total al fiecãrei investiţii; industrializarea lucrãrilor de construcţii, reducerea duratelor de execuţie, de intrare în funcţiune a noilor obiective şi de atingere a parametrilor tehnico-economici proiectaţi. ART. 11 Dezvoltarea transporturilor şi telecomunicaţiilor trebuie sã asigure satisfacerea nevoilor producţiei materiale şi ale populaţiei, optimizarea sistemelor de transporturi în concordanţã cu cerinţele traficului de mãrfuri şi cãlãtori, intern şi internaţional. Prin introducerea pe scarã largã a mijloacelor şi tehnologiilor moderne se vor asigura promptitudinea, siguranţa şi ridicarea economicitãţii în transporturi şi telecomunicaţii. ART. 12 Dezvoltarea economico-socialã planificatã va asigura îmbunãtãţirea comerţului a aprovizionãrii şi servirii consumatorilor, lãrgirea gamei de servicii oferite populaţiei. ART. 13 Cercetarea ştiinţificã trebuie orientatã spre rezolvarea problemelor esenţiale - prezente şi de perspectivã - ale societãţii, transpunerea cît mai rapidã a rezultatelor cercetãrii în practicã, dezvoltarea şi folosirea deplinã a capacitãţii proprii de creaţie, sporirea contribuţiei ştiinţei la progresul multilateral al ţãrii. ART. 14 Planul naţional unic trebuie sã prevadã mãsurile economico-sociale necesare pentru a se asigura dinamismul demografic, creşterea continuã a populaţiei ţãrii - factor fundamental al potenţialului naţional. În vederea utilizãrii optime a resurselor de muncã ale ţãrii se vor asigura formarea şi repartizarea judicioasã a cadrelor, perfecţionarea permanentã a pregãtirii lor, dirijarea forţelor de muncã spre sectoarele şi domeniile de care depind mersul înainte al întregii vieţi economico-sociale, creşterea nivelului general de instruire şi educaţie, crearea premiselor pentru apropierea treptatã a muncii fizice de cea intelectualã. ART. 15 Creşterea rapidã a productivitãţii muncii - factor hotãrîtor al victoriei noii orînduiri şi al întregii dezvoltãri economico-sociale - se va realiza prin ridicarea calificãrii cadrelor, promovarea progresului tehnic, extinderea mecanizãrii şi automatizãrii, modernizarea şi perfecţionarea proceselor de producţie în toate ramurile, organizarea ştiinţificã a producţiei şi a muncii, raţionalizarea consumului de muncã în fiecare unitate şi la scara întregii societãţi. ART. 16 Reducerea cheltuielilor materiale în ansamblu producţiei sociale trebuie realizatã prin reproiectarea şi reînnoirea produselor, asimilarea de produse şi tehnologii de înaltã economicitate, diminuarea consumurilor specifice de materii prime combustibil şi energie electricã, valorificarea superioarã a tuturor resurselor materiale în fiecare unitate, înlãturarea pierderilor şi a risipei, instituirea unui sever regim de economii în toate sectoarele de activitate. ART. 17 Accelerarea rotaţiei fondurilor încredinţate unitãţilor socialiste trebuie sã stea în centrul activitãţii de conducere pe toate treptele organizatorice urmãrind: a) utilizarea intensivã a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, a tuturor capacitãţilor de producţie, astfel încît sã se asigure resursele necesare reînnoirii şi modernizãrii fondurilor fixe în termene cît mai scurte; b) reducerea duratei procesului de aprovizionare-fabricaţie-vînzare pentru a obţine o producţie cît mai mare cu acelaşi volum de mijloace circulante; c) gospodãrirea cu maximã eficienţã a tuturor fondurilor materiale şi bãneşti. ART. 18 Dezvoltarea planificatã trebuie sã urmãreascã repartizarea armonioasã a forţelor de producţie pe teritoriu, accentuarea rolului social al clasei muncitoare în toate judeţele ţãrii, realizarea unor condiţii tot mai bune de lucru şi de viaţã pentru oamenii muncii din toate zonele patriei. ART. 19 Sistematizarea localitãţilor şi a teritoriului va urmãri dezvoltarea economico-socialã planificatã a oraşelor şi comunelor în concordanţã cu progresul general al ţãrii, amplasarea construcţiilor noi în perimetrul construibil al oraşelor şi vetrei satelor, riguros delimitat, creşterea densitãţii construcţiilor şi a locuitorilor atît în localitãţile urbane, cît şi în cele rurale; transformarea unor localitãţi rurale, care au perspectivã de dezvoltare, în centre urbane, ridicarea întregii activitãţi economice, sociale şi culturale a comunelor şi satelor, apropierea treptatã a condiţiilor de viaţã din sate de cele din oraşe, cerinţã importantã a construirii orînduirii societãţii comuniste. ART. 20 În procesul dezvoltãrii economico-sociale planificate se vor lua mãsurile necesare pentru protejarea mediului înconjurãtor împotriva poluãrii şi degradãrii, pentru conservarea bogãţiilor naturii şi asigurarea cadrului prielnic de viaţã, muncã şi creaţie întregului popor constructor al socialismului şi comunismului. ART. 21 Scopul întregii politici de dezvoltare economico-socialã planificatã este creşterea sistematicã a nivelului de trai şi de civilizaţie pentru toţi cetãţenii ţãrii, aşezarea consecventã a raporturilor sociale pe principiile echitãţii socialiste, dezvoltarea multilateralã şi afirmarea deplinã a personalitãţii omului. În planul naţional unic se vor prevedea mãsurile necesare pentru creşterea veniturilor întregii populaţii în concordanţã cu dinamica venitului naţional şi cu principiul repartiţiei dupã muncã, sporirea consumului de bunuri şi servicii, dezvoltarea construcţiilor de locuinţe şi ridicarea gradului lor de confort, extinderea lucrãrilor edilitare şi de gospodãrie comunalã, îmbunãtãţirea condiţiilor de muncã şi de folosire a timpului liber, promovarea culturii, îmbunãtãţirea asigurãrilor sociale şi a ocrotirii sãnãtãţii. ART. 22 Dezvoltarea planificatã a economiei trebuie sã asigure participarea cît mai intensã a ţãrii la diviziunea internaţionalã socialistã şi mondialã a muncii, creşterea schimburilor economice externe, echilibrul balanţei de plãţi, extinderea cooperãrii industriale şi tehnico-ştiinţifice. Relaţiile economice externe ale Republicii Socialiste România se dezvoltã pe baza respectãrii principiilor fundamentale ale suveranitãţii şi independenţei naţionale, egalitãţii în drepturi, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc. Planul naţional unic prevede lãrgirea schimburilor comerciale şi în intensificarea cooperãrii economice şi tehnico-ştiinţifice cu statele membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, cu toate statele socialiste, în interesul dezvoltãri multilaterale a fiecãrei ţãri şi egalizãrii nivelurilor de dezvoltare a ţãrilor socialiste. Vor fi promovate schimburile comerciale şi cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã cu ţãrile în curs de dezvoltare în spiritul nãzuinţelor comune de accelerare a progresului economic şi social. Vor fi dezvoltate relaţiile comerciale şi de cooperare cu toate ţãrile lumii, fãrã deosebire de orînduire socialã. Promovarea unui larg schimb de valori materiale, tehnico-ştiinţifice şi culturale cu celelalte popoare constituie o coordonatã de bazã a întregii politici externe a Republicii Socialiste România, o contribuţie activã la cauza colaborãrii internaţionale, a pãcii şi progresului în lume.
CAP. II Principiile de bazã ale conducerii planificate a dezvoltãrii economico-sociale
ART. 23 Conducerea planificatã a dezvoltãrii economico-sociale se întemeiazã pe principiul centralismului democratic, care îmbinã în mod organic conducerea întregii activitãţi pe baza planului naţional unic cu autonomia funcţionalã a fiecãrei unitãţi. Elaborarea şi realizarea planului naţional unic se bazeazã pe participarea largã şi nemijlocitã a clasei muncitoare în alianţã cu ţãrãnimea, cu intelectualitatea, şi celelalte categorii de oameni ai muncii - în dubla lor calitate de producãtori ai valorilor materiale şi spirituale şi în acelaşi timp de proprietari ai mijloacelor de producţie, ai întregii avuţii naţionale. ART. 24 În întreaga activitate economico-socialã se va aplica consecvent principiul muncii şi conducerii colective, se vor asigura cadrul organizatoric instituţional, forme şi metode care sã permitã, la toate nivelurile de conducere, adoptarea deciziilor pe baza consultãrii oamenilor muncii. ART. 25 Conducerea planificatã trebuie sã se înfãptuiascã în concordanţã, cu cerinţele ştiinţei conducerii societãţii socialiste, sã asigure perfecţionarea organizãrii activitãţi în toate compartimentele vieţii societãţi, raţionalizarea treptelor ierarhice, simplificarea relaţiilor funcţionale şi eliminarea paralelismelor, apropierea conducerii de locul unde se îndeplineşte planul, precizarea clarã a îndatoririlor, drepturilor şi rãspunderilor, creşterea spiritului de iniţiativã în gospodãrirea eficientã a resurselor materiale, umane şi financiare ale naţiunii. ART. 26 Conducerea planificatã trebuie sã se bazeze pe un sistem informaţional economico-social, elaborat în mod ştiinţific, care sã permitã cunoaşterea obiectivã a realitãţilor a legitãţilor dezvoltãrii, a proceselor şi fenomenelor din societate, sã asigure folosirea metodelor moderne de analizã şi decizie pe toate treptele organizatorice. ART. 27 Activitatea de conducere planificatã trebuie sã se sprijine pe o strictã evidenţã economico-socialã şi un control riguros al naţiunii asupra modului în care unitãţile socialiste, toate colectivele de muncã îşi exercitã atribuţiile şi îşi îndeplinesc obligaţiile ce le revin în cadrul planurilor de dezvoltare economico-socialã a ţãrii. ART. 28 Planul naţional unic trebuie sã asigure creşterea în proporţii optime a tuturor ramurilor şi sectoarelor de activitate, corelarea organicã şi armonioasã a acestora; dimensionarea consumurilor materiale în raport cu resursele economiei; concordanţa dintre veniturile bãneşti şi cheltuielile pentru dezvoltarea economico-socialã; dintre încasãrile şi plãţile în valutã; o circulaţie monetarã corespunzãtoare activitãţii economice; echilibrul general al economiei naţionale. Înfãptuirea obiectivelor planificate se va sprijini pe folosirea coordonatã a sistemelor de cointeresare materialã, financiar şi de credit, de preţuri, pe dezvoltarea şi întãrirea relaţiilor contractuale, în vederea gospodãriri judicioase a resurselor, creşterii eficienţei producţiei materiale. ART. 29 Planificarea economico-socialã trebuie sã se organizeze şi sã se desfãşoare ca o activitate permanentã în toate întreprinderile, centralele, instituţiile social-culturale, ministerele şi celelalte organe centrale, în organizaţiile cooperatiste, precum şi în unitãţile administrativ-teritoriale, asigurîndu-se conlucrarea sistematicã între toţi factorii interesaţi pentru adoptarea soluţiilor optime în elaborarea şi realizarea planului în gestiunea patrimoniului naţional. ART. 30 Planificarea trebuie sã realizeze încadrarea activitãţii curente a tuturor unitãţilor socialiste în tendinţele de perspectivã ale dezvoltãrii economico-sociale, în efortul comun de înfãptuire a liniei politice generale a Partidului Comunist Român, prin îmbinarea organicã a prognozelor pe termen lung cu planurile cincinale şi anuale. ART. 31 Prognozele pe termen lung vor determina alternative pentru deciziile politice cu caracter strategic, ţinînd seama de mutaţiile ce se întrevãd în diviziunea internaţionalã a muncii şi în progresul ştiinţifico-tehnic pe plan mondial, evoluţia previzibilã a proceselor economico-sociale, modificãrile posibile şi necesare în dinamica şi structura diferitelor ramuri, sectoare şi domenii de activitate ale societãţii româneşti. ART. 32 Prognoza macroeconomicã, prin care se va prefigura într-o concepţie unitarã dezvoltarea economico-socialã a ţãrii pe termen lung, va cuprinde: a) dinamica previzibilã a fenomenelor demografice şi mãsurile de politicã demograficã necesare pentru creşterea continuã a populaţiei, realizarea unei structuri optime pe vîrste, sporirea şi utilizarea raţionalã a forţelor de muncã; b) creşterea productivitãţii sociale a muncii, principalele proporţii în formarea şi utilizarea venitului naţional; obiectivele şi cãile de sporire a eficienţei economice: c) dinamica producţiei materiale, în primul rînd industriale şi agricole; dezvoltarea bazei de materii prime şi a resurselor energetice şi direcţiile de valorificare superioarã a acestora; soluţiile de optimizare a profilului şi structurii economiei naţionale, a principalelor ei ramuri şi sectoare; concentrarea potenţialului tehnic şi uman spre produse cu caracteristici superioare, menţinute permanent la nivel mondial: d) obiectivele principale ale cercetãrii ştiinţifice naţionale şi ale cooperãrii tehnico-ştiinţifice cu alte state, etapele previzibile de introducere în producţie de noi materii prime, materiale, tehnologii şi produse; e) direcţiile principale privind pregãtirea cadrelor în concordanţã cu nevoile de lungã perspectivã ale societãţii, ridicarea gradului de educaţie şi culturã al populaţiei; f) evoluţia comerţului exterior, domeniile posibile şi necesare de cooperare economicã internaţionalã, principalele orientãri ale participãrii României la fluxul mondial de valori; g) direcţiile de sistematizare teritorialã a dezvoltãrii economico-sociale; h) principalele obiective privind satisfacerea tot mai deplinã a nevoilor materiale şi spirituale ale membrilor societãţii. ART. 33 Pentru evaluarea tendinţelor de duratã specifice diferitelor domenii de activitate se vor elabora studii economice, tehnice şi sociologice sintetizate în prognoze pe principalele produse, activitãţi, ramuri şi sectoare ale vieţii sociale; prognoze pe probleme cu caracter complex; prognoze ale dezvoltãrii economico-sociale în profil teritorial. ART. 34 Planurile cincinale de dezvoltare economico-socialã cuprind obiectivele fixate pentru etapa respectivã de Partidul Comunist Român, stabilesc cãile şi mijloacele necesare realizãrii acestor obiective. Planurile cincinale au caracter executoriu şi prevãd pentru întreaga perioadã de cinci ani şi pe fiecare an al perioadei: a) volumul fizic şi în expresie valoricã al producţiei din industrie, agriculturã, construcţii; volumul activitãţii din transporturi, telecomunicaţii, circulaţia mãrfurilor şi din celelalte ramuri producãtoare de bunuri sau servicii; b) principalele sarcini cu privire la folosirea intensivã a capacitãţilor de producţie, mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie, ridicarea calitãţii produselor, asimilarea de noi produse şi modernizarea celor existente, introducerea tehnologiilor moderne de fabricaţie, precum şi acţiunile privind introducerea în economie a tehnicii electronice de calcul; c) principalele teme de cercetare ştiintificã şi tehnologicã, precum şi sarcini cu privire la aplicarea în practicã a rezultatelor lor şi la efectele economice prevãzute; d) limita maximã a volumului de investiţii şi de construcţii-montaj; lista principalelor obiective cu precizarea capacitãţilor şi a termenelor de punere în funcţiune; volumul fondurilor fixe ce vor fi date în exploatare; e) sarcini privind repartizarea principalelor materii prime, materiale şi produse; norme şi normative de consum şi de stocuri; normative privind valorificarea materiilor prime; f) costurile de producţie, cheltuielile materiale, rentabilitatea în principalele ramuri şi sectoare, eficienţa utilizãrii fondurilor fixe şi a mijloacelor circulante; g) fondul de remunerare a muncii şi numãrul personalului; planificarea structurii personalului pe principalele categorii - personal de producţie (muncitori, ingineri, maiştri şi tehnicieni), personal de cercetare şi proiectare, personal de administraţie şi personal de întreţinere şi pazã - se va face de cãtre toate unitãţile socialiste pe baza normelor de personal stabilite pe ramuri şi sectoare de activitate; h) nivelul şi dinamica productivitãţii muncii în principalele ramuri şi activitãţi, precum şi sarcini privind utilizarea judicioasã a forţei de muncã; i) principalele sarcini cu privire la dezvoltarea învãţãmîntului, în strînsã legãturã cu nevoile practice ale societãţi, pregãtirea şi perfecţionarea cadrelor; j) volumul de export şi limitele maxime ale importului, cu specificarea principalelor produse care fac obiectul comerţului exterior; acţiunile de cooperare; încasãrile şi plãţile din schimburile comerciale, din prestãri de servicii şi alte operaţiuni valutare necomerciale; k) obiectivele principale de ridicare a nivelului de trai material şi cultural al poporului; creşterea veniturilor, volumul vînzãrilor de mãrfuri cu amãnuntul şi al prestaţiilor de servicii cãtre populaţie; principalele investiţii şi acţiuni social-culturale privind învãţãmîntul, cultura, ocrotirea sãnãtãţii, asistenţa şi asigurãrile sociale; construcţia de locuinţe, lucrãrile de gospodãrie comunalã şi de sistematizare a localitãţilor şi teritoriului. ART. 35 Planurile cincinale se vor întemeia pe analiza mai multor variante care sã ofere organelor ce urmeazã sã ia hotãrîri asupra planurilor elementele necesare de fundamentare temeinicã a opţiunii lor. ART. 36 Planurile cincinale se adoptã cu 1-2 ani înainte de începerea executãrii şi vor cuprinde totodatã principalele obiective ale perioadei urmãtoare de cinci ani, urmãrindu-se pregãtirea condiţiilor materiale şi organizatorice necesare pentru continuitatea dezvoltãrii economico-sociale planificate. În vederea atingerii obiectivelor prevãzute în planurile cincinale, se vor elabora programe cuprinzînd cãile şi mãsurile concrete prin care se va acţiona pentru lãrgirea bazei de materii prime şi valorificarea superioarã a acestora, utilizarea cu eficienţã maximã a capacitãţilor de producţie, introducerea progresului tehnic şi dezvoltarea cercetãrii ştiinţifice, asimilarea de produse noi şi ridicarea calitãţii producţiei, formarea şi perfecţionarea pregãtirii cadrelor, creşterea productivitãţii muncii, reducerea cheltuielilor materiale, precum şi pentru alte laturi calitative ale dezvoltãrii economico-sociale. Sarcinile cuprinse în aceste programe vor fi desfãşurate pe ani. ART. 37 Prevederile anuale din planul cincinal se actualizeazã şi se îmbunãtãţesc ţinînd seama de resursele noi apãrute, de posibilitãţile de utilizare mai bunã a fondurilor de producţie şi a forţei de muncã, în stadiul realizãrii programului de investiţii, de previziunile în legãturã cu evoluţia cererilor pe piaţa internã şi externã, de contractele economice, precum şi de alte elemente care cer adaptarea prevederilor iniţiale de plan pentru menţinerea dinamismului şi echilibrului în economie şi depãşirea prevederilor planului cincinal. Planul anual se va actualiza cu un semestru înainte de începerea executãrii. În planul anual se vor stabili şi mãsurile pentru pregãtirea condiţiilor materiale, organizatorice şi tehnice necesare realizãrii sarcinilor pe anul urmãtor. Anual, se vor actualiza, de asemenea, programele elaborate potrivit articolului precedent. ART. 38 Planurile cincinale şi anuale se vor elabora în profil departamental, de ramurã şi teritorial: a) în profil departamental se stabilesc sarcinile şi mijloacele de realizare pe unitãţi socialiste în conformitate cu structura organizatoricã existentã; b) în profil de ramurã se stabilesc sarcinile, mijloacele de realizare pe ramuri, subramuri şi activitãţi, în conformitate cu clasificarea unitarã pe economia naţionalã; e) în profil teritorial se prevãd principalii indicatori ai dezvoltãrii economico-sociale pe comune, oraşe şi judeţe. Planurile pe întreprinderi, centrale, organizaţii cooperatiste, ministere şi celelalte organe centrale, ca şi planurile pe ramuri ce coordoneazã şi armonizeazã cu planurile în profil teritorial, ale comunelor, oraşelor, judeţelor şi municipiului Bucureşti, asigurîndu-se sistematizarea dezvoltãrii economico-sociale a întregii ţãri. ART. 39 Obiectivele şi sarcinile concrete, cantitative şi calitative, cuprinse în planurile cincinale şi anuale, precum şi mijloacele ce se prevãd a fi alocate în acest scop se exprimã printr-un sistem de indicatori, norme şi normative, stabilit într-o concepţie unitarã şi supus unei activitãţi permanente de raţionalizare şi perfecţionare potrivit necesitãţilor conducerii ştiinţifice a activitãţii economico-sociale. Sistemul de indicatori, norme şi normative trebuie sã asigure mãsurarea exactã a volumului de activitate, a mijloacelor alocate şi a rezultatelor economice ce urmeazã a fi obţinute în raport cu fondurile puse la dispoziţie, sã stabileascã fizic cantitãţile de materii prime, materiale, bunuri de consum, maşini-unelte, utilaje, instalaţii, piese de schimb şi alte produse sau servicii necesare economiei şi care trebuie realizate prin încãrcarea optimã a capacitãţilor existente; sã elimine circulaţia nejustificatã economic a produselor, semifabricatelor, subansamblelor care încarcã cheltuielile de producţie şi denatureazã rezultatele activitãţii economice; sã exprime precis aportul fiecãrei unitãţi socialiste la crearea venitului naţional, la dezvoltarea economico-socialã a ţãrii. Sistemul de indicatori, norme şi normative cuprinse în legile de aprobare a planurilor va fi detaliat şi completat cu indicatorii adaptaţi specificului fiecãrei trepte organizatorice pentru ca la nivelul unitãţilor de bazã sã permitã conducerea concretã, operativã şi eficientã, sã cuprindã şi sã caracterizeze deplin întreaga lor activitate. ART. 40 În elaborarea planurilor cincinale şi anuale se utilizeazã balanţe materiale, valorice şi de forţã de muncã prin care se determinã şi se verificã echilibrul între resursele economiei naţionale şi utilizarea acestora. În activitatea de echilibrare a balanţelor materiale se va urmãri dimensionarea resurselor pe baza încãrcãrii optime a capacitãţilor de producţie, extinderii folosirii materiilor prime şi materialelor din ţarã, a înlocuitorilor, resurselor secundare şi deşeurilor; dimensionarea şi acoperirea necesarului pe bazã de norme şi normative de consuma, cu fundamentare tehnico-economicã; dimensionarea raţionalã a stocurilor. Balanţa forţei de muncã va determina resursele de muncã, posibilitãţile de cuprindere în activitatea economicã şi social-culturalã a tineretului şi femeilor; va stabili repartizarea forţei de muncã pe ramuri în raport cu dezvoltarea acestora şi creşterea productivitãţii muncii; va asigura echilibrul între resurse şi necesitãţi pe categorii profesionale şi în profil teritorial. La întocmirea balanţelor valorice trebuie sã se urmãreascã sporirea sistematicã a produsului social şi a venitului naţional, utilizarea resurselor cu un înalt spirit gospodãresc, creşterea vitezei de circulaţie a fondurilor materiale şi bãneşti corespunzãtor dezvoltãrii activitãţilor economico-sociale, echilibrarea balanţei de plãţi externe, consolidarea continuã a monedei naţionale şi a puterii ei de cumpãrare. ART. 41 În planurile cincinale şi anuale se vor cuprinde: a) rezerve de plan - pentru satisfacerea unor nevoi neprevãzute care apar în cursul executãrii planului - sub formã de materii prime, materiale, combustibili, piese de schimb şi produse finite, fonduri bãneşti pentru investiţii şi pentru remunerarea muncii, fonduri valutare; b) rezerve de stat pentru satisfacerea unor situaţii excepţionale. ART. 42 Prevederile planurilor cincinale şi anuale constituie sarcini obligatorii. Sarcinile de plan nu se pot modifica decît de organele care le-au aprobat, numai în cazuri bine justificate şi cu obligaţia de a respecta sarcinile ce le revin din planul naţional unic şi de a stabili mãsurile necesare pentru menţinerea proporţiilor, ritmurilor şi echilibrului în economie, atît în anul de plan respectiv, cît şi pe cincinal. Modificãrile de plan se efectueazã dupã dezbaterea acestora cu organele de conducere colectivã ale unitãţilor respective. Modificãrile de plan pentru perioade expirate sînt interzise. Unitãţile socialiste sînt obligate sã acţioneze cu fermitate pentru introducerea unui spirit de înaltã exigenţã în activitatea de elaborare şi îndeplinire a planului, pentru respectarea riguroasã a sarcinilor planificate, întãrirea continuã a disciplinei de plan. ART. 43 Sarcinile asumate de unitãţile socialiste peste prevederile planurilor anuale şi cincinale se vor corela pe trepte organizatorice şi la nivelul economiei naţionale, în cadrul unui plan suplimentar care sã concretizeze cantitãţile de materii prime, materiale, combustibili, produse finite şi servicii necesare economiei, sã asigure baza tehnico-materialã, forţa de muncã şi desfacerea producţiei, creşterea productivitãţii muncii, reducerea preţului de cost şi eficienţa corespunzãtoare acestor sarcini. ART. 44 Depãşirea planului de producţie de cãtre unitãţile socialiste trebuie sã fie orientatã spre produsele cu desfacere asiguratã pentru export, pentru accelerarea punerii în funcţiune a obiectivelor de investiţii şi pentru fondul pieţei, sã contribuie la creşterea eficienţei economice.
CAP. III Organizarea activitãţii de planificare. Atribuţiile şi rãspunderile întreprinderilor, centralelor, ministerelor şi comitetelor executive ale consiliilor populare în elaborarea şi executarea planurilor
ART. 45 Organele de conducere colectivã asigurã elaborarea proiectelor planurilor cincinale şi anuale ale unitãţilor respective, potrivit obiectivelor generale ale dezvoltãrii economico-sociale a ţãrii; planurile unitãţilor socialiste se aprobã de organele lor de conducere colectivã, cu respectarea sarcinilor ce decurg din planul naţional unic. ART. 46 Comitetele şi consiliile oamenilor muncii, consiliile ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare rãspund de elaborarea şi fundamentarea planurilor unitãţilor socialiste şi sînt obligate sã elaboreze mãsurile necesare pentru îndeplinirea lor ritmicã şi integralã, sã analizeze periodic, pe bazã de bilanţ, mersul activitãţii economico-sociale, sã exercite un control exigent asupra îndeplinirii sarcinilor stabilite, sã adopte mãsurile pentru rezolvarea operativã a problemelor ce se ridicã în executarea planului, sã acţioneze cu fermitate pentru întãrirea disciplinei de plan, a disciplinei economice. ART. 47 Directorul întreprinderii şi directorul general al centralei exercitã conducerea curentã şi rãspunde de îndeplinirea hotãrîrilor organelor de conducere colectivã privind elaborarea şi executarea planului, organizarea în condiţii optime a producţiei şi a muncii, aprovizionarea ritmicã cu materii prime şi materiale, vînzarea produselor, valorificarea intensivã a întregului potenţial productiv şi administrarea cu eficienţã maximã a patrimoniului unitãţilor pe care le conduc. ART. 48 Ministrul asigurã aducerea la îndeplinire a hotãrîrilor consiliului cu privire la elaborarea şi realizarea planului, rãspunde de îndrumarea curentã a unitãţilor subordonate, de organizarea colaborãrii între acestea pentru valorificarea integralã prin plan a resurselor de care dispun şi de realizarea ritmicã, în condiţii de înaltã eficienţã, a obiectivelor şi sarcinilor planificate. ART. 49 Atribuţiile şi rãspunderile conducãtorilor compartimentelor care participã la elaborarea şi realizarea planurilor se stabilesc de organele de conducere colectivã din întreprinderi, centrale, ministere şi alte unitãţi socialiste. ART. 50 În toate unitãţile socialiste oamenii muncii participã nemijlocit la elaborarea şi înfãptuirea planului, la dezbaterea şi soluţionarea problemelor cu privire la dezvoltarea activitãţii economico-sociale. Adunarea generalã a oamenilor muncii - forul prin care clasa muncitoare, masele de oameni ai muncii participã direct la conducerea unitãţii în care lucreazã - dezbate planurile cincinale şi anuale, precum şi mãsurile ce se impun în vederea îndeplinirii şi depãşirii planului, mobilizãrii rezervelor interne de creştere a eficienţei activitãţii economice şi îmbunãtãţirii condiţiilor de muncã şi social-culturale ale oamenilor muncii. ART. 51 Activitatea de elaborare şi fundamentare a planurilor cincinale şi anuale în toate întreprinderile, centrale, unitãţile economice şi social-culturale asimilate acestora, precum şi în unitãţile teritorial-administrative - comune, oraşe, municipii, judeţe - se desfãşoarã sub îndrumarea şi controlul organelor şi organizaţiilor de partid care urmãresc cuprinderea în plan a tuturor rezervelor existente, valorificarea superioarã a potenţialului tehnic şi uman, orienteazã desfãşurarea lucrãrilor de planificare în concordanţã cu directivele partidului cu privire la dezvoltarea economico-socialã a ţãrii, mobilizeazã toţi oamenii muncii pentru îndeplinirea şi depãşirea sarcinilor planificate.
Etapele şi modul de elaborare a planurilor
ART. 52 Activitatea de planificare porneşte de la unitãţile de bazã economice, social-culturale şi teritorial-administrative, astfel: a) Întreprinderile, organizaţiile cooperatiste şi unitãţile social-culturale vor elabora proiectele de planuri cincinale şi anuale corespunzãtor potenţialului şi profilului lor de activitate, conlucrînd cu centralele din care fac parte, respectiv cu unitãţile cooperatiste, precum şi cu comitetele executive ale consiliilor populare, pentru încadrarea planurilor lor în orientãrile generale privind dezvoltarea economico-socialã a ţãrii. b) La centralele industriale şi unitãţile asimilate lor se concentreazã analiza, fundamentarea şi elaborarea proiectelor planurilor cincinale şi anuale. În cadrul activitãţii coordonate şi simultane de întocmire a planului naţional unic, centralele şi unitãţile asimilate, ca titulari de plan, vor conlucra strîns cu ministerele, alte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare şi Comitetul de Stat al Planificãrii pentru valorificarea optimã, în proiectele lor de planuri, a tuturor resurselor de care dispun, în concordanţã cu nevoile, şi posibilitãţile economiei naţionale. Centralele vor asigura participarea largã a specialiştilor din producţie, din institute de cercetare, proiectare şi din învãţãmînt la elaborarea şi fundamentarea proiectelor lor de planuri cincinale şi anuale. Centralele şi unitãţile asimilate trebuie sã acorde asistenţã tehnicã şi economicã unitãţilor subordonate în elaborarea proiectelor lor de planuri, sã asigure specializarea acestora şi cooperarea judicioasã între ele, integrarea propunerilor primite de la întreprinderile componente în proiectul de plan al centralei în condiţiile folosirii intensive a întregului potenţial de producţie. Centrala industrialã transmite proiectul sãu de plan ministerului tutelar, precum şi la Comitetul de Stat al Planificãrii. c) Proiectele planurilor cincinale şi anuale, elaborate de cooperative şi uniunile judeţene de cooperative meşteşugãreşti şi de consum, se înainteazã la uniunile cooperatiste centrale, care conlucreazã cu Comitetul de Stat al Planificãrii şi alte organe centrale la încadrarea proiectelor lor de planuri în planul naţional unic. Cooperativele şi uniunile de cooperative conlucreazã pe plan local cu comitetele executive ale consiliilor populare pentru încadrarea planurilor lor în orientãrile generale privind dezvoltarea economico-socialã a unitãţii teritorial-administrative în care îşi desfãşoarã activitatea. d) Ministerele şi celelalte organe centrale titulare de plan elaboreazã, într-o concepţie unitarã şi de perspectivã, în strînsã colaborare cu Comitetul de Stat al Planificãrii, proiectul de plan pentru întreaga ramurã sau activitate de care rãspund, urmãrind profilarea eficientã a subramurilor pe care le coordoneazã; participã nemijlocit la elaborarea proiectelor de planuri în centrale şi alte unitãţi subordonate, analizeazã, sintetizeazã şi coreleazã propunerile acestora, asigurînd integrarea lor organicã în planul naţional unic. Ministerele şi celelalte organe centrale vor transmite la Comitetul de Stat al Planificãrii proiectele lor de planuri, în care vor cuprinde obiectivele şi mijloacele de realizare a acestora atît pe ansamblu cît şi pe centrale. ART. 53 Unitãţile economice şi social-culturale de interes republican au obligaţia sã transmitã propunerile lor de plan atît organelor ierarhic superioare, cît şi comitetelor executive ale consiliilor populare, orãşeneşti, municipale şi judeţene pe teritoriul cãrora îşi desfãşoarã activitatea. Întreprinderile, centralele şi ministerele vor colabora cu comitetele executive ale consiliilor populare orãşeneşti, municipale şi judeţene în procesul de elaborare, fundamentare şi definitivare a proiectelor planurilor cincinale şi anuale, pentru coordonarea proiectelor planurilor în profil departamental cu proiectele planurilor în profil teritorial. ART. 54 Comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orãşeneşti şi municipale elaboreazã proiectele de planuri pe baza propunerilor unitãţilor economice şi social-culturale, urmãrind încadrarea optimã a acestora în dezvoltarea economico-socialã a comunei, oraşului sau municipiului respectiv. Proiectele de planuri elaborate de comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orãşeneşti şi municipale se transmit comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene, care elaboreazã, în conlucrare cu unitãţile teritorial-administrative subordonate, cu centralele, uniunile de cooperative, ministerele şi alte organe centrale, proiectul planului de dezvoltare economico-socialã a judeţului. ART. 55 Comitetul de Stat al Planificãrii, în colaborare cu ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, asigurã corelarea propunerilor de plan şi, corespunzãtor posibilitãţilor şi necesitãţilor economiei naţionale, elaboreazã proiectele planurilor cincinale şi anuale pe care le prezintã Consiliului de Miniştri. ART. 56 Proiectul planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã elaborat de Consiliul de Miniştri, dupã examinarea lui de cãtre Consiliul Suprem al Dezvoltãrii Economico-Sociale, se prezintã spre dezbatere şi adoptare Marii Adunãri Naţionale. ART. 57 Sarcinile planurilor cincinale şi anuale aprobate au caracter obligatoriu şi se desfãşoarã pe trepte organizatorice, astfel: a) Consiliul de Miniştri desfãşoarã sarcinile ce revin din planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã a ţãrii pe titulari de plan: ministere, alte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene. Principalele sarcini cuprinse în planul anual, adoptat prin lege, se repartizeazã de cãtre Consiliul de Miniştri pe trimestre şi pe luni, asigurînd desfãşurarea ritmicã şi echilibratã a activitãţii în cursul anului. b) Ministerele şi celelalte organe centrale desfãşoarã pe centrale şi unitãţi direct subordonate sarcinile şi mijloacele materiale şi financiare ce le revin din planul naţional unic, în calitate de titulari de plan, detaliate cu obiective specifice şi stabilesc mãsuri cu privire la realizarea acestora. Sarcinile şi mijloacele materiale şi financiare, repartizate pe centrale de cãtre ministere se examineazã împreunã cu Comitetul de Stat al Planificãrii şi se supun aprobãrii Consiliului de Miniştri. c) Centralele şi unitãţile asimilate lor desfãşoarã sarcinile, precum şi mijloacele materiale şi financiare stabilite de ministere şi alte organe centrale pe întreprinderi şi unitãţi direct subordonate, detaliate cu obiective specifice şi stabilesc mãsuri pentru îndeplinirea acestora. d) Întreprinderile şi unitãţile asimilate lor, în calitate de titulari de plan, stabilesc pe subunitãţi, secţii şi ateliere sarcinile ce le revin acestora şi definitiveazã mãsurile necesare pentru înfãptuirea lor. e) Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene stabilesc - pe baza sarcinilor ce decurg din planul naţional unic - planul de dezvoltare economico-socialã a judeţului, cuprinzînd activitatea unitãţilor de subordonare localã, activitatea organizaţiilor cooperatiste şi activitatea unitãţilor de interes republican, pe care îl supun spre dezbatere şi adoptare consiliilor populare judeţene; dupã adoptarea planului comitetele executive repartizeazã sarcinile pe unitãţile direct subordonate. Pe baza sarcinilor repartizate de cãtre consiliile populare judeţene, comitetele executive ale consiliilor populare orãşeneşti şi comunale întocmesc planurile de dezvoltare economico-socialã a oraşelor şi comunelor, le prezintã spre adoptare consiliilor populare respective şi repartizeazã sarcinile pe unitãţile direct subordonate. f) La organizaţiile cooperatiste, sarcinile de plan cincinale şi anuale se aprobã potrivit statutelor lor de organizare; organizaţiile cooperatiste vor asigura înfãptuirea, în sectorul cooperatist, a obiectivelor care decurg pentru acest sector din planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã a ţãrii.
Planificarea în industrie
ART. 58 La elaborarea planurilor cincinale şi anuale precum şi în cursul executãrii acestora, unitãţile socialiste cu activitate industrialã au obligaţia sã asigure: a) dimensionarea volumului de producţie fundamentat pe evidenţa riguroasã a capacitãţilor de producţie şi folosirea lor intensivã, prin încãrcarea maximã şi utilizarea completã a timpului disponibil al maşinilor şi instalaţiilor, generalizarea schimbului 2 şi extinderea lucrului în schimbul 3; b) planificarea producţiei fizice, a produselor şi sortimentelor, a pieselor de schimb, ce urmeazã a fi introduse în fabricaţie în concordanţã cu cerinţele pieţei interne şi externe, determinate prin contracte economice, comenzi ferme sau studii speciale de conjuncturã; c) planificarea - în corelaţie cu volumul producţiei - a necesarului de materii prime, materiale, combustibil şi energie electricã, determinat pe bazã de norme de consum şi norme de stocuri, fundamentate tehnic, stabilind mãsurile necesare pentru reducerea sistematicã a consumurilor specifice şi valorificarea superioarã a resurselor materiale; d) planificarea numãrului şi structurii personalului pe principalele categorii: personal de producţie (muncitori, ingineri, maiştri, tehnicieni), personal de cercetare şi proiectare, personal de administraţie, personal de întreţinere şi pazã, în strînsã concordanţã cu producţia planificatã, cu normele de muncã şi normativele de personal aprobate; determinarea mãsurilor privind recrutarea, pregãtirea şi ridicarea calificãrii profesionale a întregului personal, creşterea productivitãţii muncii şi raţionalizarea consumului de muncã; e) organizarea ştiintificã a producţiei şi a muncii; introducerea metodelor moderne de programare şi urmãrire a producţiei; f) planificarea şi executarea în termene scurte şi de bunã calitate a lucrãrilor de întreţinere şi reparaţii ale maşinilor, instalaţiilor, asigurînd funcţionarea acestora în condiţii de siguranţã şi cu randamente maxime; g) planificarea investiţiilor necesare dezvoltãrii şi modernizãrii producţiei determinate pe bazã de studii tehnico-economice; stabilirea surselor de finanţare; a duratelor de execuţie şi a rezultatelor maxime ce pot fi obţinute; asigurarea condiţiilor de realizare a lucrãrilor prevãzute. Este interzisã angajarea fondurilor materiale şi bãneşti pentru investiţii în toate cazurile în care capacitãţi similare existente sînt incomplet folosite; h) planificarea cercetãrilor ştiinţifice şi a mãsurilor necesare pentru perfecţionarea tehnologiilor, înnoirea producţiei, ridicarea parametrilor tehnico-economici şi a calitãţii produselor, mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie, în colaborare cu unitãţile de cercetare ştiinţificã; i) determinarea costurilor de producţie, a cãilor da reducere a cheltuielilor materiale şi a celorlalte cheltuieli; stabilirea mãsurilor pentru gospodãrirea cu eficienţã maximã şi accelerarea vitezei de recuperare şi modernizare a fondurilor fixe şi a rotaţiei mijloacelor circulante, pentru creşterea rentabilitãţii şi a beneficiilor. ART. 59 Centrala industrialã, ca mare organizaţie economicã complexã, reprezintã unitatea de bazã în activitatea de planificare economico-socialã; centrala poartã întreaga rãspundere pentru elaborarea planurilor în domeniul sãu de activitate şi pentru îndeplinirea sarcinilor de plan pe ansamblul centralei şi de cãtre fiecare unitate subordonatã. Centrala industrialã trebuie sã exercite un control sistematic asupra executãrii planului, sã acţioneze cu hotãrîre pentru gospodãrirea cu maximum de eficienţã a fondurilor materiale şi bãneşti, asigurarea unui regim strict de economii şi întãrirea disciplinei de plan în toate unitãţile subordonate. ART. 60 La elaborarea planurilor anuale şi cincinale, centrala industrialã are obligaţia sã dimensioneze şi sã coreleze indicatorii de plan, sã adopte mãsuri pentru realizarea acestora, astfel încît sã se asigure creşterea gradului de utilizare a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi suprafeţelor de producţie, folosirea intensivã a întregului potenţial productiv. Centrala industrialã stabileşte pe unitãţi subordonate şi pe ansamblul centralei volumul producţiei concretizat pe produse finite, semifabricate, subansamble, piese de schimb, asigurînd extinderea cooperãrii, specializãrii, tipizãrii pieselor, reperelor, prefabricatelor, folosirea optimã a capacitãţilor de producţie din unitãţile componente; sarcinile de investiţii, de livrãri la fondul pieţei şi de export de asimilare de produse şi tehnologii noi, nivelul cheltuielilor de producţie; centrala stabileşte obiectivele cercetãrilor ştiinţifice privind modernizarea produselor, introducerea în fabricaţie a unor materiale noi şi înlocuirea de materiale deficitare, reducerea consumurilor specifice, modernizarea utilajelor, perfecţionarea proceselor de fabricaţie şi alte sarcini specifice care sã asigure îndeplinirea şi depãşirea obligaţiilor ce revin centralei în cadrul planului ministerului. ART. 61 Centrala industrialã trebuie sã îndrume în mod unitar, sã controleze şi sã acorde sprijin tehnic şi economic întreprinderilor subordonate, sã organizeze aprovizionarea cu materii prime, materiale şi combustibili, desfacerea produselor, realizarea programului de investiţii şi de pregãtire a cadrelor în concordanţã cu dezvoltarea activitãţii sale economice. Centrala are sarcina de a studia tendinţele dezvoltãrii economice şi tehnico-ştiinţifice pe plan internaţional, de a dezvolta activitatea proprie de cercetare şi de proiectare, de a asigura difuzarea şi aplicarea operativã a experienţei acumulate în perfecţionare produselor şi tehnologiilor, de a moderniza procesele de producţie şi a introduce progresul tehnic în toate unitãţile sale, adaptînd permanent producţia la cerinţele pieţei interne şi externe. ART. 62 Planul întreprinderii se elaboreazã şi se realizeazã în cadrul planului centralei din care face parte. Întreprinderea industrialã rãspunde de cuprinderea în plan şi folosirea intensivã a întregului potenţial de care dispune. Întreprinderea are obligaţia sã concretizeze pe produse, semifabricate, subansamble, piese de schimb întregul volum de producţie, precum şi livrãrile pentru consumul productiv, investiţii, fondul pieţei şi export, sã organizeze, pe baze ştiinţifice, desfãşurarea ritmicã a producţiei şi livrãrilor, sã foloseascã raţional forţa de muncã, sã ia mãsuri pentru reducerea consumurilor specifice de materii prime şi materiale, a costurilor de producţie, ridicarea parametrilor tehnici şi economici şi a calitãţii produselor, creşterea rentabilitãţii producţiei. Întreprinderea rãspunde de buna gestionare a fondurilor încredinţate, de întreţinerea, repararea şi funcţionarea în condiţii de siguranţã a maşinilor şi instalaţiilor, de îmbunãtãţirea permanentã a tehnologiilor. ART. 63 Ministerul asigurã înfãptuirea politicii partidului şi statului în ramura pe care o coordoneazã, rãspunde de elaborarea şi fundamentarea planurilor cincinale şi anuale ale tuturor centralelor şi întreprinderilor direct subordonate, de încadrarea acestora în prevederile planului naţional unic, precum şi de îndeplinirea integralã a sarcinilor ce-i revin din planurile cincinale şi anuale de dezvoltare economico-socialã a ţãrii. ART. 64 Ministerele organizeazã îndeplinirea planului de cãtre unitãţile subordonate, controleazã întreaga activitate a centralelor şi întreprinderilor direct subordonate, le acordã sprijin operativ pentru realizarea în condiţii de eficienţã economicã maximã a obiectivelor prevãzute în plan, studiazã tendinţele dezvoltãrii în perspectivã a ramurii respective pe plan mondial; adoptã mãsuri de adîncire a cooperãrii între unitãţile subordonate şi organizeazã activitatea de cooperare cu celelalte ministere, organe centrale şi organele locale ale administraţiei de stat; coordoneazã activitatea de colaborare şi cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã externã din sfera lor de activitate.
Planificarea în agriculturã
ART. 65 La elaborarea planurilor cincinale şi anuale şi în cursul înfãptuirii acestora, unitãţile socialiste din agriculturã trebuie sã asigure: a) creşterea continuã a producţiei de cereale, plante tehnice, legume, fructe şi alte produse vegetale, fundamentatã pe folosirea integralã şi intensivã a terenurilor agricole şi o structurã eficientã a culturilor; pe utilizarea, cu randament maxim, a tractoarelor şi celorlalte maşini agricole, a sistemelor de irigaţii, a îngrãşãmintelor chimice şi a celorlalte mijloace de producţie; b) dezvoltarea sistematicã a producţiei animaliere, fundamentatã pe creşterea numericã şi calitativã a şeptelului, îmbunãtãţirea raselor de animale, asigurarea furajelor la nivelul normelor de consum stabilite şi aplicarea tehnologiilor moderne în creşterea animalelor; c) creşterea continuã a contribuţiei la formarea fondului de stat de produse agricole vegetale şi animale în concordanţã cu potenţialul de producţie, mijloacele asigurate şi cerinţele economiei naţionale; d) dezvoltarea producţiei şi utilizarea de seminţe şi material de plantat din soiuri şi hibrizi cu randamente ridicate, care sã valorifice în condiţii optime pãmîntul şi baza materialã; e) utilizarea raţionalã a forţei de muncã, ridicarea calificãrii profesionale şi creşterea productivitãţii muncii, gospodãrirea cu eficienţã maximã a fondurilor de care dispun, reducerea sistematicã a cheltuielilor materiale şi bãneşti pentru obţinerea de rezultate economice superioare în toate ramurile de producţie şi toate unitãţile agricole. ART. 66 Întreprinderile agricole de stat au obligaţia sã stabileascã sarcinile lor de plan şi ale subunitãţilor, asigurînd specializarea raţionalã a producţiei în fermele componente, folosirea intensivã a pãmîntului, a întregii baze tehnico-materiale, în vederea obţinerii de producţii ridicate cu cheltuieli cît mai reduse. ART. 67 Unitãţile pentru mecanizarea agriculturii vor dimensiona prin plan volumul activitãţii lor în strînsã concordanţã cu nevoile cooperativelor agricole de producţie cãrora le presteazã servicii; ele au obligaţia sã execute, în condiţii optime, toate lucrãrile contractate, sã asigure creşterea gradului de mecanizare a lucrãrilor agricole, contribuind la realizarea de recolte ridicate, la îndeplinirea şi depãşirea planului de cãtre fiecare cooperativã agricolã de producţie; rãspund de folosinţa intensivã a parcului de tractoare şi maşini agricole, de sporirea continuã a eficienţei activitãţii lor economice. ART. 68 Cooperativele agricole de producţie vor stabili planul de producţie şi de valorificare a acesteia în concordanţã cu condiţiile concrete în care îşi desfãşoarã activitatea şi în cadrul concepţiei unitare de dezvoltare şi modernizare a agriculturii, urmãrind sporirea averii obşteşti, întãrirea proprietãţii socialiste, creşterea continuã a veniturilor membrilor cooperatori. Asociaţiile intercooperatiste vor asigura prin plan extinderea cooperãrii între cooperativele agricole de producţie, organizînd, prin asociere, unitãţi de creşterea şi îngrãşarea animalelor, producerea furajelor combinate, prelucrarea şi valorificarea produselor agricole, efectuarea de lucrãri de îmbunãtãţiri funciare care sã contribuie la creşterea producţiei şi sporirea veniturilor. ART. 69 Trusturile judeţene ale întreprinderilor agricole de stat îndrumã, controleazã şi rãspund de elaborarea şi îndeplinirea planurilor de cãtre întreprinderile agricole subordonate; asigurã încadrarea activitãţii întreprinderilor agricole de stat în planul unic de dezvoltare a agriculturii din judeţul respectiv. ART. 70 Comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orãşeneşti, municipale şi judeţene elaboreazã proiectul planului producţiei agricole al unitãţii teritorial-administrative, asigurînd apãrarea şi conservarea fondului funciar, folosirea integralã şi eficientã a pãmîntului, a întregului potenţial productiv al unitãţilor agricole de stat, al cooperativelor agricole de producţie, al gospodãriilor membrilor cooperatori şi al gospodãriilor ţãrãneşti individuale, în concordanţã cu obiectivele planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã a ţãrii. ART. 71 Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor rãspunde de înfãptuirea politicii de dezvoltare a producţiei agricole în sectorul de stat, sectorul cooperaţiei şi în gospodãriile populaţiei; elaboreazã, pe baza propunerilor unitãţilor direct subordonate şi ale comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene, proiectul planului de dezvoltare pentru întreaga agriculturã şi rãspunde de îndeplinirea sarcinilor stabilite prin plan. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor îndrumã elaborarea proiectelor planurilor în unitãţile socialiste din agriculturã; asigurã încadrarea planurilor unitãţilor subordonate în sarcinile rezultate din planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã a ţãrii; împreunã cu Uniunea Naţionalã a Cooperativelor Agricole de Producţie asigurã înfãptuirea în sectorul cooperatist a obiectivelor privind agricultura, cuprinse în planul naţional unic. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va conlucra cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene la întocmirea proiectelor de planuri de dezvoltare a agriculturii în profil teritorial. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va desfãşura pe judeţe şi în cadrul acestora pe sectoare (stat, cooperative şi gospodãrii individuale) sarcinile privind dezvoltarea agriculturii cuprinse în planul naţional unic şi dupã ce le va examina cu Comitetul de Stat al Planificãrii le va transmite comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene.
Planificarea în transporturi şi telecomunicaţii
ART. 72 Unitãţile economice cu activitate de transporturi feroviare, rutiere, navale şi aeriene au obligaţia ca, la elaborarea şi în execuţia planurilor cincinale şi anuale, sã asigure: a) planificarea volumelor de transport în traficul intern şi extern de mãrfuri şi cãlãtori în concordanţã cu dezvoltarea economico-socialã a ţãrii şi cererile beneficiarilor; b) folosirea intensivã a capacitãţilor de transport, sporirea vitezei şi siguranţei în circulaţie; c) repartizarea judicioasã a mãrfurilor pe categorii de transport, pe baza criteriilor economice şi a calculelor de optimizare a transporturilor; d) planificarea acţiunilor de creştere a capacitãţii şi de modernizare a mijloacelor de transport, de reparaţie şi întreţinere a acestora; e) planificarea acţiunilor de mecanizare a operaţiunilor de încãrcare-descãrcare, precum şi a celor de introducere a paletizãrii şi containerizãrii, urmãrind reducerea sistematicã a timpului de imobilizare a mijloacelor de transport; f) planificarea numãrului şi structurii personalului urmãrind utilizarea judicioasã a cadrelor, ridicarea continuã a nivelului de pregãtire profesionalã a acestora; g) creşterea continuã a veniturilor din transporturile interne şi internaţionale, reducerea sistematicã a consumurilor specifice şi a tuturor cheltuielilor, sporirea beneficiilor în raport cu fondurile de producţie puse la dispoziţie. ART. 73 Unitãţile de poştã şi telecomunicaţii au obligaţia ca la elaborarea şi în executarea planurilor cincinale şi anuale sã asigure satisfacerea în condiţii optime a nevoilor economiei şi ale populaţiei, prin folosirea cu eficienţã maximã a mijloacelor de care dispun, extinderea şi modernizarea bazei tehnico-materiale, folosirea raţionalã a personalului, ridicarea continuã a calificãrii cadrelor, sporirea veniturilor din prestaţiile acestor sectoare de activitate. ART. 74 Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor trebuie sã realizeze îndrumarea unitarã a întregii activitãţi de transporturi şi telecomunicaţii, sã rãspundã de elaborarea şi înfãptuirea planurilor cincinale şi anuale ale unitãţilor subordonate; are obligaţia sã asigure folosirea cu eficienţã maximã a mijloacelor de transport, optimizarea transporturilor şi realizarea sarcinilor planificate, cu cheltuieli minime, în toate unitãţile sale.
Planificarea activitãţii de investiţii construcţii
ART. 75 Cuprinderea în plan, începerea şi executarea lucrãrilor de investiţii trebuie sã se bazeze pe pregãtirea temeinicã a tuturor condiţiilor necesare pentru a asigura scurtarea perioadei de executare şi de stingere a parametrilor proiectaţi; realizarea efectelor economice maxime cu fonduri materiale şi bãneşti cît mai reduse. Pentru toate investiţiile se vor stabili termene de asigurare a documentaţiei tehnice şi de pregãtire a cadrelor, termene de începere a lucrãrilor de construcţii, termene de livrare şi de montaj ale utilajelor, termene de punere în funcţiune a capacitãţilor, precum şi termene de realizare a parametrilor proiectanţi. Investiţiile noi vor fi cuprinse în planurile cincinale pe bazã de studii de fundamentare a necesitãţii şi oportunitãţii investiţiilor care vor analiza şi prezenta situaţia utilizãrii capacitãţilor existente, posibilitãţile de procurare a materiilor prime şi de desfacere a producţiei, condiţiile de asigurare a utilajelor, tehnologiilor şi a utilitãţilor, amplasamentul, etapele de execuţie, costul şi eficienţa lucrãrilor. În planurile anuale, investiţiile noi vor fi înscrise, pe baza studiilor tehnico-economice aprobate potrivit dispoziţiilor legale. Se interzice deschiderea şantierelor pentru lucrãrile de investiţii care nu au asigurate condiţiile necesare pentru desfãşurarea ritmicã a lucrãrilor şi intrarea în funcţiune a capacitãţilor proiectate la termenele stabilite. ART. 76 Întreprinderile, trusturile şi alte organizaţii de construcţii-montaj au obligaţia sã asigure la elaborarea şi realizarea planurilor cincinale şi anuale: a) planificarea lucrãrilor de construcţii-montaj în concordanţã cu volumul de investiţii, capacitãţile de producţie şi durata de execuţie a noilor obiective stabilite prin planul naţional unic; b) concentrarea potenţialului de construcţii pe obiective, pentru a evita dispersarea mijloacelor şi a asigura scurtarea duratei de realizare şi de punere în funcţiune a capacitãţilor de producţie; clãdirile administrative vor fi programate şi executate numai dupã intrarea în exploatare a capacitãţilor productive; c) organizarea raţionalã a lucrãrilor pe baza metodelor moderne de programare şi urmãrire, folosirea integralã în tot cursul anului a utilajelor de construcţii şi a forţei de muncã; elaborarea prin grupe proprii de proiectare a documentaţiilor de execuţie pentru lucrãri de construcţii-montaj; d) extinderea mecanizãrii şi industrializãrii lucrãrilor de construcţii, utilizarea tehnologiilor de mare randament, ridicarea continuã a calitãţii lucrãrilor şi creşterea productivitãţii muncii pe şantiere; e) gospodãrirea judicioasã a materialelor pe şantiere, reducerea consumurilor specifice de ciment, fier-beton şi alte materiale de construcţii; folosirea materialelor de construcţii cu caracteristici superioare; f) reducerea cheltuielilor de organizare a şantierelor şi a celorlalte cheltuieli, realizarea de economii faţã de deviz şi creşterea beneficiilor. ART. 77 Ministerul Construcţiilor Industriale, celelalte ministere şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene care au activitate de construcţii-montaj rãspund de elaborarea şi realizarea planului unitãţilor subordonate; asigurã introducerea metodelor moderne şi eficiente de lucru, executarea lucrãrilor, pregãtirea cadrelor, creşterea eficienţei şi rentabilitãţii activitãţii de construcţii-montaj. Îndrumarea utilitarã a activitãţii de cercetare, proiectare şi executare a lucrãrilor de construcţii-montaj se va realiza de organe împuternicite prin lege.
Planificarea aprovizionãrii tehnico-materiale
ART. 78 Unitãţile socialiste au obligaţia sã asigure prin planurile cincinale şi anuale aprovizionarea tehnico-materialã, dimensionînd cantitãţile necesare de materii prime, materiale, piese de schimb, combustibili, energie electricã, aburi, apã pe baza normelor de consum şi a normelor de stoc cu fundamentare tehnico-economicã, urmãrind respectarea riguroasã a acestor norme, gospodãrirea judicioasã a tuturor resurselor materiale, aplicarea unui regim strict de economii. Unitãţile producãtoare au datoria sã asigure dezvoltarea şi utilizarea optimã a capacitãţilor de producţie în vederea îndeplinirii integrale a sarcinilor cuprinse în planul de stat; ele rãspund de livrarea produselor la termenele stabilite cu beneficiarii, de calitatea mãrfurilor livrate, de respectarea integralã a obligaţiilor izvorîte din contracte. ART. 79 Relaţiile de aprovizionare şi desfacere se stabilesc între unitãţile producãtoare şi cele consumatoare în concordanţã cu planurile, balanţele materiale aprobate, şi repartiţiile emise prin plan, urmînd ca pe aceastã bazã între întreprinderi şi unitãţi economice sã se încheie contracte care stabilesc obligaţii cu privire la cantitãţile, sortimentele, calitatea, caracteristicile tehnico-funcţionale şi termenele de livrare a produselor. Unitãţile economice rãspund de respectarea integralã a obligaţiilor asumate prin contracte în conformitate cu sarcinile cuprinse în planul aprobat. Pentru materialele de uz general, aprovizionarea şi desfacerea se pot face prin intermediul întreprinderilor teritoriale de aprovizionare. Nomenclatorul produselor pentru care se întocmesc balanţe, lista coordonatorilor care rãspund de elaborarea lor şi competenţele de aprobare se stabilesc de Consiliul de Miniştrii. La produsele la care în anumite etape resursele sînt insuficiente, prin balanţele materiale aprobate odatã cu planurile cincinale şi anuale, se vor stabili repartiţii pe beneficiari şi furnizori. Prin repartiţii se va asigura satisfacerea cu prioritate a principalelor nevoi ale economiei legate de realizarea planului de producţie, a programelor de investiţii şi a livrãrilor la fondul pieţei. ART. 80 Unitãţile socialiste şi coordonatorii de balanţe, fiecare în domeniul sãu de activitate, sînt obligaţi sã asigure desfãşurarea ritmicã a aprovizionãrii şi desfacerii produselor fabricate, în concordanţã cu programele de producţie, de execuţie a lucrãrilor de construcţii şi de montaj, de livrãri la fondul pieţei şi export, respectînd riguros sarcinile stabilite prin plan şi balanţele materiale aprobate. ART. 81 Ministerul Aprovizionãrii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe rãspunde de asigurarea mijloacelor materiale necesare îndeplinirii planului şi de realizarea ritmicã a aprovizionãrii tehnico-materiale conform prevederilor de plan; asigurã menţinerea echilibrului balanţelor materiale în cursul executãrii planului, elaborarea normelor de consum de materii prime şi materiale în concordanţã cu sarcinile stabilite prin planul naţional unic cu privire la modernizarea producţiei şi reducerea cheltuielilor materiale; controleazã aplicarea strictã a normelor de consum şi a normelor de stoc în economie; iniţiazã acţiuni pentru dezvoltarea continuã a resurselor de materii prime, materiale, combustibili şi energie electricã şi ia mãsuri pentru gospodãrirea raţionalã a acestora; îndrumã şi controleazã dezvoltarea producţiei de înlocuitori şi extinderea utilizãrii lor în producţie, intensificarea activitãţii de colectare şi folosire a resurselor secundare şi deşeurilor. Ministerul Aprovizionãrii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe exercitã, în întreaga economie, controlul asupra folosirii optime a fondurilor fixe, a tuturor capacitãţilor de producţie, în condiţii de siguranţã şi de eficienţã economicã; iniţiazã mãsuri pentru organizarea producţiei; normarea consumului şi constituirea rezervelor necesare de piese de schimb, care sã asigure buna funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor din economia naţionalã. În exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Aprovizionãrii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe colaboreazã permanent cu Comitetul de Stat al Planificãrii, cu toate ministerele, centralele şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al Municipiului Bucureşti.
Planificarea dezvoltãrii relaţiilor economice internaţionale şi a cooperãrii industriale şi tehnico-ştiinţifice
ART. 82 Planul de dezvoltare a relaţiilor economice şi tehnico-ştiinţifice externe, parte integrantã a planurilor cincinale şi anuale, trebuie sã prevadã orientãrile, obiectivele concrete şi mijloacele necesare pentru extinderea schimburilor comerciale şi a relaţiilor de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã cu alte state, creşterea contribuţiei activitãţii de comerţ exterior la dezvoltarea ţãrii. În elaborarea şi executarea planului de comerţ exterior, unitãţile socialiste au obligaţia: a) sã asigure folosirea judicioasã a potenţialului productiv pentru creşterea exporturilor, extinderea acţiunilor de valorificare a licenţelor, a documentaţiilor tehnice pe baza studiilor de conjuncturã, a contractelor şi acordurilor încheiate cu partenerii strãini; b) sã planifice şi sã organizeze acţiunile necesare pentru punerea în funcţiune şi atingerea parametrilor proiectaţi - în termene cît mai reduse la capacitãţile prevãzute a realiza producţia pentru export; sã profileze unitãţi specializate pentru export; sã asigure creşterea eficienţei economice a comerţului exterior prin îmbunãtãţirea structurii exportului, reînnoirea continuã a produselor destinate pieţei externe, cercetarea, proiectarea, asimilarea şi introducerea în fabricaţie de produse cu grad superior de prelucrare, ridicarea continuã a performanţelor tehnico-economice, a fiabilitãţii şi competitivitãţii produselor; sã asigure creşterea volumului, calitãţii şi eficienţei economice a prestaţiilor de servicii în strãinãtate; c) sã programeze şi sã înfãptuiascã mãsurile necesare pentru îmbunãtãţirea plasãrii mãrfurilor la export, prin intensificarea activitãţii de prospectare a pieţelor externe, diversificarea formelor de comercializare, lãrgirea zonelor geografice ale pieţelor de desfacere şi încheierea de contracte de lungã duratã; d) sã promoveze pe scarã largã cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã cu toate ţãrile socialiste, cu ţãrile în curs de dezvoltare şi cu celelalte state; e) sã dimensioneze importul la strictul necesar, asigurînd utilizarea maximã a resurselor interne de materii prime, materiale, de maşini, combustibili şi energie şi utilaje. Activitatea de planificare trebuie sã asigure echilibrul balanţei de plãţi externe prin creşterea cantitativã şi calitativã a exporturilor, prin extinderea acţiunilor de cooperare şi dimensionarea riguroasã a importurilor. ART. 83 Ministerul Comerţului Exterior rãspunde de înfãptuirea politicii partidului şi statului în domeniul comerţului exterior, al cooperãrii economice şi tehnice internaţionale. Ministerul Comerţului Exterior întocmeşte în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale proiectul planului de comerţ exterior şi cooperare economicã şi tehnicã internaţionalã; exercitã controlul şi îndrumarea generalã asupra exportului şi importului, urmãreşte creşterea continuã a eficienţei comerţului exterior şi rãspunde de modul cum se realizeazã planul de comerţ exterior. Planificarea cercetãrii ştiinţifice, a introducerii progresului tehnic şi ridicãrii calitãţii producţiei. ART. 84 Planurile cincinale şi anuale vor cuprinde obiectivele şi, mijloacele necesare pentru dezvoltarea şi utilizarea optimã a potenţialului de cercetare ştiinţificã, orientarea cercetãrilor ştiinţifice spre rezolvarea celor mai importante probleme privind valorificarea superioarã a resurselor naturale, introducerea tehnologiilor noi, perfecţionarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, modernizarea şi înnoirea producţiei. Institutele de cercetãri şi proiectãri vor elabora planurile lor de cercetare în strînsã legãturã cu cerinţele dezvoltãrii economico-sociale şi cu sarcinile prevãzute în planul naţional unic. În planurile de cercetare ştiinţificã şi de introducere a progresului tehnic se vor stabili: a) teme de cercetare ştiinţificã şi tehnologicã, cuprinzînd în special cercetãrile pentru punerea în valoare şi prelucrarea eficientã a resurselor proprii de materii prime, elaborarea de noi tehnologii şi produse, precum şi modernizarea celor existente; ridicarea continuã a calitãţii şi eficienţei producţiei; b) etapele cercetãrilor, termenele de încheiere a acestora şi de aplicare în producţie a cercetãrilor încheiate; c) mijloacele necesare realizãrii sarcinilor planificate, urmãrind utilizarea raţionalã a fondurilor materiale şi bãneşti alocate, orientarea întregului potenţial de creaţie spre temele de importanţã primordialã pentru dezvoltarea economico-socialã a ţãrii; d) obiectivele, mijloacele şi rezultatele economice ele extinderii mecanizãrii, automatizãrii, îmbunãtãţirii controlului calitãţii şi al fiabilitãţii produselor, precum şi ale introducerii tehnicii electronice de calcul în conducerea proceselor de fabricaţie şi în gestiune; e) teme pentru elaborarea standardelor de stat privind tipizarea, condiţiile de calitate şi metodele de încercãri ale principalelor materii prime, materiale, combustibili şi produse finite. ART. 85 Unitãţile economice sînt obligate sã elaboreze şi sã aplice mãsuri pentru îmbunãtãţirea continuã a calitãţii materiilor prime şi semifabricatelor, produselor finite, lucrãrilor de construcţii şi de montaj precum şi a serviciilor din sfera lor de activitate. Planurile cincinale şi anuale vor cuprinde obiectivele privind creşterea nivelului calitativ al produselor, lucrãrilor şi serviciilor, în concordanţã cu progresul ştiinţei şi tehnicii, cu cerinţele consumatorilor interni şi externi, în condiţiile unei eficienţe economice ridicate. În producţia de serie se vor introduce numai produsele omologate ale cãror caracteristici calitative au fost verificate în prealabil în condiţiile de utilizare prescrise şi dupã ce s-au asigurat mijloacele necesare de fabricaţie şi control, care sã garanteze menţinerea calitãţii. ART. 86 Unitãţile socialiste, fiecare în domeniul sãu de activitate, rãspund de elaborarea şi realizarea planurilor cincinale şi anuale privind cercetarea ştiinţificã, introducerea progresului tehnic şi ridicarea calitãţii producţiei. Unitãţile socialiste vor conlucra cu academiile de ştiinţã, institutele centrale de cercetare şi proiectare, cadrele din învãţãmînt superior, vor asigura participarea largã a cercetãtorilor, oamenilor de ştiinţã şi specialiştilor din producţie la rezolvarea temelor prevãzute în planul lor de cercetare şi de introducere a progresului tehnic. Unitãţile socialiste vor colabora între ele pentru ridicarea performanţelor tehnico-economice ale produselor pe care le realizeazã în cooperare. ART. 87 Consiliul Naţional pentru Ştiinţã şi Tehnologie asigurã elaborarea planurilor cincinale şi anuale pe ansamblul activitãţii de cercetare ştiintificã şi tehnologicã precum şi pentru activitatea de standardizare; rãspunde de orientarea unitarã a acestora spre rezolvarea problemelor fundamentale tehnice şi ştiinţifice care condiţioneazã dezvoltarea economicã-socialã a ţãrii; controleazã şi ia mãsuri pentru aplicarea în economie a cercetãrilor încheiate pentru introducerea în producţia materialã a invenţiilor şi tehnologiilor noi, urmãrind ridicarea nivelului tehnic al ramurilor economiei. Consiliul Naţional pentru Ştiinţã şi Tehnologie elaboreazã prognoza ştiinţificã şi tehnologicã pe termen lung şi participã la elaborarea prognozelor de dezvoltare economico-socialã.
Planificarea învãţãmîntului a pregãtirii şi utilizãrii forţei de muncã
ART. 88 Programul special de pregãtire a cadrelor, - parte integrantã a planurilor cincinale şi anuale - va cuprinde obiectivele şi mijloacele necesare dezvoltãrii învãţãmîntului şi amplificãrii acţiunii generale de perfecţionare a pregãtirii profesionale, urmãrind: a) cuprinderea întregului tineret în forme de învãţãmînt corespunzãtoare necesitãţilor dezvoltãrii economico-sociale a ţãrii; b) formarea profesionalã a cadrelor prin lãrgirea şi intensificarea pregãtirii practice, legarea strînsã a procesului de învãţãmînt de producţie şi cercetare, amplasarea şi desfãşurarea activitãţilor de învãţãmînt direct în unitãţile productive, îmbunãtãţirea permanentã a conţinutului şi structurii învãţãmîntului mediu şi superior în vederea asigurãrii unei pregãtiri complexe şi calificãrii multilaterale, cu profil larg a absolvenţilor, extinderea bazei experimentale a procesului didactic; c) asigurarea bazei materiale şi a cadrelor didactice necesare desfãşurãrii în bune condiţii a învãţãmîntului de toate formele; d) accelerarea şi adîncirea procesului de instruire şi calificare profesionalã a oamenilor muncii, de reîmprospãtare şi lãrgire a cunoştinţelor profesionale prin reciclarea periodicã, policalificarea şi recalificarea, potrivit mutaţiilor ce se produc în structura ramurilor economiei naţionale. Ministerele, centralele, întreprinderile, toate unitãţile socialiste rãspund pentru asigurarea cadrelor calificate în strictã concordanţã cu cerinţele dezvoltãrii producţiei şi activitãţilor social-culturale pentru organizarea şi desfãşurarea activitãţii de perfecţionare a pregãtirii profesionale a lucrãtorilor corespunzãtor necesitãţilor realizãrii planurilor de dezvoltare economico-socialã. Ministerul Educaţiei şi Învãţãmîntului rãspunde de desfãşurarea în bune condiţii şi perfecţionarea continuã a procesului de învãţãmînt, îndrumã şi controleazã instituţiile de învãţãmînt în realizarea programului de pregãtire a cadrelor, sprijinã unitãţile socialiste şi coordoneazã activitatea de perfecţionare a pregãtirii profesionale. ART. 89 Prin planul naţional unic se stabilesc mãsuri pentru folosirea deplinã a forţei de muncã, sporirea populaţiei ocupate în industrie şi alte ramuri ale producţiei materiale, satisfacerea nevoilor de forţã de muncã a tuturor sectoarelor de activitate, în concordanţã cu dezvoltarea economico-socialã a ţãrii. Ministerul Muncii analizeazã resursele de muncã, propune împreunã cu ministerele, centralele şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene mãsuri pentru utilizarea raţionalã a forţei de muncã, organizeazã elaborarea normelor de muNcã, a normelor şi normativelor de personal, controleazã modul de aplicare a acestora, încadrarea cu personal a ministerelor, a celorlalte organe centrale şi a consiliilor populare judeţene, urmãreşte modul cum se desfãşoarã activitatea de organizare a producţiei şi a muncii; studiazã şi organizeazã împreunã cu organele competente orientarea profesionalã a forţei de muncã în raport cu necesitãţile economiei naţionale. Ministerele, centralele, unitãţile economice şi social-culturale vor asigura utilizarea judicioasã a întregului personal pe baza unor norme şi normative fundamentate ştiinţific, folosirea cu precãdere a inginerilor şi tehnicienilor, a tuturor cadrelor calificate în activitatea de producţie, de cercetare şi proiectare, raţionalizarea personalului ocupat în activitãţi de administraţie.
Planificarea pe ramuri şi subramuri ale economiei naţionale
ART. 90 Planificarea pe ramuri şi subramuri trebuie sã asigure modernizarea continuã a structurii economiei naţionale, intensificarea procesului de concentrare, specializare şi cooperare, coordonarea şi corelarea legãturilor dintre ramuri, în vederea dezvoltãrii armonioase, echilibrate şi eficiente a fiecãrei ramuri în parte şi pe ansamblul economiei. ART. 91 Proiectul de plan pentru întreaga ramurã sau subramurã se va întocmi de cãtre ministrul coordonator, în strînsã conlucrare cu centralele şi alte unitãţi economice ale cãror activitãţi se încadreazã în ramura sau subramura respectivã, cu participarea ministerelor, altor organe centrale şi a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene. În cazurile în care funcţioneazã consilii de coordonare pe ramuri, sarcinile ministerului coordonator, cuprinse în alineatul precedent, revin acestor consilii. Comitetul de Stat al Planificãrii participã la activitatea de elaborare a proiectelor de planuri pe ramuri şi subramuri, asigurînd încadrarea acestora în planul naţional unic, într-o concepţie unitarã şi de perspectivã. ART. 92 În elaborarea planurilor pe ramuri şi subramuri, precum şi în cursul executãrii acestora, ministerele coordonatoare sau consiliile de coordonare pe ramuri au obligaţia sã asigure concentrarea, specializarea şi cooperarea în producţie, încãrcarea maximã a capacitãţilor de producţie, valorificarea superioarã a materiilor prime, ridicarea calitãţii producţiei, asimilarea de produse şi tehnologii noi, dezvoltarea cercetãrii ştiinţifice şi introducerea rezultatelor acesteia în producţie, pregãtirea cadrelor, comercializarea produselor pe piaţa internã şi externã, folosind cu o înaltã eficienţã potenţialul tuturor unitãţilor economice din sectorul respectiv de activitate.
Planificarea teritorialã a dezvoltãrii economico-sociale
ART. 93 Consiliile populare comunale, orãşeneşti, municipale şi judeţene organizeazã, îndrumã şi controleazã întreaga activitate de dezvoltare economico-socialã planificatã din unitatea administrativ-teritorialã respectivã, urmãrind folosirea cu eficienţã maximã a resurselor materiale şi umane, a întregului potenţial economic. Dezvoltarea economico-socialã a unitãţilor administrativ-teritoriale comunã, oraş, municipiu, judeţ - se înfãptuieşte pe baza planului propriu ca parte integrantã a planului naţional unic. Planul de dezvoltare economico-socialã a unitãţilor administrativ-teritoriale se elaboreazã de comitetele executive ale consiliilor populare, pe baza unei strînse conlucrãri cu întreprinderile de pe teritoriul respectiv, cu centralele, ministerele şi celelalte organe centrale interesate. În scopul elaborãrii proiectelor de plan în profil teritorial, unitãţile economice şi social-culturale, indiferent de subordonare, vor transmite comitetelor executive ale consiliilor populare pe teritoriul cãrora îşi desfãşoarã activitatea proiectele lor de plan. Fac excepţie unitãţile industriale şi de construcţii de subordonare republicanã, care îşi desfãşoarã activitatea pe teritoriul comunelor şi care vor transmite propunerile de plan comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene. ART. 94 Comitetele executive ale consiliilor populare comunale elaboreazã proiectul de plan de dezvoltare economico-socialã a comunei, care cuprinde: activitatea de producţie agricolã de pe teritoriul comunei; activitatea unitãţilor economice şi social-culturale din subordinea consiliului popular comunal, precum şi activitatea de pe teritoriul comunei a unitãţilor din subordinea consiliului popular judeţean; activitatea unitãţilor cooperatiste meşteşugãreşti şi de consum; contribuţia gospodãriilor personale ale membrilor cooperativelor agricole de producţie, a gospodãriilor individuale şi a meseriaşilor la constituirea resurselor centralizate ale statului şi la satisfacerea nevoilor de bunuri şi servicii ale populaţiei; lucrãrile de interes obştesc ce se efectueazã prin contribuţia în bani şi în muncã a locuitorilor. ART. 95 Comitetele executive ale consiliilor populare orãşeneşti elaboreazã proiectul de plan de dezvoltare economico-socialã a oraşului, care cuprinde: activitatea de producţie industrialã, agricolã, de construcţii, transporturi, circulaţia mãrfurilor, prestãri de servicii, social-culturalã şi de gospodãrire comunalã desfãşuratã de unitãţile din subordinea consiliului popular orãşenesc şi de unitãţile cooperatiste; activitatea desfãşuratã pe teritoriul oraşului de unitãţile din subordinea consiliului popular judeţean şi de cele de interes republican; contribuţia gospodãriilor personale ale membrilor cooperativelor agricole de producţie, a gospodãriilor individuale şi a meseriaşilor la constituirea resurselor centralizate ale statului şi la satisfacerea nevoilor de bunuri şi servicii ale populaţiei; lucrãrile de interes obştesc ce se efectueazã prin contribuţia în bani şi în muncã a locuitorilor. ART. 96 Proiectele de plan în profil teritorial dupã adoptarea acestora de cãtre comitetele executiv, ale consiliilor populare comunale, orãşeneşti şi municipale se transmit comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene. Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene elaboreazã proiectele planurilor cincinale şi anuale de dezvoltare economico-socialã a judeţelor, care vor cuprinde: planurile de dezvoltare economico-socialã a comunelor şi oraşelor; activitatea unitãţilor economice şi social-culturale direct subordonate consiliului popular judeţean, precum şi activitatea desfãşuratã pe teritoriul judeţului de toate unitãţile economice şi social-culturale de interes republican; lucrãrile de interes obştesc ce se efectueazã prin contribuţia în bani şi în muncã a locuitorilor. ART. 97 Pe parcursul elaborãrii proiectelor de plan în profil teritorial unitãţile economice şi social-culturale vor conlucra strîns cu comitetele executive ale consiliilor populare în scopul corelãrii şi armonizãrii propunerilor, al încadrãrii activitãţii lor în dezvoltarea economico-socialã a localitãţii respective. Proiectele planurilor de dezvoltare economico-socialã a judeţelor privind unitãţile direct subordonate se transmit de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare judeţene Comitetului de Stat al Planificãrii, împreunã cu problemele privind unitãţile de subordonare republicanã, care nu au putut fi soluţionate cu ministerele şi celelalte organe centrale. ART. 98 Pe baza sarcinilor ce decurg din planul naţional unic, repartizate pe titulari de plan conform art. 57, consiliile populare dezbat şi adoptã în sesiuni planurile de dezvoltare economico-socialã ale judeţelor, oraşelor şi comunelor. ART. 99 În activitatea de elaborare a proiectelor de plan şi executare a planurilor, comitetele executive ale consiliilor populare comunale au urmãtoarele atribuţii principale: a) rãspund de întocmirea şi realizarea planurilor de cãtre unitãţile proprii; b) asigurã folosirea integralã şi intensivã a terenurilor agricole, valorificarea tuturor resurselor de creştere a producţiei agricole vegetale şi animale în fermele de stat, cooperativele agricole şi gospodãriile personale; c) acţioneazã în direcţia creşterii aportului comunei la formarea fondului de stat de produse agricole vegetale şi animale; planul de producţie agricolã şi cel de vînzãri de produse agricole cãtre stat se dezbat în adunarea generalã a locuitorilor comunei; d) urmãresc dezvoltarea activitãţilor de prelucrare a produselor agricole, a altor activitãţi industriale pe baza materiilor prime locale, precum şi a prestãrilor de servicii în unitãţi proprii sau ale cooperativelor agricole, meşteşugãreşti şi de consum; e) asigurã dezvoltarea activitãţilor social-culturale, organizarea aprovizionãrii cu mãrfuri a comunei, dezvoltarea edilitar-gospodãreascã, organizînd participarea prin contribuţie voluntarã a cetãţenilor la aceste lucrãri. ART. 100 În activitatea de elaborare a proiectelor de plan şi executare a planurilor, comitetele executive ale consiliilor populare orãşeneşti au urmãtoarele atribuţii principale: a) rãspund de întocmirea şi realizarea planurilor de cãtre unitãţile proprii din industrie, construcţii, comerţ, gospodãrie comunalã şi de cãtre unitãţile social-culturale; b) asigurã folosirea deplinã a potenţialului de producţie existent, utilizarea optimã a resurselor materiale de muncã, gospodãrirea raţionalã a fondurilor materiale şi bãneşti; creşterea aportului unitãţilor locale la dezvoltarea de ansamblu a oraşului, la îmbunãtãţirea condiţiilor de muncã şi de viaţã ale populaţiei; c) urmãresc ca proiectele de plan elaborate de întreprinderile din subordinea consiliului popular judeţean, cele ale organizaţiilor cooperatiste din subordinea uniunilor de cooperative meşteşugãreşti şi de consum, precum şi cele ale întreprinderilor de interes republican sã asigure folosirea deplinã a capacitãţilor de producţie şi a forţei de muncã, ridicarea eficienţei economice; colaboreazã cu centralele, ministerele şi celelalte organe centrale la elaborarea soluţiilor optime din punct de vedere economic şi social privind dezvoltarea capacitãţilor existente sau crearea de noi unitãţi economice; d) acţioneazã în vederea extinderii cooperãrii dintre întreprinderile de interes local şi cele de interes republican; e) coordoneazã şi rãspund de dezvoltarea edilitar-gospodãreascã a oraşului, organizeazã participarea cetãţenilor prin contribuţie voluntarã la aceste lucrãri; asigurã ca planurile cu privire la lãrgirea bazei tehnico-materiale a comerţului, a activitãţilor social-culturale şi de servicii sã fie în concordanţã cu creşterea populaţiei, cu dezvoltarea industriei şi a celorlalte ramuri ale producţiei materiale din oraşul respectiv. ART. 101 În activitatea de elaborare a proiectelor de plan şi de executare a planurilor, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene au urmãtoarele sarcini şi atribuţii principale: a) organizeazã şi îndrumã activitatea comitetelor executive ale consiliilor populare orãşeneşti (municipale) şi comunale cu privire la elaborarea şi executarea planurilor, asigurînd încadrarea acestora în planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã a ţãrii; b) rãspund de elaborarea şi realizarea planurilor de cãtre unitãţile economice şi social-culturale subordonate, asigurînd folosirea intensivã a întregului lor potenţial, utilizarea raţionalã a fondurilor materiale bãneşti; c) urmãresc ca planurile unitãţilor de interes republican şi planurile unitãţilor de interes local sã asigure sistematizarea dezvoltãrii economico-sociale a judeţului, valorificarea optimã a forţei de muncã şi a resurselor naturale, îmbunãtãţirea continuã a condiţiilor de muncã şi de viaţã ale populaţiei din judeţul respectiv. ART. 102 Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi orãşeneşti au urmãtoarele drepturi şi obligaţii cu privire la executarea planului unitãţilor de interes republican: a) exercitã controlul asupra activitãţii economice şi sprijinã organele de conducere colectivã în stabilirea mãsurilor necesare pentru îndeplinirea integralã a sarcinilor de plan; b) avizeazã, ţinînd seama de gradul de utilizare a potenţialului existent, dezvoltarea capacitãţilor de producţie şi amplasarea de noi capacitãţi sau obiective de investiţii; c) avizeazã folosirea fondurilor proprii ale întreprinderilor republicane constituite din beneficii sau din alte surse pentru construcţia de obiective social-culturale; d) adoptã în colaborare cu organele centrale de specialitate, mãsuri pentru protejarea mediului natural ambiant, prevenirea poluãrii aerului şi apelor, precum şi a degradãrii solului; exercitã controlul riguros asupra modului în care unitãţile economice folosesc fondurile destinate acestor lucrãri. ART. 103 În fiecare judeţ, precum şi în municipiul Bucureşti, se organizeazã direcţii de planificare, subordonate comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti, cît şi comitetului de Stat al Planificãrii.
Planificarea creşterii nivelului de trai al populaţiei
ART. 104 Obiectivele privind creşterea continuã a nivelului de trai al populaţiei şi mijloacele necesare realizãrii acestor obiective se vor stabili în deplinã concordanţã cu dezvoltarea producţiei materiale şi creşterea productivitãţii muncii sociale, cu volumul venitului naţional şi al fondului de consum. În planurile cincinale şi anuale se vor stabili: a) creşterea veniturilor populaţiei urmãrind aplicarea principiului repartiţiei dupã cantitatea, calitatea şi importanţa socialã a muncii, a principiilor echitãţii socialiste; creşterea salariului real şi a veniturilor reale ale ţãrãnimii; planificarea fondului de salarii şi a celorlalte venituri ale populaţiei trebuie sã se facã în strînsã corelaţie cu creşterea producţiei şi dezvoltarea diferitelor activitãţi economice şi social-culturale; b) noi locuri de muncã prin dezvoltarea producţiei materiale şi în primul rînd a industriei; c) mijloacele materiale şi bãneşti alocate pentru acţiunile social-culturale, fondurile destinate pensiilor, burselor, alocaţiilor de stat pentru copii; acţiunile şi fondurile alocate pentru protecţia muncii, - extinderea reţelei de ocrotire a sãnãtãţii şi îmbunãtãţirea asistenţei medicale, pentru dezvoltarea bazei materiale a culturii, pentru odihnã, turism, sport şi alte asemenea acţiuni; d) volumul de mãrfuri şi servicii în concordanţã cu veniturile populaţiei, cantitãţile şi sortimentele de mãrfuri potrivit cu cererea diferitelor categorii de consumatori, produsele ieftine şi articolele pentru copii; dezvoltarea şi modernizarea reţelei comerciale, de alimentaţie publicã şi unitãţilor prestatoare de servicii atît la oraşe, cît şi la sate; e) volumul de locuinţe, lucrãrile edilitar-gospodãreşti, dezvoltarea şi modernizarea transporturilor în comun, acţiunile pentru protejarea mediului ambiant. ART. 105 Unitãţile socialiste au obligaţia sã asigure la fiecare loc de muncã condiţiile materiale şi organizatorice necesare, astfel ca fiecare lucrãtor sã realizeze sarcinile sale de producţie şi de creştere a productivitãţii muncii, sã obţinã remunerarea prevãzutã. Unitãţile socialiste trebuie sã realizeze mãsurile planificate privind îmbunãtãţirea condiţiilor de muncã şi de protecţia muncii, construcţia de locuinţe, cãmine, creşe, grãdiniţe, cantine şi alte acţiuni similare. ART. 106 Unitãţile economice producãtoare de bunuri de consum trebuie sã asigure sporirea şi diversificarea producţiei de mãrfuri alimentare, îmbrãcãminte, produse de folosinţã îndelungatã şi de uz gospodãresc, bunuri cu caracter cultural-sportiv şi a altor mãrfuri solicitate de populaţie, sã ridice permanent calitatea produselor fabricate. ART. 107 Unitãţile comerciale şi cele prestatoare de servicii sînt obligate sã ia mãsuri pentru cunoaşterea cererilor consumatorilor, repartizarea raţionalã a reţelei comerciale pe teritoriu, formarea cadrelor şi ridicarea nivelului lor de pregãtire profesionalã pentru îmbunãtãţirea continuã a servirii populaţiei. Ministerele şi celelalte organe centrale trebuie sã exercite un control exigent asupra realizãrii volumului de mãrfuri destinat vînzãrii cãtre populaţie, calitãţii şi preţurilor bunurilor de consum, sã asigure îndeplinirea riguroasã a tuturor sarcinilor legate de satisfacerea în condiţii optime a cererilor consumatorilor. Comitetul de Stat pentru Preţuri rãspunde de aplicarea şi respectarea preţurilor fixate la mãrfurile de larg consum. Ministerul Comerţului Interior rãspunde de organizarea şi îndrumarea unitarã a întregii activitãţi de comerţ; asigurã încadrarea planului privind vînzãrile de mãrfuri în planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, repartizeazã fondul de mãrfuri pe judeţe şi rãspunde de buna aprovizionare a populaţiei. ART. 108 Unitãţile social-culturale, precum şi organele centrale şi locale ale administraţiei de stat cãrora le sînt subordonate, au obligaţia sã asigure prin plan dezvoltarea bazei tehnico-materiale, recrutarea şi pregãtirea personalului din aceste unitãţi, mijloacele materiale şi bãneşti necesare desfãşurãrii în bune condiţii a activitãţii lor, în concordanţã cu obiectivele dezvoltãrii economico-sociale a ţãrii. ART. 109 Comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orãşeneşti, municipale şi judeţene au obligaţia sã organizeze şi sã controleze activitatea comercialã şi de prestaţii de servicii, sã asigure repartizarea judicioasã a fondului de mãrfuri pe localitãţi şi sisteme, comerciale, respectarea preţurilor; sã realizeze dezvoltarea planificatã a construcţiilor de locuinţe, a lucrãrilor edilitare şi gospodãreşti; sã coordoneze întreaga activitate a unitãţilor social-culturale din unitatea administrativ-teritorialã respectivã. Ministerele, celelalte organe centrale, centralele, întreprinderile, comitetele executive ale consiliilor populare, toate unitãţile socialiste rãspund de realizarea integralã a sarcinilor de plan cu privire la creşterea veniturilor oamenilor muncii, aprovizionarea cu mãrfuri şi servicii, respectarea riguroasã a regimului preţurilor, înfãptuirea acţiunilor cu caracter social-cultural, urmãrind îmbunãtãţirea continuã a condiţiilor de muncã şi de viaţã, a bunãstãrii populaţiei.
CAP. IV Atribuţiile şi rãspunderile Consiliului de Miniştri şi altor organe centrale în activitatea de dezvoltare economico-socialã planificatã
ART. 110 Consiliul de Miniştri - organul suprem al administraţiei de stat conduce întreaga activitate executivã de dezvoltare economico-socialã planificatã a ţãrii, rãspunde de elaborarea proiectului planului naţional unic şi a bugetului de stat, precum şi de realizarea acestora dupã adoptarea lor de cãtre Marea Adunare Naţionalã. În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul de Miniştri stabileşte reguli unitare de elaborare şi fundamentare a proiectelor planurilor în profil de ramurã, departamental şi teritorial; aprobã sistemul indicatorilor, al normelor şi normativelor utilizate în planificare, analizeazã în diferite faze, pe sectoare de activitate, în profil departamental, teritorial şi pe ansamblul economiei naţionale, proiectele planurilor cincinale şi proiectele planurilor anuale, spre a asigura valorificarea optimã a potenţialului ţãrii, gospodãrirea cu randament maxim a patrimoniului naţional. Consiliul de Miniştri organizeazã executarea planului naţional unic, stabileşte pe ministere şi alte organe centrale, consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucureşti indicatorii şi mãsurile care asigurã înfãptuirea prevederilor legii de adoptare a planurilor cincinale şi anuale. Consiliul de Miniştri controleazã sistematic mersul întregii activitãţi economico-sociale şi ia mãsuri pentru perfecţionarea acesteia; examineazã periodic mersul îndeplinirii sarcinilor stabilite şi ia mãsuri pentru mobilizarea rezervelor şi realizarea integralã a planului. Consiliul de Miniştri întocmeşte raportul general cu privire la executarea planului cincinal şi anual şi îl prezintã Marii Adunãri Naţionale. ART. 111 Comitetul de Stat al Planificãrii elaboreazã propunerile pentru proiectul planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, asigurã cuprinderea în proiectul de plan a întregului potenţial de producţie al ţãrii în condiţiile creşterii eficienţei activitãţii economice; rãspunde de echilibrul material, financiar, monetar şi valutar al economiei atît la elaborarea, cît şi în executarea planului; participã la elaborarea prognozelor pe termen lung. Comitetul de Stat al Planificãrii elaboreazã metodologia de întocmire a proiectelor planurilor cincinale şi anuale; stabileşte, în mod unitar, conţinutul şi metodele de determinare a indicatorilor, normelor şi normativelor utilizate în planificare; urmãreşte continua perfecţionare şi raţionalizare a sistemului informaţional al planificãrii, promovarea metodelor şi tehnicilor moderne de planificare. ART. 112 Comitetul de Stat al Planificãrii elaboreazã analize şi studii care sã asigure fundamentarea multilateralã a propunerilor privind dezvoltarea echilibratã şi eficientã a economiei naţionale, accelerarea procesului reproducţiei socialiste lãrgite, valorificarea superioarã a resurselor naturale şi utilizarea judicioasã a forţei de muncã, intensificarea participãrii ţãrii la diviziunea internaţionalã a muncii, creşterea nivelului de trai şi alte laturi ale dezvoltãrii economico-sociale. Comitetul de Stat al Planificãrii controleazã modul în care unitãţile socialiste asigurã în proiectele lor de plan utilizarea judicioasã a capacitãţilor, a fondurilor de producţie şi de circulaţie, a forţei de muncã; iniţiazã sau adoptã mãsuri pentru organizarea în toate unitãţile socialiste a unei evidenţe riguroase privind potenţialul material şi tehnic, precum şi modul de utilizare a acestuia. ART. 113 Comitetul de Stat al Planificãrii exercitã un control permanent asupra îndeplinirii planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã a ţãrii pentru a asigura realizarea ritmurilor şi proporţiilor planificate, pentru a preveni apariţia dereglãrilor. În acest scop, Comitetul de Stat al Planificãrii, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale şi organele locale ale administraţiei de stat: a) analizeazã realizarea planului de producţie valoric şi pe principalele materii prime, materiale, bunuri de consum, utilaje, instalaţii, servicii şi piese de schimb precum şi destinaţia acestora; realizarea normelor de consum şi de stocuri la principalele materii prime materiale; îndeplinirea planului de investiţii şi utilizarea capacitãţilor de producţie; realizarea veniturilor populaţiei şi acoperirea acestora cu produse şi servicii; executarea planului de comerţ exterior şi a balanţei de plãţi externe; realizarea indicatorilor de eficienţã economicã; b) propune Consiliului de Miniştri mãsuri pentru realizarea ritmicã şi integralã a sarcinilor planului de stat, pentru menţinerea dinamismului şi echilibrului în economie; c) adoptã sau, dupã caz, iniţiazã mãsuri pentru redistribuirea mijloacelor materiale în funcţie de prioritãţile din economie; adoptã sau, dupã caz, iniţiazã mãsuri pentru introducerea în circuitul economic şi valorificarea superioarã a rezervelor existente în economie, a întregului potenţial economic; d) elaboreazã proiectul resortului asupra executãrii planului de stat. ART. 114 Comitetul de Stat al Planificãrii participã la dezbaterea de cãtre organele de conducere colectivã din ministere, celelalte organe centrale, centrale şi unitãţi asimilate acestora, precum şi de cãtre consiliile populare şi comitetele executive a proiectelor de plan şi a modului de realizare a sarcinilor de plan; aprobã sau avizeazã, potrivit legii, modificarea sau virarea unor sarcini de plan. ART. 115 Comitetul de Stat al Planificãrii, ca organ de specialitate în activitatea de planificare: a) organizeazã periodic consfãtuiri de lucru cu conducãtorii compartimentelor de planificare din ministere, ai altor organe centrale şi organe locale ale administraţiei de stat, precum şi din centrale şi unitãţi asimilate; b) coordoneazã activitatea de perfecţionare a cadrelor din domeniul planificãrii; c) atrage, pe timp limitat, în realizarea unor lucrãri de planificare, cu aprobarea Consiliului de Miniştri, cadre din compartimentele de planificare din ministere, alte organe centrale şi organe locale ale administraţiei de stat şi din unitãţi economice. ART. 116 În exercitarea atribuţiilor sale, în toate fazele de elaborare şi de realizare a planului, Comitetul de Stat al Planificãrii colaboreazã cu ministerele, celelalte organe centrale, cu centralele, marile uzine, institute de cercetãri şi proiectãri, instituţii de învãţãmînt superior, precum şi cu comisiile economice judeţene şi cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene în vederea orientãrii unitare a întregii activitãţi de planificare. Conducãtorii direcţiilor de planificare din ministere şi centrale; precum şi ai direcţiilor de planificare judeţene şi a municipiului Bucureşti se numesc şi se elibereazã din funcţie cu avizul Comitetului de Stat al Planificãrii. ART. 117 Ministerul Finanţelor, Direcţia Centralã de Statisticã, Ministerul Muncii, Comitetul de Stat pentru Preţuri, Comitetul de Stat pentru Economia şi Administraţia Localã, Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor, bãncile şi celelalte organe centrale au în activitatea de planificare, fiecare în domeniul sãu, atribuţiile şi rãspunderile stabilite prin prevederile acestei legi şi ale legilor lor de organizare. ART. 118 Consiliul Central de Control al Activitãţii Economice şi Sociale organ de partid şi de stat - exercitã controlul unitar al îndeplinirii hotãrîrilor de partid şi legilor ţãrii, în toate domeniile de activitate economicã şi socialã.
CAP. V Conducerea de cãtre partid a dezvoltãrii economico-sociale planificate a ţãrii. Atribuţiile organelor supreme ale puterii de stat
ART. 119 Întreaga activitate de dezvoltare economico-socialã planificatã a ţãrii se desfãşoarã sub conducerea Partidului Comunist Român - forţa politicã conducãtoare a întregii societãţi. ART. 120 Marea Adunare Naţionalã adoptã planurile cincinale şi planurile anuale de dezvoltare economico-socialã. ART. 121 Consiliul de Stat controleazã, între sesiunile Marii Adunãri Naţionale, modul în care se asigurã dezvoltarea economico-socialã planificatã a ţãrii. ART. 122 Consiliul Suprem al Dezvoltãrii Economico-Sociale care funcţioneazã sub îndrumarea Consiliului de Stat - va conlucra strîns cu organele de partid şi de stat la elaborarea prognozelor şi a planului unic; întocmeşte studii şi dezbate principalele orientãri ale dezvoltãrii economico-sociale a ţãrii, prezentînd concluziile şi propunerile sale conducerii de partid şi de stat. ART. 123 Prezenta lege intrã în vigoare la 1 ianuarie 1973. Pe data intrãrii în vigoare, orice dispoziţii contrare se abrogã.
Aceastã lege a fost votatã de Marea Adunare Naţionalã în şedinţa din 22 noiembrie 1972, întrunind din cele 429 voturi exprimate, 426 voturi pentru şi 3 voturi împotrivã.
Preşedintele Marii Adunãri Naţionale, ŞTEFAN VOITEC
Bucureşti, 22 noiembrie 1972. Nr. 8.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
