Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
TITLUL I
Dreptul de autor
PARTEA I
Dispoziţii generale
CAP. 1
Dispoziţii introductive
ART. 1
(1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricãror asemenea opere de creaţie intelectualã, este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comporta atribute de ordin moral şi patrimonial.
(2) Opera de creaţie intelectualã este recunoscuta şi protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizãrii ei, chiar neterminatã.
ART. 2
Recunoaşterea drepturilor prevãzute în prezenta lege nu prejudiciazã şi nu exclude protecţia acordatã prin alte dispoziţii legale.
CAP. 2
Subiectul dreptului de autor
ART. 3
(1) Este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera.
(2) În cazurile expres prevãzute de lege, pot beneficia de protecţia acordatã autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decît autorul.
(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii.
ART. 4
(1) Se prezuma a fi autor, pînã la proba contrarã, persoana sub numele cãreia opera a fost adusã pentru prima data la cunostinta publica.
(2) Cînd opera a fost adusã la cunostinta publica sub forma anonima sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercita de cãtre persoana fizica sau juridicã ce o face publica numai cu consimţãmîntul autorului, atît timp cît acesta nu-şi dezvaluie identitatea.
ART. 5
(1) Este opera comuna opera creata de mai mulţi coautori, în colaborare.
(2) Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condiţiile prezentei legi.
(3) În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot exploata opera decît de comun acord. Refuzul consimtamintului din partea oricãruia dintre coautori trebuie sa fie temeinic justificat.
(4) În cazul în care contribuţia fiecãrui coautor este distinctã, aceasta poate fi exploatatã separat, cu condiţia sa nu se prejudicieze exploatarea operei comune sau drepturile celorlalţi coautori.
(5) În cazul utilizãrii operei create în colaborare, remuneraţia se cuvine coautorilor în proportiile pe care aceştia le-au convenit. În lipsa unei convenţii, remuneraţia se împarte proporţional cu pãrţile de contribuţie ale autorilor sau în mod egal, dacã acestea nu se pot stabili.
ART. 6
(1) Este opera colectivã opera în care contribuţiile personale ale coautorilor formeazã un tot, fãrã a fi posibil, data fiind natura operei, sa se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create.
(2) În lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din initiativa, sub responsabilitatea şi sub numele cãreia a fost creata.
CAP. 3
Obiectul dreptului de autor
ART. 7
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectualã în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretã de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sînt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicãrile, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compozitiile muzicale cu sau fãrã text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de arta plastica, cum ar fi: operele de sculptura, pictura, grafica, gravura, litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei şi a metalului, precum şi operele de arta aplicatã produselor destinate unei utilizãri practice;
h) operele de arhitectura, inclusiv planşele, machetele şi lucrãrile grafice ce formeazã proiectele de arhitectura;
l) lucrãrile plastice, hartile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.
ART. 8
Fãrã a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecind de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptarile, adnotarile, lucrãrile documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformãri ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintã o munca intelectualã de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colectiile sau compilatiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creatii intelectuale.
ART. 9
Nu pot beneficia de protecţia legalã a dreptului de autor urmãtoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi inventiile, conţinute într-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natura politica, legislativã, administrativã, judiciarã şi traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autoritãţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
d) mijloacele de plata;
e) ştirile şi informaţiile de presa;
f) simplele fapte şi date.
CAP. 4
Conţinutul dreptului de autor
ART. 10
Autorul unei opere are urmãtoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacã, în ce mod şi cînd va fi adusã opera la cunostinta publica;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calitãţii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusã opera la cunostinta publica;
d) dreptul de a pretinde respectarea integritãţii operei şi de a se opune oricãrei modificãri, precum şi oricãrei atingeri aduse operei, dacã prejudiciazã onoarea sau reputaţia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despagubind, dacã este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciati prin exercitarea retractarii.
ART. 11
(1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţãri sau înstrãinãri.
(2) Dupã moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevãzute la art. 10 lit. b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durata nelimitatã. Dacã nu exista moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor.
ART. 12
Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacã, în ce mod şi cînd va fi utilizata sau exploatatã opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de cãtre alţii.
ART. 13
Utilizarea sau exploatarea unei opere da naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza:
a) reproducerea integrala sau parţialã a operei;
b) difuzarea operei;
c) importul în vederea comercializãrii pe teritoriul României a copiilor de pe opera, realizate cu consimţãmîntul autorului;
d) reprezentarea scenica, recitarea sau orice alta modalitate publica de execuţie sau de prezentare directa a operei;
e) expunerea publica a operelor de arta plastica, de arta aplicatã, fotografice şi de arhitectura;
f) proiectia publica a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale;
g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fãrã fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
h) transmiterea unei opere cãtre public prin fir, prin cablu, prin fibra optica sau prin orice alt procedeu;
i) comunicarea publica prin intermediul înregistrãrilor sonore şi audiovizuale;
j) retransmiterea nealterata, simultanã şi integrala a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate la lit. g) şi h), de cãtre un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate;
k) difuzarea secundarã;
l) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricãror mijloace, a unei opere radiodifuzate sau televizate;
m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze de date conţin sau constituie opere protejate.
ART. 14
(1) Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice forma materialã, inclusiv realizarea oricãrei înregistrãri sonore sau vizuale a unei opere, precum şi stocarea permanenta ori temporarã a acesteia cu mijloace electronice.
(2) Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înţelege distribuirea cãtre public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vînzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
(3) Nu se considera difuzare distribuirea cãtre public prin împrumut, cu titlu gratuit, a unei opere, în cazul în care se realizeazã prin intermediul bibliotecilor publice.
ART. 15
(1) Utilizarea sau exploatarea unei opere în modurile prevãzute la art. 13 lit. d) şi e), precum şi în orice alt mod similar constituie comunicare publica.
(2) Se considera publica orice comunicare a unei opere, facuta într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se aduna un numãr de persoane care depãşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, indiferent dacã membrii care compun acel public susceptibil de a receptiona astfel de comunicãri pot sau nu sa o facã în acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau în momente diferite.
(2) Redifuzarea copiilor unei opere nu mai necesita autorizarea titularului dreptului de autor decît pentru închirierea şi importul acestora.
ART. 16
Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice alta transformare a operei sale prin care se obţine o opera derivata.
ART. 17
(1) Autorul unei opere literare sau artistice beneficiazã de dreptul exclusiv de a autoriza închirierea originalului şi a copiilor operelor, inclusiv a operelor audiovizuale, a operelor cuprinse într-o înregistrare sonora, a unui program pentru calculator sau a unei opere care poate fi utilizata cu ajutorul unui calculator ori a oricãrui alt dispozitiv tehnic, chiar dupã difuzarea acestora în conformitate cu consimţãmîntul autorului.
(2) Dreptul de a autoriza închirierea operei reprezintã dreptul exclusiv al unui autor de a pune la dispoziţie pentru utilizare originalul sau copiile operei pentru o perioada de timp limitatã, în schimbul unui avantaj economic direct sau indirect.
ART. 18
(1) Împrumutul public consta în punerea la dispoziţia unei persoane, cu titlu gratuit, pentru utilizare, a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioada de timp determinata, prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop. Împrumutul public nu necesita autorizarea prealabilã a autorului.
(2) Împrumutul public da dreptul titularului dreptului de autor la o remuneraţie echitabila.
(3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplica la:
a) originalele sau copiile unor opere scrise, din biblioteci publice;
b) proiectele de structuri arhitecturale;
c) originalele sau copiile operelor de arta aplicatã produselor destinate unei utilizãri practice;
d) originalele sau copiile operelor, în scopul comunicãrii publice, ori pentru a cãror utilizare exista un contract;
e) lucrãrile de referinta pentru utilizare imediata sau pentru împrumuturi între instituţii;
f) operele create de autor în cadrul contractului individual de munca, dacã acestea sînt utilizate de cãtre cel care a angajat autorul, în cadrul activitãţii obişnuite.
(4) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplica în cazul împrumutului public realizat în scop educativ ori cultural, prin instituţii recunoscute potrivit legii sau organizate în acest scop de cãtre autoritãţi publice.
(5) Împrumutul public al unor opere fixate în înregistrãri sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decît dupã 6 luni de la prima difuzare a operei.
ART. 19
Dreptul de comunicare publica prin intermediul înregistrãrilor sonore sau audiovizuale reprezintã dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea cãtre public a unor lecturi, interpretãri muzicale sau scenice ori a altor forme de fixare a operei sale în înregistrãri sonore sau audiovizuale.
ART. 20
Dreptul de difuzare secundarã reprezintã dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea cãtre public a operei sale, ulterior primei difuzari, prin oricare dintre mijloacele prevãzute la art. 13 lit. g), h), i), j) şi l).
ART. 21
(1) În cazul fiecãrei revinzari a unei opere de arta plastica la licitaţie publica sau prin intermediul unui agent comisionar, ori de cãtre un comerciant, autorul are dreptul la 5% din preţul de vînzare, precum şi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se afla opera sa.
(2) Licitatorii, agenţii comisionari şi comercianţii, care intervin în vînzare, trebuie sa-i comunice autorului informaţiile prevãzute la alin. (1) al prezentului articol în termen de doua luni de la data vinzarii. Aceştia vor rãspunde de reţinerea din preţul de vînzare şi de plata sumei corespunzãtoare cãtre autor a cotei de 5% .
(3) Drepturile prevãzute în prezentul articol constituie dreptul de suita şi nu pot face obiectul vreunei renunţãri sau înstrãinãri.
ART. 22
Proprietarul sau posesorul unei opere este dator sa permitã accesul autorului şi sa o punã la dispoziţia acestuia, dacã acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului sau de autor şi cu condiţia ca prin aceasta sa nu se aducã atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului o garanţie suficienta pentru securitatea operei, asigurarea operei la o suma ce reprezintã valoarea pe piata a originalului, precum şi o remuneraţie corespunzãtoare.
ART. 23
(1) Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul sa o distruga înainte de a o oferi autorului la preţul de cost al materialului.
(2) Dacã nu este posibila returnarea originalului, proprietarul va permite autorului sa facã o copie de pe opera într-o maniera corespunzãtoare.
(3) În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale operei şi de a solicita trimiterea reproducerii proiectelor.
CAP. 5
Durata protecţiei dreptului de autor
ART. 24
(1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul creãrii operei, oricare ar fi modul sau forma concretã de exprimare.
(2) Dacã opera este creata, într-o perioada de timp, în pãrţi, serii, volume şi în orice alte forme de continuare, termenul de protecţie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente.
ART. 25
(1) Drepturile patrimoniale prevãzute la art. 13, 16, 17, 18 şi 21 dureazã tot timpul vieţii autorului, iar dupã moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusã la cunostinta publica în mod legal. Dacã nu exista moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivã mandatat în timpul vieţii de cãtre autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivã cu cel mai mare numãr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.
(2) Persoana care, dupã încetarea protecţiei dreptului de autor, aduce la cunostinta publica, în mod legal, pentru prima oara, o opera nepublicata înainte, beneficiazã de protecţia echivalenta cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului.
Durata protecţiei acestor drepturi este de 25 de ani începînd din momentul în care a fost adusã pentru prima oara la cunostinta publica, în mod legal.
ART. 26
(1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunostinta publica sub pseudonim sau fãrã indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cunostinta publica a acestora.
(2) Cînd identitatea autorului este adusã la cunostinta publica înainte de expirarea termenului prevãzut la alin. (1), se aplica dispoziţiilor art. 25 alin. (1).
ART. 27
(1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor.
(2) În cazul în care contribuţiile coautorilor sînt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecãrui coautor.
ART. 28
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunostinta publica. În cazul în care aceasta nu se realizeazã timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expira dupã trecerea a 70 de ani de la crearea operelor.
ART. 29
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor de arta aplicatã este de 25 de ani de la data creãrii acestora.
ART. 30
Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator dureazã tot timpul vieţii autorului, iar dupã moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioada de 50 de ani.
ART. 31
Modificãrile neesentiale, adaugarile, taieturile sau adaptarile aduse în vederea selecţiei ori aranjarii, precum şi corectarea conţinutului unei opere sau colecţii, care sînt necesare pentru continuarea activitãţii colectiei în modul în care a intentionat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecţie a acestei opere sau colecţii.
ART. 32
Termenele stabilite în prezentul capitol se calculeazã începînd cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor morţii autorului sau aducerii operei la cunostinta publica, dupã caz.
CAP. 6
Limitele exercitãrii dreptului de autor
ART. 33
(1) Sînt permise, fãrã consimţãmîntul autorului şi fãrã plata vreunei remuneraţii, urmãtoarele utilizãri ale unei opere aduse anterior la cunostinta publica, cu condiţia ca acestea sa fie conforme bunelor uzante, sa nu contravina exploatãrii normale a operei şi sa nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, în mãsura justificatã de scopul acestora;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera, în scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, în mãsura în care folosirea lor justifica întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori înregistrãrii sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învãţãmîntului, precum şi reproducerea pentru învãţãmînt, în cadrul instituţiilor publice de învãţãmînt sau de ocrotire socialã, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în mãsura justificatã de scopul urmãrit;
d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţioneazã fãrã scop lucrativ; reproducerea integrala a exemplarului unei opere este permisã, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorarii grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanenta a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea cãtre public, în scopul informãrii asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de presa şi reportaje radiofonice sau televizate;
f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea cãtre public de scurte fragmente ale conferinţelor, alocutiunilor, pledoariilor şi a altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizãri sa aibã ca unic scop informarea privind actualitatea;
g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea cãtre public a operelor în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în mãsura justificatã de scopul informatiei;
h) reproducerea, cu excluderea oricãror mijloace care vin în contact direct cu opera, difuzarea sau comunicarea cãtre public a imaginii unei opere de arhitectura, arta plastica, fotografica sau arta aplicatã, amplasata permanent în locuri publice, în afarã cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, difuzari sau comunicãri şi dacã este utilizata în scopuri comerciale;
i) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activitãţilor instituţiilor de învãţãmînt, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atît reprezentarea sau executarea, cît şi accesul publicului sa fie fãrã plata.
(2) În cazurile prevãzute la lit. b), c), e), f) şi h) trebuie sa se menţioneze sursa şi numele autorului, dacã acesta apare pe lucrarea utilizata, iar în cazul operelor de arta plastica sau de arhitectura, şi locul unde se gãseşte originalul.
ART. 34
(1) Nu constituie o încãlcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fãrã consimţãmîntul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera sa fi fost adusã anterior la cunostinta publica, iar reproducerea sa nu contravina exploatãrii normale a operei şi sa nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrãri, sonor sau audiovizual, cît şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situaţia prevãzutã la alin. (1), se va plati o remuneraţie stabilitã conform prevederilor prezentei legi.
ART. 35
Transformarea unei opere, fãrã consimţãmîntul autorului şi fãrã plata unei remuneraţii, este permisã în urmãtoarele cazuri:
a) dacã este o transformare privatã, care nu este destinatã şi nu este pusã la dispoziţia publicului;
b) dacã rezultatul transformarii este o parodie sau o caricatura, cu condiţia ca rezultatul sa nu creeze confuzie în ce priveşte opera originala şi autorul acesteia;
c) dacã transformarea este impusa de scopul utilizãrii permise de autor.
ART. 36
(1) Operele prezentate în expoziţii accesibile publicului, licitaţii, tîrguri sau colecţii pot fi reproduse în cataloage publicate şi distribuite în acest scop de cãtre organizatorii unor astfel de activitãţi.
(2) În cazurile menţionate la alin. (1) trebuie sa fie indicate sursa, precum şi paternitatea operei, dacã acestea sînt menţionate pe lucrarea utilizata.
ART. 37
În scopul de a testa funcţionarea produselor la momentul fabricãrii sau vinzarii, societãţile comerciale care produc sau vînd înregistrãri sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea sau comunicarea publica a acestora, precum şi echipament pentru receptarea de emisiuni de radio şi de televiziune, pot reproduce şi prezenta extrase din opere, cu condiţia ca aceste operaţiuni sa fie reduse la dimensiunile necesare testarii.
ART. 38
(1) Autorizaţia pentru emiterea unei opere prin mijloace fãrã fir include şi autorizarea pentru transmiterea acelei opere prin fir, prin cablu sau prin orice alt procedeu similar, fãrã plata unei remuneraţii separate, cu condiţia ca transmiterea sa fie realizatã nealterat, simultan şi integral de cãtre organismul emitator de origine şi sa nu depãşeascã zona geograficã pentru care s-a acordat dreptul de emitere.
(2) Dispoziţiile alin. (1) al prezentului articol nu se aplica în cazul transmiterii digitale, prin orice mijloace, a unei opere.
(3) Cesiunea dreptului de comunicare cãtre public a unei opere prin radio sau televiziune da dreptul organismului emitator sa înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni fãrã fir, în scopul realizãrii, o singura data, a comunicãrii autorizate cãtre public. În cazul unei noi emiteri a operei astfel înregistrate este necesarã o noua autorizare. Dacã în termen de 6 luni de la prima emitere nu se solicita aceasta autorizare, înregistrarea trebuie distrusa.
CAP. 7
Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor
Secţiunea I
Dispoziţii comune
ART. 39
(1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitatã la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu şi pentru o anumitã durata.
(3) Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusiva ori neexclusiva.
(4) În cazul cesiunii exclusive, însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalitãţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie sa fi expres prevãzut în contract.
(5) În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera şi poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane.
(6) Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul sau unei alte persoane decît cu consimţãmîntul expres al cedentului.
(7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are nici un efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacã nu s-a convenit altfel.
(8) Consimţãmîntul menţionat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care cesionarul, persoana juridicã, se transforma prin una dintre modalitãţile prevãzute de lege.
ART. 40
În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezuma ca dreptul la difuzarea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepţia dreptului la import, dacã nu se prevede altfel prin contract.
ART. 41
(1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie sa prevadã drepturile patrimoniale transmise, modalitãţile de exploatare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor. Absenta oricãreia dintre aceste prevederi da dreptul partii interesate de a cere anularea contractului.
(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovitã de nulitate absolutã.
ART. 42
Existenta şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisã a acestuia. Fac excepţie contractele avînd drept obiect opere utilizate în presa.
ART. 43
(1) Remuneraţia cuvenitã în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileşte prin acordul pãrţilor. Cuantumul remuneraţiei se calculeazã fie proporţional cu încasãrile provenite din exploatarea operei, fie în suma fixa sau în orice alt mod.
(2) Cînd remuneraţia nu a fost stabilitã prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneraţiei. Aceasta se va face avînd în vedere sumele plãtite uzual pentru aceeaşi categorie de opere, destinaţia şi durata exploatãrii, precum şi alte circumstanţe ale cazului.
(3) În cazul unei disproportii evidente între remuneraţia autorului operei şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mãrirea convenabila a remuneraţiei.
(4) Autorul nu poate sa renunţe anticipat la exerciţiul dreptului prevãzut la alin. (3).
ART. 44
(1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în cadrul unui contract individual de munca, drepturile patrimoniale aparţin autorului operei create. Dacã o asemenea clauza exista, aceasta urmeazã sa cuprindã termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absenta precizarii termenului, acesta este de 3 ani de la data predãrii operei.
(2) La expirarea termenului menţionat în alin. (1) drepturile patrimoniale revin autorului.
(3) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de munca îşi pãstreazã dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creatiei sale.
ART. 45
(1) În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor asupra unei opere apãrute într-o publicaţie periodicã pãstreazã dreptul de a o utiliza sub orice forma, cu condiţia sa nu prejudicieze publicaţia în care a apãrut opera.
(2) În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de opera, dacã aceasta nu a fost publicatã în termen de o luna de la data acceptãrii, în cazul unui cotidian, sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicaţii.
ART. 46
(1) Contractul de comanda a unei opere viitoare trebuie sa cuprindã atît termenul de predare, cît şi termenul de acceptare a operei de cãtre utilizatori.
(2) Persoana care comanda opera are dreptul sa denunţe contractul, dacã opera nu îndeplineşte condiţiile stabilite. În caz de denunţare a contractului, sumele încasate de autor rãmîn acestuia. Dacã, în vederea creãrii unei opere care a fãcut obiectul unui contract de comanda, s-au executat lucrãri pregãtitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.
ART. 47
(1) Autorul poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl exploateazã sau îl exploateazã într-o mãsura insuficienta şi dacã, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sînt afectate considerabil.
(2) Autorul nu poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune, dacã motivele de neexploatare sau de exploatare insuficienta se datoreazã propriei culpe, faptei unui terţ, unui caz fortuit sau de forta majorã.
(3) Desfiinţarea contractului de cesiune, menţionatã la alin. (1), nu poate fi solicitatã înainte de expirarea a 2 ani de la data cesionarii dreptului patrimonial unei opere. În cazul operelor cedate pentru publicaţiile cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicaţiilor periodice, de un an.
(4) Proprietarul originalului unei opere de arta plastica sau fotografica are dreptul sa o expuna public, chiar dacã aceasta nu a fost adusã la cunostinta publica, în afarã cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrãinare a originalului.
(5) Autorul nu poate renunţa anticipat la exercitarea dreptului sau de a solicita desfiinţarea contractului de cesiune menţionat la alin. (1).
(6) Dobindirea proprietãţii asupra suportului material al operei nu conferã prin ea însãşi un drept de exploatare asupra operei.
Secţiunea a II-a
Contractul de editare
ART. 48
(1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedeazã editorului, în schimbul unei remuneraţii, dreptul de a reproduce şi de a difuza opera.
(2) Nu constituie contract de editare convenţia prin care titularul dreptului de autor împuterniceşte, pe cheltuiala sa, pe un editor pentru a reproduce şi, eventual, a difuza opera.
(3) În situaţia prevãzutã la alin. (2) se aplica prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriza.
ART. 49
Titularul dreptului de autor poate ceda editorului şi dreptul de a autoriza traducerea şi adaptarea operei.
ART. 50
Cesiunea cãtre editor a dreptului de a autoriza alte persoane sa adapteze opera sau sa o foloseascã în orice alt mod trebuie sa facã obiectul unui contract distinct.
ART. 51
(1) Contractul de editare trebuie sa cuprindã clauze cu privire la:
a) durata cesiunii;
b) natura exclusiva sau neexclusiva şi întinderea teritorialã a cesiunii;
c) numãrul maxim şi minim al exemplarelor;
d) remuneraţia autorului, stabilitã în condiţiile prezentei legi;
e) numãrul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f) termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecãrei editii sau, dupã caz, ale fiecãrui tiraj;
g) termenul de predare a originalului operei de cãtre autor;
h) procedura de control al numarului de exemplare produse de cãtre editor.
(2) Absenta oricãreia dintre clauzele prevãzute la lit. a), b) şi d) da dreptul partii interesate de a cere anularea contractului.
ART. 52
(1) Editorul care a dobîndit dreptul de publicare a operei sub forma unui volum are, fata de alţi ofertanţi similari, la preţ egal, dreptul prioritar de publicare a operei în forma electronica. Editorul trebuie sa opteze în scris, în cel mult 30 de zile de la primirea ofertei scrise a autorului.
(2) Dreptul menţionat la alin. (1) este valabil timp de 3 ani de la data publicãrii operei.
ART. 53
Editorul este obligat sa permitã autorului sa aducã îmbunãtãţiri sau alte modificãri operei în cazul unei editii noi, cu condiţia ca aceste îmbunãtãţiri sau modificãri sa nu mãreascã esenţial costurile editorului şi sa nu schimbe caracterul operei, dacã în contract nu se prevede altfel.
ART. 54
Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimţãmîntul autorului.
ART. 55
Editorul este obligat sa înapoieze autorului originalul operei, originalele operelor de arta, ilustratiile şi orice alte documente primite pentru publicare, dacã nu s-a convenit altfel.
ART. 56
(1) În lipsa unei convenţii contrare, contractul de editare va inceta dupã expirarea duratei stabilite sau dupã epuizarea ultimei editii convenite.
(2) Se considera epuizate editia sau tirajul al cãror numãr de exemplare nevindute este mai mic de 5% din numãrul total de exemplare şi, în orice caz, dacã este mai mic de 100 de exemplare.
(3) Dacã editorul nu publica opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În acest caz, autorul pãstreazã remuneraţia primitã sau, dupã caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale prevãzute în contract.
(4) Dacã termenul pentru publicarea operei nu este prevãzut în contract, editorul este obligat sa o publice în termen de cel mult un an de la data acceptãrii acesteia.
(5) În cazul în care editorul intenţioneazã sa distruga copiile operei, rãmase în stoc dupã o perioada de 2 ani de la data publicãrii, şi dacã în contract nu se prevede o alta perioada, acesta este obligat sa le ofere mai întîi autorului la preţul pe care l-ar fi obţinut prin vînzarea pentru distrugere.
ART. 57
(1) În cazul distrugerii operei datoritã forţei majore, autorul este îndreptãţit la o remuneraţie care îi va fi plãtitã numai dacã opera s-a publicat.
(2) Dacã o editie pregatita este distrusa total datoritã forţei majore înainte de a fi pusã în circulaţie, editorul este îndreptãţit sa pregãteascã o editie noua, iar autorul va avea drept de remuneraţie numai pentru una dintre aceste editii.
(3) Dacã o editie pregatita este distrusa parţial datoritã forţei majore înainte de a fi pusã în circulaţie, editorul este îndreptãţit sa reproduca, fãrã plata remuneraţiei cãtre autor, numai atitea copii cîte au fost distruse.
Secţiunea a III-a
Contractul de reprezentare teatrala sau de execuţie muzicala
ART. 58
Prin contractul de reprezentare teatrala sau de execuţie muzicala, titularul dreptului de autor cedeazã unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau de a executa în public o opera actuala sau viitoare, literarã, dramatica, muzicala, dramatico-muzicala, coregrafica sau o pantomima, în schimbul unei remuneraţii, iar cesionarul se obliga sa o reprezinte ori sa o execute în condiţiile convenite.
ART. 59
(1) Contractul de reprezentare teatrala sau de execuţie muzicala se încheie în scris, pe o durata determinata ori pentru un numãr determinat de comunicãri cãtre public.
(2) Contractul trebuie sa prevadã termenul în care va avea loc premiera sau singura comunicare a operei, dupã caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum şi remuneraţia autorului.
(3) Întreruperea reprezentarilor timp de 2 ani consecutiv, dacã nu s-a prevãzut un alt termen prin contract, da dreptul autorului de a solicita desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare, potrivit dreptului comun.
(4) Beneficiarul unui contract de reprezentare teatrala sau execuţia muzicala nu îl poate ceda unui terţ, organizator de spectacole, fãrã consimţãmîntul scris al autorului sau al reprezentantului sau, în afarã de cazul cesiunii concomitente, totale sau parţiale, a acestei activitãţi.
ART. 60
(1) Cesionarul este obligat sa permitã autorului sa controleze reprezentarea sau executarea operei şi sa susţinã în mod adecvat realizarea condiţiilor tehnice pentru interpretarea lucrãrii. De asemenea, cesionarul trebuie sa trimitã autorului programul, afisele şi alte materiale tipãrite, recenzii publice despre spectacol, dacã nu este prevãzut altfel în contract.
(2) Cesionarul este obligat sa asigure reprezentarea sau executarea publica a operei în condiţii tehnice adecvate, precum şi respectarea drepturilor autorului.
ART. 61
(1) Cesionarul este obligat sa comunice periodic titularului dreptului de autor numãrul de reprezentaţii sau de executii muzicale, precum şi situaţia încasãrilor. În acest scop, contractul de reprezentare teatrala sau de execuţie muzicala trebuie sa prevadã şi perioadele de comunicare, dar nu mai puţin de o data pe an.
(2) Cesionarul trebuie sa plãteascã autorului, la termenele prevãzute în contract, sumele în cuantumul convenit.
ART. 62
Dacã cesionarul nu reprezintã sau nu executa opera în termenul stabilit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În aceasta situaţie, autorul pãstreazã remuneraţia primitã sau, dupã caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale prevãzute în contract.
Secţiunea a IV-a
Contractul de închiriere
ART. 63
(1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajeazã sa permitã folosinta, pe timp determinat, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrãri sonore sau audiovizuale. Cesionarul dreptului de închiriere se angajeazã sa plãteascã o remuneraţie autorului pe perioada cît foloseşte acel exemplar al operei.
(2) Autorul pãstreazã dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepţia dreptului de difuzare, dacã nu s-a convenit altfel.
(3) Contractul de închiriere a unei opere este supus dispoziţiilor de drept comun privind contractul de locaţiune.
PARTEA a II-a
Dispoziţii speciale
CAP. 8
Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale
ART. 64
Opera audiovizuala este opera cinematografica sau opera exprimatã printr-un procedeu similar cinematografiei, care utilizeazã imaginea sau combinarea sunetului cu imaginea.
ART. 65
(1) Regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizica ce îşi asuma conducerea creãrii şi realizãrii operei audiovizuale, în calitate de autor principal.
(2) Producãtorul unei opere audiovizuale este persoana fizica sau juridicã ce îşi asuma responsabilitatea producerii operei şi, în aceasta calitate, organizeazã realizarea operei şi furnizeazã mijloacele necesare tehnice şi financiare.
ART. 66
Sînt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevãzute la art. 5 din prezenta lege, regizorul sau realizatorul, autorul adaptãrii, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuala şi autorul grafic pentru operele de animatie sau al secventelor de animatie, cînd acestea reprezintã o parte importanta a operei. În contractul dintre producãtorul şi regizorul sau realizatorul operei, pãrţile pot conveni sa fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia.
ART. 67
(1) În cazul în care unul dintre autorii prevãzuţi la articolul precedent refuza sa definitiveze contribuţia sa la opera audiovizuala sau se afla în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivãrii operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remuneraţie pentru contribuţia avutã.
(2) Opera audiovizuala se considera finita, cînd versiunea definitiva a fost stabilitã de comun acord între autorul principal şi producãtor.
(3) Este interzisã distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în forma copiei-standard.
(4) Autorii operei audiovizuale, alţii decît autorul principal, nu se pot opune aducerii la cunostinta publica, precum şi exploatãrii în orice fel a versiunii definitive a acesteia.
ART. 68
(1) Dreptul la adaptarea audiovizuala este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o opera audiovizuala.
(2) Cesiunea dreptului prevãzut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui contract scris între titularul dreptului de autor şi producãtorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare a operei.
(3) Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente transfera unui producãtor dreptul exclusiv de transformare şi de includere a operei respective într-o opera audiovizuala.
(4) Autorizarea acordatã de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie sa prevadã expres condiţiile producţiei, difuzãrii şi proiectiei operei audiovizuale.
ART. 69
Drepturile morale asupra operei finite sînt recunoscute numai autorilor stabiliţi potrivit art. 66 din prezenta lege.
ART. 70
(1) Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale şi producãtor, în lipsa unei convenţii contrare, se prezuma ca aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special create, îi cedeazã producãtorului drepturile exclusive privind exploatarea operei în ansamblul sau, prevãzute de art. 13 lit. a), b), c), f), g), h), i), j), k) şi l), art. 16, art. 17 şi art. 18, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii echitabile.
(2) În lipsa unei convenţii contrare, autorii operei audiovizuale, precum şi alţi autori ai unor contribuţii la aceasta îşi pãstreazã toate drepturile de exploatare separatã a propriilor contribuţii, în condiţiile prezentei legi.
ART. 71
(1) În lipsa unei convenţii contrare, remuneraţia pentru fiecare mod de exploatare a operei audiovizuale este proporţionalã cu încasãrile brute rezultate din exploatare.
(2) Producãtorul este obligat sa remitã autorilor, periodic, situaţia încasãrilor percepute dupã fiecare mod de exploatare. Autorii vor primi remuneraţiile cuvenite fie prin intermediul producãtorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivã a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii.
(3) Dacã producãtorul nu finalizeazã opera audiovizuala în timp de 5 ani de la încheierea contractului sau nu difuzeazã opera audiovizuala într-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dacã nu s-a convenit altfel.
CAP. 9
Programele pentru calculator
ART. 72
(1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursa sau cod-obiect, materialul de conceptie pregatitor, precum şi manualele.
(2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricãrui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfetelor sale, nu sînt protejate.
ART. 73
Autorul unui program pentru calculator beneficiazã în mod corespunzãtor de drepturile prevãzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza:
a) reproducerea permanenta sau temporarã a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice forma, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinata de încãrcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului pe calculator;
b) traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformãri aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fãrã a prejudicia drepturile persoanei care transforma programul pentru calculator;
c) difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice forma, inclusiv prin închiriere.
ART. 74
În lipsa unei convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau dupã instrucţiunile celui care angajeazã, aparţin acestuia din urma.
ART. 75
(1) În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezuma ca:
a) utilizatorului i se acorda dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;
b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator.
(2) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implica şi transferul dreptului de autor asupra acestuia.
ART. 76
În lipsa unei convenţii contrare, nu sînt supuse autorizãrii titularului dreptului de autor actele prevãzute la art. 73 lit. a) şi b), dacã acestea sînt necesare pentru a permite dobînditorului sa utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzãtor destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.
ART. 77
(1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fãrã autorizarea autorului, o copie de arhiva sau de siguranta, în mãsura în care aceasta este necesarã pentru asigurarea utilizãrii programului.
(2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fãrã autorizarea titularului dreptului de autor, sa observe, sa studieze sau sa testeze funcţionarea acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricãrui element al acestuia, cu ocazia efectuãrii oricãror operaţiuni de încãrcare în memorie, afişare, conversie, transmitere sau stocare a programului, operaţiuni pe care este în drept sa le efectueze.
(3) Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplica programelor pentru calculator.
ART. 78
Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci cînd reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabila pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilitatii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacã sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) actele de reproducere şi de traducere sînt îndeplinite de o persoana care deţine dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoana care îndeplineşte aceste acţiuni în numele cele dintii, fiind abilitata în acest scop;
b) informaţiile necesare interoperabilitatii nu sînt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevãzute la lit. a) a prezentului articol;
c) actele prevãzute la lit. a) a prezentului articol sînt limitate la pãrţile de program necesare interoperabilitatii.
ART. 79
Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78:
a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decît realizarea interoperabilitatii programului pentru calculator, creat independent;
b) nu pot fi comunicate altor persoane, în afarã cazului în care comunicarea se dovedeşte necesarã interoperabilitatii programului pentru calculator, creat independent;
c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cãrui expresie este fundamental similarã, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor autorului.
ART. 80
Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplica, dacã se cauzeazã un prejudiciu titularului dreptului de autor sau exploatãrii normale a programului pentru calculator.
ART. 81
Dispoziţiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplica programelor pentru calculator.
CAP. 10
Operele de arta plastica, de arhitectura şi fotografice
ART. 82
Persoana fizica sau juridicã organizatoare a expozitiilor de arta rãspunde de integritatea operelor expuse, luind toate mãsurile pentru înlãturarea oricãrui risc.
ART. 83
(1) Contractul de reproducere a unei opere de arta trebuie sa conţinã indicaţii care sa permitã identificarea operei, cum ar fi o descriere sumarã, o schita, un desen, o fotografie, precum şi referiri la semnatura autorului.
(2) Reproducerile nu vor putea fi puse în vînzare fãrã ca titularul dreptului de autor sa fi aprobat exemplarul ce i-a fost supus spre examinare.
(3) Pe toate exemplarele trebuie sa figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care sa permitã identificarea acestuia.
(4) Modele originale şi alte elemente ce au servit celui care a fãcut reproducerile trebuie sa fie restituite deţinãtorului cu orice titlu al acestora, dacã nu s-a convenit altfel.
(5) Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie sa fie distruse sau fãcute inutilizabile, dacã titularul dreptului de autor asupra operei nu le achiziţioneazã şi dacã nu s-a convenit altfel.
ART. 84
(1) Studiile şi proiectele de arhitectura şi urbanism expuse în apropierea şantierului operei de arhitectura, precum şi construcţia realizatã dupã acestea trebuie sa poarte scris, în loc vizibil, numele autorului, dacã prin contract nu s-a convenit altfel.
(2) Construirea unei opere de arhitectura, realizatã total sau parţial dupã un alt proiect, nu poate fi facuta decît cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.
ART. 85
(1) Sînt considerate opere fotografice şi fotogramele peliculelor cinematografice.
(2) Nu pot beneficia de protecţia legalã a dreptului de autor fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice şi altele asemenea.
ART. 86
(1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a exploata propria opera nu trebuie sa prejudicieze drepturile autorului operei de arta reproduse în opera fotografica.
(2) Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creata în executarea unui contract individual de munca sau la comanda, se prezuma ca aparţin, pentru o perioada de 3 ani, celui care angajeazã sau persoanei care a fãcut comanda, dacã prin contract nu s-a prevãzut altfel.
(3) Înstrãinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacã prin contract nu s-a prevãzut altfel.
ART. 87
(1) Fotografia unei persoane, atunci cînd este executatã la comanda, poate fi publicatã, reprodusa de persoana fotografiata sau de succesorii sãi, fãrã consimţãmîntul autorului, dacã nu s-a convenit altfel.
(2) Dacã numele autorului figureazã pe fotografia originara, el trebuie sa fie menţionat şi pe reproduceri.
CAP. 11
Protecţia portretului, a destinatarului corespondentei şi a secretului sursei de informare
ART. 88
(1) Difuzarea unei opere care conţine un portret necesita autorizarea persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul sa o reproduca sau sa o comunice public fãrã consimţãmîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani dupã moartea sa.
(2) În lipsa unei convenţii contrare, autorizarea nu este cerutã dacã persoana reprezentatã în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza.
(3) Autorizarea nu este necesarã pentru difuzarea unei opere care conţine portretul:
a) unei persoane general cunoscute, dacã portretul a fost executat cu ocazia activitãţilor sale publice;
b) unei persoane a carei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintã o adunare, un peisaj sau o manifestare publica.
ART. 89
Difuzarea unei corespondente adresate unei persoane necesita autorizarea destinatarului, iar dupã moartea acestuia, timp de 20 de ani, a succesorilor sãi, dacã persoana destinatara nu şi-a exprimat o alta dorinta.
ART. 90
Persoana reprezentatã într-un portret şi persoana destinatara a unei corespondente pot exercita dreptul prevãzut la art. 10 lit. d) din prezenta lege, în ce priveşte difuzarea operei ce conţine portretul sau corespondenta, dupã caz.
ART. 91
(1) Editorul sau producãtorul, la cererea autorului, este obligat sa pãstreze secretul surselor de informaţii folosite în opere şi sa nu publice documentele referitoare la acestea.
(2) Dezvaluirea secretului este permisã cu consimţãmîntul persoanei care l-a încredinţat sau în baza unei hotãrîri judecãtoreşti, definitive şi irevocabile.
TITLUL II
Drepturile conexe dreptului de autor
CAP. 1
Dispoziţii comune
ART. 92
(1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nici o dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie interpretatã în sensul unei limitãri a exerciţiului dreptului de autor.
(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul capitol pot fi transmise, în tot sau în parte, potrivit dreptului comun. Aceste drepturi pot sa facã obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.
ART. 93
În sensul prezentei legi, se considera fixare încorporarea de coduri, sunete, imagini ori de sunete şi imagini sau de reprezentari numerice ale acestora, pe orice suport material, chiar electronic, care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea lor într-un mod oarecare.
ART. 94
Sînt recunoscuţi şi protejati ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor artiştii interpreti sau executanti, pentru propriile interpretãri sau executii, producãtorii de înregistrãri sonore, pentru propriile înregistrãri, şi organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.
CAP. 2
Drepturile artiştilor interpreti sau executanti
ART. 95
În sensul prezentei legi, prin artişti interpreti sau executanti se înţelege: actorii, cintaretii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintã, cinta, danseaza, recita, declama, joaca, interpreteazã, regizeaza, dirijeaza ori executa în orice alta modalitate o opera literarã sau artisticã, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietati, de circ ori de marionete.
ART. 96
Artistul interpret sau executant are urmãtoarele drepturi morale:
a) dreptul de a pretinde recunoaşterea paternitãţii propriei interpretãri sau executii;
b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul sau sa fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrãrii acestuia;
c) dreptul de a pretinde respectarea calitãţii prestaţiei sale şi de a se opune oricãrei deformari, falsificãri sau altei modificãri substanţiale a interpretãrii ori execuţiei sale sau oricãrei încãlcãri a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa;
d) dreptul de a se opune oricãrei utilizãri a prestaţiei sale, dacã prin aceasta utilizare se aduc prejudicii grave persoanei sale.
ART. 97
(1) Drepturile prevãzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei renunţãri sau înstrãinãri.
(2) Dupã moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul drepturilor prevãzute la art. 96 se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durata nelimitatã.
ART. 98
Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza urmãtoarele:
a) fixarea prestaţiei sale;
b) reproducerea prestaţiei fixate;
c) difuzarea prestaţiei fixate prin vînzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit;
d) prezentarea într-un loc public sau comunicarea publica a prestaţiei fixate ori nefixate pe un suport;
e) adaptarea prestaţiei fixate;
f) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune ori prin televiziune a prestaţiei sale, fixate sau nefixate pe un suport, retransmiterea prin mijloace fãrã fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar.
ART. 99
(1) Artiştii interpreti sau executanti care participa în mod colectiv la aceeaşi prestaţie, cum ar fi membrii unui grup muzical, unui cor, unei orchestre, unui corp de balet sau unei trupe teatrale, trebuie sa îşi desemneze dintre ei un reprezentant pentru acordarea autorizaţiei prevãzute la art. 98.
(2) Reprezentantul este desemnat în scris, cu acordul majoritãţii membrilor grupului.
(3) Sînt exceptaţi de la prevederile alineatelor precedente regizorul, dirijorul şi solistii.
ART. 100
În cazul unei prestaţii efectuate de artistul interpret sau executant în cadrul unui contract individual de munca, dreptul patrimonial prevãzut la art. 98 poate fi transmis celui care angajeazã, cu condiţia ca transmiterea dreptului sa fie expres prevãzutã în contractul individual de munca.
ART. 101
(1) În lipsa unei convenţii contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale ori a unei înregistrãri sonore, se prezuma ca cedeazã producãtorului acesteia dreptul exclusiv de exploatare a prestaţiei sale prin fixare, reproducere, difuzare şi comunicare publica. Pentru comunicarea publica, artistului interpret sau executant i se cuvin 50% din sumele încasate de producãtor.
(2) Dispoziţiile art. 43, 44 şi 68 alin. (1) se aplica şi artiştilor interpreti sau executanti.
ART. 102
Durata drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreti sau executanti este de 50 de ani, începînd cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a avut loc prima fixare sau, în lipsa, prima comunicare cãtre public.
CAP. 3
Drepturile producãtorilor de înregistrãri sonore
ART. 103
(1) Se considera înregistrare sonora sau fonograma, în sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonora, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentarilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru aceasta fixare. Nu se considera înregistrare sonora o fixare audiovizuala sau partea sonora a acesteia ori reprezentarea sa numericã.
(2) Producãtorul de înregistrãri sonore este persoana fizica sau juridicã ce îşi asuma responsabilitatea organizãrii şi finanţarea realizãrii primei fixãri a sunetelor, fie ca aceasta constituie sau nu o opera în sensul prezentei legi.
ART. 104
În cazul reproducerii şi difuzãrii înregistrãrilor sonore, producãtorul este în drept sa înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, pe lîngã menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor şi data fabricãrii, numele şi denumirea producãtorului.
ART. 105
(1) Producãtorul de înregistrãri sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza urmãtoarele:
a) reproducerea propriilor înregistrãri sonore;
b) difuzarea propriilor înregistrãri sonore, prin vînzare, închiriere, împrumut sau orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;
c) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune sau televiziune a propriilor înregistrãri sonore, retransmiterea prin mijloace fãrã fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mijloc de comunicare cãtre public;
d) prezentarea într-un loc public a propriilor înregistrãri sonore;
e) adaptarea propriilor înregistrãri sonore;
f) importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate ale propriilor înregistrãri sonore.
(2) De asemenea, producãtorul de înregistrãri sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a impiedica importul de copii ale propriilor înregistrãri sonore realizate fãrã autorizarea sa.
(3) Drepturile prevãzute la alin. (1) şi (2) se transmit prin cesiune exclusiva sau neexclusiva, în condiţiile prevãzute pentru dreptul de autor la art. 42 şi 43.
(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. f) nu se aplica atunci cînd importul este fãcut de o persoana fizica, fãrã scopuri comerciale.
ART. 106
(1) Durata drepturilor patrimoniale ale producãtorilor de înregistrãri sonore este de 50 de ani, începînd cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a avut loc prima fixare.
(2) În cazul în care înregistrarea sonora este adusã la cunostinta publica în aceasta perioada, durata drepturilor patrimoniale expira dupã trecerea a 50 de ani de la data aducerii la cunostinta publica.
CAP. 4
Dispoziţii comune autorilor, artiştilor interpreti sau executanti şi producãtorilor de înregistrãri sonore şi audiovizuale
ART. 107
(1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreunã cu editorii şi producãtorii operelor respective şi cu artiştii interpreti sau executanti ale cãror executii sînt fixate pe aceste suporturi, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privatã efectuatã în condiţiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.
(2) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) va fi plãtitã de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de cãtre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor suporturi şi aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vînzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisã în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate.
(3) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) se repartizeazã, prin intermediul organismelor de gestiune colectivã a drepturilor de autor, între autori, artişti interpreti sau executanti, editori şi producãtori, dupã cum urmeazã:
a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi, 40% din remuneraţie revine, în pãrţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60% revine, în pãrţi egale, artiştilor interpreti sau executanti, pe de o parte, şi producãtorilor de înregistrãri sonore, pe de alta parte;
b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi, remuneraţia se împarte în mod egal între autori, artişti interpreti sau executanti şi producãtori.
(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de cãtre un singur organism de gestiune colectivã pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizãrii acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia.
(5) Organismele de gestiune colectivã care colecteazã sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul sa solicite de la fabricanti şi importatori informaţii privind situaţia vinzarilor şi, respectiv, a importurilor de suporturi şi aparate şi sa controleze exactitatea acestora.
(6) Dreptul prevãzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunţãri din partea autorilor şi a artiştilor interpreti sau executanti.
ART. 108
Remuneraţia prevãzutã la art. 107 nu se plãteşte în cazul în care suporturile audio sau video neinregistrate, fabricate în ţara sau importate, se comercializeazã en gros cãtre producãtorii de înregistrãri sonore şi audiovizuale sau cãtre organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.
ART. 109
(1) Autorii şi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneraţie compensatorie pentru copia privatã efectuatã în condiţiile art. 34 din prezenta lege.
(2) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) va fi plãtitã de fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vînzare al aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisã în documentele vamale pentru aparatele importate.
(3) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) se repartizeazã prin intermediul organismelor de gestiune colectivã a dreptului de autor, între autor şi editor.
(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se face de cãtre un singur organism de gestiune colectivã pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizarii acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia.
ART. 110
Dispoziţiile art. 107 şi 109 nu se aplica importului de suporturi şi aparate destinate reproducerii, efectuat de o persoana, fãrã scop comercial.
ART. 111
Difuzarea exemplarelor unei prestaţii artistice sau ale unei înregistrãri sonore, ulterioara primei lor difuzari, nu mai necesita autorizarea titularului drepturilor conexe decît pentru închiriere şi pentru import.
ART. 112
Dispoziţiile art. 33, 34 şi 38 se aplica, prin analogie, artiştilor interpreti sau executanti şi producãtorilor de înregistrãri sonore.
CAP. 5
Organismele de radiodifuziune şi de televiziune
Secţiunea I
Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune
ART. 113
(1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza, cu obligaţia pentru cel autorizat de a mentiona numele organismelor, urmãtoarelor:
a) fixarea propriilor programe de radio sau de televiziune;
b) reproducerea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
c) difuzarea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, prin vînzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;
d) retransmiterea propriilor programe de radio sau de televiziune prin mijloace fãrã fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare cãtre public;
e) comunicarea într-un loc accesibil publicului, cu plata intrãrii, a propriilor programe de radio sau de televiziune;
f) adaptarea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice tip de suport;
g) importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate de pe propriile programe de radio sau televiziune, fixate pe orice tip de suport.
(2) De asemenea, organismele de radio şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a impiedica importul de copii realizate fãrã autorizarea lor, de pe propriile programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport.
(3) Drepturile prevãzute la alin. (1) şi (2) se transmit prin cesiune exclusiva sau neexclusiva, în condiţiile prevãzute pentru dreptul de autor la art. 41 şi 43.
(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. f) nu se aplica atunci cînd importul este fãcut de o persoana fizica, fãrã scopuri comerciale.
ART. 114
Durata drepturilor prevãzute în prezentul capitol este de 50 de ani, începînd cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a avut loc prima emitere sau transmitere a programului organismului de radiodifuziune şi de televiziune.
ART. 115
Difuzarea unui program de radio ori de televiziune fixat pe orice fel de suport, ulterioara primelor difuzari, nu mai necesita autorizarea titularului drepturilor conexe decît pentru închiriere.
ART. 116
Dispoziţiile cuprinse în art. 33, 34 şi 38 se aplica prin analogie şi organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.
Secţiunea a II-a
Comunicarea publica prin satelit
ART. 117
(1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune, care au ca obiect de activitate comunicarea publica a unor programe prin satelit, trebuie sa îşi desfãşoare activitatea cu respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe protejate prin prezenta lege.
(2) În sensul prezentei legi, prin comunicare publica prin satelit se înţelege introducerea, sub controlul şi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelor purtãtoare de programe destinate captarii de cãtre public, într-un lant neintrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine la pãmînt.
ART. 118
(1) În cazul în care semnalele purtãtoare de programe sînt difuzate sub o forma codificata, introducerea lor în lantul de comunicare este consideratã comunicare publica, dacã dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului prin organismul respectiv sau cu consimţãmîntul sau.
(2) Responsabilitatea comunicãrii publice, în cazul în care semnalele purtãtoare sînt transmise de un organism situat în afarã teritoriului României, este asigurata astfel:
a) dacã semnalele sînt transmise satelitului prin intermediul unei staţii de legatura ascensionala situate pe teritoriul României, responsabilitatea revine persoanei care exploateazã statia;
b) dacã nu se apeleazã la o statie de legatura ascensionala, dar comunicarea cãtre public a fost autorizata de cãtre un organism cu sediul în România, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o.
ART. 119
(1) Titularul dreptului de autor sau ai drepturilor conexe pot cesiona drepturile lor pentru comunicarea publica prin satelit numai printr-un contract încheiat individual sau prin intermediul unui organism de gestiune colectivã.
(2) Contractul-cadru încheiat între un organism de gestiune colectivã şi un organism de radiodifuziune sau de televiziune, pentru transmiterea unei categorii de opere aparţinînd unui anumit domeniu, îşi produce efectele şi fata de titularii de drepturi care nu sînt reprezentaţi de organismele de gestiune colectivã, dacã aceasta comunicare cãtre public prin satelit are loc simultan cu difuzarea terestra efectuatã de cãtre acelaşi organism difuzor. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea în orice moment sa înlãture producerea efectelor contractului-cadru printr-un contract individual.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplica operelor audiovizuale.
Secţiunea a III-a
Retransmiterea prin cablu
ART. 120
În sensul prezentei legi, prin comunicare publica realizatã pe calea retransmiterii prin cablu se înţelege retransmiterea simultanã, neschimbata şi integrala, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru receptionarea de cãtre public a unei transmisii iniţiale de emisiuni de radio sau de televiziune difuzate publicului, cu sau fãrã fir.
ART. 121
(1) Titularii dreptului de autor sau de drepturi conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu pe baza contractelor încheiate prin intermediul unui organism de gestiune colectivã.
(2) Dacã unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea lor unui organism de gestiune colectivã, organismul care gestioneazã drepturile din aceeaşi categorie este considerat de drept a fi gestionarul drepturilor lor. Dacã exista în acelaşi domeniu mai multe organisme de gestiune colectivã, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de cãtre aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data retransmiterii prin cablu.
(3) Exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de cãtre un organism de radiodifuziune şi de televiziune pentru propriile programe se face prin contracte încheiate cu distribuitorii prin cablu.
(4) Este permisã retransmiterea prin cablu, fãrã consimţãmîntul titularilor de drepturi şi fãrã plata vreunei remuneraţii, numai în cazul programelor proprii ale organismelor publice de radiodifuziune şi de televiziune cu acoperire nationala, precum şi acelora ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune ale cãror programe sînt retransmise prin cablu în mod obligatoriu, potrivit reglementãrilor în vigoare.
ART. 122
Dacã încheierea unui contract pentru retransmiterea prin cablu nu poate fi convenitã de cãtre pãrţi, acestea pot face apel la arbitrii desemnaţi conform prevederilor Codului de procedura civilã.
TITLUL III
Gestiunea şi apãrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe
CAP. 1
Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe
Secţiunea I
Dispoziţii generale
ART. 123
(1) Titularul dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod personal sau, la cererea lor, prin organismele de gestiune colectivã.
(2) Dreptul de autor şi drepturile conexe care, prin natura lor, corespund unui mod de exploatare a operelor sau a prestaţiilor ce face imposibila autorizarea individualã, sînt în mod deosebit susceptibile de a fi gestionate în colectiv. Fac parte din aceasta categorie în special drepturile prevãzute la art. 13 lit. g), h), j), k) şi l), art. 17, 18, 102, 107 şi 109 din prezenta lege.
Secţiunea a II-a
Organismele de gestiune colectivã a dreptului de autor şi a drepturilor conexe
ART. 124
Organismele de gestiune colectivã a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivã, sînt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin libera asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a cãror gestiune le este încredinţatã de cãtre titulari.
ART. 125
(1) Organismele de gestiune colectivã prevãzute în prezentul capitol sînt supuse reglementãrilor privind asociaţiile fãrã scop lucrativ şi pot dobîndi personalitate juridicã, în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor.
(2) Aceste organisme sînt create direct de titularii drepturilor de autor sau de drepturi conexe: autori, artişti interpreti sau executanti, producãtori, organisme de radio şi de televiziune, precum şi alţi titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice şi juridice. Ele acţioneazã în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat dupã procedura prevãzutã de lege.
(3) Organismele de gestiune colectivã pot fi create în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzind unor domenii diferite de creaţie, precum şi pentru gestionarea de drepturi aparţinînd unor categorii distincte de titulari.
ART. 126
(1) Avizul prevãzut la art. 125 alin. (1) se acorda organismelor de gestiune colectivã cu sediul în România, care:
a) urmeazã sa se constituie sau funcţioneazã potrivit reglementãrilor legale la data intrãrii în vigoare a prezentei legi;
b) fac dovada existenţei unui repertoriu de opere ale membrilor şi a mijloacelor umane şi materiale necesare exploatãrii acestuia;
c) au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevãzute de prezenta lege;
d) au capacitatea juridicã şi economicã de gestionare a drepturilor pe întreg teritoriul tarii;
e) sînt accesibile potrivit dispoziţiilor exprese din statutul propriu oricãror titulari ai dreptului de autor sau de drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţeazã.
(2) Decizia Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor privind acordarea avizului unui program de gestiune colectivã pentru a-şi exercita drepturile se publica în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivã.
ART. 127
Statutul organismului de gestiune colectivã trebuie sa cuprindã dispoziţii cu privire la:
a) denumirea, domeniul şi obiectul activitãţii, cu indicarea drepturilor pe care le administreazã pe baza repertorului de opere, constituit în acest scop;
b) condiţiile în care se realizeazã gestionarea drepturilor pentru titularii acestora, pe baza principiului egalitãţii de tratament;
c) drepturile şi obligaţiile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivã;
d) organele de administrare şi de reprezentare, atribuţiile şi funcţionarea acestora;
e) patrimoniul iniţial şi resursele economice prevãzute;
f) regulile aplicabile repartizãrii drepturilor încasate;
g) modalitãţile de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi organismului de gestiune colectivã, în vederea acoperirii cheltuielilor necesare functionarii;
h) modalitãţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de cãtre membri;
i) orice dispoziţii obligatorii potrivit legislaţiei în vigoare.
ART. 128
În cazul în care într-un domeniu de creaţie exista mai mult de un organism de gestiune colectivã, organismul competent, în termenii prezentei legi, este cel la care s-a asociat titularul de drepturi. În cazul în care acesta nu este asociat la nici un organism, competenta revine organismului din domeniu, desemnat de titularul de drepturi. Revendicarea drepturilor de cãtre aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la exploatarea drepturilor.
ART. 129
(1) Mandatul de gestiune colectivã a drepturilor patrimoniale, de autor şi conexe, este dat fie direct de cãtre titularii unui drept de autor sau de drepturi conexe prin contracte scrise, fie prin contracte corespunzãtoare încheiate cu organisme strãine care gestioneazã drepturi similare.
(2) Dispoziţiile din titlul I (capitolul VII, secţiunea I) nu se aplica contractelor de mandat prevãzute la alin. (1).
(3) Orice titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate incredinta prin contract exerciţiul drepturilor sale unui organism de gestiune colectivã, acesta din urma fiind ţinut sa accepte exercitarea acestor drepturi pe o baza colectivã, dacã gestiunea categoriei de drepturi în cauza intra în activitatea sa statutara.
(4) Organismele de gestiune colectivã nu pot fi abilitate sa asigure exploatarea operelor şi a drepturilor conexe pentru care au primit un mandat de gestiune colectivã.
Secţiunea a III-a
Funcţionarea organismelor de gestiune colectivã
ART. 130
(1) Organismele de gestiune colectivã au urmãtoarele obligaţii:
a) sa acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraţii, autorizaţii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaţiilor titularilor drepturilor, sub forma de licenta neexclusiva;
b) sa elaboreze tabele pentru domeniul lor de activitate, cuprinzînd drepturile patrimoniale cuvenite, precum şi metodologiile ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plãţii acestor drepturi, în cazul acelor opere al cãror mod de exploatare face imposibila autorizarea individualã de cãtre titularii de drepturi;
c) sa încheie, în numele titularilor de drepturi sau pe baza mandatului acordat de organisme similare din strãinãtate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune, televiziune şi retransmitere prin cablu, avînd ca obiect autorizarea de reprezentare şi difuzare a operelor sau a prestaţiilor actuale şi viitoare înscrise în repertoriul lor;
d) sa reprezinte interesele membrilor lor, în ce priveşte exploatarea operelor acestora, în afarã teritoriului României, prin încheierea de contracte bilaterale cu organisme similare din strãinãtate, precum şi prin afilierea la organisme internaţionale neguvernamentale din domeniu;
e) sa încaseze sumele datorate de utilizatori şi sa le repartizeze între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut;
f) sa informeze, la cerere, pe titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe despre modul de utilizare a drepturilor lor şi sa le comunice raportul financiar anual şi raportul de verificare financiar-contabila;
g) sa acorde asistenta de specialitate titularilor de drepturi şi sa îi reprezinte în cadrul procedurilor legale ce privesc obiectul lor de activitate;
h) sa îndeplineascã orice alta activitate conform mandatului primit de la titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate;
i) sa ceara utilizatorilor comunicarea de informaţii şi inminarea de documente indispensabile pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor şi al taxelor pe care le colecteazã.
(2) Elaborarea tabelelor şi a metodologiilor prevãzute la alin. (1) lit. b) se face pe baza negocierii lor cu reprezentanţii asociaţiilor patronale de utilizatori.
ART. 131
(1) Tabelele şi metodologiile prevãzute la art. 130 alin. (1) lit. b) se negociaza în cadrul unei comisii constituite din:
a) cîte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivã, care funcţioneazã într-un domeniu;
b) cîte un reprezentant al principalelor asociaţii patronale ale utilizatorilor dintr-un domeniu.
(2) Organismele de gestiune colectivã, precum şi asociaţiile patronale ale utilizatorilor, reprezentate în comisie, pentru fiecare domeniu, se desemneazã de cãtre Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor.
(3) Tabelele şi metodologiile negociate se prezintã pentru avizare Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înainteazã spre aprobare Guvernului.
(4) În situaţia în care, în urma negocierilor, comisia nu a putut stabili, în termen de 90 de zile de la data constituirii ei, tabelele şi metodologiile, acestea se prezintã pentru mediere Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor. În vederea medierii, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor convoacã pãrţile care au negociat, analizeazã punctele de vedere ale acestora şi decide forma definitiva a tabelelor şi a metodologiilor, pe care le înainteazã Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii.
(5) Tabelele şi metodologiile aprobate prin hotãrîre a Guvernului sînt obligatorii şi pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri.
(6) Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor poate fi sesizat cu o noua cerere de avizare a tabelelor şi a metodologiilor, în vederea modificãrii lor, de cãtre oricare dintre pãrţile care le-au negociat, dar nu mai devreme de 3 ani de la aprobarea lor, în ceea ce priveşte remuneraţiile stabilite procentual.
(7) Remuneraţiile stabilite în suma fixa se pot modifica periodic de cãtre organismele de gestiune colectivã, o data cu indexarea veniturilor, stabilitã la nivel naţional. Acestea devin efective începînd cu luna urmãtoare comunicãrii lor cãtre utilizatori.
ART. 132
Gestiunea colectivã a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe se poate face numai pentru operele şi prestaţiile aduse anterior la cunostinta publica.
ART. 133
(1) Organismele de gestiune colectivã, în cadrul negocierilor purtate conform art. 130 alin. (1) lit. b) în numele membrilor ale cãror drepturi le gestioneazã nu pot pretinde utilizatorilor mai mult de 10% în total pentru drepturile de autor şi, respectiv, 3% pentru drepturile conexe, din încasãrile brute, iar în lipsa acestora, din cheltuielile ocazionate de utilizare.
(2) Colectarea sumelor datorate de utilizatori se va face de cãtre un singur organism de gestiune colectivã, pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, pe criteriul reprezentativitatii. Repartizarea acestor sume între organismele de gestiune colectivã beneficiare se va face pe baza unui protocol negociat între acestea.
ART. 134
(1) Extinderea gestiunii colective încredinţate prin contractul de mandat nu poate restringe în nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor.
(2) Gestiunea colectivã se executa potrivit urmãtoarelor reguli:
a) deciziile privind metodele şi regulile de colectare a remuneraţiei şi a altor sume de la utilizatori şi cele de repartiţie a acestora între titularii de drepturi, cît şi cele privind alte aspecte mai importante ale gestiunii colective trebuie sa fie luate de membri, potrivit statutului;
b) titularii ale cãror drepturi sînt gestionate de un organism de gestiune colectivã trebuie sa primeascã periodic informaţii exacte, complete şi detaliate despre toate activitãţile organismului de gestiune colectivã;
c) în lipsa unei autorizaţii exprese din partea titularilor ale cãror drepturi le gestioneazã, nici o remuneraţie perceputã de un organism de gestiune colectivã nu poate fi utilizata în alte scopuri, cum ar fi cele culturale, sociale ori pentru a finanta activitãţi de promovare, altele decît acelea de a acoperi costurile reale ale gestiunii de drepturi în cauza şi de a repartiza acestora sumele care au rãmas dupã deducerea acestor costuri;
d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivã, dupã deducerea costurilor reale ale gestiunii colective, se impoziteazã potrivit prevederilor legale în materie. Dupã alte deduceri autorizate de titularii de drepturi, în concordanta cu dispoziţiile lit. c) sumele respective se repartizeazã între titulari proporţional cu utilizarea realã a operelor lor.
ART. 135
(1) Organismele de gestiune colectivã sînt obligate sa furnizeze Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor informaţii legate de exercitarea propriilor atribuţii şi sa punã la dispoziţia acestuia, în primul trimestru al fiecãrui an, darea de seama anuala, aprobatã de adunarea generalã statutara, şi raportul comisiei de verificare a gestiunii economice şi financiare.
(2) În cazul în care organismul de gestiune colectivã nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 124 sau incalca, în mod manifest şi repetat, obligaţiile prevãzute la art. 130 şi la alin. (1) al prezentului articol, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivã un termen pentru intrarea în legalitate. Ca urmare a nerespectãrii acestor obligaţii, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor poate solicita instanţei de judecata desfiinţarea organismului de gestiune colectivã respectiv.
ART. 136
Existenta organismelor de gestiune colectivã nu impiedica pe titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe sa se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentaţi în negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege.
CAP. 2
Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor
ART. 137
(1) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Agenţia Romana pentru Protejarea Drepturilor de Autor, organ de specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii, îşi schimba denumirea în Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor şi funcţioneazã ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, cu autoritate unica pe teritoriul României în ceea ce priveşte evidenta, observarea şi controlul aplicãrii legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, cheltuielile de funcţionare şi de investiţii fiind finanţate integral de la bugetul de stat. Ministerul Finanţelor va efectua modificãrile corespunzãtoare în bugetul de stat.
(2) Guvernul numeşte pe directorul general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, precum şi un numãr de 20 de arbitri dintre candidaţii cu pregãtire juridicã desemnaţi de cãtre: organismele de gestiune colectivã, asociaţiile de creatori, de artişti interpreti sau executanti şi de producãtori şi organismele care grupeazã entitãţi a cãror activitate profesionalã are legatura cu utilizarea operelor, precum şi organismele de radio şi de televiziune.
(3) Arbitrii nu au calitatea de salariat al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor şi au dreptul la remuneraţie pentru participarea la medierea tabelelor şi a metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de cãtre organismele de gestiune colectivã, potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din prezenta lege.
(4) Printr-un regulament aprobat de Guvern vor fi stabilite normele privind structura personalului, organizarea şi funcţionarea Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, precum şi funcţionarea corpului de arbitri.
ART. 138
Atribuţiile Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor sînt urmãtoarele:
a) organizeazã şi administreazã evidenta repertoriului de opere şi de autori primit de la organismele de gestiune colectivã pentru drepturile de autor şi drepturile conexe;
b) acorda vize pentru constituirea ca persoane juridice, în condiţiile legii, a organismelor de gestiune colectivã şi urmãreşte aplicarea legislaţiei de cãtre organismele a cãror constituire a avizat-o;
c) avizeazã, în condiţiile legii, elaborarea şi negocierea tabelelor şi a metodologiilor stabilite de organismele de gestiune colectivã cu asociaţiile patronale de utilizatori;
d) exercita, la cererea şi pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, funcţii de observare şi de control asupra activitãţilor ce pot da naştere la încãlcãri ale legislaţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
e) intervine, pe cale de mediere, în negocierile dintre organismele de gestiune colectivã şi utilizatori, potrivit art. 131 alin. (4);
f) încheie procese-verbale de constatare a incalcarilor legii, în condiţiile prevãzute de Codul de procedura penalã, şi sesizeazã organele competente în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare din oficiu;
g) elaboreazã programe de instruire, de formare practica şi teoreticã în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe;
h) întreţine relaţii cu organizaţiile de specialitate similare şi cu organizaţiile internaţionale din domeniu, la care statul roman este parte.
CAP. 3
Proceduri şi sancţiuni
ART. 139
(1) Încãlcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale sînt cele prevãzute în prezenta lege, care se completeazã cu cele de drept comun.
(2) Titularii drepturilor incalcate pot solicita instanţelor de judecata sau altor organisme competente, dupã caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încãlcãrii acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului în conformitate cu normele legale.
(3) În cazul încãlcãrii unor drepturi recunoscute şi protejate prin prezenta lege, titularii acestora pot cere instanţei de judecata sau altor organe competente potrivit legii sa dispunã, de îndatã, luarea unor mãsuri pentru prevenirea procedurii acestora, dupã caz.
(4) De asemenea, titularii drepturilor incalcate pot cere instanţei de judecata sa dispunã aplicarea oricãreia dintre urmãtoarele mãsuri:
a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasãrilor realizate prin actul ilicit sau, dacã prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicitã, în vederea valorificãrii acestora, pînã la acoperirea integrala a prejudiciilor cauzate;
b) distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea fãptuitorului, a cãror destinaţie unica sau principala a fost aceea de producere a actului ilicit;
c) scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea şi distrugerea copiilor efectuate ilegal;
d) publicarea în mijloacele de comunicare în masa a hotãrîrii instanţei de judecata, pe cheltuiala celui care a savirsit fapta.
(5) Dispoziţiile alin. (4) lit. c) nu se aplica pentru construcţiile arhitecturale, dacã distrugerea clãdirii nu este impusa de circumstanţele cazului respectiv.
ART. 140
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda de la 200.000 lei la 3 milioane lei, dacã nu constituie o infracţiune mai grava, fapta persoanei care, fãrã a avea autorizarea sau, dupã caz, consimţãmîntul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) aduce o opera la cunostinta publica;
b) reprezintã scenic, recita, executa sau prezintã direct, în orice alta modalitate publica, o opera;
c) permite accesul public la bazele de date pe calculator, care conţin sau constituie opere protejate;
d) traduce, publica în culegeri, adapteaza sau transforma o opera, pentru a obţine o opera derivata;
e) fixeazã pe un suport prestaţia unui artist interpret sau executant;
f) emite sau transmite prin radiodifuziune sau televiziune o prestaţie, fixatã ori nefixata pe un suport, sau o retransmite prin mijloace fãrã fir, prin fir, prin cablu, prin satelit ori prin orice alt procedeu similar sau prin orice alt mijloc de comunicare cãtre public;
g) prezintã într-un loc public înregistrãrile sonore ale unui producãtor;
h) emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune înregistrãrile sonore ale unui producãtor ori le retransmite prin mijloace fãrã fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare cãtre public;
i) fixeazã programe de radio sau de televiziune sau le retransmite prin mijloace fãrã fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare cãtre public;
j) comunica, într-un loc accesibil publicului cu plata intrãrii, programe de radio sau de televiziune.
ART. 141
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amenda de la 500.000 lei la 10 milioane lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fãrã drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunostinta publica o opera sub un alt nume decît acela decis de autor, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai grava.
ART. 142
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacã nu constituie o infracţiune mai grava, fapta persoanei care, fãrã a avea consimţãmîntul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) reproduce integral sau parţial o opera;
b) difuzeazã o opera;
c) importa, în vederea comercializãrii pe teritoriul României, copii de pe o opera;
d) expune public o opera de arta plastica, de arta aplicatã, fotografica sau de arhitectura;
e) proiecteazã public o opera cinematografica sau alta opera audiovizuala;
f) emite o opera prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fãrã fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
g) transmite o opera cãtre public prin fir, prin cablu, prin fibra optica sau prin orice alt procedeu similar;
h) retransmite o opera prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fãrã fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit, sau retransmite o opera prin fir, prin cablu, prin fibra optica sau prin orice alt procedeu similar;
i) emite sau transmite într-un loc accesibil publicului o opera radiodifuzata sau televizata;
j) reproduce prestaţia unui artist interpret sau executant;
k) difuzeazã prestaţia unui artist interpret sau executant;
l) reproduce înregistrãrile sonore ale unui producãtor;
m) difuzeazã înregistrãrile sonore ale unui producãtor, inclusiv prin închiriere;
n) importa, în vederea comercializãrii în România, înregistrãrile sonore ale unui producãtor;
o) reproduce programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice fel de suport;
p) difuzeazã, inclusiv prin închiriere, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
r) importa, în vederea comercializãrii în România, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport.
ART. 143
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 500.000 lei la 5 milioane lei, dacã nu constituie o infracţiune mai grava, fapta persoanei care:
a) pune la dispoziţia publicului prin vînzare sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit mijloace tehnice destinate stergerii neautorizate sau neutralizarii dispozitivelor tehnice care protejeaza programul pentru calculator;
b) refuza sa declare organelor competente provenienta exemplarelor unei opere sau provenienta suporturilor pe care este înregistratã o prestaţie ori un program de radio sau de televiziune, protejate în temeiul prezentei legi, aflate în posesia sa în vederea difuzãrii.
ART. 144
Acţiunea penalã se pune în mişcare în cazul infracţiunilor prevãzute la art. 140, 141 şi 142 lit. a), c), j), l), n) şi o), la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate în sensul prezentei legi.
ART. 145
Actele încheiate de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor în exercitarea atribuţiilor sale de control, conform art. 138 lit. d) şi f), urmeazã regimul prevãzut de art. 214 din Codul de procedura penalã.
TITLUL IV
Aplicarea legii. Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 146
Dispoziţiile prezentei legi se aplica în oricare dintre urmãtoarele situaţii:
A. operelor:
a) care nu au fost aduse încã la cunostinta publica şi ai cãror autori sînt cetãţeni romani;
b) care nu au fost aduse la cunostinta publica şi ai cãror autori sînt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România;
c) care au fost aduse la cunostinta publica prima data în România sau care au fost aduse la cunostinta publica pentru prima data în alta ţara şi simultan, dar nu mai tirziu de 30 de zile, în România;
d) de arhitectura construite pe teritoriul României;
B. prestaţiilor artiştilor interpreti sau executanti:
a) care au loc pe teritoriul României;
b) sînt fixate în înregistrãri sonore protejate de prezenta lege;
c) nu au fost fixate în înregistrãri sonore, dar sînt transmise prin emisiuni de radio sau de televiziune protejate de prezenta lege;
C. înregistrãrilor sonore:
a) ai cãror producãtori sînt persoane fizice ori juridice cu domiciliul ori cu sediul în România;
b) a cãror prima fixare pe un suport material a avut loc pentru prima data în România;
c) aduse la cunostinta publica prima data în România sau aduse la cunostinta
publica pentru prima data în alta ţara şi simultan, dar nu mai tirziu de 30 de zile, în România;
D. programelor de radio şi de televiziune:
a) emise de organisme de radiodifuziune şi de televiziune cu sediul în România;
b) transmise de organisme transmitatoare cu sediul în România.
ART. 147
Strãinii, titulari ai dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, beneficiazã de protecţia prevãzutã prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora, beneficiazã de un tratament egal cu cel al cetãţenilor romani, cu condiţia ca aceştia sa beneficieze, la rindul lor, de tratament naţional în statele respective.
ART. 148
(1) Existenta şi conţinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de proba, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivã.
(2) Autorii şi alţi titulari de drepturi sau deţinãtorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul sa înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, menţiunea de rezervare a exploatãrii acestora, constind în simbolul C inconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicari.
(3) Producãtorii de înregistrãri sonore, artiştii interpreti sau executanti ai alţi deţinãtori de drepturi exclusive ale producãtorilor sau ale artiştilor interpreti sau executanti la care se face referire în prezenta lege au dreptul sa înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrãrilor sonore sau audiovizuale ori pe invelisul care le conţine, o menţiune de protecţie a drepturilor lor, constituitã din simbolul P inconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicari.
(4) Pînã la proba contrarã se prezuma ca drepturile exclusive semnalate prin simbolurile C şi P exista şi aparţin persoanelor care le-au utilizat.
(5) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (4) nu conditioneaza existenta drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege.
(6) Autorii de opere şi titularii de drepturi, o data cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivã, îşi pot inregistra şi numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunostinta publica.
ART. 149
(1) Actele juridice încheiate sub regimul legislaţiei anterioare îşi produc toate efectele conform aceleia, cu excepţia clauzelor care prevãd cesiunea drepturilor de exploatare a totalitãţii operelor pe care autorul le poate crea în viitor.
(2) Beneficiazã de protecţia prezentei legi şi operele create anterior intrãrii în vigoare a acesteia, inclusiv programele pentru calculator, înregistrãrile sonore, operele cinematografice şi audiovizuale, precum şi programele organismelor de radiodifuziune şi de televiziune, în condiţiile prevãzute la alin. (1).
(3) Durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autorii decedati înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi pentru care au expirat termenele de protecţie se prelungeşte pînã la termenul de protecţie prevãzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
ART. 150
(1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce da naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmãriri silite.
(2) Sumele datorate autorilor ca urmare a utilizãrii operelor lor beneficiazã de aceeaşi protecţie ca şi salariile şi nu pot fi urmãrite decît în aceleaşi condiţii. Aceste sume sînt supuse impozitãrii conform legislaţiei fiscale în materie.
(3) Sînt scutite de taxa de timbru acţiunile şi cererile civile nãscute din raporturile reglementate de prezenta lege, precum şi din cãile de atac aferente acestora, introduse de titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe ori de persoanele fizice sau juridice care îi reprezintã.
ART. 151
Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sînt de competenta organelor jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun.
ART. 152
Organismele de gestiune colectivã care funcţioneazã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi sînt obligate sa se conformeze dispoziţiilor art. 125, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
ART. 153
Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu dispoziţiile dreptului comun.
ART. 154
(1) Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României.
(2) Pe aceeaşi data se abroga <>Decretul nr. 321 din 21 iunie 1956 privind dreptul de autor, cu modificãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
(3) Pînã la aprobarea tabelelor şi a metodologiilor negociate conform prevederilor art. 131 din prezenta lege, se aplica tarifele stabilite prin actele normative în vigoare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 20 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
ION SOLCANU
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
