Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 78 din 8 aprilie 1998 pentru aderarea Romaniei la Conventia pentru protejarea producatorilor de fonograme impotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor, adoptata la Geneva la 29 octombrie 1971
EMITENT: Parlament PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 156 din 17 aprilie 1998
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
România adera la Convenţia pentru protejarea producãtorilor de fonograme impotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor, adoptatã la Geneva la 29 octombrie 1971.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 10 februarie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
RADU VASILE
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
CONVENŢIE
pentru protejarea producãtorilor de fonograme impotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor*)
(29 octombrie 1971)
* Traducere
Statele contractante,
preocupate de extinderea din ce în ce mai mare a reproducerii neautorizate a fonogramelor şi de ingrijorarea ce rezulta din aceasta pentru interesele autorilor, ale artiştilor interpreti sau executanti şi ale producãtorilor de fonograme,
convinse ca protecţia producãtorilor de fonograme impotriva unor asemenea acte va servi în mod egal intereselor artiştilor interpreti sau executanti şi autorilor, ale cãror executii şi opere sunt înregistrate pe fonogramele respective,
recunoscând valoarea eforturilor depuse în acest domeniu de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţia, Ştiinţa şi Cultura şi de Organizaţia Mondialã a Proprietãţii Intelectuale.
preocupate sa nu aducã atingere în nici un mod convenţiilor internaţionale în vigoare şi, în mod deosebit, sa nu împiedice cu nimic o acceptare mai larga a Convenţiei de la Roma din 26 octombrie 1961, care acorda o protecţie artiştilor interpreti sau executanti şi organismelor de radiodifuziune, ca şi producãtorilor de fonograme,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Definiţii
În sensul prezentei convenţii, prin:
a) fonograma se înţelege orice fixare exclusiv sonora a sunetelor provenite dintr-o execuţie sau a altor sunete;
b) producãtor de fonograme se înţelege persoana fizica sau juridicã care fixeazã cea dintâi sunetele provenind dintr-o execuţie sau alte sunete;
c) copie se înţelege un suport conţinând sunete reluate direct sau indirect de pe o fonograma şi care incorporeaza totalitatea sau o parte substantiala a sunetelor fixate în aceasta fonograma;
d) distribuire cãtre public se înţelege orice act al cãrui obiect este de a oferi copii, direct sau indirect, publicului, în general, sau oricãrei pãrţi a acestuia.
ART. 2
Angajamentul statelor contractante. Criteriul protecţiei; obiectul protecţiei
Fiecare stat contractant se angajeazã sa protejeze producãtorii de fonograme resortisanti ai altor state contractante impotriva producerii de copii fãcute fãrã consimţãmântul producãtorului şi impotriva importului unor asemenea copii, dacã producţia sau importul se face în scopul distribuirii cãtre public, ca şi impotriva distribuirii acestor copii cãtre public.
ART. 3
Aplicarea convenţiei de cãtre statele contractante
Legislaţiei nationala a fiecãrui stat contractant îi sunt rezervate mijloacele prin care prezenta convenţie va fi aplicatã şi care vor cuprinde unul sau mai multe dintre mijloacele urmãtoare: protecţia prin acordarea unui drept de autor sau a unui alt drept specific; protecţia prin intermediul legislaţiei privind concurenta neloialã; protecţia prin sancţiuni penale.
ART. 4
Durata protecţiei
Durata protecţiei acordate este rezervatã legislaţiei naţionale a fiecãrui stat contractant. Totuşi, dacã legea nationala prevede o durata specifica privind protecţia, aceasta durata nu va putea fi mai mica de 20 de ani calculati de la încheierea fie a anului în cursul cãruia sunetele încorporate în fonograma au fost fixate pentru prima data, fie a anului în cursul cãruia fonograma a fost publicatã pentru prima data.
ART. 5
Formalitãţi
Atunci când un stat contractant cere, în baza legislaţiei sale naţionale, îndeplinirea de formalitãţi cu titlu de condiţie pentru protecţia producãtorilor de fonograme, aceste exigente vor fi considerate ca îndeplinite, dacã toate copiile autorizate de pe fonograma, care sunt distribuite publicului, sau invelisul care le conţine poarta o menţiune constituitã din simbolul "P", însoţit de indicarea anului primei publicari, aplicatã într-un mod care sa arate într-o maniera clara ca protecţia este rezervatã; dacã copiile sau invelisul lor nu permite identificarea producãtorului, a deţinãtorului dreptului sau a titularului licenţei exclusive (prin intermediul numelui, al marcii sau al orcarei desemnari corespunzãtoare), menţiunea va trebui sa conţinã, de asemenea, numele producãtorului, al deţinãtorului dreptului sau al titularului licenţei exclusive.
ART. 6
Limite ale protecţiei
Orice stat contractant care asigura protecţia prin intermediul dreptului de autor sau al unui alt drept specific, sau chiar prin intermediul sancţiunilor penale, poate, în legislaţia sa nationala, sa prevadã limitãri ale protecţiei producãtorilor de fonograme, de aceeaşi natura cu acelea care sunt admise în materie de protecţie a autorilor de opere literare şi artistice. Totuşi nu va putea fi prevãzutã nici o licenta obligatorie, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) reproducerea este destinatã utilizãrii exclusiv în învãţãmânt şi cercetare ştiinţificã;
b) licenta nu va fi valabilã decât pentru reproducerea pe teritoriul statului contractant a cãrui autoritate competenta a acordat licenta şi nu se va extinde la exportul copiilor;
c) reproducerea facuta în baza licenţei da dreptul la o remuneraţie echitabila, care se fixeazã de respectiva autoritate, ţinând seama, printre alte elemente, de numãrul de copii care vor fi realizate.
ART. 7
Protejarea anumitor situaţii
1. Protejarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
2. Protejarea artiştilor interpreti sau executanti.
3. Neretroactivitatea convenţiei.
4. Criteriul unic al fixãrii.
(1) Prezenta convenţie nu ar putea fi interpretatã, în nici un mod, ca limitand sau aducând atingere protecţiei acordate autorilor, artiştilor interpreti sau executanti, producãtorilor de fonograme sau organismelor de radiodifuziune, în baza legilor naţionale sau a convenţiilor internaţionale.
(2) Legislaţia nationala a fiecãrui stat contractant va determina, dupã caz, întinderea protecţiei acordate artiştilor interpreti sau executanti a cãror execuţie este fixatã pe o fonograma, ca şi condiţiile în care ei se vor bucura de o asemenea protecţie.
(3) Nici un stat contractant nu este obligat sa aplice dispoziţiile prezentei convenţii, în ceea ce priveşte fonogramele fixate înainte ca aceasta sa între în vigoare, în ceea ce priveşte statul respectiv.
(4) Orice stat a cãrui legislaţie nationala, în vigoare la data de 29 octombrie 1971, asigura producãtorilor de fonograme o protecţie stabilitã numai în funcţie de locul primei fixãri poate, printr-o notificare depusa pe lângã directorul general al Organizaţiei Mondiale a Proprietãţii Intelectuale, sa declare ca va aplica acest criteriu în locul celui al naţionalitãţii producãtorului.
ART. 8
Administrarea convenţiei
(1) Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Proprietãţii Intelectuale culege şi publica informaţiile privind protecţia fonogramelor. Fiecare stat contractant comunica Biroului internaţional, imediat ce este posibil, textul oricãrei legi noi, ca şi toate textele oficiale privind aceasta problema.
(2) Biroul internaţional furnizeazã oricãrui stat contractant, la cererea acestuia, informaţii despre problemele privind prezenta convenţie; de asemenea, procedeazã la studii şi furnizeazã servicii destinate sa faciliteze protecţia prevãzutã de convenţie.
(3) Biroul internaţional exercita funcţiile enumerate la alin. (1) şi (2) de mai sus în colaborare, în ceea ce priveşte problemele care ţin de respectivele lor competente, cu Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura şi cu Organizaţia Internationala a Muncii.
ART. 9
Modalitãţi de acceptare a convenţiei
1. Semnarea şi depunerea convenţiei.
2 şi 3. Accesul la convenţie.
4. Conformitatea legii naţionale cu convenţia.
(1) Prezenta convenţie este depusa la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ea rãmâne deschisã spre semnare, pana la data de 30 aprilie 1972, oricãrui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, al uneia dintre instituţiile specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale Agenţiei internaţionale pentru Energia Atomica ori parte la Statutul Curţii internaţionale de Justiţie.
(2) Prezenta convenţie este supusã ratificãrii sau acceptãrii statelor semnatare. Ea este deschisã aderãrii oricãrui stat vizat la alin. (1) al prezentului articol.
(3) Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aderare se depun la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
(4) Se înţelege ca, în momentul în care un stat devine parte la prezenta convenţie, el trebuie sa fie în mãsura, conform legislaţiei sale interne, de a aplica dispoziţiile convenţiei.
ART. 10
Rezerve
Nici o rezerva nu este admisã la prezenta convenţie.
ART. 11
Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea convenţiei
1 şi 2. Intrarea în vigoare a convenţiei.
3 şi 4. Aplicabilitatea convenţiei unor anumite teritorii.
(1) Prezenta convenţie intra în vigoare la 3 luni de la depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare.
(2) În ceea ce priveşte statul care ratifica sau accepta prezenta convenţie ori care adera la ea dupã depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, prezenta convenţie intra în vigoare la 3 luni de la data la care directorul general al Organizaţiei Mondiale a Proprietãţii Intelectuale informeazã statele, conform art. 13 alin. (4), despre depunerea instrumentului sau.
(3) Oricare stat poate, în momentul ratificãrii, al acceptãrii ori al aderãrii, sau în orice moment ulterior, sa declare, prin notificare scrisã adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca prezenta convenţie este aplicabilã ansamblului sau unuia dintre teritoriile cãrora le asigura relaţiile internaţionale. Aceasta notificare devine aplicabilã la 3 luni de la data primirii ei.
(4) Totuşi alineatul precedent nu poate fi interpretat în nici un caz ca implicând recunoaşterea sau acceptarea tacitã, de cãtre oricare dintre statele contractante, a situaţiei de fapt din orice teritoriu cãruia prezenta convenţie îi este aplicabilã, datoritã unui alt stat contractant în baza alineatului sus-numit.
ART. 12
Denunţarea convenţiei
(1) Orice stat contractant are dreptul de a denunta prezenta convenţie fie în nume propriu, fie în numele unuia sau al ansamblului teritoriilor la art. 11 alin. (3), printr-o notificare scrisã, adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
(2) Denunţarea devine aplicabilã la 12 luni de la data la care secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a primit notificarea.
ART. 13
Limbile convenţiei şi ale notificãrilor
(1) Prezenta convenţie este semnatã într-un singur exemplar, în limbile engleza, spaniola, franceza şi rusa, cele patru texte având valabilitate egala.
(2) Textele oficiale sunt stabilite de cãtre directorul general al Organizaţiei Mondiale a Proprietãţii Intelectuale, dupã consultarea guvernelor interesate, în limbile germanã, arabã, italiana, olandeza şi portughezã.
(3) Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica directorului general al Organizaţiei Mondiale a Proprietãţii Intelectuale, directorului general al UNESCO şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii:
a) semnãturile prezentei convenţii;
b) depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare;
c) data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii;
d) orice declaraţie notificatã în baza art. 11 alin. (3);
e) primirea notificãrilor de denunţare.
(4) Directorul general al Organizaţiei Mondiale a Proprietãţii Intelectuale informeazã statele vizate la art. 9 alin. (1) asupra notificãrilor primite privind aplicarea alineatului precedent, cat şi asupra declaraţiilor fãcute în baza art. 7 alin. (4). El notifica, de asemenea, respectivele declaraţii directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
(5) Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite transmite doua exemplare, certificate, conforme prezentei convenţii, statelor vizate la art. 9 alin. (1).
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
