Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 77 din 1 iunie 2012  pentru modificarea si completarea Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 77 din 1 iunie 2012 pentru modificarea si completarea Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 8 iunie 2012

    Parlamentul României adoptã prezenta lege.

    ART. I
    Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 18 octombrie 2011, cu modificãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:

    1. Articolul 3 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 3. - (1) Notarul public este învestit sã îndeplineascã un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome.
    (2) Pe teritoriul României funcţia de notar public se organizeazã şi se exercitã numai în condiţiile prezentei legi, în cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, denumitã în continuare Uniunea, şi al Camerelor Notarilor Publici, denumite în continuare Camere.
    (3) Funcţia de notar public se exercitã numai de cãtre notarii publici membri ai Uniunii, organizaţi în cadrul Camerelor.
    (4) În exercitarea profesiei şi în legãturã cu aceasta, notarul public este protejat de lege.
    (5) Constituirea şi funcţionarea de forme de organizare a profesiei de notar public, altele decât Uniunea şi Camerele, sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare a oricãror altor forme de organizare sunt nule de drept."

    2. Dupã articolul 3 se introduc trei noi articole, articolele 3^1 -3^3, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 3^1. - (1) Notarul public îşi exercitã funcţia într-un birou notarial. Formele de exercitare a funcţiei de notar public sunt:
    a) birou individual;
    b) societate profesionalã.
    (2) În cadrul biroului individual îşi exercitã funcţia un notar public, angajaţi cu studii superioare şi personal auxiliar.
    (3) Societatea profesionalã se constituie din 2 sau mai mulţi notari publici asociaţi. În cadrul societãţii profesionale, notarii publici asociaţi pot angaja personal cu studii superioare şi personal auxiliar.
    (4) Notarii publici asociaţi într-o societate profesionalã îşi exercitã personal funcţia şi rãspund individual pentru activitatea lor.
    (5) Notarul public nu îşi poate exercita funcţia, în acelaşi timp, în mai multe forme de exercitare a acesteia.
    Art. 3^2. - (1) Formele de exercitare a profesiei de notar public vor fi individualizate prin denumire, dupã cum urmeazã:
    a) în cazul biroului individual - numele notarului public titular, urmat de sintagma «birou individual notarial» sau denumirea biroului;
    b) în cazul societãţii profesionale - numele notarilor publici asociaţi sau denumirea societãţii profesionale, în ambele cazuri urmate de sintagma «societate profesionalã notarialã».
    (2) Denumirile prevãzute la alin. (1) vor figura pe însemnele exterioare ale birourilor individuale sau ale societãţilor profesionale, în condiţiile stabilite de statutul profesiei.
    (3) Prin contractul de asociere, notarii publici pot conveni ca denumirea societãţii profesionale sã rãmânã nemodificatã, în cazul decesului sau al ieşirii din asociere a unuia dintre asociaţi.
    Art. 3^3. - (1) Notarul public este liber sã opteze şi sã îşi schimbe în orice moment opţiunea pentru una dintre formele de exercitare a funcţiei prevãzute de lege.
    (2) Cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei, o formã de exercitare a funcţiei de notar public se poate transforma în alta fãrã a intra în lichidare."

    3. Articolul 4 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 4. - Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnãtura acestuia, este de autoritate publicã şi are forţa probantã şi, dupã caz, forţa executorie prevãzute de lege."

    4. Articolul 6 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 6. - (1) Notarii publici şi instituţiile prevãzute la art. 5 care desfãşoarã activitate notarialã au obligaţia sã verifice, în scopul prevenirii litigiilor, ca actele pe care le instrumenteazã sã nu cuprindã clauze contrare legii şi bunelor moravuri, sã cearã şi sã dea lãmuriri pãrţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge cã le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele.
    (2) În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui."

    5. Dupã articolul 7 se introduce un nou articol, articolul 7^1, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 7^1. - (1) Notarul public îşi desfãşoarã activitatea la sediul biroului notarial în care funcţioneazã. Pentru îndeplinirea obligaţiilor profesionale, notarul public se poate deplasa şi în afara sediului biroului notarial, în limitele circumscripţiei teritoriale a judecãtoriei în care îşi desfãşoarã activitatea.
    (2) În cazul în care în circumscripţia unei judecãtorii funcţioneazã mai multe birouri de notari publici, competenţa teritorialã a fiecãrui notar public se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii. Competenţa teritorialã a notarilor publici numiţi în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul circumscripţiei Tribunalului Bucureşti."

    6. Articolul 8 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 8. - Notarul public îndeplineşte urmãtoarele acte şi proceduri notariale:
    a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea pãrţilor;
    b) autentificarea înscrisurilor;
    c) procedura succesoralã notarialã;
    d) certificarea unor fapte, în cazurile prevãzute de lege;
    e) legalizarea semnãturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnãturã, precum şi a sigiliilor;
    f) darea de datã certã înscrisurilor;
    g) primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor şi a documentelor prezentate de pãrţi, precum şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente gãsite cu ocazia inventarului succesoral, în limita spaţiului şi utilitãţilor de care dispune biroul notarial;
    h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;
    i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
    j) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
    k) eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit;
    l) activitãţi fiduciare, în condiţiile legii;
    m) numirea, în cazurile prevãzute de lege, a custodelui sau a curatorului special;
    n) înregistrarea şi pãstrarea, în condiţiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale de marcat;
    o) certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor şi/sau ale rezultatelor acestora;
    p) procedura divorţului, în condiţiile legii;
    q) lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor;
    r) orice alte operaţiuni prevãzute de lege."

    7. Articolul 9 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 9. - Notarii publici pot da şi alte consultaţii juridice în materie notarialã decât cele privind conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi pot participa, în calitate de specialişti desemnaţi de pãrţi, la pregãtirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial."

    8. Dupã articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 9^1, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 9^1. - Notarul public poate desfãşura, în condiţiile legii, activitãţi de agent al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, precum şi alte activitãţi decât cele prevãzute de prezenta lege, date în competenţa sa."

    9. Articolul 10 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 10. - În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, notarul public are competenţã generalã, cu excepţiile prevãzute în situaţiile urmãtoare:
    a) procedura succesoralã notarialã este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorialã a judecãtoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu;
    b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricãruia dintre notarii publici care îşi desfãşoarã activitatea într-un birou individual sau într-o societate profesionalã din circumscripţia teritorialã a judecãtoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmã;
    c) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor se fac de notarul public din circumscripţia teritorialã a judecãtoriei în care urmeazã a se face plata;
    d) eliberarea duplicatelor de pe actele notariale, îndreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor vãdite se fac de notarul public în a cãrui arhivã se aflã originalul actelor notariale;
    e) procedura divorţului este de competenţa notarului public cu sediul biroului în circumscripţia judecãtoriei în a cãrei razã teritorialã se aflã locul încheierii cãsãtoriei sau ultima locuinţã comunã a soţilor;
    f) procedura eliberãrii încheierii cu privire la rezultatul verificãrilor efectuate în Registrul de evidenţã a procedurilor succesorale al Camerelor şi în registrele naţionale notariale ale Uniunii se îndeplineşte de notarul public competent, în condiţiile legii, sã efectueze procedura succesoralã;
    g) orice alte situaţii prevãzute de lege."

    10. Articolul 11 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 11. - (1) Conflictele de competenţã între notarii publici din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel se soluţioneazã de cãtre Colegiul director al Camerei, la sesizarea notarului public sau a pãrţii interesate.
    (2) Conflictele de competenţã dintre notarii publici din circumscripţia unor curţi de apel diferite se soluţioneazã de cãtre Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
    (3) Decizia Colegiului director al Camerei sau, dupã caz, a Biroului executiv al Consiliului Uniunii poate fi contestatã, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei circumscripţie îşi desfãşoarã activitatea notarul public cel din urmã sesizat. Hotãrârea judecãtoriei este definitivã."

    11. Articolul 12 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 12. - Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţioneazã birouri ale notarilor publici îndeplinesc, la cererea pãrţilor, legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnãturã privatã."

    12. La articolul 13 alineatul (2), literele a) şi b) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
    "a) redactarea de înscrisuri, la solicitarea pãrţilor, în vederea îndeplinirii uneia dintre procedurile notariale prevãzute de lege în competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare;
    b) autentificarea înscrisurilor, cu excepţia actelor juridice între vii cu efect constitutiv sau translativ de proprietate şi a actelor privind alegerea, modificarea şi lichidarea regimului matrimonial;"

    13. La articolul 13, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins:
    "(2^1) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare nu pot îndeplini procedura desfacerii cãsãtoriei şi procedura succesoralã."

    14. La capitolul III, titlul secţiunii 1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "SECŢIUNEA 1
    Organizarea, funcţionarea şi evidenţa biroului individual notarial şi a societãţii profesionale notariale"

    15. Articolul 14 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 14. - (1) Activitatea notarilor publici se desfãşoarã în cadrul unui birou notarial, în care pot funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi în partidã simplã sau comunã, dupã caz, conform avizului Colegiului director al Camerei, angajaţi cu studii superioare şi personal auxiliar.
    (2) Prin asociere, notarul public nu îşi pierde dreptul la birou notarial individual.
    (3) Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecãtorii se dispun prin decizie a Colegiului director al Camerei în a cãrei razã teritorialã se aflã judecãtoria în circumscripţia cãreia au sediul notarii publici. Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care nu au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecãtorii se dispun prin ordin al ministrului justiţiei. Condiţiile şi procedura privind asocierea, respectiv încetarea asocierii notarilor publici se stabilesc prin regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi.
    (4) Asocierea, respectiv încetarea asocierii produce efecte de la data înregistrãrii acesteia în Registrul naţional de evidenţã a notarilor publici, denumit în continuare RNENP, ţinut de Uniune. Certificatul de înregistrare se comunicã, de îndatã, Ministerului Justiţiei."

    16. Dupã articolul 14 se introduce un nou articol, articolul 14^1, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 14^1. - (1) Notarul public îşi poate schimba sediul biroului notarial dintr-o localitate în altã localitate, prin concurs organizat de cãtre Institutul Notarial Român, la nivel naţional, pe posturile destinate schimbãrilor de sedii.
    (2) Concursul de schimbãri de sedii prevãzut la alin. (1) constã într-o probã practicã scrisã. Nota minimã de promovare este 8,00.
    (3) Ocuparea posturilor de cãtre candidaţii admişi se face potrivit opţiunii exprimate în cererea de înscriere la concurs, în ordinea mediilor obţinute şi în limita posturilor prevãzute în ordinul de actualizare menţionat la art. 15 alin. (3) lit. d).
    (4) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), schimbarea sediului biroului notarial dintr-o localitate în altã localitate se poate realiza prin încetarea calitãţii notarului public titular şi preluarea postului acestuia, la cerere, de cãtre notarul public asociat.
    (5) În cazul în care în societatea profesionalã funcţioneazã mai mult de 2 notari publici asociaţi, care nu sunt numiţi în localitatea respectivã, locul vacantat în condiţiile alin. (4) se ocupã de notarul public nominalizat prin contractul de asociere de cãtre notarul public titular, dintre notarii asociaţi. În cazul în care nu este nominalizat unul dintre notarii asociaţi, locul vacantat se ocupã prin concurs organizat în condiţiile prezentei legi.
    (6) La stabilirea posturilor destinate schimbãrilor de sedii, Colegiile directoare ale Camerelor vor ţine seama atât de criteriile prevãzute la art. 15 alin. (4), cât şi de locurile devenite vacante ca urmare a încetãrii calitãţii unor notari publici.
    (7) Notarul public îşi poate schimba temporar sediul, prin asociere, dintr-o localitate în altã localitate, cu respectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) -(3).
    (8) Componenţa comisiilor pentru organizarea şi desfãşurarea concursului de schimbare de sedii se stabileşte potrivit regulamentului aprobat de cãtre Consiliul Uniunii.
    (9) Schimbarea sediului biroului se dispune prin ordin al ministrului justiţiei.
    (10) Schimbarea temporarã a sediului biroului notarial prevãzutã la alin. (7) se dispune prin ordin al ministrului justiţiei sau, dupã caz, prin decizie a Colegiului director al Camerei.
    (11) Procedura privind organizarea şi desfãşurarea concursului de schimbare de sediu se stabileşte prin regulament, aprobat de Consiliul Uniunii."

    17. Înaintea articolului 15 se introduce o nouã secţiune, secţiunea 1^1, cu urmãtoarea denumire:
    "SECŢIUNEA 1^1
    Actualizarea numãrului de notari publici"

    18. Articolul 15 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 15. - (1) La actualizarea numãrului de notari publici se va avea în vedere ca în circumscripţia unei judecãtorii sã îşi exercite funcţia cel puţin 2 notari publici.
    (2) Numãrul posturilor de notar public se actualizeazã, de regulã anual, de cãtre ministrul justiţiei. Actualizarea se face la propunerea Consiliului Uniunii.
    (3) Ministrul justiţiei va proceda, în primul trimestru al fiecãrui an, pe baza propunerilor Consiliului Uniunii, la emiterea ordinelor de actualizare, în mod distinct, pentru fiecare categorie de posturi care se actualizeazã, astfel:
    a) posturile destinate judecãtorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
    b) posturi destinate notarilor stagiari care vor promova examenul de definitivat;
    c) posturi destinate persoanelor care au cel puţin 6 ani vechime în funcţii de specialitate juridicã şi care vor promova concursul de dobândire a calitãţii de notar public;
    d) posturi destinate schimbãrilor de sedii ale birourilor notariale.
    (4) La formularea propunerii de actualizare, Consiliul Uniunii va ţine seama de:
    a) propunerile Camerelor;
    b) numãrul notarilor publici în funcţie;
    c) numãrul notarilor stagiari care urmeazã sã susţinã examenul de definitivat;
    d) cererile judecãtorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care urmeazã sã fie numiţi notar public cu scutire de examen;
    e) cerinţele rezultate din întinderea teritoriului, numãrul locuitorilor;
    f) volumul şi tipul procedurilor notariale solicitate de cãtre public;
    g) media anualã a onorariilor încasate de birourile notariale, pe localitãţi.
    (5) La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere criteriile prevãzute la alin. (4) lit. b)-g)."

    19. Înaintea articolului 16 se introduce o nouã secţiune, secţiunea 1^2, cu urmãtoarea denumire:
    "SECŢIUNEA 1^2
    Dobândirea calitãţii de notar public"

    20. Articolul 16 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 16. - Notar public poate fi cel care îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
    a) este cetãţean român, cetãţean al unui stat membru al Uniunii Europene, cetãţean al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau cetãţean al Confederaţiei Elveţiene şi are domiciliul sau reşedinţa în România;
    b) are capacitate deplinã de exerciţiu;
    c) este licenţiat în drept;
    d) nu are antecedente penale rezultate ca urmare a sãvârşirii unei infracţiuni de serviciu sau în legãturã cu serviciul ori a sãvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni;
    e) se bucurã de o bunã reputaţie, constatatã în condiţiile stabilite prin statut;
    f) cunoaşte limba românã;
    g) este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei;
    h) a deţinut timp de 2 ani calitatea de notar stagiar, a absolvit Institutul Notarial Român şi a promovat examenul de definitivat sau a exercitat timp de cel puţin 6 ani o funcţie de specialitate juridicã şi a promovat concursul de admitere în funcţia de notar public."

    21. Dupã articolul 16 se introduc 13 noi articole, articolele 16^1 -16^13, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 16^1. - (1) Pentru a deveni notar stagiar, o persoanã trebuie sã îndeplineascã cumulativ condiţiile prevãzute la art. 16 lit. a)-g) şi sã promoveze examenul sau concursul de dobândire a calitãţii de notar stagiar, organizat de Colegiul director al Camerei în care s-a înscris pentru examen sau concurs.
    (2) Colegiile directoare ale Camerelor organizeazã anual şi simultan, într-o zi lucrãtoare, la o datã stabilitã de preşedintele Uniunii, examenul sau concursul de dobândire a calitãţii de notar stagiar.
    (3) Examenul sau concursul de admitere ca notar stagiar constã într-o probã scrisã, cu caracter teoretic, şi o probã oralã, din tematica aprobatã de Consiliul Uniunii. Media minimã de promovare este 8,00, dar nu mai puţin de nota 7,00 la fiecare probã. Candidaţii declaraţi admişi vor ocupa locurile în limita posturilor aprobate de Colegiul director al Camerei.
    Art. 16^2. - (1) Dupã promovarea examenului sau concursului prevãzut la art. 16^1, notarul stagiar urmeazã timp de 2 ani cursurile de pregãtire teoreticã şi practicã organizate de Institutul Notarial Român.
    (2) Pe perioada desfãşurãrii stagiului, notarul stagiar suportã cheltuielile de pregãtire stabilite de cãtre Institutul Notarial Român. Nefrecventarea cursurilor sau neplata cheltuielilor de pregãtire atrage încetarea calitãţii de notar stagiar. Structura pregãtirii şi condiţiile aplicãrii sancţiunii prevãzute în prezentul alineat, precum şi procedura desfãşurãrii stagiului se stabilesc prin regulament aprobat de cãtre Consiliul Uniunii.
    (3) Pregãtirea teoreticã se desfãşoarã prin frecventarea cursurilor organizate de Institutul Notarial Român. Pregãtirea practicã se desfãşoarã în cadrul unui birou notarial, desemnat de cãtre Colegiul director al Camerei în care notarul stagiar a susţinut examenul sau concursul de dobândire a calitãţii de notar stagiar, cu acordul notarului public coordonator.
    (4) Activitatea unui notar stagiar poate fi îndrumatã numai de notari publici cu o vechime de cel puţin 6 ani în aceastã calitate şi care se bucurã de o bunã reputaţie profesionalã.
    (5) Dupã finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar trebuie sã participe şi sã promoveze examenul de definitivat organizat de Institutul Notarial Român, denumit în continuare INR.
    (6) Examenul de definitivat constã în douã probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimã de promovare este 8,00, dar nu mai puţin de nota 7,00 la fiecare probã.
    (7) Dupã finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar are dreptul de a se prezenta la cel mult douã sesiuni ale examenului de definitivat.
    (8) Respingerea sau, dupã caz, lipsa nejustificatã a notarului stagiar la douã examene de definitivat consecutive atrage încetarea calitãţii de notar stagiar.
    (9) Comisia de examinare pentru examenul de definitivat este constituitã din urmãtorii membri: un membru al Consiliului Uniunii, care este şi preşedintele comisiei, un reprezentant al Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din învãţãmântul superior de specialitate şi 2 notari publici cu prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile regulamentului de organizare şi desfãşurare a concursului.
    (10) În funcţie de numãrul candidaţilor, Consiliul Uniunii, la propunerea INR, poate hotãrî suplimentarea numãrului comisiilor de examinare cu componenţa celei prevãzute la alin. (9), cu excepţia preşedintelui, care este unic.
    (11) Dispoziţiile alin. (9) şi (10) se aplicã în mod corespunzãtor şi pentru constituirea comisiei de soluţionare a contestaţiilor.
    (12) Rezultatele examenului de definitivat se valideazã de cãtre Consiliul Uniunii, la propunerea preşedintelui comisiei de examinare.
    (13) Examenul sau, dupã caz, concursul de dobândire a calitãţii de notar stagiar se susţine în limba românã şi se organizeazã de cãtre Colegiile directoare ale Camerelor, conform condiţiilor şi procedurii prevãzute prin regulament aprobat de Consiliul Uniunii.
    (14) Examenul de definitivat şi concursul de dobândire a calitãţii de notar public se desfãşoarã la Bucureşti, iar examenul sau, dupã caz, concursul de dobândire a calitãţii de notar stagiar se desfãşoarã în localitatea în care îşi are sediul principal fiecare Camerã.
    (15) Regulamentul pentru organizarea şi desfãşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calitãţii de notar public se aprobã prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
    Art. 16^3. - În termen de 15 zile de la validarea rezultatelor, candidaţii care au promovat examenul de definitivat îşi exprimã opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea mediilor obţinute, pe locurile din cadrul Camerei în care au susţinut examenul sau concursul de dobândire a calitãţii de notar stagiar şi în limita locurilor cuprinse în ordinul de actualizare prevãzut la art. 15 alin. (3) lit. b).
    Art. 16^4. - Dupã exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora Ministerului Justiţiei de cãtre Consiliul Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.
    Art. 16^5. - (1) Poate dobândi calitatea de notar public şi persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevãzute la art. 16 lit. a) - g), are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridicã şi promoveazã concursul de admitere în funcţia de notar public organizat de INR.
    (2) Persoanele care doresc sã dobândeascã calitatea de notar public, în condiţiile alin. (1), trebuie sã se înscrie la Camera în circumscripţia cãreia doresc sã îşi desfãşoare activitatea, pentru ocuparea unui post propus de respectiva Camerã şi cuprins în ordinul de actualizare emis de ministrul justiţiei.
    (3) INR organizeazã concursul de admitere la nivel naţional pentru persoanele înscrise din toate Camerele, la o datã unicã stabilitã de preşedintele Uniunii, în condiţiile stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare a concursului.
    (4) Comisia de examinare şi comisia pentru soluţionarea contestaţiilor pentru concursul de admitere se constituie potrivit dispoziţiilor art. 16^2 alin. (9)-(11).
    (5) Concursul de admitere constã în douã probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimã de promovare este 8,00, cu condiţia ca la fiecare probã din concurs sã obţinã cel puţin nota 7,00.
    (6) Preşedintele concursului înainteazã, spre validare, Consiliului Uniunii rezultatele concursului de admitere.
    Art. 16^6. - Concursul de admitere în funcţia de notar public pentru persoanele care au cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridicã se organizeazã de cãtre INR, la solicitarea Consiliului Uniunii, ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o datã la 2 ani.
    Art. 16^7. - În termen de 15 zile de la data validãrii rezultatelor, candidaţii care au promovat concursul de admitere îşi exprimã opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea mediilor obţinute, pe locurile din cadrul Camerei în care s-au înscris la concurs şi în limita locurilor cuprinse în ordinul de actualizare prevãzut la art. 15 alin. (3) lit. c).
    Art. 16^8. - Dupã exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora Ministerului Justiţiei de cãtre Consiliul Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.
    Art. 16^9. - Dupã numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut aceastã calitate în condiţiile art. 16^5 au obligaţia de a urma cursuri privind pregãtirea practicã pentru desfãşurarea profesiei de notar, precum şi pentru organizarea activitãţii unui birou notarial, cursuri organizate de INR pe o perioadã stabilitã de cãtre Consiliul Uniunii, cu plata taxelor aferente.
    Art. 16^10. - Dobândeşte, la cerere, fãrã examen, calitatea de notar public în localitatea menţionatã în cererea de numire personalul de specialitate juridicã asimilat magistraţilor cu vechime de cel puţin 15 ani numai în cadrul direcţiei de specialitate notarialã din Ministerul Justiţiei.
    Art. 16^11. - (1) Pot dobândi, la cerere, fãrã examen, calitatea de notar public şi judecãtorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Cererea de numire se adreseazã ministrului justiţiei, în termen de cel mult un an de la data expirãrii mandatului sau eliberãrii din funcţie, din motive neimputabile.
    (2) Pentru a fi avute în vedere la emiterea ordinului de actualizare, cererile de numire se depun pânã la data de 31 martie a fiecãrui an, la Ministerul Justiţiei. Solicitantul va preciza în cererea de numire Camera în a cãrei circumscripţie doreşte sã îşi exercite activitatea. Cererile depuse dupã aceastã datã vor fi soluţionate în anul urmãtor. Sub sancţiunea respingerii cererii de numire, solicitantul va depune odatã cu cererea dovezile din care sã rezulte cã îndeplineşte condiţiile art. 16 lit. a)-g), precum şi o declaraţie pe propria rãspundere, încheiatã în formã autenticã, din care sã rezulte cã nu a revenit pe funcţia de magistrat deţinutã anterior sau pe o altã funcţie de judecãtor ori procuror şi nu a optat pentru intrarea în avocaturã.
    (3) Ministerul Justiţiei va transmite Consiliului Uniunii, în 30 de zile de la expirarea termenului prevãzut la alin. (2), cererile judecãtorilor care îndeplinesc condiţiile prevãzute mai sus.
    Art. 16^12. - (1) În funcţie de cererile comunicate de Ministerul Justiţiei, Consiliul Uniunii va solicita Camerelor pentru care judecãtorii şi-au exprimat opţiunea sã propunã un numãr de locuri corespunzãtor cu opţiunile formulate. La formularea propunerilor, Camerele vor avea în vedere criteriile prevãzute de prezenta lege pentru actualizarea numãrului de posturi.
    (2) Pe baza propunerilor primite de la Camere, Consiliul Uniunii formuleazã propunerile de posturi destinate a fi ocupate de judecãtorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care le supune aprobãrii ministrului justiţiei.
    (3) Dupã emiterea ordinului de actualizare a posturilor destinate a fi ocupate de judecãtorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei va emite ordinele de numire în funcţia de notar public a solicitanţilor care îndeplinesc condiţiile de mai sus.
    (4) În cazul în care existã mai mulţi solicitanţi pentru acelaşi post, aceştia vor fi departajaţi dupã criteriile stabilite în regulamentul de aplicare a prezentei legi.
    Art. 16^13. - Dupã numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut aceastã calitate în condiţiile art. 16^11 au obligaţia de a urma cursuri de pregãtire practicã pentru desfãşurarea profesiei de notar, precum şi pentru organizarea activitãţii unui birou notarial, cursuri organizate de INR pe o perioadã stabilitã de cãtre Consiliul Uniunii, cu plata taxelor aferente."

    22. Înaintea articolului 17 se introduce o nouã secţiune, secţiunea 1^3, cu urmãtoarea denumire:
    "SECŢIUNEA 1^3
    Numirea în funcţia de notar public"

    23. Articolul 17 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 17. - (1) Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii, în baza cererii celui interesat şi dupã ce face dovada îndeplinirii cerinţelor prevãzute la art. 16.
    (2) În ordinul de numire în funcţie se menţioneazã circumscripţia judecãtoriei şi localitatea în care este numit notarul public."

    24. Dupã articolul 17 se introduc trei noi articole, articolele 17^1 -17^3, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 17^1
    Dupã împlinirea vârstei de 75 de ani, notarul public îşi poate exercita funcţia numai dacã prezintã anual un certificat medical privind îndeplinirea condiţiei prevãzute la art. 16 lit. g).
    Art. 17^2
    Exercitarea fãrã drept a funcţiei de notar public constituie infracţiune şi se sancţioneazã potrivit legii penale.
    Art. 17^3
    (1) Dupã emiterea ordinului de numire în funcţie în condiţiile art. 17, notarul public va depune jurãmântul.
    (2) Jurãmântul va fi depus, într-un cadru solemn, de cãtre notarul public în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii sau a reprezentanţilor acestora.
    (3) Jurãmântul are urmãtorul conţinut: «Jur sã respect Constituţia şi legile ţãrii, sã îmi îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publicã, cu conştiinţã şi fãrã pãrtinire atribuţiile ce îmi revin şi sã pãstrez secretul profesional. Aşa sã îmi ajute Dumnezeu!»
    (4) Referirea la divinitate din formula jurãmântului se schimbã potrivit credinţei religioase a notarului public.
    (5) Notarul public fãrã confesiune va depune jurãmântul fãrã formulã religioasã, pe conştiinţã şi onoare."

    25. Articolul 18 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 18. - (1) Notarul public care, dupã numire, îşi va desfãşura activitatea într-un birou individual notarial este obligat, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, sã îşi înregistreze sediul biroului individual în RNENP. Pentru înregistrare, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, ordinul de asociere sau, dupã caz, decizia Colegiului director al Camerei, sigiliul şi specimenul de semnãturã, dovada depunerii jurãmântului, precum şi licenţa de funcţionare.
    (2) Notarul public care dupã numire îşi va desfãşura activitatea într-o societate profesionalã este obligat sã îşi obţinã licenţa de funcţionare şi sã îşi înregistreze în RNENP atât ordinul de numire în funcţie, cât şi ordinul de asociere sau, dupã caz, decizia Colegiului director al Camerei, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire, respectiv de asociere. Pentru înregistrarea sediului biroului notarial individual, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, sigiliul şi specimenul de semnãturã, dovada depunerii jurãmântului, precum şi licenţa de funcţionare.
    (3) Licenţa de funcţionare constã în atestarea îndeplinirii formalitãţilor pentru începerea şi desfãşurarea activitãţii, prevãzute prin regulament.
    (4) Certificatul de înregistrare în RNENP conferã notarului public dreptul de a desfãşura efectiv activitatea.
    (5) Înregistrarea unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului prevãzut la alin. (1) sau (2), urmatã de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare a calitãţii de notar public, întrerupe curgerea termenului.
    (6) Pentru cazuri temeinic justificate, confirmate de Colegiul director al Camerei, termenele prevãzute la alin. (1) şi (2) pot fi prelungite prin ordin al ministrului justiţiei, pe o perioadã ce nu poate depãşi 3 luni.
    (7) Neîndeplinirea obligaţiei prevãzute la alin. (1) şi (2) privind înregistrarea în RNENP atrage suspendarea de drept a calitãţii de notar public, începând cu data expirãrii termenului de înregistrare.
    (8) Notarul public care este înregistrat în RNENP, iar în modul sãu de funcţionare şi exercitare a activitãţii a intervenit o modificare are obligaţia ca, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului ministrului justiţiei de schimbare a sediului biroului în circumscripţia altei judecãtorii, de încetare a suspendãrii calitãţii, respectiv de la emiterea ordinului ministrului justiţiei ori, dupã caz, a deciziei Colegiului director al Camerei de asociere sau de încetare a asocierii, sã solicite înregistrarea în RNENP, în mod corespunzãtor, a modificãrii intervenite în desfãşurarea activitãţii.
    (9) Înregistrarea în RNENP a unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului prevãzut la alin. (1), urmatã de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare din funcţia de notar public, întrerupe termenul.
    (10) Pentru cazuri temeinic justificate, termenul prevãzut la alin. (8) poate fi prelungit, prin ordin al ministrului justiţiei, pe o perioadã ce nu poate depãşi 3 luni.
    (11) Neîndeplinirea obligaţiei prevãzute la alin. (8) privind înregistrarea în RNENP atrage suspendarea de drept a notarului public din exerciţiul funcţiei.
    (12) Camera în a cãrei razã teritorialã se aflã judecãtoria în circumscripţia cãreia a fost numit şi, dupã caz, Camera în care notarul public îşi desfãşura activitatea la data încetãrii sau suspendãrii calitãţii au obligaţia înregistrãrii modificãrii intervenite în desfãşurarea activitãţii notarului public în RNENP, în termen de douã luni de la emiterea ordinului ministrului justiţiei de încetare sau de suspendare a calitãţii de notar public.
    (13) În situaţiile prevãzute la alin. (1) şi (2), notarul public îşi începe activitatea numai dupã înregistrarea în RNENP. Retragerea licenţei de funcţionare atrage suspendarea de drept a notarului public pânã la acordarea unei noi licenţe de funcţionare.
    (14) În situaţiile prevãzute la alin. (8), notarul public îşi începe activitatea numai dupã înregistrarea în RNENP. Retragerea licenţei de funcţionare atrage suspendarea de drept a notarului public pânã la acordarea unei noi licenţe de funcţionare.
    (15) Procedura înregistrãrii în RNENP, precum şi procedura acordãrii sau, dupã caz, retragerii licenţei de funcţionare se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi."

    26. Articolele 19, 20, 21 şi 22 se abrogã.

    27. Înaintea articolului 23 se introduce o nouã secţiune, secţiunea 1^4, cu urmãtoarea denumire:
    "SECŢIUNEA 1^4
    Încetarea şi suspendarea din funcţia de notar public"

    28. Articolul 23 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 23. - (1) Calitatea de notar public înceteazã:
    a) prin renunţarea scrisã la calitatea de notar public;
    b) în cazul constatãrii incapacitãţii de muncã, în condiţiile legii;
    c) în caz de neexercitare a funcţiei, fãrã justificare, o perioadã neîntreruptã de cel puţin 6 luni;
    d) prin excluderea din profesie, dispusã ca sancţiune disciplinarã, în condiţiile prezentei legi;
    e) în cazul vãditei incapacitãţi profesionale, constatatã în urma controlului exercitat în condiţiile prezentei legi;
    f) în cazul condamnãrii definitive pentru sãvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legãturã cu serviciul ori pentru sãvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni;
    g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 16 lit. a)-g);
    h) în cazul constatãrii, în condiţiile prevãzute la art. 24 alin. (3), a unei boli psihice ireversibile;
    i) prin deces.
    (2) În cazul prevãzut la alin. (1) lit. f), instanţa de judecatã comunicã de îndatã compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi Uniunii copia certificatã a hotãrârii judecãtoreşti definitive de condamnare.
    (3) Încetarea funcţiei de notar public se constatã sau se dispune, dupã caz, de ministrul justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu.
    (4) La încetarea calitãţii de notar public, Camera are obligaţia de a ridica de îndatã sigiliile, registrele şi arhiva. Registrele şi arhiva se vor prelua, în urmãtoarea ordine, de cãtre:
    a) notarul public asociat;
    b) un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecãtorii sau, în lipsã, din circumscripţia aceleiaşi Camere, în cazul în care notarul public a cãrui funcţie a încetat îşi desfãşura activitatea într-un birou notarial individual;
    c) Camerã, în cazul în care arhiva nu poate fi preluatã de un notar public.
    (5) În cazul în care Camera este împiedicatã sã îşi exercite atribuţiile prevãzute la alin. (1)-(4), aceasta poate solicita sprijinul organelor de ordine publicã."

    29. Articolul 24 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 24. - (1) Notarul public este suspendat din funcţie:
    a) în caz de incompatibilitate;
    b) pe perioada interdicţiei de a-şi exercita funcţia, dispusã în condiţiile legii sau ca mãsurã disciplinarã;
    c) în caz de nedepunere a situaţiei statistice lunare la termenul stabilit prin hotãrârea Consiliului Uniunii, timp de douã luni consecutiv;
    d) pentru neachitarea integralã, în termen de douã luni de la scadenţã, a obligaţiilor bãneşti profesionale, pânã la depunerea situaţiilor statistice şi/sau achitarea debitului şi a penalitãţilor aferente acestuia;
    e) în caz de incapacitate temporarã de muncã;
    f) în cazul concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;
    g) în cazul arestãrii preventive a notarului public, pânã la încetarea mãsurii;
    h) la cererea formulatã în scris;
    i) când suferã de o boalã psihicã, ce îl împiedicã sã îşi exercite funcţia în mod corespunzãtor, în condiţiile stabilite de regulament;
    j) în cazul prevãzut la art. 18 alin. (7).
    (2) În cazul prevãzut la alin. (1) lit. g), instanţa de judecatã comunicã de îndatã compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi Uniunii copia certificatã a hotãrârii judecãtoreşti definitive prin care s-a dispus mãsura arestãrii preventive a notarului public.
    (3) Dupã expirarea perioadei prevãzute la alin. (1) lit. i), Camera, pe baza unei noi expertize, poate hotãrî încetarea suspendãrii şi repunerea în funcţie a notarului, prelungirea acesteia sau, dacã boala este ireversibilã, propune încetarea din funcţie, potrivit legii.
    (4) La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public îi revine obligaţia predãrii de îndatã Camerei a sigiliilor, registrelor şi, dupã caz, a arhivei, în vederea pãstrãrii pe perioada suspendãrii.
    (5) Suspendarea înceteazã dacã au dispãrut împrejurãrile care au determinat-o.
    (6) În cazul suspendãrii din funcţia de notar, termenul de suspendare începe sã curgã de la data încheierii procesului-verbal de preluare a sigiliilor şi închidere a registrelor."

    30. Articolul 25 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 25. - Suspendarea şi încetarea suspendãrii se dispun prin ordin de ministrul justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu."

    31. Dupã articolul 25 se introduc trei noi articole, articolele 25^1 -25^3, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 25^1. - Pentru motive justificate, Camera va desemna, în condiţiile prevãzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, un notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent sau, dupã caz, a notarului public aflat în situaţiile prevãzute la art. 57.
    Art. 25^2. - (1) Evidenţa notarilor publici, lucrãrile privind numirea în funcţie, modificãrile intervenite în desfãşurarea activitãţii, încetarea calitãţii de notar public, precum şi cele privind organizarea şi funcţionarea profesiei se realizeazã, în plan teritorial, de cãtre Camere, iar la nivel naţional, de cãtre Uniune şi compartimentul de specialitate din Ministerul Justiţiei.
    (2) Uniunea are obligaţia de a comunica, de îndatã, Ministerului Justiţiei certificatele de înregistrare a numirii în funcţia de notar public, precum şi a sediului biroului notarial individual sau asociat, deciziile Colegiilor directoare ale Camerelor de asociere şi încetare a asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecãtorii, precum şi, la cerere, orice alte acte privind organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici.
    (3) Ordinele ministrului justiţiei privind numirea în funcţia de notar public, modificãrile intervenite în desfãşurarea activitãţii, precum şi încetarea calitãţii de notar public se comunicã Uniunii, care are obligaţia de a lua mãsurile necesare pentru a fi comunicate de îndatã Camerei, acesteia revenindu-i obligaţia comunicãrii, sub luare de dovadã, notarului public.
    Art. 25^3. - Pânã la data de 31 martie a fiecãrui an, Consiliul Uniunii are obligaţia sã întocmeascã tabloul anual al notarilor publici şi sã îl publice în Monitorul Oficial al României, Partea I. Tabloul anual al notarilor publici se actualizeazã permanent, pe baza datelor furnizate de cãtre Camere, se comunicã Ministerului Justiţiei şi se posteazã pe pagina de internet a Uniunii."

    32. Articolul 26 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 26. - (1) În circumscripţia fiecãrei curţi de apel funcţioneazã câte o Camerã, cu personalitate juridicã.
    (2) Sediul fiecãrei Camere este prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta lege. La nivelul fiecãrui judeţ din circumscripţia Camerei funcţioneazã cel puţin un sediu secundar al acesteia. Camera are ştampilã proprie, care cuprinde cel puţin denumirea Camerei şi stema României, iar în cazul sediilor secundare se menţioneazã şi denumirea judeţului în care funcţioneazã sediul secundar.
    (3) Din Camerã fac parte toţi notarii publici care funcţioneazã în circumscripţia acesteia.
    (4) Organele de conducere ale Camerei sunt:
    a) Adunarea generalã a Camerei;
    b) Colegiul director al Camerei;
    c) preşedintele Colegiului director al Camerei.
    (5) Colegiul director este format dintr-un preşedinte, care este şi preşedintele Camerei, un vicepreşedinte, care este şi vicepreşedintele Camerei, şi 3-7 membri. Colegiul director al Camerei este ales de Adunarea generalã a Camerei, în condiţiile stabilite prin statutul Uniunii, pentru un mandat de 4 ani, dintre notarii publici care funcţioneazã în acea Camerã.
    (6) Alegerea în funcţiile de conducere ale Camerei se face numai prin vot secret, în condiţiile prevãzute de statut.
    (7) Preşedintele şi membrii Colegiului director al Camerei primesc indemnizaţie al cãrei cuantum este stabilit de Adunarea generalã a Camerei.
    (8) În perioada în care Uniunea este autorizatã ca operator al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, Camerele dobândesc de drept calitatea de agent al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare. În vederea exercitãrii acestei calitãţi, Camerele pot depune o cerere în acest sens la Ministerul Justiţiei, pentru a obţine acordul de a opera în arhivã."

    33. Dupã articolul 26 se introduc cinci noi articole, articolele 26^1 -26^5, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 26^1. - (1) Pe lângã Camere se pot constitui şi pot funcţiona curţi de arbitraj.
    (2) Curtea de arbitraj este o instituţie permanentã de arbitraj, neguvernamentalã, fãrã personalitate juridicã, independentã în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, care funcţioneazã pe lângã Camera Notarilor Publici şi care îşi desfãşoarã activitatea în condiţiile legii.
    (3) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj, precum şi organele de conducere ale acesteia se aprobã de Camere, pe baza regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
    (4) Activitatea curţilor de arbitraj de pe lângã Camere se desfãşoarã conform prevederilor Codului de procedurã civilã, Regulamentului de organizare şi funcţionare şi Regulilor de procedurã arbitralã stabilite de cãtre Camere în baza regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
    (5) Normele cu privire la onorariile arbitrilor şi la taxele arbitrale se aprobã de cãtre Colegiul director al Camerei.
    (6) Taxele arbitrale vor fi folosite în scopul susţinerii cheltuielilor legate de soluţionarea litigiilor, plata cheltuielilor de secretariat, onorariile arbitrilor şi documentarea acestora, precum şi orice cheltuialã necesarã funcţionãrii Curţii de arbitraj.
    (7) Curtea de arbitraj poate soluţiona numai litigii izvorâte din actele şi procedurile notariale.
    (8) Dispoziţiile alin. (1)-(7) se completeazã cu dispoziţiile referitoare la arbitrajul instituţionalizat din Codul de procedurã civilã.
    Art. 26^2. - Preşedintele Colegiului director al Camerei are urmãtoarele atribuţii:
    a) reprezintã Camera în raporturile cu terţii;
    b) soluţioneazã plângerile petenţilor împotriva notarilor stagiari, luând mãsurile corespunzãtoare;
    c) desemneazã, la cerere sau din oficiu, în cazuri excepţionale, un notar public care sã asigure funcţionarea unui alt birou de notar public;
    d) angajeazã personalul de specialitate şi auxiliar, în numãrul şi în structura stabilite de Colegiul director al Camerei;
    e) coordoneazã şi conduce compartimentele prevãzute în structura organizatoricã a Camerei;
    f) convoacã şi conduce şedinţele Colegiului director al Camerei şi ale Adunãrii generale a Camerei;
    g) ordonanţeazã cheltuielile bugetare ale Camerei;
    h) aprobã, la cererea pãrţilor, transferul dosarului succesoral;
    i) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege, regulament, statut şi de actele normative cu caracter intern.
    Art. 26^3. - (1) Colegiul director al Camerei are urmãtoarele atribuţii:
    a) organizeazã examenul pentru dobândirea calitãţii de notar stagiar;
    b) stabileşte birourile notariale în care se va efectua pregãtirea practicã a notarilor stagiari;
    c) urmãreşte pregãtirea teoreticã şi practicã a notarilor stagiari;
    d) înlocuieşte, la cerere sau din oficiu, biroul notarial în care se efectueazã pregãtirea practicã;
    e) propune Adunãrii generale a Camerei actualizarea numãrului de notari publici şi a numãrului de posturi destinate schimbãrilor de sedii;
    f) aprobã numãrul de posturi destinate dobândirii calitãţii de notar stagiar;
    g) întocmeşte documentarea juridicã şi asigurã consultarea şi informarea curentã a notarilor publici;
    h) ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei membrilor sãi;
    i) stabileşte comisia de inventariere şi lichidare a birourilor notariale, în caz de suspendare sau încetare;
    j) poate acorda sprijin şi ajutor material notarilor publici, în cazuri justificate;
    k) desemneazã un membru al Colegiului director al Camerei sau un alt notar public din cadrul Camerei ce urmeazã sã efectueze menţiunile privind revocarea, anularea, rectificarea actelor notariale aflate în arhiva Camerei;
    l) aprobã, la propunerea preşedintelui, organigrama şi statul de funcţii ale personalului de specialitate şi administrativ al Camerei;
    m) organizeazã, la cererea notarului public, vânzarea la licitaţie a bunurilor în vederea lichidãrii de cãtre notar a pasivului succesoral, în condiţiile stabilite prin regulamentul aprobat de Consiliul Uniunii;
    n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege, regulament, statut şi actele normative cu caracter intern.
    (2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Colegiul director al Camerei emite decizii executorii.
    Art. 26^4. - Adunarea generalã a Camerei are urmãtoarele atribuţii:
    a) alege şi revocã Colegiul director al Camerei şi Comisia de cenzori, în condiţiile stabilite prin statut;
    b) alege şi revocã reprezentantul sau reprezentanţii Camerei, dupã caz, şi supleantul acestora în Consiliul Uniunii, în condiţiile stabilite prin statut, cu respectarea normei de reprezentare prevãzute de prezenta lege;
    c) alege şi revocã reprezentantul Camerei în Consiliul de disciplinã, în condiţiile stabilite prin statut;
    d) alege şi propune membrul în Consiliul de administraţie al Casei de Asigurãri;
    e) aprobã anual raportul de activitate şi descãrcarea de gestiune ale preşedintelui şi Colegiului director al Camerei;
    f) aprobã bugetul de venituri şi cheltuieli al Camerei şi execuţia bugetarã;
    g) aprobã strategia de dezvoltare şi politica de investiţii a Camerei;
    h) stabileşte indemnizaţiile membrilor organelor alese;
    i) aprobã regulamentele interne ale Camerei;
    j) alege membrii comisiilor de organizare a alegerilor organelor de conducere la nivelul Camerelor şi al Uniunii, în condiţiile regulamentelor proprii;
    k) alege reprezentanţii Camerei conform normei de reprezentare la Congres;
    l) acordã şi retrage, la propunerea Colegiului director al Camerei, titlul onorific de preşedinte de onoare notarilor publici care au deţinut calitatea de preşedinte al Colegiului director al Camerei;
    m) aprobã actualizarea numãrului de notari publici şi a numãrului de posturi destinate schimbãrilor de sedii, pe care o înainteazã Consiliului Uniunii;
    n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege, regulament, statut şi de actele normative cu caracter intern.
    Art. 26^5. - Mandatul organelor alese la nivelul Camerelor începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic urmãtor celui în care s-au organizat alegerile."

    34. Articolul 27 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 27
    (1) Notarii publici din România sunt constituiţi la nivel naţional în Uniunea Naţionalã a Notarilor Publici, unica organizaţie profesionalã înfiinţatã prin lege, cu personalitate juridicã, de interes public, cu patrimoniu şi buget propriu.
    (2) Uniunea are sediul în municipiul Bucureşti şi are ştampilã proprie, care cuprinde cel puţin denumirea Uniunii şi stema României.
    (3) Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate, Uniunea are urmãtoarele funcţii:
    a) de strategie, prin transmiterea de propuneri la elaborarea de cãtre Ministerul Justiţiei a strategiilor în domeniul notarial;
    b) de reglementare a activitãţii, prin reglementãri terţiare specifice, prin care se asigurã, în conformitate cu strategia adoptatã, punerea în aplicare a legislaţiei în domeniul notarial şi realizarea cadrului juridic subsidiar specific;
    c) de reprezentare pe plan intern şi internaţional a notarilor publici;
    d) de îndrumare, sprijin şi control al notarilor publici, în aplicarea corectã a prevederilor legale în domeniul notarial;
    e) de administrare a patrimoniului propriu.
    (4) În exercitarea funcţiilor care îi revin, Uniunea poate colabora cu autoritãţile şi instituţiile publice, cu alte persoane juridice de drept public sau privat, române ori strãine, pentru realizarea unor obiective de interes comun, corespunzãtoare domeniului sãu de activitate.
    (5) Statutul aprobat de Congresul de constituire al Uniunii este actul constitutiv al acesteia.
    (6) Modificarea şi completarea Statutului Uniunii între congrese se fac de cãtre Consiliul Uniunii, dupã consultarea Adunãrilor generale ale Camerelor.
    (7) Organele de conducere ale Uniunii sunt:
    a) Congresul;
    b) Consiliul Uniunii;
    c) Biroul executiv al Consiliului Uniunii;
    d) preşedintele Uniunii.
    (8) În organele de conducere ale Uniunii pot fi aleşi notarii publici în funcţie, cu o vechime efectivã în profesie de cel puţin 8 ani la data alegerii.
    (9) Membrii Colegiului director al Camerei nu pot fi membri ai Consiliului Uniunii. Fac excepţie preşedintele Camerei, care, potrivit art. 28, face parte de drept din Consiliul Uniunii, şi vicepreşedintele Camerei sau un alt membru desemnat în acest sens, numai în situaţia în care îl reprezintã pe preşedinte.
    (10) Mandatul organelor alese ale Uniunii începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic urmãtor celui în care s-au organizat alegerile."

    35. Dupã articolul 27 se introduc douã noi articole, articolele 27^1 şi 27^2, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 27^1. - (1) Congresul este constituit din reprezentanţii notarilor publici, aleşi de Adunarea generalã a fiecãrei Camere, potrivit normei de un reprezentant la 10 notari publici în funcţie, la care se adaugã membrii Consiliului Uniunii, precum şi vicepreşedinţii Colegiilor directoare ale Camerelor.
    (2) În situaţia în care nu sunt aleşi ca reprezentanţi ai Camerei la Congres, membrii Consiliului de disciplinã, ai Comisiei de cenzori şi ai Consiliului de administraţie al Casei de Asigurãri participã fãrã drept de vot la lucrãrile Congresului.
    (3) Congresul se întruneşte în sesiuni ordinare şi extraordinare.
    (4) Congresul se întruneşte în sesiune ordinarã, de regulã, anual şi în sesiune extraordinarã, la cererea Consiliului Uniunii sau a Camerelor, dacã aceasta reprezintã cel puţin o treime din numãrul notarilor publici.
    (5) Convocarea Congresului se face de cãtre Biroul executiv al Consiliului Uniunii cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilitã, prin înştiinţarea în scris a Camerelor şi prin publicarea într-un ziar central a datei, locului şi ordinii de zi. Colegiile directoare ale Camerelor sunt obligate sã comunice data, locul de desfãşurare a Congresului şi ordinea de zi a acestuia tuturor notarilor publici în funcţie din Camerã.
    (6) Camerele sunt obligate sã comunice Uniunii lista nominalã cu delegaţii la Congres, de regulã, cu cel puţin 15 zile înainte de Congres.
    (7) Congresul este legal constituit în prezenţa a douã treimi din numãrul delegaţilor sãi şi adoptã hotãrâri cu majoritatea simplã a delegaţilor prezenţi.
    (8) Delegaţii la congres au libertatea sã îşi exprime votul ţinând cont de strategia şi interesele profesiei.
    (9) Congresul notarilor publici are, dupã caz, urmãtoarele atribuţii:
    a) adoptã, prin hotãrâre, completarea sau modificarea Statutului Uniunii şi a Statutului Casei de Asigurãri a Notarilor Publici, cu excepţia modificãrilor adoptate între Congrese de cãtre Consiliul Uniunii, în condiţiile art. 27 alin. (6);
    b) adoptã Codul deontologic al notarilor publici, completãrile şi modificãrile care i se aduc în condiţiile stabilite prin statut;
    c) valideazã, prin hotãrâre, alegerea reprezentanţilor Camerelor şi a supleanţilor acestora în Consiliul Uniunii, în condiţiile stabilite prin statut;
    d) valideazã, prin hotãrâre, alegerea, dintre membrii Consiliului Uniunii, a preşedintelui şi vicepreşedinţilor, în condiţiile stabilite prin statut;
    e) valideazã, prin hotãrâre, alegerea membrilor Consiliului de disciplinã, în condiţiile stabilite prin statut;
    f) dezbate probleme profesionale de interes general şi adoptã, cu majoritate simplã, rezoluţii cu privire la problemele dezbãtute;
    g) aprobã raportul Consiliului Uniunii şi al Comisiei de cenzori, execuţia bugetarã şi descãrcarea de gestiune;
    h) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege, regulament sau statut.
    (10) Hotãrârile şi rezoluţiile cu caracter normativ intern, administrativ-organizatoric sunt obligatorii pentru notarii publici.
    (11) Congresul poate delega unele dintre atribuţiile sale Consiliului Uniunii, în condiţiile stabilite prin statut.
    (12) Procedura privind convocarea, organizarea şi desfãşurarea Congresului se stabileşte prin statut.
    Art. 27^2. - (1) În cadrul Uniunii se constituie şi funcţioneazã:
    a) Institutul Notarial Român;
    b) Casa de Asigurãri a Notarilor Publici;
    c) Casa de Pensii a Notarilor Publici;
    d) Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale;
    e) Comisia de cenzori;
    f) Consiliul de disciplinã;
    g) Corpul de control;
    h) redacţia Buletinului Notarilor Publici;
    i) comisiile de specialitate ale Consiliului Uniunii;
    j) aparatul de specialitate şi administrativ;
    k) Registrul naţional de evidenţã a notarilor publici, în care se înregistreazã notarii publici şi formele în care aceştia îşi exercitã profesia.
    (2) La nivelul Uniunii se pot înfiinţa şi alte organisme, potrivit legii, statutului profesiei sau actelor normative cu caracter intern."

    36. Articolul 28 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 28. - (1) Consiliul Uniunii este constituit din reprezentanţii fiecãrei Camere, aleşi potrivit urmãtoarei norme de reprezentare:
    a) un reprezentant, pentru Camerele cu pânã la 200 de notari publici în funcţie;
    b) 2 reprezentanţi, pentru Camerele care au între 201 şi 400 de notari publici în funcţie;
    c) 3 reprezentanţi, pentru Camerele care au peste 400 de notari publici în funcţie.
    (2) Odatã cu alegerea reprezentanţilor, Camerele aleg şi supleanţii acestora. Supleanţii înlocuiesc de drept reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii, ori de câte ori aceştia nu îşi pot exercita mandatul.
    (3) Procedura alegerii reprezentaţilor şi supleanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii, precum şi numãrul supleanţilor se stabilesc prin statut.
    (4) Preşedinţii Camerelor fac parte de drept din Consiliul Uniunii, cu drept de vot.
    (5) Dintre membrii Consiliului Uniunii se aleg preşedintele şi 3 vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statut. Dupã alegerea preşedintelui şi a celor 3 vicepreşedinţi, supleanţii acestora devin membri ai Consiliul Uniunii. Funcţiile de preşedinte, de prim-vicepreşedinte şi de vicepreşedinte sunt incompatibile cu funcţiile de preşedinte al Camerei sau reprezentant în Consiliul Uniunii.
    (6) Dintre cei 3 vicepreşedinţi, Consiliul Uniunii alege un prim-vicepreşedinte, în condiţiile stabilite prin statut.
    (7) Durata mandatului membrilor Consiliului Uniunii, al preşedintelui, prim-vicepreşedintelui şi al vicepreşedinţilor este de 4 ani.
    (8) Reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii, precum şi preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului beneficiazã de indemnizaţie şi de alte drepturi stabilite prin acte normative interne.
    (9) Consiliul Uniunii se convoacã, de regulã, trimestrial în şedinţe ordinare sau ori de câte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare, de cãtre preşedinte. Consiliul Uniunii este legal constituit în prezenţa a douã treimi din numãrul membrilor sãi şi adoptã hotãrâri cu votul majoritãţii simple a membrilor prezenţi. În caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui este decisiv în adoptarea hotãrârii."

    37. Dupã articolul 28 se introduc trei noi articole, articolele 28^1 -28^3, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 28^1. (1) Consiliul Uniunii are, în principal, urmãtoarele atribuţii:
    a) propune ministrului justiţiei actualizarea numãrului de posturi de notar public, notar stagiar şi posturile destinate concursului de schimbãri de sedii;
    b) propune ministrului justiţiei aprobarea regulamentului privind condiţiile de desfãşurare a examenelor de dobândire a calitãţii de notar public;
    c) propune ministrului justiţiei onorariile minimale pentru actele şi procedurile notariale îndeplinite în exercitarea funcţiei de cãtre notarii publici, având în vedere urmãtoarele criterii:
    1. timpul şi volumul de muncã solicitatã pentru îndeplinirea actului sau procedurii;
    2. natura, noutatea şi dificultatea actului sau procedurii;
    3. obţinerea de date şi informaţii suplimentare sau conlucrarea cu experţi ori cu alţi specialişti impusã de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea actului;
    4. constrângerile de timp în care notarul este obligat de împrejurãrile actului sau procedurii sã acţioneze pentru a asigura servicii legale performante;
    5. termenele de arhivare a actelor şi procedurilor notariale;
    6. locul îndeplinirii actului sau procedurii;
    7. rãspunderea notarului public, prin raportare şi la valoarea actului sau procedurii;
    d) stabileşte cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Camerã, precum şi cele ale Camerelor la Uniune, potrivit statutului acesteia;
    e) reprezintã Uniunea, prin preşedintele Consiliului Uniunii, în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional;
    f) adoptã modificãrile sau completãrile la Statutul Casei de Asigurãri a Notarilor Publici şi al Casei de Pensii a Notarilor Publici;
    g) aprobã modificãrile şi completãrile Statutului Uniunii între congrese, dupã consultarea Adunãrilor generale ale Camerelor;
    h) soluţioneazã contestaţiile împotriva hotãrârilor Consiliului de disciplinã;
    i) adoptã, modificã şi completeazã Regulamentul Consiliului de disciplinã;
    j) adoptã, modificã şi completeazã Regulamentul de organizare şi funcţionare al INR;
    k) organizeazã, la nivel naţional, programe care vizeazã alinierea practicilor notariale la exigenţele internaţionale;
    l) adoptã uzanţele profesionale potrivit Codului civil;
    m) aprobã bugetul de venituri şi cheltuieli, execuţia bugetarã şi descãrcarea anualã de gestiune a preşedintelui;
    n) stabileşte, prin hotãrâre, indemnizaţiile reprezentanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii, a preşedintelui, prim-vicepreşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului Uniunii, precum şi ale membrilor Comisiei de cenzori, Consiliului de disciplinã, Consiliului de administraţie al Casei de Asigurãri a Notarilor Publici, organelor de conducere ale INR şi indemnizaţiile membrilor altor organisme constituite la nivelul Uniunii;
    o) acordã ordine, medalii şi titluri, în condiţiile stabilite prin statut;
    p) aprobã bugetul de venituri şi cheltuieli, execuţia bugetarã şi descãrcarea anualã de gestiune a preşedintelui;
    q) aprobã sponsorizãrile şi mecenatele;
    r) acordã ajutoare notarilor publici, în limita sumelor aprobate în acest scop prin bugetul de venituri şi cheltuieli;
    s) îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de legislaţia în vigoare, statutul profesiei sau de actele normative cu caracter intern.
    (2) Consiliul Uniunii poate sã delege Biroului executiv unele atribuţiile ale sale, în condiţiile prevãzute de statut.
    Art. 28^2. - (1) Biroul executiv este organul executiv al Consiliului Uniunii, cu activitate permanentã şi de legãturã cu Camerele, şi se compune din 9 membri: preşedintele, primvicepreşedintele, vicepreşedinţii şi 5 membri, aleşi de Consiliul Uniunii dintre reprezentanţii Camerelor.
    (2) Preşedintele Uniunii este şi preşedintele Consiliului Uniunii şi al Biroului executiv al Consiliului Uniunii.
    (3) Biroul executiv al Consiliului Uniunii se întruneşte lunar în şedinţã ordinarã şi ori de câte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare, la convocarea preşedintelui.
    (4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Biroul executiv al Consiliului Uniunii emite decizii executorii.
    (5) Biroul executiv al Consiliului Uniunii funcţioneazã legal în prezenţa majoritãţii membrilor sãi şi adoptã decizii cu majoritatea simplã a voturilor celor prezenţi.
    (6) Biroul executiv al Consiliului Uniunii are urmãtoarele atribuţii principale:
    a) asigurã activitatea permanentã a Consiliului Uniunii;
    b) propune ministrului justiţiei numirea în funcţie a notarului public, schimbarea sediului biroului notarial, asocierea şi încetarea asocierii, suspendarea şi încetarea suspendãrii din funcţia de notar public, revocarea ori încetarea calitãţii de notar public;
    c) pregãteşte proiectele de documente care vor fi prezentate spre dezbatere şi aprobare Consiliului Uniunii;
    d) elaboreazã proiectul raportului anual al activitãţii Uniunii;
    e) elaboreazã proiectul de buget anual al Uniunii, asigurã gestionarea curentã a patrimoniului, urmãreşte întocmirea bilanţului financiar-contabil şi executarea bugetului;
    f) asigurã execuţia bugetarã şi urmãreşte realizarea resurselor bugetului Uniunii;
    g) organizeazã serviciile proprii ale Uniunii şi aprobã organigrama şi statul de funcţii ale personalului de specialitate şi administrativ al Uniunii;
    h) aprobã organigrama, statul de funcţii şi coordoneazã activitatea tuturor entitãţilor înfiinţate în cadrul Uniunii;
    i) aprobã proiectul de buget anual, execuţia bugetarã şi descãrcarea de gestiune a entitãţilor înfiinţate în cadrul Uniunii;
    j) acordã, suspendã şi retrage birourilor notariale, la cerere sau din oficiu, licenţa de funcţionare;
    k) analizeazã raportul Consiliului de disciplinã al Uniunii şi propune mãsurile ce se impun;
    l) analizeazã sinteza controlului profesional administrativ întocmitã de corpul de control al Uniunii şi propune mãsurile ce se impun;
    m) rezolvã conflictele de competenţã dintre notarii publici din Camere diferite;
    n) coordoneazã activitatea de creare şi funcţionare a sistemului şi reţelelor de informatizare între Uniune şi Camere, precum şi la nivelul birourilor notariale, potrivit programelor proprii şi celor derulate în cooperare cu notariatele europene;
    o) coordoneazã atât activitatea Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale, denumit în continuare CNARNN, cât şi registrele naţionale notariale privind evidenţa actelor şi procedurilor notariale şi adoptã actele normative necesare funcţionãrii acestora;
    p) soluţioneazã, la solicitarea preşedintelui Uniunii, sesizãrile formulate împotriva notarilor publici sau împotriva Camerelor;
    q) acceptã donaţiile şi legatele fãcute Uniunii;
    r) asigurã ducerea la îndeplinire a hotãrârilor Congresului şi ale Consiliului Uniunii şi supravegheazã executarea acestor hotãrâri de cãtre Camere şi notarii publici, adoptând decizii corespunzãtoare;
    s) îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de lege, regulament, statut şi de actele normative cu caracter intern.
    Art. 28^3. - (1) Preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Uniunii sunt şi preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedintele Uniunii.
    (2) Preşedintele Uniunii este şi preşedintele Consiliului Uniunii şi are urmãtoarele atribuţii:
    a) reprezintã Uniunea pe plan intern în raporturile cu autoritãţile publice din România, cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, cu cele profesionale, iar în plan extern, cu organizaţiile naţionale şi internaţionale ale notarilor publici şi oriunde va fi invitat oficial în calitate de preşedinte;
    b) ordonanţeazã cheltuielile bugetare ale Uniunii; preşedintele poate delega aceastã atribuţie prim-vicepreşedintelui;
    c) convoacã şi conduce şedinţele Congresului, Consiliului Uniunii şi ale Biroului executiv al Consiliului Uniunii;
    d) angajeazã personalul de specialitate şi administrativ al Uniunii, cu respectarea organigramei şi statului de funcţii, aprobate de cãtre Biroul executiv al Consiliului Uniunii;
    e) exercitã, în condiţiile legii, acţiunea disciplinarã împotriva notarilor publici;
    f) îndeplineşte orice alte atribuiţii prevãzute de lege, regulament, statut şi alte acte normative.
    (3) În absenţã, preşedintele este înlocuit de prim-vicepreşedinte, iar dacã acesta din urmã lipseşte, de unul dintre vicepreşedinţii delegaţi în acest sens de preşedinte.
    (4) Prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii reprezintã Uniunea, în limitele mandatului acordat de preşedinte."

    38. Articolul 29 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 29. - (1) În cadrul Uniunii funcţioneazã Casa de Asigurãri a Notarilor Publici, cu personalitate juridicã, în condiţiile stabilite prin statutul acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii.
    (2) Asigurarea de rãspundere civilã a notarilor publici este obligatorie şi se realizeazã prin casa de asigurãri constituitã în acest scop.
    (3) Notarii publici au obligaţia sã încheie contractul de asigurare înainte de începerea activitãţii.
    (4) Limita minimã a valorii de asigurare şi nivelul primei de asigurare se stabilesc anual de cãtre Consiliul Uniunii."

    39. Articolul 30 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 30. - (1) În cadrul Uniunii se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã INR, entitate de interes public, cu personalitate juridicã, în condiţiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de Consiliul Uniunii.
    (2) INR asigurã perfecţionarea activitãţii notariale, pregãtirea profesionalã iniţialã şi, dupã caz, continuã a notarilor publici şi a notarilor stagiari, a altor specialişti, a personalului de specialitate al birourilor notariale, al Camerelor şi al Uniunii, având dreptul de a elibera diplome sau certificate de absolvire recunoscute de instituţiile publice şi private abilitate.
    (3) INR are sediul în municipiul Bucureşti, are ştampilã care cuprinde denumirea sa şi stema României şi siglã proprie. INR se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã în baza prezentei legi, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi.
    (4) Statutul INR, Regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia, precum şi modalitãţile de formare profesionalã iniţialã sau, dupã caz, continuã a notarilor publici şi a notarilor stagiari, a personalului de specialitate al birourilor notariale, al Camerelor şi al Uniunii se aprobã prin hotãrâre a Consiliului Uniunii.
    (5) INR organizeazã, la solicitarea Consiliului Uniunii, examenul de definitivat, concursul de admitere în funcţia de notar public pentru persoanele care au cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridicã, în condiţiile legii şi ale regulamentului de organizare şi desfãşurare a acestora, aprobat de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
    (6) INR organizeazã, la solicitarea Consiliului Uniunii, şi concursul de schimbare de sediu, în condiţiile legii şi ale regulamentului de organizare şi desfãşurare a concursului, aprobat de cãtre Consiliul Uniunii."

    40. Articolul 31 se abrogã.

    41. Dupã articolul 31 se introduc douã noi articole, articolele 31^1 şi 31^2, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 31^1. - (1) În vederea administrãrii registrelor prevãzute la art. 100^2, în cadrul şi sub autoritatea Uniunii se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã CNARNN, ca entitate cu personalitate juridicã, în condiţiile stabilite prin regulamentul propriu, aprobat de Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
    (2) CNARNN asigurã administrarea, organizarea şi funcţionarea registrelor naţionale notariale prevãzute la art. 100^2, precum şi a altor activitãţi stabilite prin regulamentul propriu.
    (3) CNARNN are sediul în municipiul Bucureşti. CNARNN are sigiliu propriu, care cuprinde denumirea sa şi stema României, şi siglã proprie şi se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi, în baza prevederilor prezentei legi.
    (4) Costurile privind verificãrile şi înscrierile în registrele prevãzute la art. 100^2 vor fi suportate de pãrţile interesate, iar tarifele privind înscrierea şi verificarea în registre se vor stabili de cãtre Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
    (5) În cazul în care înscrierile şi verificãrile în registrele prevãzute la art. 100^2 se solicitã de cãtre instituţiile publice, acestea se vor efectua cu scutire de tarif.
    (6) Tarifele pentru înscriere sau verificare în registre se vor putea încasa de cãtre notarii publici fie pe chitanţiere puse la dispoziţie de cãtre CNARNN, fie pe bonuri fiscale, prin intermediul caselor de marcat.
    (7) Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNARNN, precum şi orice alte mãsuri necesare organizãrii şi funcţionãrii acestuia se aprobã prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Uniunii, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Art. 31^2. - (1) În scopul stabilirii şi acordãrii pensiilor private, altele decât cele din sistemul public de pensii, sau, dupã caz, a ajutoarelor financiare notarilor publici, urmaşilor acestora cu drepturi proprii la pensie privatã şi altor persoane din sistemul notarial care aderã la acest sistem de pensii, se înfiinţeazã, sub autoritatea Uniunii, Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumitã în continuare Casa de pensii, instituţie autonomã, de interes public, cu personalitate juridicã, buget şi organe de conducere proprii, în condiţiile stabilite prin statutul acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii.
    (2) Sistemul de pensii prevãzut de prezenta lege este obligatoriu pentru notarii publici membri ai Uniunii şi complementar sistemului public de pensii la care notarii publici sunt obligaţi sã contribuie, în condiţiile legii.
    (3) Modul de organizare şi funcţionare, precum şi data de la care Casa de pensii îşi începe activitatea se stabilesc prin statut. Casa de pensii are sediul în municipiul Bucureşti, ştampilã şi siglã proprii, care cuprind cel puţin stema României şi denumirea, şi se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã fãrã îndeplinirea altor formalitãţi."

    42. Articolul 32 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 32. - (1) Notarii publici îşi exercitã funcţia şi se bucurã de stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi în altã localitate fãrã acordul lor.
    (2) Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi lucrãrile cu caracter profesional aflate asupra notarului public sau în biroul sãu sunt inviolabile, acestea putând fi verificate sau ridicate numai în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile Codului de procedurã penalã.
    (3) Contactul profesional dintre notarul public şi clientul sãu nu poate fi interzis sau restrâns."

    43. Dupã articolul 32 se introduc douã noi articole, articolele 32^1 şi 32^2, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 32^1. - (1) În cazul în care clientul se aflã în stare de arest sau detenţie, administraţia locului de arest ori detenţie are obligaţia de a lua, cu prioritate, toate mãsurile necesare pentru a permite contactul de îndatã al notarului public cu clientul şi respectarea drepturilor prevãzute de lege.
    (2) În cauzele penale, notarul public poate fi audiat ca martor numai în cazurile şi condiţiile prevãzute expres de Codul de procedurã penalã.
    Art. 32^2. - (1) Notarul public are urmãtoarele drepturi:
    1. sã primeascã onorariu pentru fiecare act sau procedurã notarialã îndeplinitã, în condiţiile legii;
    2. sã aleagã şi sã fie ales în organele de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, în condiţiile prevãzute în statut;
    3. sã se adreseze organelor Uniunii şi ale Camerelor şi sã primeascã informaţiile solicitate în condiţiile stabilite prin statut sau actele normative interne;
    4. sã poarte însemnele Uniunii şi ale Camerelor;
    5. sã beneficieze de concediu de odihnã, anual, în condiţiile stabilite prin statut;
    6. sã beneficieze de drepturile de asigurãri sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigurãrilor sociale de stat şi/sau la sistemul privat, în condiţiile legii;
    7. sã aibã acces la toate datele care privesc organizarea administrativã a activitãţii notariale, atât la nivelul Camerelor, cât şi al Uniunii;
    8. sã adere individual la Uniunea Internaţionalã a Notariatului;
    9. sã participe, la cerere, la şedinţele organelor Camerelor şi ale Uniunii, atunci când are un interes propriu, în vederea susţinerii acestuia;
    10. sã beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activitãţii biroului din cauza incapacitãţii temporare de muncã;
    11. sã beneficieze, la cerere, de asistenţã juridicã din partea Uniunii, prin personalul de specialitate, în cauzele care au legãturã cu activitatea profesionalã;
    12. sã participe la manifestãri profesionale organizate în ţarã şi strãinãtate;
    13. sã beneficieze de orice alte drepturi prevãzute de lege şi statut.
    (2) Notarul public îşi poate face cunoscute datele profesionale atât cu privire la persoana sa, cât şi cu privire la locul unde îşi exercitã funcţia, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei."

    44. Articolul 33 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 33. - (1) Notarii publici au dreptul la onorariu pentru fiecare act sau procedurã notarialã îndeplinitã, în conformitate cu art. 28^1 alin. (1) lit. c).
    (2) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 28 1 alin. (1) lit. c), la propunerea Consiliului Uniunii, ministrul justiţiei poate stabili acte şi proceduri notariale pentru care onorariul se stabileşte liber, între notarul public şi solicitant."

    45. Articolul 34 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 34. - Notarul public are dreptul la concediu de odihnã de 30 de zile lucrãtoare, în condiţiile stabilite prin statut. Notarul public are obligaţia de a înştiinţa Camera în circumscripţia cãreia îşi desfãşoarã activitatea în legãturã cu perioada în care va efectua concediul de odihnã."

    46. Articolul 35 se abrogã.

    47. Articolul 36 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 36. - Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilã cu:
    a) desfãşurarea unei activitãţi salarizate, cu excepţia:
    1. activitãţii şi funcţiei didactice universitare/de învãţãmânt superior şi de cercetare ştiinţificã;
    2. activitãţii literar-artistice şi publicistice;
    3. activitãţii de creaţie tehnico-ştiinţificã;
    4. calitãţii de deputat sau senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata mandatului;
    5. calitãţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii, ale Camerelor ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea sau Camerele sunt afiliate ori cu care colaboreazã;
    6. calitãţii de membru într-un consiliu de administraţie;
    7. calitãţii de membru în cadrul unei asociaţii sau fundaţii;
    b) exercitarea unei funcţii publice sau de demnitate publicã, alta decât cea prevãzutã la lit. a) pct. 4;
    c) exercitarea unei funcţii de judecãtor, procuror, magistrat-asistent sau grefier;
    d) exercitarea profesiei de avocat, consilier juridic, executor judecãtoresc sau practician în insolvenţã;
    e) desfãşurarea directã de activitãţi de producţie, comerţ sau alte activitãţi de prestãri de servicii;
    f) calitatea de administrator sau de preşedinte al unui consiliu de administraţie al unei societãţi comerciale."

    48. Articolul 37 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 37. - Notarul public şi personalul biroului notarial au obligaţia sã pãstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţã în cadrul activitãţii lor, chiar şi dupã încetarea funcţiei, respectiv dupã încetarea raporturilor de muncã, cu excepţia cazurilor în care legea sau pãrţile interesate îi elibereazã de aceastã obligaţie."

    49. La articolul 38, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 38. - (1) Notarul public nu poate absenta de la birou mai mult de 5 zile lucrãtoare consecutive, fãrã a informa Camera din care face parte şi fãrã a asigura funcţionarea arhivei biroului, în condiţiile legii."

    50. Dupã articolul 38 se introduce un nou articol, articolul 38^1, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 38^1. - (1) Notarul public are urmãtoarele obligaţii:
    a) sã respecte dispoziţiile legii, ale regulamentelor, ale Statutului Uniunii, Statutului Casei de Asigurãri a Notarilor Publici şi ale Codului deontologic al notarilor publici;
    b) sã respecte hotãrârile organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum şi ale comisiilor de specialitate sau ale altor entitãţi create la nivelul Uniunii, sã îndeplineascã sarcinile ce i-au fost încredinţate şi sã acţioneze pentru realizarea scopului Uniunii;
    c) sã participe la şedinţele organelor de conducere din care face parte;
    d) sã participe la şedinţele Adunãrilor generale ale Camerelor;
    e) sã participe la manifestãri profesionale organizate de Uniune, de Camere şi de alte organizaţii interne şi internaţionale având scopuri şi principii similare;
    f) sã pãstreze faţã de terţi confidenţialitatea dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate în cadrul organelor de conducere;
    g) sã aibã un comportament demn în exercitarea funcţiei;
    h) sã îşi perfecţioneze continuu pregãtirea profesionalã, participând la programe de pregãtire profesionalã organizate de INR, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat de Consiliul Uniunii;
    i) sã asigure pregãtirea profesionalã a notarilor stagiari repartizaţi de cãtre Colegiul director al Camerei, precum şi a personalului angajat;
    j) în termenele prevãzute în statut sã achite contribuţiile profesionale, sã comunice Camerei din care face parte şi Uniunii situaţia statisticã lunarã prevãzutã în statut;
    k) sã îşi declare domiciliul fiscal în România.
    (2) Cheltuielile profesionale efectuate în condiţiile alin. (1) sunt deductibile, în condiţiile legii.
    (3) Dispoziţiile prevãzute la alin. (1) lit. h) privind obligativitatea participãrii la programe de pregãtire profesionalã organizate de INR se aplicã şi personalului de specialitate al birourilor notariale, în condiţiile prevãzute de Regulament."

    51. Articolul 39 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 39. - Rãspunderea civilã a notarului public poate fi angajatã în condiţiile legii civile, pentru încãlcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovãţie sub forma relei-credinţe un prejudiciu, stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã."

    52. Articolul 40 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 40. - Rãspunderea disciplinarã a notarului public intervine pentru urmãtoarele abateri:
    a) încãlcarea competenţei generale, materiale şi teritoriale stabilite prin lege;
    b) nerespectarea dispoziţiilor, deciziilor şi hotãrârilor organelor de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, emise în condiţiile legii;
    c) nerespectarea normelor şi instrucţiunilor privind metodologia de lucru cu registrele naţionale notariale administrate de CNARNN;
    d) îndeplinirea, în mod repetat, a actelor şi procedurilor notariale, cu nerespectarea dispoziţiilor legale prevãzute pentru valabilitatea actului sau procedurii notariale în cauzã, ori îndeplinirea acestora cu încãlcarea dispoziţiilor art. 6;
    e) întârzierea nejustificatã sau neglijenţa în efectuarea lucrãrilor;
    f) lipsa nejustificatã de la birou, în mod repetat;
    g) comportament şi atitudine necorespunzãtoare în exercitarea activitãţii profesionale;
    h) orice manifestare de naturã a aduce atingere prestigiului profesiei sãvârşitã în exerciţiul funcţiei ori în legãturã cu aceasta sau în afara exerciţiului funcţiei;
    i) neachitarea integralã şi la scadenţã a contribuţiilor profesionale, precum şi a primei de asigurare, conform contractului de asigurare;
    j) sustragerea sau refuzul de a se supune controlului profesional administrativ;
    k) încãlcarea obligaţiilor legale cu privire la pãstrarea secretului profesional;
    l) folosirea ori acceptarea, în orice mod, direct sau indirect, a mijloacelor neloiale de atragere a clientelei, aşa cum sunt definite în Codul deontologic al notarilor publici;
    m) desfãşurarea unor activitãţi incompatibile cu calitatea de notar public, potrivit legii;
    n) refuzul nejustificat sau neglijenţa în efectuarea şi comunicarea operaţiunilor prevãzute de lege pentru funcţionarea sistemului informatizat al Camerei şi al Uniunii;
    o) nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la stabilirea, încasarea şi, dupã caz, virarea impozitelor, tarifelor şi onorariilor;
    p) nedepunerea la termen a situaţiei statistice şi a altor date solicitate de Camerã sau de Uniune;
    q) refuzul nejustificat de a întocmi un act notarial în afara sediului biroului notarial, iar în cazuri temeinic justificate şi în afara programului normal de lucru;
    r) neîndeplinirea obligaţiei de a participa la formele de pregãtire profesionalã continuã organizate prin INR, la intervalele de timp stabilite prin regulament;
    s) neîndeplinirea obligaţiei de a participa la formele de pregãtire profesionalã, dispusã în condiţiile art. 42 alin. (2);
    ş) nerespectarea dispoziţiilor Codului deontologic al notarilor publici;
    t) absenţe nejustificate de la Adunãrile generale ale Camerelor şi de la acţiunile organizate de Colegiul director al Camereisau organele de conducere ale Uniunii;
    ţ) nerespectarea dispoziţiilor art. 24 alin. (3) şi/sau continuarea activitãţii dupã aplicarea sancţiunii suspendãrii din exerciţiul funcţiei;
    u) refuzul nejustificat de a îndeplini actele şi procedurile repartizate de preşedintele Camerei din care face parte."

    53. Articolul 41 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 41. - (1) Acţiunea disciplinarã se exercitã de ministrul justiţiei, de preşedintele Uniunii sau de Colegiul director al Camerei şi se judecã de Consiliul de disciplinã din cadrul Uniunii.
    (2) Acţiunea disciplinarã se exercitã numai dupã efectuarea cercetãrii prealabile de cãtre inspectori din cadrul Ministerului Justiţiei sau, dupã caz, din cadrul Uniunii ori de cãtre Colegiul director al Camerei.
    (3) În cadrul cercetãrii prealabile, citarea celui în cauzã este obligatorie, acesta fiind îndreptãţit sã ia cunoştinţã de conţinutul dosarului de cercetare disciplinarã şi sã îşi formuleze apãrarea. Neprezentarea sau refuzul celui cercetat de a formula apãrãri nu împiedicã finalizarea cercetãrii.
    (4) Consiliul de disciplinã funcţioneazã ca organ de jurisdicţie la nivel naţional, în baza regulamentului aprobat de Consiliul Uniunii. Consiliul de disciplinã este compus din câte un reprezentant al fiecãrei Camere, ales de Adunarea generalã a Camerei. Mandatul membrilor Consiliului de disciplinã este de 4 ani şi începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic urmãtor validãrii acestora de cãtre Congres. Membrii Consiliului de disciplinã pot fi numai notari publici cu o vechime de minimum 10 ani într-o funcţie de specialitate juridicã, dar nu mai puţin de 5 ani în funcţia de notar public.
    (5) Ministrul Justiţiei sau, dupã caz preşedintele Uniunii ori Colegiul director al Camerei, pe baza rezultatului cercetãrii prealabile, formuleazã acţiunea disciplinarã pe care o înainteazã Consiliului de disciplinã în termen de 60 de zile de la data primirii rezultatului cercetãrii prealabile.
    (6) Consiliul de disciplinã citeazã pãrţile şi, în cazul în care constatã cã sunt necesare verificãri suplimentare, poate solicita ministrului justiţiei sau, dupã caz, preşedintelui Uniunii ori Colegiului director al Camerei completarea cercetãrii disciplinare. Completarea cercetãrii prealabile se face în termen de 60 de zile de la primirea solicitãrii de completare.
    (7) Acţiunea disciplinarã se soluţioneazã printr-o hotãrâre motivatã, care se comunicã pãrţilor şi Camerei în a cãrei circumscripţie îşi desfãşoarã activitatea cel cercetat, în termen de 10 zile de la pronunţare.
    (8) Hotãrârea prin care se soluţioneazã acţiunea disciplinarã cuprinde, în principal, urmãtoarele:
    a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã şi încadrarea juridicã a acesteia;
    b) temeiul de drept al aplicãrii sancţiunii;
    c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de notarul public;
    d) sancţiunea aplicatã şi motivele care au stat la baza aplicãrii acesteia;
    e) calea de atac şi termenul în care hotãrârea poate fi atacatã;
    f) instanţa competentã sã judece calea de atac.
    (9) Prevederile alin. (8) se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã privind cuprinsul hotãrârii.
    (10) Împotriva hotãrârii, notarul public, respectiv titularii acţiunii disciplinare prevãzuţi la alin. (1) pot face contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul Uniunii.
    (11) Contestaţia se soluţioneazã de Consiliul Uniunii prin hotãrâre. În cazul în care acţiunea disciplinarã a fost exercitatã de preşedintele Uniunii sau de Colegiul director al Camerei, preşedintele Uniunii sau, dupã caz, reprezentanţii Camerei respective în Consiliul Uniunii nu vor participa la soluţionarea contestaţiei. Hotãrârea prin care se soluţioneazã contestaţia poate fi atacatã cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti. Recursul poate fi declarat de notarul public, respectiv de titularii acţiunii disciplinare prevãzuţi de lege, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotãrârea pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti este definitivã şi irevocabilã.
    (12) Hotãrârea prin care notarul public a fost sancţionat disciplinar, rãmasã definitivã, se comunicã, de îndatã, de cãtre Uniune sau, dupã caz, de cãtre instanţa de judecatã compartimentului de specialitate din Ministerul Justiţiei şi Camerei în a cãrei circumscripţie îşi desfãşoarã activitatea notarul public.
    (13) Acţiunea disciplinarã poate fi exercitatã în termen de 6 luni de la data luãrii la cunoştinţã a sãvârşirii abaterii, dar nu mai târziu de 3 ani de la data sãvârşirii acesteia.
    (14) Curgerea termenului de prescripţie pentru promovarea acţiunii disciplinare se suspendã dacã împotriva notarului public s-a înregistrat o plângere penalã având ca obiect sãvârşirea aceleiaşi fapte, pânã la soluţionarea procesului penal. Dacã dupã introducerea acţiunii disciplinare a fost înregistratã o plângere penalã având ca obiect sãvârşirea aceleiaşi fapte, acţiunea disciplinarã se suspendã pânã soluţionarea procesului penal."

    54. Dupã articolul 41 se introduce un nou articol, articolul 41^1, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 41^1. - (1) Verificarea sesizãrilor referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se face de cãtre inspectori din cadrul Ministerului Justiţiei sau al Uniunii, din oficiu sau la solicitarea ministrului justiţiei, respectiv a preşedintelui Uniunii sau a Colegiului director al Camerei.
    (2) Raportul de inspecţie întocmit în urma verificãrilor privind buna reputaţie se comunicã notarului public care face obiectul sesizãrii, în termen de 15 de zile de la întocmire, în vederea formulãrii de obiecţiuni.
    (3) Raportul de inspecţie prevãzut la alin. (2) împreunã cu obiecţiunile formulate se înainteazã Consiliului de disciplinã din cadrul Uniunii. Pe baza raportului şi a obiecţiunilor formulate, Consiliul de disciplinã adoptã hotãrârea privind constatarea îndeplinirii sau a neîndeplinirii de cãtre notarul public a condiţiei de bunã reputaţie ori, dacã apreciazã cã obiecţiunile sunt întemeiate, dispune, în scris şi motivat, retrimiterea raportului în vederea completãrii verificãrilor, cu arãtarea în mod expres a aspectelor ce trebuie completate. Hotãrârea prin care se constatã neîndeplinirea condiţiei de bunã reputaţie cuprinde şi propunerea de încetare a calitãţii, în temeiul art. 23 alin. (1) lit. g).
    (4) Hotãrârea Consiliului de disciplinã, însoţitã de actele care au stat la baza acesteia, se comunicã de îndatã ministrului justiţiei, preşedintelui Consiliului Uniunii şi notarului public.
    (5) Hotãrârea Consiliului de disciplinã poate fi atacatã cu contestaţie la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de la comunicare. Hotãrârea Consiliului Uniunii poate fi atacatã cu recurs la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, în acelaşi termen. Hotãrârea instanţei este definitivã.
    (6) Hotãrârea definitivã prin care se constatã neîndeplinirea condiţiei de bunã reputaţie se comunicã ministrului justiţiei, în vederea emiterii ordinului de încetare a calitãţii."

    55. Articolul 42 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 42. - (1) Sancţiunile disciplinare se aplicã în raport cu gravitatea abaterii disciplinare sãvârşite şi sunt urmãtoarele:
    a) avertisment scris;
    b) amendã de la 5.000 lei la 40.000 lei;
    c) suspendarea notarului public din exerciţiul funcţiei pe o duratã de cel mult 6 luni;
    d) excluderea notarului public din profesie.
    (2) În cazul abaterilor prevãzute la art. 40 lit. a), d), e), k), n), r) şi s), Consiliul de disciplinã poate dispune şi obligarea notarului public sancţionat sã urmeze, în termen de 3 luni de la rãmânerea definitivã a hotãrârii prin care acesta a fost sancţionat, una dintre formele de pregãtire profesionalã în cadrul INR.
    (3) Hotãrârea definitivã şi irevocabilã constituie titlu executoriu.
    (4) Amenda prevãzutã la alin. (1) lit. b) se face venit la bugetul Uniunii."

    56. Articolul 43 se abrogã.

    57. La articolul 44, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "(2) Înscrisurile redactate de pãrţi, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali ori, dupã caz, acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formã, notarul public putându-le aduce modificãrile şi completãrile corespunzãtoare, cu acordul pãrţilor."

    58. La articolul 44, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins:
    "(2^1) Pentru autentificarea unui acord de mediere, pãrţile din acord se prezintã personal sau prin reprezentant legal ori prin reprezentant convenţional în baza unei procuri autentice, în vederea semnãrii în faţa notarului public şi îndeplinirii tuturor condiţiilor de fond şi de formã prevãzute de lege."

    59. La articolul 44, alineatul (4) se abrogã.

    60. La articolul 45, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 45. - (1) Actele juridice pentru care legea prevede forma autenticã ad validitatem vor fi redactate numai de notarii publici."

    61. Articolul 46 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 46. - (1) Notarul public are obligaţia sã desluşeascã raporturile juridice dintre pãrţi cu privire la actul pe care vor sã îl încheie, sã verifice dacã scopul pe care îl urmãresc este în conformitate cu legea şi sã le dea îndrumãrile necesare asupra efectelor lui juridice.
    (2) De asemenea, el trebuie sã cearã pãrţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesarã, având acces liber la orice registru public.
    (3) Actele din care rezultã drepturi ce urmeazã a fi supuse publicitãţii în cazurile şi condiţiile prevãzute de lege se vor comunica, de îndatã, la locul unde se ţine aceastã evidenţã, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru ducerea la îndeplinire a tuturor lucrãrilor de publicitate.
    (4) În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate imobiliarã, precum şi la alte instituţii în vederea obţinerii actelor şi informaţiilor necesare îndeplinirii procedurilor notariale, va putea solicita şi obţine de la organul fiscal competent al autoritãţii administraţiei publice locale certificatul fiscal emis pe suport hârtie sau în format electronic.
    (5) Notarul public are obligaţia, în cazul persoanelor vârstnice, sã le punã în vedere drepturile prevãzute la art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socialã a persoanelor vârstnice, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."

    62. La articolul 47 se introduc douã noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu urmãtorul cuprins:
    "(2) Instituţiile publice şi private au obligaţia sã furnizeze, în condiţiile legii, informaţiile pe care le solicitã notarii publici în cadrul procedurilor succesorale notariale.
    (3) În toate celelalte cazuri, instituţiile prevãzute la alin. (2) vor furniza informaţii în baza protocoalelor încheiate cu Uniunea."

    63. La articolul 48, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "(2) Cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale şi persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba românã li se acordã posibilitatea de a lua cunoştinţã de cuprinsul actului printr-un traducãtor sau interpret. Funcţia de traducãtor sau interpret poate fi îndeplinitã de cãtre notarul public, dacã limba strãinã este limba sa maternã sau este autorizat ca interpret ori traducãtor, sau de cãtre o altã persoanã autorizatã ca interpret sau traducãtor, în condiţiile legii, de cãtre Ministerul Justiţiei. În toate situaţiile în care actul se îndeplineşte prin interpret sau traducãtor autorizat acesta va semna încheierea alãturi de notarul public."

    64. Articolul 49 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 49. - (1) Actele notariale se îndeplinesc, de regulã, în timpul programului de serviciu cu publicul, afişat în mod corespunzãtor.
    (2) Un act notarial se poate îndeplini şi în afara sediului biroului notarului public, la cererea pãrţii interesate, cu respectarea dispoziţiilor legale privind competenţa.
    (3) În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferã amânare, din motive temeinic justificate acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea pãrţii interesate."

    65. La articolul 50, litera i) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "i) menţiunea perceperii tarifelor, a impozitelor, a onorariului, precum şi cuantumul acestora;"

    66. Articolul 51 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 51. - (1) Pãrţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în încheiere cã ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte pãrţile, este obligat sã procedeze la verificarea identitãţii acestora, în vederea încheierii unui act sau îndeplinirii unei proceduri notariale, dupã caz, prin:
    a) acte de identitate prevãzute de lege;
    b) paşapoarte, în condiţiile legii;
    c) atestarea avocatului care asistã partea, identificarea acestuia fãcându-se în condiţiile lit. a) sau b).
    (2) În situaţia în care notarul public are suspiciuni cu privire la identitatea pãrţilor, iar actul de identitate este eliberat de autoritãţile române, va verifica actul de identitate prezentat. În vederea verificãrii, notarul public are acces la Registrul Naţional de Evidenţã a Persoanelor.
    (3) Elementele obligatorii de identificare a persoanelor sunt:
    a) pentru persoana fizicã românã sau rezidentã în România: numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa obişnuitã;
    b) pentru strãini persoane fizice, nerezidenţi în România: numele, prenumele, cetãţenia şi reşedinţa obişnuitã declaratã, dacã nu reiese din actul în baza cãruia s-a stabilit identitatea;
    c) pentru persoana juridicã de naţionalitate românã: denumirea, sediul social şi codul unic de identificare sau numãrul de înregistrare în registrele speciale pentru asociaţii şi fundaţii, dupã caz;
    d) pentru persoana juridicã strãinã: denumirea, sediul social, naţionalitatea şi numãrul de înregistrare emis de autoritatea competentã din ţara de origine;
    e) pentru persoana fizicã autorizatã: numele, prenumele, codul unic de înregistrare fiscalã, domiciliul sau reşedinţa profesionalã cu specificarea activitãţii desfãşurate."

    67. Articolul 52 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 52. - (1) În situaţia în care se refuzã îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacã pãrţile stãruie în cerere. Încheierea va cuprinde motivarea refuzului, calea de atac, instanţa competentã şi termenul de exercitare.
    (2) Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsã şi pentru urmãtoarele motive:
    a) neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea incompletã a acesteia;
    b) neplata tarifelor, a impozitului şi a onorariului stabilit;
    c) imposibilitatea identificãrii pãrţii sau lipsa de discernãmânt a acesteia, dacã aceastã stare rezultã din comportamentul pãrţii."

    68. Articolul 53 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 53. - (1) Încãlcarea cerinţelor prevãzute la art. 50 se sancţioneazã cu anularea, dacã nu pot fi îndreptate şi au produs pãrţii o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã în alt mod decât prin desfiinţarea actului.
    (2) Îndreptarea erorilor şi completarea omisiunilor se fac în condiţiile art. 54, numai dacã acestea rezultã din lucrãrile actului, precum şi din registrele notariale sau din alte evidenţe ale biroului notarial."

    69. Articolele 55, 56 şi 58 se abrogã.

    70. La capitolul V, titlul secţiunii a 2-a se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "SECŢIUNEA a 2-a
    Autentificarea înscrisurilor"

    71. La capitolul V, dupã titlul secţiunii a 2-a se introduce un nou articol, articolul 58^1, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 58^1. - (1) Înscrisul autentic notarial este cel întocmit sau, dupã caz, primit şi autentificat de cãtre notarul public ori de cãtre personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, în forma şi în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
    (2) Autentificarea înscrisului se face cu respectarea urmãtoarei proceduri:
    a) stabilirea identitãţii pãrţilor în condiţiile art. 51;
    b) exprimarea consimţãmântului acestora cu privire la conţinutul actului;
    c) semnãtura acestora şi data înscrisului."

    72. Articolul 59 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 59. - (1) Pentru autentificarea unui înscris, notarul public verificã şi stabileşte, în prealabil, identitatea pãrţilor, în condiţiile art. 51.
    (2) Pãrţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procurã specialã autenticã, cu excepţiile prevãzute de lege. În aceastã situaţie, notarul public este obligat sã verifice în Registrul naţional notarial de evidenţã a procurilor şi revocãrilor acestora, iar în cazul constatãrii revocãrii acesteia va respinge cererea de autentificare."

    73. Articolul 60 se abrogã.

    74. La articolul 61, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 61. - (1) Pentru a lua consimţãmântul pãrţilor, dupã citirea actului, notarul public le va întreba dacã au înţeles conţinutul acestuia şi dacã cele cuprinse în act exprimã voinţa lor. Exteriorizarea consimţãmântului se materializeazã prin semnãturã."

    75. Dupã articolul 61 se introduc trei noi articole, articolele 61^1-61^3, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 61^1. - Autentificarea testamentului se face cu respectarea dispoziţiilor art. 61^2.
    Art. 61^2. - (1) Testatorul îşi dicteazã dispoziţiile în faţa notarului public. Notarul public se îngrijeşte de scrierea testamentului, pe care apoi îl citeşte testatorului sau, dupã caz, îl dã sã îl citeascã, fãcând menţiune expresã despre îndeplinirea acestor formalitãţi. Dacã dispunãtorul îşi redactase deja actul de ultimã voinţã, testamentul autentic îi va fi citit de cãtre notarul public.
    (2) Dupã citire, dispunãtorul trebuie sã declare cã actul exprimã ultima sa voinţã, testamentul fiind apoi semnat de cãtre testator, iar încheierea de autentificare, de cãtre notarul public.
    (3) Testatorul ştiutor de carte va solicita, printr-o cerere scrisã, autentificarea testamentului. Cererea trebuie sã cuprindã, dupã caz:
    a) faptul cã testamentul pe care îl anexeazã la cerere a fost redactat de el însuşi, situaţie în care îl va prezenta notarului public pentru tehnoredactare;
    b) faptul cã testatorul nu are un testament deja scris şi solicitã sã dicteze conţinutul testamentului notarului public.
    (4) În cerere testatorul va preciza cã i s-au pus în vedere prevederile art. 1.043 alin. (2) din Codul civil, potrivit cãrora poate sã fie asistat în cadrul procedurii de cãtre unul sau 2 martori. De asemenea, va face şi menţiunea potrivit cãreia conţinutul testamentului deja redactat sau ce va fi dictat notarului public, dupã caz, reprezintã ultima sa voinţã.
    (5) În cazul în care testatorul prezintã un testament deja redactat, notarul public va da îndrumãrile necesare privind legalitatea, eficacitatea şi consecinţele actului de ultimã voinţã, dupã care va proceda la tehnoredactarea testamentului.
    (6) În cazul în care testatorul nu prezintã un testament redactat, acesta îl va dicta notarului. Notarul public va tehnoredacta testamentul dupã dictarea testatorului.
    (7) În cuprinsul testamentului se va face menţiune expresã cã actul reprezintã ultima voinţã a testatorului şi cã acesta a fost redactat cu respectarea condiţiilor prevãzute la art. 1.044 din Codul civil.
    (8) Dupã tehnoredactarea testamentului, acesta va fi citit de cãtre notarul public şi, la cererea testatorului, i se va da spre citire şi acestuia.
    (9) Dupã citire, testatorul va confirma cã testamentul reprezintã ultima sa voinţã şi îl va semna.
    (10) În cazul în care testatorul a fost asistat de cãtre unul sau 2 martori, aceştia vor semna testamentul.
    (11) Dupã semnarea testamentului, notarul public va semna încheierea de autentificare a acestuia.
    (12) Cererea testatorului şi testamentul prezentat de acesta, dacã este cazul, se vor reţine la dosarul autentificãrii.
    Art. 61^3. - (1) În cazul în care testatorul, din cauza unei infirmitãţi, a bolii sau a altor cauze, nu poate semna actul, va dicta notarului public conţinutul testamentului, va preciza cã este actul sãu de ultimã voinţã, notarul urmând sã redacteze şi sã editeze testamentul. La îndeplinirea acestei proceduri vor fi prezenţi 2 martori.
    (2) Dacã testatorul declarã cã nu ştie sã semneze sau nu poate sã semneze, notarul public va face în încheierea de autentificare menţiunea expresã a declaraţiei sale, precum şi cauza care l-a împiedicat sã semneze. Menţiunea fãcutã de notar şi citirea acesteia testatorului împreunã cu semnãturile martorilor suplinesc semnãtura testatorului.
    (3) Testamentul va fi semnat şi de cãtre martori.
    (4) Ori de câte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea şi autentificarea testamentului vor fi prezenţi 2 martori-asistenţi, ştiutori de carte. Martorii vor semna înscrisul alãturi de testator şi vor fi identificaţi în încheierea de autentificare, cu menţiunea justificãrii prezenţei lor şi a faptului cã sunt martori-asistenţi.
    (5) Martorii trebuie sã îndeplineascã condiţiile prevãzute de Codul de procedurã civilã şi de prezenta lege.
    (6) În situaţiile speciale, când notarul public ia declaraţia de voinţã surdului, mutului sau surdomutului în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret, dar tot în prezenţa a 2 martori.
    (7) În cazul persoanei nevãzãtoare, notarul public îi va citi actul înainte de a-i lua consimţãmântul.
    (8) Autentificarea testamentului în condiţiile alin. (1) se face în mod obligatoriu în prezenţa martorilor.
    (9) Dupã dictare, notarul public se îngrijeşte de redactarea testamentului utilizând terminologia juridicã corespunzãtoare."

    76. Articolul 63 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 63. - (1) În cazul acelora care, din pricina infirmitãţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va lua consimţãmântul numai în prezenţa a 2 martori-asistenţi, aceastã formalitate suplinind absenţa semnãturii pãrţii.
    (2) Martorii-asistenţi vor fi identificaţi şi vor semna actul, iar în încheierea de autentificare se va face menţiunea cã aceştia au fost prezenţi la citirea actului de cãtre pãrţi sau, dupã caz, de cãtre notarul public şi la luarea consimţãmântului.
    (3) Nu poate fi martor-asistent persoana care:
    a) nu a împlinit 18 ani;
    b) figureazã în act ca parte sau ca beneficiar;
    c) din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu este aptã;
    d) este neştiutoare de carte sau, din orice motiv, nu poate semna."

    77. Articolul 64 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 64. - (1) Actele autentice notariale se întocmesc întrun singur exemplar original, care se pãstreazã în arhiva notarului public.
    (2) Exemplarul original al înscrisului autentificat, împreunã cu anexele care fac parte integrantã din acest înscris, se semneazã în faţa notarului public de cãtre pãrţi sau de cãtre reprezentanţii lor şi, dupã caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care pãrţile le întocmesc, de martorii-asistenţi, atunci când este cerutã prezenţa lor, şi, dupã caz, de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi.
    (3) Prin anexa care face parte integrantã din înscris se înţelege orice înscris ataşat înscrisului principal, care detaliazã sau completeazã conţinutul acestuia din urmã şi a fost declarat ca atare de cãtre pãrţi. Înscrisurile care constituie documentaţia necesarã autentificãrii se reţin la dosarul actului şi nu se considerã anexe.
    (4) Pãrţile vor primi un duplicat de pe actul original. Duplicatul actului notarial are forţa probantã prevãzutã de lege ca şi originalul actului."

    78. Articolul 65 se abrogã.

    79. Articolul 66 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 66. - Încheierea care constatã autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea anulãrii, pe lângã datele prevãzute la art. 50, şi urmãtoarele menţiuni:
    a) constatarea cã s-a luat consimţãmântul pãrţilor;
    b) constatarea cã înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi sã îl semneze. Menţiunea notarului public cã una dintre pãrţi nu a putut semna ţine loc de semnãturã pentru aceasta;
    c) dispoziţia de învestire cu formã autenticã, care se exprimã prin cuvintele: «Se declarã autentic prezentul înscris»."

    80. Dupã articolul 66 se introduce un nou articol, articolul 66^1, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 66^1. - (1) Înscrisul autentic notarial face deplinã dovadã, faţã de orice persoanã, pânã la declararea sa ca fals, cu privire la constatãrile fãcute personal de cãtre cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.
    (2) Reprezintã constatãri personale ale notarului cele fãcute prin propriile simţuri:
    a) faptul prezentãrii pãrţilor şi a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare, precum şi identificarea acestora;
    b) locul şi data încheierii actului;
    c) exteriorizarea consimţãmântului.
    (3) Declaraţiile pãrţilor cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, pânã la proba contrarã, atât între pãrţi, cât şi faţã de oricare alte persoane."

    81. Articolul 67 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 67. - Înscrisul autentificat de notarul public care constatã o creanţã certã şi lichidã are putere de titlu executoriu la data exigibilitãţii acesteia. În lipsa înscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizatã de pe exemplarul din arhiva notarului public."

    82. Articolul 68 se abrogã.

    83. Articolul 69 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 69. - (1) Procedura succesoralã notarialã se deschide la cererea oricãrei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localitãţii în raza cãreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii.
    (2) Notarul public sesizat are obligaţia de a-şi verifica în prealabil competenţa teritorialã, iar în cazul în care constatã cã succesiunea este de competenţa altui notar public, se desesizeazã, fãrã a mai cita pãrţile, informându-l pe solicitant cu privire la notarul competent sã îndeplineascã procedura succesoralã.
    (3) În cazul în care în circumscripţia unei judecãtorii sunt mai mulţi notari publici, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului notar public sesizat. Notarul public va verifica dacã procedura succesoralã nu s-a deschis la un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecãtorii, cercetând în acest scop registrul de evidenţã a succesiunilor, potrivit regulamentului.
    (4) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se aflã pe teritoriul României, competenţa aparţine notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în circumscripţia sa sã existe cel puţin un bun imobil.
    (5) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se regãsesc bunuri imobile pe teritoriul României, competent este notarul public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în circumscripţia sa sã existe bunuri mobile.
    (6) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se regãsesc bunuri pe teritoriul României, competent este notarul public cel dintâi sesizat. Regulile de mai sus se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul persoanelor decedate al cãror ultim domiciliu nu este cunoscut.
    (7) De asemenea, în cazul în care în certificatul de deces se precizeazã doar statul pe al cãrui teritoriu defunctul a avut ultimul domiciliu, se aplicã în mod corespunzãtor prevederile de mai sus."

    84. Articolul 70 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 70. - (1) În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilã ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral.
    (2) Cererea va fi înscrisã în registrul succesoral al notarului public, dupã înregistrarea în evidenţele succesorale ţinute la nivelul Camerelor.
    (3) Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi fãcutã de oricare dintre succesibili, de cãtre creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altã persoanã care justificã un interes legitim."

    85. Articolul 71 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 71. - (1) La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în condiţiile prevãzute de lege. Dacã nu existã cerere anterioarã pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere ţine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri.
    (2) Inventarul poate fi fãcut şi de cãtre o altã persoanã desemnatã de notarul public în baza unei împuterniciri date în acest sens.
    (3) În situaţia în care bunurile moştenirii se aflã în circumscripţii judecãtoreşti diferite, notarul public sesizat va solicita efectuarea inventarului prin comisie rogatorie.
    (4) Cererea de inventariere poate fi fãcutã de orice succesibil, de executorul testamentar, de creditorii defunctului sau ai moştenitorilor ori de altã persoanã care justificã un interes.
    (5) La întocmirea inventarului pot participa succesibilii sau, dupã caz, executorul testamentar, creditorii şi 2 martori. În cazul în care succesibilii, executorul testamentar sau creditorii refuzã sã semneze procesul-verbal, semnãtura martorilor este suficientã pentru îndeplinirea procedurii.
    (6) La primirea cererii de efectuare a inventarului, notarul va anunţa succesibilii despre efectuarea inventarului.
    (7) În cazul în care unul dintre succesibili sau altã persoanã care are în posesie bunuri din patrimoniul defunctului se opune la efectuarea inventarului, notarul va întocmi un proces-verbal în care va face menţiune despre opunere şi va indica persoanelor care insistã la inventariere sã solicite instanţei competente sã dispunã efectuarea inventarului.
    (8) În cazul în care instanţa a dispus efectuarea inventarului, notarul îl va efectua, fãrã sã mai ţinã seama de vreo opoziţie, iar în procesul-verbal de inventariere va menţiona cã inventarierea se face în baza hotãrârii judecãtoreşti."

    86. Articolul 73 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 73. - (1) În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale.
    (2) În cazul existenţei unui testament olograf, mistic sau privilegiat prezentat notarului public sau gãsit la inventar, acesta procedeazã la deschiderea şi vizarea lui spre neschimbare. La termenul fixat pentru dezbatere se constatã starea lui materialã, întocmindu-se un proces-verbal, urmat de procedura validãrii.
    (3) Procesul-verbal de validare a testamentului se întocmeşte de cãtre notarul public în prezenţa succesibililor legali înlãturaţi prin testament sau ale cãror drepturi sunt afectate prin acesta şi care vor fi citaţi în acest scop.
    (4) Notarul public va dispune efectuarea unei expertize grafoscopice atunci când:
    a) succesibilii înlãturaţi de la moştenire, deşi citaţi, nu se prezintã;
    b) succesibilii declarã cã nu cunosc scriitura defunctului;
    c) succesibilii contestã scriitura defunctului, aducând probe în acest sens;
    d) defunctul nu are moştenitori legali.
    (5) În cazul în care în expertiza grafoscopicã se constatã cã scriitura nu aparţine testatorului, notarul public va continua procedura succesoralã.
    (6) Pe bazã de declaraţie sau probe administrate în cauzã se va stabili dacã succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
    (7) Declaraţiile de opţiune succesoralã se înscriu în registrul special (RNNEOS) prevãzut la art. 100^2.
    (8) Declaraţia datã peste termenul de opţiune prin care un succesibil declarã cã nu şi-a însuşit calitatea sau titlul de moştenitor întermenul prevãzut la art. 1.103 din Codul civil şi înţelege sã renunţe la succesiune se înscrie în RNNEOS."

    87. Articolul 74 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 74. - (1) Calitatea de succesibil şi/sau, dupã caz, titlul de legatar, precum şi numãrul acestora se stabilesc prin acte de stare civilã, prin testament şi cu martori. Bunurile ce compun masa succesoralã se dovedesc prin înscrisuri sau prin orice alt mijloc de probã admis de lege.
    (2) În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor şi asumarea obligaţiilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor consemnat în încheierea finalã sau, dupã caz, în actul de lichidare încheiat în formã autenticã."

    88. La articolul 75 alineatul (1), dupã litera c) se introduce o nouã literã, litera d), cu urmãtorul cuprins:
    "d) în orice alte cazuri prevãzute în Codul de procedurã civilã."

    89. La articolul 75, alineatul (4) se abrogã.

    90. La articolul 78, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "(2) Încheierea finalã are forţa probantã a înscrisului autentic şi va cuprinde urmãtoarele elemente:
    a) antetul biroului notarial;
    b) numãrul dosarului succesoral sau al dosarelor care se dezbat împreunã;
    c) numele şi prenumele notarului instrumentator;
    d) data încheierii;
    e) datele de identificare ale defunctului: numele, prenumele, codul numeric personal, ultimul domiciliu, data decesului;
    f) numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal, calitatea celor prezenţi faţã de defunct şi modalitatea de identificare a acestora;
    g) menţionarea persoanelor lipsã;
    h) menţiuni privind îndeplinirea procedurii;
    i) declaraţia celor prezenţi cu privire la numãrul şi calitatea moştenitorilor, coroboratã cu depoziţia martorilor;
    j) menţiuni cu privire la existenţa testamentului, forma acestuia şi a modului în care s-a constat valabilitatea acestuia;
    k) menţiuni despre efectuarea inventarului;
    l) menţiuni cu privire la regimul matrimonial al defunctului şi modalitatea de lichidare a acestui regim;
    m) masa succesoralã declaratã: bunuri mobile, bunuri imobile şi pasivul succesiunii;
    n) semnãturile moştenitorilor prin care atestã veridicitatea celor consemnate în încheiere, acceptarea moştenirii, solicitãri privind raportarea donaţiilor, reducţiunea liberalitãţilor excesive, acordul realizãrii acestora, precum şi eliberarea certificatului de moştenitor;
    o) în baza declaraţiilor moştenitorilor şi a tuturor probelor administrate în cauzã, notarul public va constata compunerea masei succesorale, valoarea activului sau, dupã caz, valoarea masei de calcul, valoarea pasivului şi a activului net;
    p) indicarea temeiul legal al devoluţiunii succesorale legale şi/sau, dupã caz, testamentare;
    q) indicarea numelui, prenumelui, domiciliului şi a codului numeric personal al fiecãrui moştenitor;
    r) calitatea sau titlul în baza cãruia moştenesc;
    s) întinderea drepturilor succesorale;
    ş) menţiuni privind modalitatea de stabilire a întinderii dreptului fiecãrui moştenitor, dupã caz;
    t) modul de calcul al taxelor succesorale;
    ţ) taxele stabilite;
    u) dispoziţia cu privire la eliberarea certificatului, menţionând felul acestuia."

    91. Dupã articolul 78 se introduce un nou articol, articolul 78^1, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 78^1. - Dacã prin lege nu se prevede altfel, la cererea moştenitorilor legali sau testamentari, notarul public poate proceda la lichidarea pasivului succesoral, înstrãinarea activului sau partajarea şi atribuirea bunurilor, potrivit acordului moştenitorilor."

    92. Articolul 80 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 80. - (1) Pe baza încheierii finale se redacteazã certificatul de moştenitor sau de legatar, care va avea aceeaşi datã cu încheierea finalã şi numãr din registrul de termene succesorale şi va cuprinde constatãrile din încheiere referitoare la masa succesoralã, numãrul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
    (2) Certificatul de moştenitor va putea cuprinde menţiuni cu privire la modalitatea prin care a fost stabilitã întinderea drepturilor succesorilor, precum şi orice menţiune care justificã eliberarea acestuia.
    (3) Certificatul de moştenitor face dovada calitãţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesoralã, în cota care se cuvine fiecãruia.
    (4) Câte un exemplar al certificatului de moştenitor se elibereazã fiecãruia dintre moştenitori sau legatari, dupã caz, dupã achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor.
    (5) În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în condiţiile de mai sus, un certificat de executor testamentar.
    (6) Dupã suspendarea procedurii succesorale în cazurile prevãzute la art. 75 alin. (1) lit. b) şi c), certificatul de moştenitor se elibereazã în baza hotãrârii judecãtoreşti rãmase definitivã şi irevocabilã."

    93. Articolul 81 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 81. - (1) La cererea moştenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de moştenitor, care atestã numãrul, calitatea şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevãzute pentru eliberarea certificatului de moştenitor, exceptând dispoziţiile privind masa succesoralã.
    (2) Certificatul de calitate de moştenitor se elibereazã cu respectarea procedurii prevãzute de prezenta lege pentru eliberarea certificatului de moştenitor, stabilindu-se şi cotele succesorale.
    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) au aplicabilitate şi în situaţia în care s-a eliberat anterior certificat de moştenitor."

    94. Articolul 82 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 82. - (1) În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, când în masa succesoralã existã bunuri, notarul public, sesizat în condiţiile art. 69, constatã cã succesiunea este vacantã şi elibereazã certificat de vacanţã succesoralã, în condiţiile legii.
    (2) Dacã masa succesoralã este formatã numai dintr-un drept de concesiune sau folosinţã asupra unui loc de veci/înhumare, fãrã construcţii funerare, notarul va constata prin încheiere stingerea acestuia, fãrã sã emitã certificat de vacanţã succesoralã.
    (3) Un exemplar al încheierii se va comunica concedentului."

    95. Articolul 83 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 83. - (1) Dupã emiterea certificatului de moştenitor, un alt certificat poate fi eliberat numai în situaţiile prevãzute de prezenta lege.
    (2) Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesoralã, în vederea completãrii încheierii finale cu bunurile omise din masa succesoralã, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.
    (3) În situaţia prevãzutã la alin. (2) se prezumã acordul pentru eliberarea unui certificat suplimentar de moştenitor al moştenitorului care, legal citat, nu îşi manifestã opunerea.
    (4) Citaţia va cuprinde enumerarea bunurilor pentru care s-a solicitat suplimentarea masei succesorale şi dreptul moştenitorului de a se opune la eliberarea certificatului de moştenitor suplimentar.
    (5) Opoziţia va fi motivatã şi se va depune pânã la termenul fixat pentru dezbaterea cauzei."

    96. Articolul 84 se abrogã.

    97. Articolul 85 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 85. - (1) Cei care se considerã vãtãmaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecãtoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pânã la anularea sa prin hotãrâre judecãtoreascã, certificatul de moştenitor face dovada calitãţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesoralã, în cota care se cuvine fiecãruia.
    (2) Persoanele prevãzute la alin. (1) se pot adresa şi notarului public în scopul încheierii unui act autentic care sã ateste soluţionarea pe cale amiabilã a diferendului. În aceastã situaţie se elibereazã un nou certificat. Aceastã procedurã nu se aplicã cu privire la certificatul de vacanţã succesoralã.
    (3) Pânã la soluţionarea diferendului pe cale amiabilã prin încheierea actului notarial sau pânã la anularea certificatului de moştenitor prin hotãrâre judecãtoreascã, acesta face dovada calitãţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesoralã, în cota care se cuvine fiecãruia.
    (4) În cazul anulãrii certificatului de moştenitor total sau parţial, notarul public va elibera un nou certificat pe baza hotãrârii judecãtoreşti definitive. În acest scop, instanţele judecãtoreşti au obligaţia sã trimitã la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotãrârea rãmasã definitivã şi irevocabilã, împreunã cu dosarul notarial, dacã acesta a fost cerut în timpul judecãţii."

    98. Dupã articolul 85 se introduc şapte noi secţiuni, secţiunile a 3^1-a - a 3^7-a, cu urmãtorul cuprins:
    "SECŢIUNEA a 3^1-a
    Procedura lichidãrii pasivului succesoral

    Art. 85^1. - În cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public va putea proceda la lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor.
    Art. 85^2. - Procedura de lichidare constã în:
    a) recuperarea tuturor creanţelor defunctului;
    b) plata tuturor datoriilor aferente succesiunii, respectiv a pasivului succesoral, indiferent dacã acestea sunt datorii ale defunctului sau datorii generate pentru dezbaterea procedurii succesorale;
    c) executarea legatelor particulare;
    d) valorificarea bunurilor mobile/imobile ale defunctului, în vederea acoperirii stingerii pasivului succesoral, în cazul în care în activul succesoral nu existã lichiditãţi care sã acopere pasivul succesiunii sau în cazul în care moştenitorii nu înţeleg sã încheie cu creditorii succesiunii o convenţie prin care sã se stabileascã modalitatea de stingere amiabilã a pasivului.
    Art. 85^3. - (1) Lichidarea se face de cãtre notarul public învestit cu dezbaterea procedurii succesorale sau sub supravegherea acestuia, ori de câte ori în masa succesoralã este dovedit un pasiv exigibil.
    (2) Pentru stabilirea pasivului, notarul public va întocmi inventarul şi va solicita moştenitorilor declaraţii autentice sau orice alte probe despre existenţa pasivului şi caracterul cert, lichid şi exigibil al acestuia, va verifica Registrul naţional notarial de evidenţã a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), prevãzut la art. 100^2, şi va primi cereri de la creditorii defunctului în vederea recuperãrii creanţelor acestora, întocmind tabloul creditorilor. Tabloul creditorilor se definitiveazã în 3 luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale, prioritate având creanţele bugetare.
    Art. 85^4. - (1) Notarul public învestit cu soluţionarea cauzei succesorale va elibera în faza premergãtoare obligatorie un certificat succesoral de lichidare, care cuprinde, pe lângã masa succesoralã compusã din activ şi pasiv, moştenitorii şi cotele ce revin acestora şi acordul lor cu privire la modul de lichidare a pasivului succesoral, numirea lichidatorului şi termenul de finalizare a procedurii.
    (2) Notarul public se va îngriji de publicitatea certificatului succesoral de lichidare în registrele publice.
    Art. 85^5. - (1) Lichidarea pasivului succesoral va fi fãcutã de cãtre unul sau mai mulţi lichidatori care vor acţiona separat ori împreunã, dupã caz.
    (2) În cazul decesului lichidatorului sau în cazul în care acesta nu mai doreşte ori este împiedicat sã îşi mai exercite funcţia, acesta va putea fi înlocuit, respectându-se aceeaşi procedurã ca în cazul numirii acestuia.
    (3) Pânã la numirea noului lichidator, toate operaţiunile demarate în cadrul procedurii de lichidare a patrimoniului succesoral de cãtre lichidatorul care nu îşi mai poate îndeplini atribuţiile vor fi suspendate.
    Art. 85^6. - Lichidatorul care îşi îndeplineşte atribuţiile sub supravegherea notarului public poate fi desemnat:
    a) de cãtre defunct, prin testament sau prin înscris autentic, fie ca executor testamentar, fie ca lichidator;
    b) de cãtre moştenitorii defunctului, fie dintre aceştia, fie un terţ;
    c) de cãtre instanţa de judecatã, în cazul în care apar neînţelegeri între moştenitori cu privire la desemnarea lichidatorului sau în cazul imposibilitãţii desemnãrii ori înlocuirii lui de cãtre aceştia.
    Art. 85^7. - Lichidatorul are dreptul la remuneraţie stabilitã de cãtre moştenitori la momentul desemnãrii sale şi la rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii de lichidare. În limita remuneraţiei stabilite şi a cheltuielilor efectuate, creanţa lichidatorului este privilegiatã faţã de toate celelalte creanţe.
    Art. 85^8. În exercitarea atribuţiilor sale, lichidatorul îndeplineşte urmãtoarele proceduri:
    a) realizeazã creanţele succesiunii;
    b) plãteşte datoriile succesiunii, utilizând în acest scop sumele existente în activul succesoral, precum şi pe cele provenite din realizarea creanţelor;
    c) valorificã bunurile mobile/imobile ale defunctului. Valorificarea acestor bunuri va putea fi fãcutã fie prin vânzarea bunurilor la licitaţie publicã, fie prin încheierea unor acte de dare în platã cu creditorii succesiunii, în condiţiile legii.
    Art. 85^9. - (1) Modalitatea de valorificare a bunurilor va fi propusã de cãtre lichidator moştenitorilor defunctului, care vor aproba propunerea lichidatorului printr-un înscris autentic.
    (2) Înscrisul autentic prin care moştenitorii vor încuviinţa modalitatea de valorificare a bunurilor defunctului propusã de cãtre lichidator are valoarea unui mandat special.
    (3) În cazul în care lichidatorul succesiunii este notarul public numit cu acordul tuturor moştenitorilor, iar moştenitorii sunt de acord cu vânzarea bunurilor prin licitaţie publicã, notarul public va proceda la valorificarea acestor bunuri.
    Art. 85^10. - Procedura de organizare a licitaţiei publice în cadrul cãreia vor fi valorificate bunurile mobile şi imobile ale defunctului va fi stabilitã şi detaliatã în regulamentul de aplicare a prezentei legi.
    Art. 85^11. - (1) Durata procedurii de lichidare a pasivului succesoral nu poate depãşi un an calendaristic; aceasta poate fi prelungitã prin acordul tuturor moştenitorilor.
    (2) Notarul public poate cere instanţei de judecatã înlocuirea lichidatorului care se aflã în imposibilitate de a-şi executa sarcina, o neglijeazã sau nu o respectã.
    Art. 85^12. - La finalizarea procedurii de lichidare a pasivului succesoral, lichidatorul va prezenta notarului public instrumentator o dare de seamã în care vor detalia toate operaţiunile îndeplinite în vederea recuperãrii creanţelor şi modalitatea de stingere a pasivului succesoral. În cazul în care lichidatorul este chiar notarul public, darea de seamã va fi cuprinsã în încheiere.
    Art. 85^13. - Dupã finalizarea procedurii de lichidare, notarul public va elibera certificatul de moştenitor, în masa succesoralã urmând a fi evidenţiat produsul net al lichidãrii.
    Art. 85^14. - Partajul succesoral între moştenitori se poate face numai dupã emiterea certificatului de moştenitor eliberat dupã lichidare.

    SECŢIUNEA a 3^2-a
    Procedura medierii şi arbitrajului pentru soluţionarea litigiilor interprofesionale

    Art. 85^15. - (1) Litigiile dintre notarii publici cu privire la exercitarea profesiei, relaţiile profesionale, cele dintre asociaţi sau care privesc conlucrarea dintre diferitele forme de exerciţiu a profesiei sunt supuse, anterior oricãrei alte proceduri judiciare, medierii sau, dupã caz, arbitrajului efectuate de cãtre Colegiul director al Camerei în a cãrei circumscripţie îşi desfãşoarã activitatea notarii publici.
    (2) Litigiile dintre notarii publici din Camere diferite, cele dintre notarii publici şi Camere, cele dintre Camere, cele dintre Camere, notarii publici şi Uniune, precum şi cele dintre Camere şi Uniune sunt supuse, anterior oricãrei alte proceduri judiciare, medierii sau, dupã caz, arbitrajului efectuate de cãtre Consiliul Uniunii.
    (3) Petentul va sesiza preşedintele Colegiului director al Camerei sau, dupã caz, preşedintele Consiliului Uniunii printr-o cerere în care va expune obiectul litigiului şi procedura aleasã.
    (4) Cererea va fi comunicatã pãrţii reclamate, care va fi invitatã sã îşi precizeze, în scris, punctul de vedere.
    (5) Procedura de desfãşurare a arbitrajului sau medierii se va stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

    SECŢIUNEA a 3^3-a
    Procedura organizãrii licitaţiilor şi a certificãrii rezultatului acestora

    Art. 85^16. - În vederea finalizãrii procedurii lichidãrii pasivului succesoral, Camerele organizeazã, la cererea notarului public instrumentator al dosarului succesoral, licitaţii publice de bunuri mobile sau imobile.
    Art. 85^17. - Modalitatea de organizare şi desfãşurare a licitaţiei se va stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.

    SECŢIUNEA a 3^4-a
    Procedura divorţului pe cale notarialã

    Art. 85^18. - (1) Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public, în condiţiile legii.
    (2) Înainte de verificarea competenţei teritoriale, notarul public va verifica dacã legea aplicabilã divorţului pentru cãsãtoria solicitatã a fi desfãcutã prin cererea primitã este legea românã.
    (3) În cadrul procedurii notariale de divorţ, notarul public pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:
    a) admiterea cererii de divorţ; în acest caz, notarul public emite încheierea de admitere a cererii de divorţ şi elibereazã certificatul de divorţ;
    b) respingerea cererii de divorţ; în acest caz, notarul public emite încheierea de respingere a cererii de divorţ.
    (4) În certificatul de divorţ se vor consemna desfacerea cãsãtoriei prin acordul soţilor, în faţa notarului public, numele de familie pe care foştii soţi le vor purta dupã divorţ, precum şi, dupã caz, menţiunile privind acordul parental referitor la minorii rezultaţi din cãsãtorie.

    SECŢIUNEA a 3^5 -a
    Procedura apostilei şi supralegalizãrii actelor notariale

    Art. 85^19. - (1) În cazul în care, pentru valabilitatea în strãinãtate a actului notarial, este necesarã supralegalizarea semnãturii şi a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se îndeplinesc de cãtre Camerã, la sediul principal ori la sediile judeţene ale acesteia, în a cãrei circumscripţie îşi desfãşoarã activitatea notarul public care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament. Pentru finalizarea procedurii de supralegalizare, actul notarial supralegalizat de cãtre Camerã urmeazã sã fie supralegalizat de cãtre Ministerul Afacerilor Externe şi misiunea diplomaticã sau oficiul consular din România al statului în care actul urmeazã sã fie folosit. Notarul public va pune în vedere pãrţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe.
    (2) Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emanã de la autoritãţile altui stat decât dacã semnãturile şi sigiliile acelor autoritãţi sunt supralegalizate de cãtre misiunea diplomaticã sau oficiul consular al României din acest stat ori de cãtre Ministerul Afacerilor Externe al României.
    (3) În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte se prevede altfel, se aplicã acele convenţii.

    SECŢIUNEA a 3^6-a
    Respingerea unui act sau a unei proceduri notariale

    Art. 85^20. - Încheierea de respingere reprezintã procedura prin care notarul public refuzã motivat îndeplinirea unui act notarial.
    Art. 85^21. - Se pot respinge atât cererea de îndeplinire a unei proceduri, cât şi actul solicitat de parte.
    Art. 85^22. - Cererea se înregistreazã în registrul general la data depunerii, iar încheierea de respingere va purta numãrul cererii şi data la care se emite.
    Art. 85^23. - Încheierea de respingere se redacteazã în cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii sau, dupã caz, de la data îndeplinirii procedurii de citare şi trebuie motivatã în drept şi în fapt, cu precizarea termenului în care poate fi atacatã şi a instanţei competente.
    Art. 85^24. - (1) Împotriva încheierii de respingere partea nemulţumitã poate face plângere, în termen de 10 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei circumscripţie teritorialã îşi desfãşoarã activitatea notarul public.
    (2) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndatã instanţei, împreunã cu dosarul cauzei.
    (3) Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor pãrţilor interesate în cauzã. În soluţionarea plângerii notarul public nu are calitate procesualã.
    Art. 85^25. - Dacã instanţa admite plângerea, notarul public este obligat sã se conformeze hotãrârii judecãtoreşti rãmase irevocabilã şi va face menţiune despre aceasta la redactarea actului. Actul se va îndeplini numai dupã plata onorariului şi a celorlalte taxe şi tarife.

    SECŢIUNEA a 3^7 - a
    Procedura citãrii, comunicãrii şi notificãrii în materie notarialã

    Art. 85^26. - Citarea pãrţilor şi comunicarea actelor de procedurã în materie notarialã se fac în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã.
    Art. 85^27. - Modelul citaţiei şi cel al notificãrii se vor stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi."

    99. La articolul 86, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 86. - (1) Notarul public poate legaliza semnãtura pãrţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formã autenticã ca o condiţie de valabilitate a actului, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege."

    100. La articolul 87 alineatul (2), litera b) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "b) starea în care se aflã înscrisul şi particularitãţile acestuia;"

    101. La articolul 87, dupã litera b) se introduce o nouã literã, litera c), cu urmãtorul cuprins:
    "c) denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsã, o denumire corespunzãtoare raportului juridic constatat de acel înscris."

    102. La articolul 88 alineatul (1), litera d) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "d) faptul cã o persoanã, ca urmare a unei somaţii sau notificãri, s-a prezentat ori nu într-o anumitã zi şi la o anumitã orã într-un anumit loc, precum şi declaraţia acesteia;"

    103. La articolul 88 alineatul (1), dupã litera d) se introduc trei noi litere, literele e)-g), cu urmãtorul cuprins:
    "e) rezultatele tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, organizate de entitãţi autorizate în conformitate cu acte normative speciale, dacã nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
    f) certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse, dacã nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
    g) certificarea altor fapte care nu sunt date în competenţa exclusivã a altor organe."

    104. Articolul 89 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 89. - (1) Notarul public certificã, la cerere, procesele-verbale sau hotãrârile organelor colegiale ale oricãror forme asociative, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul întrunirii, precum şi faptul semnãrii procesului-verbal sau a hotãrârii de cãtre unul ori mai mulţi dintre participanţi.
    (2) În vederea certificãrii proceselor-verbale şi hotãrârilor, notarul public stabileşte calitatea şi identitatea semnatarilor acestora."

    105. Articolul 90 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 90. - (1) Notarul public elibereazã copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de pãrţi, astfel cum au fost emise în starea lor iniţialã, dupã confruntarea copiei cu originalul.
    (2) În cazul legalizãrii copiei de pe acte de identitate sau titluri de cãlãtorie, în încheierea de legalizare se va menţiona scopul în care urmeazã a fi folositã copia.
    (3) Se pot legaliza copii atât de pe un înscris original în întregime, cât şi de pe pãrţi determinate ale acestuia, cu condiţia sã nu se denatureze înţelesul integral al înscrisului.
    (4) Pe copie, înainte de a se reda conţinutul actului, se va menţiona «EXTRAS», iar în încheierea de legalizare a acesteia se va face menţiunea corespunzãtoare.
    (5) În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se numãrul de exemplare cerut de parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reţine la dosar.
    (6) Copiile certificate/legalizate eliberate din arhivele notariale sunt valabile 6 luni.
    (7) În încheiere se va arãta cã s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizãrii copiei, în sensul art. 50 lit. g), prin urmãtoarele menţiuni:
    a) atestarea conformitãţii copiei cu înscrisul prezentat;
    b) starea în care se aflã înscrisul;
    c) semnãtura secretarului care a fãcut colaţionarea;
    d) denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsã, o denumire corespunzãtoare raportului juridic constatat de acel înscris.
    (8) Dacã se legalizeazã un înscris sub semnãturã privatã sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face menţiune expresã în acest sens.
    (9) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregãtire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntãrii efectuate de cãtre un expert desemnat de notar, potrivit legii. În acest caz, încheierea este semnatã şi de expert.
    (10) Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se elibereazã numai pãrţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor care justificã un drept sau un interes legitim. Fotocopierea se face de pe originalul din arhivã, cu toate menţiunile şi modificãrile aduse originalului pânã la data eliberãrii copiei legalizate.
    (11) În vederea legalizãrii copiei unui înscris original întocmit într-o altã limbã decât cea românã, acel înscris va fi tradus în limba românã de un traducãtor şi interpret autorizat. Copia legalizatã de pe înscrisul original, însoţitã de traducerea în limba românã, va fi eliberatã pãrţii în numãrul de exemplare solicitat. Un exemplar din acestea se pãstreazã în arhiva notarului."

    106. Articolul 92 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 92. - (1) La primirea în depozit a bunurilor, înscrisurilor şi a documentelor prezentate de pãrţi, precum şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente gãsite cu ocazia inventarului succesoral, notarul public va menţiona, în încheiere, cã s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit, în sensul art. 50 lit. g), prin urmãtoarele menţiuni:
    a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea pãrţii, şi ora;
    b) identificarea înscrisurilor sau a bunurilor predate, arãtându-se toate datele necesare în acest scop;
    c) numele deponentului şi al persoanei cãreia trebuie sã i se elibereze înscrisurile sau bunurile;
    d) termenul de pãstrare.
    (2) Notarul public poate apela la o societate specializatã în scopul îndeplinirii procedurii prevãzute la alin. (1). Dacã notarul public va considera cã nu poate asigura condiţiile optime pentru îndeplinirea respectivei proceduri, poate refuza îndeplinirea acesteia."

    107. La articolul 94, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 94. - (1) La cererea pãrţii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa."

    108. Articolul 95 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Art. 95. - (1) Actele care au dispãrut fãrã a mai fi rãmas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului pãrţilor sau, dupã caz, al succesorilor acestora.
    (2) Reconstituirea se face de cãtre notarul public la care s-a întocmit actul sau, dacã acestuia i-a încetat calitatea, de cãtre notarul public care a preluat arhiva sau de cãtre cel desemnat în acest scop de cãtre preşedintele Colegiului director al Camerei. Reconstituirea se face cu citarea tuturor pãrţilor sau a succesorilor acestora.
    (3) În lipsa acordului pãrţilor, reconstituirea actelor dispãrute se va face de judecãtoria în circumscripţia cãreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispoziţiile din Codul de procedurã civilã.
    (4) În cazul în care actul dispãrut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarialã, reconstituirea se face de judecãtoria în circumscripţia cãreia îşi are sediul organul care a întocmit actul sau se aflã domiciliul ori sediul uneia dintre pãrţi, dupã caz."

    109. La articolul 98 alineatul (1), dupã litera b) se introduce o nouã literã, litera c), cu urmãtorul cuprins:
    "c) respectarea obligaţiilor profesionale legale, statutare şi deontologice."

    110. La articolul 99 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmãtorul cuprins:
    "(2) În cazul în care Colegiul director al Camerei constatã în urma verificãrilor cã nu sunt îndeplinite obligaţiile prevãzute la alin. (1), va proceda la preluarea arhivei pentru a fi pãstratã şi conservatã în condiţiile legii."

    111. Dupã articolul 100 se introduc douã noi articole, articolele 100^1 şi 100^2, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 100^1. - (1) Camera şi sediile secundare ale acesteia vor avea arhivã proprie şi vor putea deţine şi conserva inclusiv arhiva birourilor notariale, conform aprobãrii Colegiului director al Camerei.
    (2) Arhivele Camerelor constituite în condiţiile alin. (1), arhivele birourilor notariale şi ale registrelor naţionale notariale sunt de utilitate publicã.
    (3) Pentru eliberarea duplicatelor sau a copiilor legalizate de pe actele din aceste arhive, pentru îndreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor vãdite, precum şi pentru reconstituirea actelor notariale, Colegiul director va desemna un notar public.
    (4) Pentru eliberarea de copii certificate de pe actele din aceste arhive, Colegiul director va desemna un angajat cu studii juridice al Camerei.
    (5) Competenţa eliberãrii copiilor legalizate de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarialã aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.
    Art. 100^2. - (1) La nivelul Uniunii funcţioneazã urmãtoarele registre:
    a) Registrul naţional notarial de evidenţã a succesiunilor (RNNES), în care se înregistreazã cauzele succesorale privind cetãţenii români, strãini sau apatrizi cu ultimul domiciliu în strãinãtate, de pe urma cãrora au rãmas bunuri în România;
    b) Registrul naţional notarial de evidenţã a liberalitãţilor (RNNEL), în care se înregistreazã toate actele de donaţie, dispoziţiile testamentare, revocarea lor, precum şi retractarea revocãrii acestora;
    c) Registrul naţional notarial de evidenţã a opţiunilor succesorale (RNNEOS), în care se înregistreazã toate actele notariale referitoare la acceptarea, respectiv renunţarea la moştenire;
    d) Registrul naţional notarial de evidenţã a procurilor şi revocãrilor acestora (RNNEPR), în care se înregistreazã procurile/mandatele date în scopul încheierii de acte şi îndeplinirii de proceduri notariale, precum şi actele de revocare a acestora;
    e) Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, (RNNRM), în care se înscriu, pentru opozabilitate faţã de terţi, regimul matrimonial ales de soţi;
    f) Registrul naţional notarial de evidenţã a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), în care se înscriu, pentru opozabilitate faţã de terţi, cererile creditorilor cu privire la creanţele pe care le au faţã de o persoanã fizicã.
    (2) Uniunea poate înfiinţa şi alte registre naţionale notariale necesare desfãşurãrii activitãţii notarilor publici şi, respectiv, aplicãrii dispoziţiilor Codului civil.
    (3) Registrele naţionale notariale prevãzute la alin. (1) se ţin în format electronic şi pe suport hârtie de cãtre Uniune.
    (4) Transferul informaţiilor între notarii publici şi registrele naţionale notariale ţinute în format electronic se face numai pe suport electronic, în baza semnãturii electronice calificate a utilizatorului.
    (5) Organizarea şi funcţionarea registrelor prevãzute la alin. (1) lit. a)-d) şi f), precum şi procedura de înscriere şi consultare a acestora se stabilesc prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Uniunii."

    112. Dupã articolul 101 se introduce un nou articol, articolul 101^1, cu urmãtorul cuprins:
    "Art. 101^1. - Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, hotãrârile cu caracter normativ adoptate de cãtre Congres şi Consiliul Uniunii, Statutul Institutului Notarial Român şi Statutul Casei de Asigurãri a Notarilor Publici se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I."

    113. Articolul 109 se abrogã.

    114. La articolul 110, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "(2) Dacã, ulterior înfiinţãrii unui sediu secundar, în acea localitate îşi stabileşte sediul principal un birou notarial, sediul secundar se desfiinţeazã."

    115. Dupã articolul 112 se introduce o anexã, cu urmãtorul cuprins:
    "ANEXĂ

          Camerele notarilor publici, circumscripţiile teritoriale ale
          acestora şi localitãţile în care se aflã sediile principale

┌────┬─────────────────┬───────────────────────────┬──────────────────────────┐
│Nr. │Denumirea Camerei│ Judeţele cuprinse în │Localitatea în care se │
│crt.│Notarilor Publici│circumscripţia teritorialã │aflã sediul principal │
│ │ │a Camerei Notarilor Publici│ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 1.│Alba Iulia │Alba │Municipiul Alba Iulia │
│ │ │Hunedoara │ │
│ │ │Sibiu │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 2.│Bacãu │Bacãu │Municipiul Bacãu │
│ │ │Neamţ │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 3.│Braşov │Braşov │Municipiul Braşov │
│ │ │Covasna │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 4.│Bucureşti │Cãlãraşi │Municipiul Bucureşti │
│ │ │Ialomiţa │ │
│ │ │Ilfov │ │
│ │ │Giurgiu │ │
│ │ │Teleorman │ │
│ │ │Municipiul Bucureşti │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 5.│Cluj │Bistriţa-Nãsãud │Municipiul Cluj-Napoca │
│ │ │Cluj │ │
│ │ │Maramureş │ │
│ │ │Sãlaj │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 6.│Constanţa │Constanţa │Municipiul Constanţa │
│ │ │Tulcea │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 7.│Craiova │Dolj │Municipiul Craiova │
│ │ │Gorj │ │
│ │ │Mehedinţi │ │
│ │ │Olt │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 8.│Galaţi │Brãila │Municipiul Galaţi │
│ │ │Galaţi │ │
│ │ │Vrancea │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 9.│Iaşi │Iaşi │Municipiul Iaşi │
│ │ │Vaslui │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 10.│Oradea │Bihor │Municipiul Oradea │
│ │ │Satu Mare │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 11.│Piteşti │Argeş │Municipiul Piteşti │
│ │ │Vâlcea │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 12.│Ploieşti │Buzãu │Municipiul Ploieşti │
│ │ │Dâmboviţa │ │
│ │ │Prahova │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 13.│Suceava │Botoşani │Municipiul Suceava │
│ │ │Suceava │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 14.│Târgu Mureş │Harghita │Municipiul Târgu Mureş │
│ │ │Mureş │ │
├────┼─────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 15.│Timişoara │Arad │Municipiul Timişoara" │
│ │ │Caraş-Severin │ │
│ │ │Timiş │ │
└────┴─────────────────┴───────────────────────────┴──────────────────────────┘


    ART. II
    Pentru judecãtorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cãrora, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, le-a expirat mandatul sau care au fost eliberaţi din funcţie din motive neimputabile, termenul de exercitare a opţiunii prevãzut la art. 16^11 alin. (1) din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege, curge de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
    ART. III
    (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici ales anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi se completeazã cu numãrul necesar de membri, astfel încât sã se respecte structura prevãzutã la art. 28 din Legea nr. 36/1995, republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege. Dupã completarea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, se va proceda la alegerea celui de-al treilea vicepreşedinte, menţionat la art. 28 din Legea nr. 36/1995, republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege, în condiţiile prevãzute de statut. Dupã alegerea celui de-al treilea vicepreşedinte, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici astfel constituit va proceda la alegerea prim-vicepreşedintelui.
    (2) Membrii Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici aleşi în condiţiile alin. (1) îşi încep de îndatã mandatul, urmând a fi validaţi în primul Congres al notarilor publici.
    (3) Colegiul director în funcţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se poate completa cu numãrul necesar de membri, astfel încât sã se respecte structura prevãzutã la art. 26 din Legea nr. 36/1995, republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege.
    (4) Mandatul Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici care va începe la 1 ianuarie 2013 se prelungeşte cu un an.
    ART. IV
    Pentru actele autentice notariale întocmite în mai multe exemplare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, pot fi eliberate, la cerere, duplicate de pe acestea în condiţiile art. 64 din Legea nr. 36/1995, republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege.
    ART. V
    (1) Arhivele notariale constituite din documente create începând cu anul 1953, deţinute în prezent de judecãtorii sau de alte instituţii, vor fi predate Camerelor Notarilor Publici din circumscripţia curţilor de apel unde se aflã judecãtoria sau instituţia deţinãtoare.
    (2) Camerele Notarilor Publici vor proceda la preluarea şi prelucrarea acestor arhive în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prin proces-verbal încheiat cu deţinãtorii actuali.
    (3) Camerele Notarilor Publici vor conserva şi vor administra arhivele astfel preluate, în condiţiile legii, putând elibera copii certificate de pe documentele aflate în arhivã, în condiţiile regulamentului aprobat de Colegiul director al Camerei.
    (4) La solicitarea instituţiilor statului, Camerele Notarilor Publici vor elibera acestora, gratuit, copii certificate de pe documentele aflate în arhivã.
    (5) Imobilele destinate serviciului de apostilã şi supralegalizare, precum şi cele destinate depozitãrii şi administrãrii arhivei sunt scutite de impozitele şi taxele pe clãdire şi teren.
    (6) Imobilele afectate funcţionarii Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale sunt scutite de plata impozitelor şi taxelor pe imobilele deţinute.
    ART. VI
    (1) Prezenta lege intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2013.
    (2) Curţile de apel vor preda, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici registrele speciale de evidenţã a notarilor publici şi birourilor notariale.
    ART. VII
    (1) Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 18 octombrie 2011, cu modificãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.
    (2) În termen de 120 de zile de la republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii prevãzute la alin. (1), Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţionalã a Notarilor Publici vor elabora regulamentul de aplicare a acestei legi, care va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

    Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

                        PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
                             ROBERTA ALMA ANASTASE

                             PREŞEDINTELE SENATULUI
                                  VASILE BLAGA

    Bucureşti, 1 iunie 2012.
    Nr. 77.

                                   -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016