Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Acordarea asistenţei judiciare
România acorda, la cererea unui alt stat, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, asistenta cea mai ampla în orice procedura privitoare la infracţiuni a cãror reprimare este, în momentul solicitãrii asistenţei, de competenta autoritãţilor judiciare ale statului strãin solicitant.
ART. 2
Obiectul asistenţei judiciare
Asistenta judiciarã internationala în materie penalã, denumita în continuare asistenta judiciarã, cuprinde îndeosebi urmãtoarele activitãţi:
a) notificarea actelor de procedura care se întocmesc ori se depun într-un proces penal;
b) efectuarea comisiilor rogatorii;
c) înfãţişarea în statul solicitant a martorilor, experţilor şi a persoanelor urmãrite;
d) cazierul judiciar;
e) mãsuri referitoare la amânarea pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti sau la suspendarea executãrii pedepsei, la liberarea condiţionatã, la amânarea începerii executãrii pedepsei sau la întreruperea executãrii acesteia;
f) cererea de urmãrire;
g) alte forme de cooperare, inclusiv cele derivând din obligaţiile internaţionale de prevenire şi combatere a infracţiunilor.
ART. 3
Limitele asistenţei judiciare
(1) Prezenta lege nu se aplica:
a) executãrii mandatelor de arestare şi a hotãrârilor de condamnare; prevederile art. 2 lit. e) rãmân aplicabile;
b) infracţiunilor militare;
c) asistenţei poliţieneşti dacã, potrivit legii, aceasta nu se afla sub control judiciar.
(2) Asistenta judiciarã va putea fi refuzatã:
a) dacã cererea se referã la infracţiuni considerate de statul roman ca fiind infracţiuni politice sau infracţiuni conexe la infracţiuni politice;
b) dacã statul roman considera ca îndeplinirea cererii este de natura sa aducã atingere suveranitãţii sale, securitãţii sau ordinii sale publice ori altor interese esenţiale ale sale;
c) dacã fapta care motiveaza cererea face în România obiectul unei proceduri penale îndreptate impotriva aceleiaşi persoane sau dacã a fost pronunţatã o hotãrâre penalã asupra acestei fapte şi a vinovatiei persoanei în cauza.
(3) Prevederile art. 35 sunt aplicabile.
ART. 4
Preeminenta dreptului internaţional
(1) Prezenta lege se aplica în baza şi pentru executarea normelor interesand asistenta judiciarã în domeniul penal, cuprinse în convenţiile internaţionale la care România este parte, pe care le completeazã în situaţiile nereglementate.
(2) În cazul în care asistenta este solicitatã de un tribunal penal internaţional sau de o organizaţie internationala publica, în conformitate cu dispoziţiile instrumentelor internaţionale pertinente, prevederile prezentei legi pot fi aplicate în mod corespunzãtor, în completare, dacã este necesar.
ART. 5
Curtoazia internationala
(1) În lipsa de convenţie internationala, asistenta judiciarã poate fi acordatã în baza curtoaziei internaţionale, la cererea transmisã pe cale diplomaticã de cãtre statul solicitant şi cu asigurarea scrisã a reciprocitãţii data de autoritatea competenta a acelui stat.
(2) În asemenea cazuri prezenta lege constituie dreptul comun în materie pentru autoritãţile judiciare romane.
ART. 6
Asigurarea de reciprocitate
Asigurarea de reciprocitate, solicitatã în temeiul curtoaziei internaţionale de cãtre statul roman, va fi data de cãtre ministrul justiţiei, pentru fiecare caz, ori de câte ori va fi necesar, la cererea motivatã a autoritãţii judiciare romane competente.
ART. 7
Aplicarea legii interne
Cererile de asistenta judiciarã adresate autoritãţilor romane se îndeplinesc potrivit dreptului procesual intern roman, dacã prin prezenta lege nu se prevede altfel.
ART. 8
Confidenţialitatea
Statul roman are obligaţia de a asigura, pe cat posibil, la cererea statului solicitant, confidenţialitatea cererii şi a actelor de asistenta judiciarã. În cazul în care condiţia pãstrãrii confidenţialitãţii nu ar putea fi asigurata, statul roman va înştiinţa statul strãin, care va decide.
ART. 9
Asistenta judiciarã activa
Dispoziţiile privitoare la statul roman solicitat, prevãzute în prezenta lege, se aplica în mod corespunzãtor în cazul în care statul roman are calitatea de stat solicitant.
CAP. 2
Comunicarea actelor de procedura
ART. 10
Obligaţia de a comunica
Statul roman va proceda la comunicarea cãtre destinatarul aflat în România a actelor de procedura care îi vor fi transmise în acest scop de cãtre statul solicitant.
ART. 11
Actele de procedura
Prin acte de procedura se înţelege, în principal, citaţiile pentru pãrţi sau martori, actul de inculpare, alte acte de urmãrire penalã, hotãrârile judecãtoreşti, cererile pentru exercitarea cãilor de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedura.
ART. 12
Comunicarea şi dovada acesteia
(1) Comunicarea actelor de procedura va putea fi efectuatã prin simpla lor transmitere cãtre destinatar. Dacã statul solicitant o cere în mod expres, statul roman va efectua comunicarea în una dintre formele prevãzute de legislaţia romana pentru inmanari analoage sau într-o forma specialã compatibila cu aceasta legislaţie.
(2) Dovada comunicãrii se va face printr-un document datat şi semnat de destinatar sau printr-o declaraţie a autoritãţii judiciare romane solicitate, constatând faptul, forma şi data comunicãrii. Actul sau declaraţia va fi transmisã imediat statului solicitant. La cererea acestuia din urma statul roman va preciza dacã notificarea a fost facuta în conformitate cu legea sa. În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, statul roman va înştiinţa imediat statul solicitant despre motivul necomunicarii.
ART. 13
Termenul necesar comunicãrii
Citaţia pentru înfãţişare, destinatã unei persoane urmãrite care se afla pe teritoriul României, va fi transmisã autoritãţilor romane competente cel mai târziu cu 40 de zile înainte de data fixatã pentru înfãţişare. De acest termen se tine seama la fixarea datei înfãţişãrii şi la transmiterea citaţiei.
CAP. 3
Executarea comisiilor rogatorii
ART. 14
Obligaţia de executare
Statul roman va asigura îndeplinirea, în conformitate cu dispoziţiile legii romane, a comisiilor rogatorii referitoare la o cauza penalã, care îi vor fi adresate de cãtre autoritãţile judiciare ale statului solicitant.
ART. 15
Definitia
Comisia rogatorie internationala în materie penalã este acea forma de întrajutorare judiciarã internationala care consta în delegarea de putere pe care o autoritate judiciarã dintr-un stat o acorda unei autoritãţi de acelaşi fel din alt stat, mandatata sa îndeplineascã, în locul şi în numele sau, unele activitãţi judiciare privitoare la un anumit proces penal.
ART. 16
Obiectul
(1) Obiectul cererii de comisie rogatorie îl constituie îndeosebi:
a) îndeplinirea actelor de urmãrire, cum sunt: localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor; interogatoriul inculpatului, ascultarea persoanei vãtãmate, a celorlalte pãrţi, a martorilor şi experţilor, precum şi confruntarea; percheziţiile, sechestrele şi confiscarile de obiecte, precum şi conservarea bunurilor cuvenite celor pagubiti; cercetãri locale; expertize; transmiterea de informaţii, necesare într-un anume proces, prin supravegheri de telecomunicaţii, înregistrãri audio şi video, ridicarea secretului protejat prin lege (bancar, comercial, al corespondentei şi altele asemenea), examinarea documentelor de arhiva şi a fisierelor specializate şi alte asemenea forme de urmãrire;
b) transmiterea mijloacelor materiale de proba;
c) comunicarea de documente sau dosare.
(2) Dacã statul solicitant doreşte ca martorii sau experţii sa depunã sub jurãmânt, el va cere aceasta în mod expres, iar statul roman îi va da curs în situaţiile în care legea interna romana nu se opune.
(3) Statul roman va putea sa transmitã numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Totuşi, dacã statul solicitant cere în mod expres originalele, se va da curs, în mãsura posibiliului, acestei cereri.
ART. 17
Data şi locul comisiei rogatorii
Dacã statul solicitant cere în mod expres, statul roman îl va informa despre data şi locul îndeplinirii comisiei rogatorii. Autoritãţile şi persoanele în cauza, menţionate de statul solicitant, vor putea sa asiste la îndeplinirea cererii şi sa colaboreze la executarea comisiei rogatorii, în limitele permise de legea interna a statului solicitat.
ART. 18
Perchezitii şi sechestre
(1) Comisiile rogatorii privitoare la perchezitii şi la sechestre de obiecte sunt supuse urmãtoarelor condiţii:
a) infracţiunea care motiveaza comisia rogatorie trebuie sa fie susceptibilã de a da loc la extrãdare în România, ca stat solicitat;
b) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie sa fie compatibila cu legea statului roman.
(2) Condiţiile prevãzute la alin. (1) pot sa atragã regula reciprocitãţii.
ART. 19
Remiterea obiectelor şi dosarelor
(1) Statul roman va putea sa amâne remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a cãror comunicare este cerutã, dacã acestea îi sunt necesare pentru o procedura penalã în curs.
(2) Obiectele şi originalele dosarelor şi ale documentelor, comunicate în îndeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite cat mai curând posibil statului roman de cãtre statul solicitant, în afarã de cazul în care statul roman renunţa la ele.
ART. 20
Specialitatea comisiei rogatorii
Statul roman solicitant nu va folosi documentele şi informaţiile primite de la statul solicitat decât în scopul îndeplinirii obiectului comisiei rogatorii pentru care au fost cerute.
CAP. 4
Înfãţişarea în statul solicitant a martorilor, experţilor şi persoanelor urmãrite
ART. 21
Nivelul cheltuielilor
Indemnizaţiile cuvenite şi cheltuielile de transport şi de şedere, rambursabile martorului sau expertului de cãtre statul roman solicitant, vor fi calculate de la locul de resedinta al acestuia şi vor fi acordate la niveluri cel puţin egale cu cele prevãzute de tarifele şi regulamentele în vigoare în statul în care audierea trebuie sa aibã loc.
ART. 22
Înfãţişarea anumitor martori sau experţi
(1) Dacã statul roman solicitant apreciazã ca înfãţişarea personalã a unui martor sau expert în fata autoritãţilor sale judiciare este în mod deosebit necesarã, el va trebui sa facã menţiune despre aceasta în cererea de inmanare a citaţiei. Statul strãin solicitat va comunica statului roman rãspunsul martorului sau expertului.
(2) În cazul prevãzut la alin. (1), în cerere sau în citaţie se menţioneazã cuantumul aproximativ al indemnizaţiilor plãtibile, precum şi al cheltuielilor de cãlãtorie şi de şedere rambursabile.
(3) Dacã i se prezintã o cerere în acest sens, statul solicitat ar putea acorda un avans martorului sau expertului. Acest avans se va mentiona în citaţie şi va fi rambursat de cãtre statul roman solicitant.
ART. 23
Neprezentarea martorului sau expertului
Martorul sau expertul care nu a rãspuns citaţiei de înfãţişare a carei comunicare a fost cerutã nu va putea fi supus, chiar dacã citaţia va cuprinde un ordin categoric, nici unei sancţiuni sau mãsuri de constrângere, în afarã de cazul în care el va reveni din proprie initiativa pe teritoriul statului roman solicitant şi dacã va fi din nou citat aici, în mod legal.
ART. 24
Refuzul de a depune mãrturie
Dacã un martor care da curs citaţiei şi compare în fata autoritãţii judiciare a statului roman solicitant refuza sa depunã mãrturie în totalitate sau în parte, el nu va putea sa fie arestat sau împiedicat în alt mod sa pãrãseascã România, chiar dacã în virtutea legii romane un asemenea refuz ar constitui o infracţiune sau ar putea justifica mãsuri coercitive.
ART. 25
Imunitãţi
(1) Nici un martor sau expert, oricare ar fi cetãţenia sa, care, în urma primirii unei citaţii, va consimţi sa se înfãţişeze în fata autoritãţilor judiciare ale statului roman solicitant, nu va putea fi nici urmãrit, nici deţinut, nici supus vreunei alte restrictii a libertãţii sale individuale pe teritoriul României pentru fapte sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul statului strãin solicitat.
(2) Dacã în timpul procesului ar putea fi ordonatã arestarea unui martor care este banuit ca a sãvârşit o infracţiune în legatura cu mãrturia sa în fata autoritãţilor judiciare ale statului roman solicitant, alta decât refuzul de a depune mãrturie, se va lua în considerare faptul dacã interesele justiţiei nu ar fi mai bine protejate prin încredinţarea urmãririi, dacã este posibil, cãtre statul strãin solicitat.
(3) Nici o persoana, oricare ar fi cetãţenia ei, citata în fata autoritãţilor judiciare ale statului roman solicitant în scopul de a rãspunde aici de fapte pentru care ea se afla sub urmãrire penalã, nu va putea fi în România nici urmãritã, nici detinuta, nici supusã vreunei alte restrictii a libertãţii sale individuale pentru fapte sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul statului strãin solicitat şi care nu sunt menţionate în citaţie.
(4) Imunitatea prevãzutã de prezentul articol va inceta dacã martorul, expertul sau persoana urmãritã, având posibilitatea sa pãrãseascã teritoriul statului roman solicitant timp de 15 zile consecutive dupã ce prezenta sa nu mai era cerutã de autoritãţile judiciare romane, va rãmâne totuşi pe teritoriul României sau se va reintoarce aici dupã ce îl va fi pãrãsit.
ART. 26
Transferul temporar al martorilor deţinuţi
(1) Orice persoana detinuta, a carei prezenta personalã în calitate de martor sau pentru confruntari este cerutã de statul solicitant, va fi transferata temporar pe teritoriul acelui stat, unde va avea loc audierea, cu condiţia înapoierii sale în termenul indicat de cãtre statul roman şi sub rezerva dispoziţiilor art. 25, în mãsura în care acestea pot fi aplicate în mod corespunzãtor.
(2) Transferarea poate fi refuzatã:
a) dacã persoana detinuta nu consimte;
b) dacã prezenta sa este necesarã într-un proces penal în curs pe teritoriul statului solicitat;
c) dacã transferarea sa este susceptibilã sa îi prelungeascã detenţia; sau
d) dacã alte considerente imperioase se opun transferãrii sale pe teritoriul statului solicitant.
(3) În cazul prevãzut la alin. (1) şi sub rezerva dispoziţiilor art. 3 alin. (2) lit. a) şi b), tranzitul pe teritoriul unui stat terţ, parte la Convenţia europeanã de asistenta judiciarã în materie penalã (Strasbourg, 20 aprilie 1959), al persoanei deţinute va fi acordat la cererea adresatã de cãtre Ministerul Justiţiei al statului solicitant Ministerului Justiţiei al statului solicitat pentru tranzit, însoţitã de toate documentele necesare.
(4) România va putea sa refuze acordarea tranzitului cetãţenilor sãi.
(5) Persoana transferata va trebui sa rãmânã în detenţie pe teritoriul statului solicitant şi, dacã este cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, în afarã de cazul în care statul solicitat pentru transferare nu cere punerea acesteia în libertate.
(6) Perioada în care persoana detinuta a fost transferata, conform dispoziţiilor prezentului articol, va fi dedusã din durata privarii sale de libertate.
(7) Locul predãrii detinutului cãtre statul solicitant, precum şi locul preluãrii sale de la acest stat vor fi un punct de frontiera al statului roman. Detinutul este predat şi preluat sub escorta. Ministerul de Interne va asigura predarea şi preluarea, comunicând despre aceasta Ministerului Justiţiei. Pentru situaţia în care statul roman este cel solicitant se aplica dispoziţiile art. 9.
CAP. 5
Cazierul judiciar
ART. 27
Comunicarea de înscrisuri şi date
(1) Statul roman va comunica, în mãsura în care autoritãţile lui judiciare vor putea ele însele sa le obţinã într-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul judiciar şi orice date referitoare la acesta, care îi vor fi cerute, pentru o cauza penalã, de autoritãţile judiciare ale statului strãin solicitant.
(2) În alte cazuri decât cele prevãzute la alin. (1) se va da curs unei asemenea cereri în condiţiile prevãzute de legislaţia, de alte reglementãri sau de practica statului roman.
CAP. 6
Procedura
ART. 28
Structura cererii de asistenta judiciarã
(1) Cererile de asistenta judiciarã se formuleazã în scris şi trebuie sa cuprindã urmãtoarele date:
a) autoritatea de la care emana cererea;
b) obiectul şi motivul cererii;
c) autoritatea solicitatã;
d) calificarea infracţiunii;
e) identitatea persoanei în cauza, îndeosebi numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul sau resedinta, cetãţenia şi ocupaţia, în mãsura în care sunt cunoscute;
f) menţiunea de confidenţialitate, dacã este cazul.
(2) În plus cererile mai cuprind:
a) în cazul comunicãrii actelor de procedura: natura actului sau a hotãrârii; numele şi adresa destinatarului, precum şi calitatea acestuia în proces;
b) în cazul comisiilor rogatorii, orice precizãri utile asupra împrejurãrilor de fapt ale cauzei şi asupra obiectului delegaţiei încredinţate autoritãţii solicitate, îndeosebi numele şi adresele persoanelor de audiat şi întrebãrile care trebuie sa le fie puse.
ART. 29
Modul de legatura
(1) Cererile de asistenta judiciarã formulate de autoritãţile competente ale statului solicitant vor fi adresate:
a) Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, dacã se referã la activitãţi din faza de cercetare şi urmãrire penalã;
b) Ministerului Justiţiei, dacã se referã la activitatea de judecata sau la formele de cooperare judiciarã prevãzute la art. 26 alin. (3) şi art. 39;
c) Ministerului de Interne, dacã se referã la activitãţile menţionate la art. 26 alin. (7) şi art. 27.
(2) În caz de urgenta cererile de comisii rogatorii formulate de autoritãţile judiciare strãine pot fi adresate direct instanţelor judecãtoreşti romane sau parchetelor de pe lângã acestea, dupã caz; totodatã cererile vor fi transmise în copie la Ministerul Justiţiei sau la Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, dupã caz. Autoritãţile judiciare romane sesizate vor înştiinţa la rândul lor despre comisiile rogatorii primite.
(3) Rãspunsurile la cererile de asistenta primite din strãinãtate vor fi comunicate autoritãţilor solicitate, prin intermediul autoritãţilor romane menţionate la alin. (1).
(4) În cazul prevãzut la alin. (2) transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol), cu duplicat la autoritãţile judiciare centrale menţionate.
ART. 30
Autoritãţile judiciare romane
În sensul prezentei legi, expresia autoritãţi judiciare romane se referã la instanţele judecãtoreşti, parchetele de pe lângã acestea, Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, iar pentru cererile de asistenta judiciarã prevãzute la art. 27, la Ministerul de Interne.
ART. 31
Transmiterea cererilor
Cererile de asistenta judiciarã formulate de autoritãţile judiciare romane vor fi transmise cãtre autoritãţile judiciare strãine solicitate, prin intermediul autoritãţilor publice competente menţionate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b).
ART. 32
Limbile folosite
(1) Cererile de asistenta judiciarã şi documentele anexe, adresate autoritãţilor judiciare romane în baza prezentei legi, vor fi însoţite de o traducere în limba engleza sau franceza, dacã prin înţelegeri internaţionale bilaterale sau multilaterale actuale ori viitoare nu s-ar prevedea altfel.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt subordonate regulii reciprocitãţii.
ART. 33
Scutirea de supralegalizare
Actele şi documentele transmise în aplicarea prezentei legi vor fi scutite de orice formalitãţi de supralegalizare, sub rezerva reciprocitãţii.
ART. 34
Competenta autoritãţii romane
Dacã autoritatea romana sesizatã cu o cerere de asistenta judiciarã este necompetentã pentru a-i da curs, ea o va transmite, din oficiu, autoritãţii competente din ţara şi, în cazul în care cererea a fost adresatã pe cale directa, ea va informa despre aceasta statul solicitat.
ART. 35
Motivarea refuzului asistenţei judiciare
Orice refuz de asistenta judiciarã va fi motivat şi comunicat de urgenta statului solicitant, restituindu-se totodatã înscrisurile care i-au fost trimise.
ART. 36
Cheltuielile asistenţei judiciare
Cererile de asistenta judiciarã nu vor avea drept urmare rambursarea nici unei cheltuieli, cu excepţia celor ocazionate de deplasarea martorilor şi experţilor pe teritoriul statului solicitat şi de transferul temporar al persoanelor deţinute, efectuate în aplicarea prevederilor art. 21 sau art. 26, dupã caz.
CAP. 7
Cererea de urmãrire
ART. 37
Obiect, comunicãri şi soluţie
(1) Orice cerere de urmãrire adresatã de un stat strãin parchetelor sau instanţelor romane va face obiectul comunicãrilor între autoritatea strãinã competenta, pe de o parte, şi Ministerul Justiţiei sau Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, dupã caz, pe de alta parte. Cererea de urmãrire priveşte îndeosebi persoane care, dupã ce au sãvârşit infracţiuni pe teritoriul statului solicitant, se refugiaza în alt stat, de unde nu pot fi extrãdate.
(2) Statul roman va face cunoscutã urmarea data cererii de urmãrire şi va transmite statului solicitant, dacã este cazul, o copie de pe hotãrârea intervenita.
(3) Dispoziţiile art. 32 se aplica şi în cazul cererilor de urmãrire la care se referã alin. (1).
CAP. 8
Schimbul de informaţii din cazierul judiciar
ART. 38
Transmiterea informaţiilor
(1) Statul roman va da statului strãin interesat informaţii despre hotãrârile penale şi despre mãsurile ulterioare, care se referã la cetãţenii acestui stat strãin şi care au fãcut obiectul unei menţiuni în cazierul judiciar. Aceste informaţii vor fi comunicate cel puţin o data pe an.
(2) Dacã persoana în cauza este consideratã cetãţean al doua sau mai multor state, informaţiile vor fi comunicate fiecãrui stat interesat, în afarã cazului în care aceasta persoana are cetãţenia statului roman, pe teritoriul cãruia a fost condamnata.
(3) În plus statul roman, care a comunicat informaţiile la care se referã alin. (1), va transmite statului strãin interesat, la cererea acestuia, în cazuri speciale, câte o copie de pe hotãrârile şi mãsurile respective, precum şi orice alta informaţie referitoare la acestea, pentru a-i permite sa examineze dacã ele necesita mãsuri pe plan intern.
ART. 39
Autoritatea judiciarã romana competenta
(1) Informaţiile la care se referã art. 38 se transmit prin intermediul Ministerului Justiţiei.
(2) Informaţiile de acelaşi gen, primite de la autoritãţile competente ale statelor strãine în cadrul schimbului de informaţii, se vor primi de cãtre Ministerul Justiţiei, care le va transmite în continuare Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie şi Ministerului de Interne spre a se proceda în raport cu atribuţiile privitoare la recunoaşterea şi, respectiv, înregistrarea hotãrârilor penale strãine.
CAP. 9
Dispoziţii finale
ART. 40
Codul de procedura penalã se modifica şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. Alineatul 8 al articolului 177 va avea urmãtorul cuprins:
"Dacã invinuitul sau inculpatul locuieşte în strãinãtate, citarea se face prin scrisoare recomandatã, în afarã de cazul când prin lege se dispune altfel. Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar sau de o alta persoana care îl înlocuieşte, tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii. În cazul în care scrisoarea nu poate fi înmânatã datoritã refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a resortisantilor sãi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, dupã caz."
2. Articolul 223 se completeazã cu un alineat final cu urmãtorul cuprins:
"Cererea de urmãrire primitã de la o autoritate judiciarã strãinã sau adresatã unei asemenea autoritãţi de cãtre parchetul roman competent se rezolva potrivit legii speciale."
3. Alineatul 2 al articolului 237 se completeazã, în partea sa finala, cu un text cu urmãtorul cuprins:
"Când inculpatul locuieşte în strãinãtate se va tine seama, la fixarea termenului de înfãţişare, de obligaţiile asumate de România în aceasta privinta prin înţelegeri internaţionale."
4. Articolul 313 se completeazã cu un alineat final cu urmãtorul cuprins:
"În cazul în care inculpatul locuieşte în strãinãtate, prevederile art. 237 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor."
5. Articolul 513 va avea urmãtorul cuprins:
"Condiţiile şi modalitãţile de realizare
Art. 513. - Condiţiile şi modalitãţile de realizare a asistenţei judiciare internaţionale în materie penalã sunt cele stabilite prin dispoziţiile din legea specialã, dacã prin convenţie internationala nu se prevede altfel."
6. Articolele 514-518 se abroga.
ART. 41
Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 august 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 1 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
