Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta lege se aplica comercianţilor - persoane fizice şi societãţi comerciale -, care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale şi care vor fi denumiţi, în continuare, debitor.
ART. 2
Obiectul legii este instituirea unei proceduri de reorganizare, avînd ca scop redresarea debitorului şi plata pasivului sau lichidarea averii debitorului.
ART. 3
În înţelesul prezentei legi, averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor şi drepturilor patrimoniale ale acestuia - inclusiv cele dobîndite în cursul procedurii stabilite de prezenta lege - care pot face obiectul unei executãri silite, în condiţiile Codului de procedura civilã.
CAP. 2
Organele care aplica procedura reorganizãrii şi lichidãrii judiciare
ART. 4
Organele care aplica procedura sunt: instanta judecãtoreascã, judecãtorul-sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor.
SECŢIUNEA 1
Instanta judecãtoreascã
ART. 5
Toate procedurile prevãzute de prezenta lege sunt de competenta exclusiva a tribunalului în jurisdicţia cãruia se afla sediul comercial principal al debitorului.
ART. 6
Principalele atribuţii ale tribunalului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) judecarea contestaţiilor debitorilor impotriva cererilor introductive ale creditorilor pentru începerea procedurii;
b) desemnarea judecãtorului-sindic şi, dupã caz, a administratorului sau a lichidatorului, controlul asupra activitãţii lor şi, dacã este cazul, înlocuirea acestora;
c) aprobarea desemnãrii unor persoane care sa ajute pe judecãtorul-sindic la îndeplinirea îndatoririlor sale;
d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
e) judecarea acţiunilor introduse de judecãtorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive;
f) judecarea contestaţiilor debitorului ori creditorilor impotriva mãsurilor luate de judecãtorul-sindic;
g) confirmarea planului de reorganizare sau dupã caz, de lichidare, dupã votarea lui de cãtre creditori;
h) judecarea contestaţiilor impotriva hotãrîrii judecãtorului-sindic de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare;
i) soluţionarea obiectiilor la rapoartele semestriale şi la cel final ale judecãtorului-sindic;
j) darea hotãrîrii de închidere a procedurii.
ART. 7
Hotãrîrile tribunalului sunt supuse apelului în cazurile prevãzute expres în prezenta lege; în toate celelalte cazuri, ele sunt definitive şi executorii.
SECŢIUNEA a 2-a
Judecãtorul-sindic
ART. 8
Judecãtorul sindic este desemnat de cãtre preşedintele tribunalului, în temeiul <>art. 13 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã.
ART. 9
În îndeplinirea îndatoririlor sale, judecãtorul-sindic va putea desemna persoane de specialitate. Numirea şi nivelul retributiilor acestor persoane vor fi supuse aprobãrii tribunalului. Retribuţiile vor fi plãtite din averea debitorului.
ART. 10
(1) Principalele îndatoriri ale judecãtorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) aplicarea sigiliilor;
b) inventarierea bunurilor debitorului şi luarea mãsurilor corespunzãtoare pentru conservarea lor;
c) stabilirea datelor şedinţelor adunãrii creditorilor - de cîte ori considera necesar - şi prezidarea şedinţelor;
d) sesizarea tribunalului despre orice problema care ar cere o soluţionare de cãtre acesta;
e) conducerea activitãţii persoanelor de specialitate pe care le-a angajat sa-l ajute;
f) examinarea creanţelor şi, atunci cînd este cazul, formularea de obiecţii la ele;
g) urmãrirea încasãrii creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de cãtre debitor înainte de înregistrarea cererii introductive;
h) examinarea activitãţii debitorului, în raport cu situaţia de fapt;
i) primirea plãţilor pe seama debitorului şi consemnarea sumelor, în termen de 24 de ore, într-un cont bancar pe numele averii debitorului, cu drept exclusiv de dispoziţie în interesul procedurii;
j) transformarea bunurilor din cadrul averii debitorului în numerar;
k) efectuarea oricãror alte activitãţi cerute de lege.
(2) Judecãtorul-sindic stabileşte, prin încheiere, atribuţiile administratorului şi ale lichidatorului.
ART. 11
Debitorul şi oricare dintre creditori pot face contestaţie impotriva mãsurilor luate de judecãtorul-sindic, în cazurile expres prevãzute în prezenta lege. O astfel de contestaţie va trebui sa fie înregistratã în termen de 10 zile de la data la care mãsura a fost luatã. Dacã socoteşte necesar, tribunalul va tine o şedinţa, cu citarea autorului contestaţiei, a debitorului şi a creditorilor şi cu participarea judecãtorului-sindic, pentru a da o soluţie.
ART. 12
În orice stadiu al procedurii, tribunalul poate înlocui pe un judecãtor-sindic cu altul, prin încheiere motivatã, data în Camera de consiliu.
SECŢIUNEA a 3-a
Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor
ART. 13
(1) Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de cãtre judecãtorul-sindic de cîte ori acesta va considera necesar. El va trebui însã sa-i convoace, în cazurile în care titularii - cu garanţii şi chirografari - a cel puţin jumãtate din valoarea totalã a creanţelor asupra debitorului cer aceasta.
(2) La şedinţele adunãrii creditorilor vor participa şi doi delegaţi ai salariaţilor debitorului, votind pentru creanţele acestora, reprezentind salariile şi alte drepturi bãneşti.
(3) De asemenea, va participa debitorul - în afarã de situaţiile în care este scutit de judecãtorul-sindic - şi va putea participa un reprezentant al camerei de comerţ şi industrie teritorialã.
(4) Şedinţele adunãrii creditorilor vor fi prezidate de judecãtorul-sindic.
ART. 14
(1) În cadrul şedinţelor adunãrii creditorilor, creditorii vor avea dreptul sa analizeze situaţia debitorului, mãsurile luate de judecãtorul-sindic şi efectele acestora şi sa propunã, motivat, şi alte mãsuri.
(2) Dupã admiterea de cãtre judecãtorul-sindic a planului de reorganizare sau, dupã caz, de vînzare parţialã ori lichidare, acesta va fi supus votului adunãrii creditorilor, în condiţiile stabilite în art. 63 din prezenta lege.
(3) De asemenea, vor fi supuse votului adunãrii creditorilor propunerile judecãtorului-sindic de a se vinde bunuri importante din averea debitorului, precum: terenuri, fabrici, instalaţii etc.
ART. 15
(1) În cadrul primei şedinţe a adunãrii creditorilor, judecãtorul-sindic va desemna un comitet de 3-5 creditori dintre creditorii chirografari sau cu creanţe garantate parţial, dintre cei care s-au oferit voluntar.
(2) În cursul activitãţii sale, judecãtorul-sindic va putea cere asistenta comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.
ART. 16
(1) Comitetul creditorilor face parte dintre cei îndreptãţiţi ca, atunci cînd nu a fost propus de cãtre debitor şi nu a fost admis un plan de reorganizare, sa ceara tribunalului, în condiţiile art. 75 din prezenta lege, sa ridice debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea.
(2) Comitetul creditorilor poate fi autorizat de tribunal sa introducã acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial - fãcute de debitor în frauda creditorilor -, atunci cînd astfel de acţiuni nu au fost introduse de judecãtorul-sindic.
SECŢIUNEA a 4-a
Administratorul
ART. 17
În termen de 45 de zile de la începerea procedurii prevãzute în prezenta lege, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor pot decide angajarea unui administrator, care va fi desemnat de tribunal. Administratorul va trebui sa fie contabil autorizat, expert contabil sau licenţiat în studii economice ori juridice şi sa aibã cel puţin 5 ani de activitate practica, economicã sau juridicã.
ART. 18
(1) Principalele atribuţii ale administratorului sunt, dupã caz, urmãtoarele:
a) supravegheazã operaţiunile de gestionare;
b) asista pe debitor la toate actele privind gestionarea sau numai la o parte din acestea;
c) conduce în tot sau în parte activitatea debitorului.
(2) Tribunalul poate modifica atribuţiile administratorului, la cererea acestuia, a comitetului creditorilor ori a delegatului sau, sau a Ministerului Public.
(3) În toate cazurile în care s-a desemnat un administrator, acesta va efectua procedura prevãzutã în prezenta lege, indeplinind atribuţiile delegate de judecãtorul-sindic.
CAP. 3
Procedura
SECŢIUNEA 1
Cererile introductive
ART. 19
Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de cãtre debitor sau de cãtre creditori, ori de cãtre camera de comerţ şi industrie teritorialã.
&1. Cererea debitorului
ART. 20
(1) Debitorul, care nu mai poate face fata datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Cererile societãţilor comerciale vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.
ART. 21
(1) Cererea debitorului va trebui sa fie însoţitã de urmãtoarele acte:
a) bilanţul şi copii de pe registrele contabile curente;
b) o lista a tuturor bunurilor debitorului; pentru imobile se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliarã;
c) o lista a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, aratindu-se suma, cauza şi drepturile de preferinta;
d) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
e) o lista a asociaţilor cu rãspundere nelimitatã, pentru societãţile în nume colectiv şi cele în comanditã;
f) o declaraţie prin care debitorul îşi arata intenţia de a-şi reorganiza activitatea sau de a lichidã averea.
(2) Dacã debitorul nu dispune, în momentul înregistrãrii cererii, de vreuna dintre informaţiile arãtate în alin. (1), el va putea inregistra acea informaţie la tribunal, în termen de 10 zile; dacã nu o va face, cererea sa va fi respinsã.
ART. 22
(1) În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comanditã, acea cerere nu va fi consideratã ca fiind facuta şi de asociaţii cu rãspundere nelimitatã sau, în condiţiile art. 24 - 26 din prezenta lege, şi impotriva lor.
(2) O cerere introdusã de un asociat cu rãspundere nelimitatã sau impotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fãrã efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comanditã din care face parte.
ART. 23
Nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor, care în ultimii 5 ani precedenti au mai fãcut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori.
&2. Cererile creditorilor ori ale camerelor de comerţ şi industrie teritoriale.
ART. 24
(1) Orice creditor, care are o creanta certa, lichidã şi exigibilã, poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile.
(2) Simplul refuz al unor plati, în baza unor excepţii pe care debitorul le socoteşte, cu buna-credinţa, întemeiate, nu constituie o dovada de încetare a plãţilor.
(3) Camerele de comerţ şi industrie teritoriale vor putea introduce cerere impotriva debitorului, care, potrivit datelor de care acestea dispun, se afla într-o situaţie notorie de încetare a plãţilor.
ART. 25
În 48 de ore de la înregistrarea cererii, tribunalul va comunica debitorului şi camerei de comerţ şi industrie teritorialã cîte o copie de pe aceasta şi va dispune afişarea unei copii la usa instanţei.
ART. 26
(1) Dacã, în termen de 5 zile de la primirea copiei de pe cererea introdusã de creditori, debitorul contesta ca ar fi în încetare de plati, în condiţiile stabilite în art. 24 alin. (1), tribunalul va trebui sa ţinã, în termen de 30 de zile, o şedinţa, la care vor fi citaţi creditorii care au introdus cererea, debitorul şi camera de comerţ şi industrie teritorialã.
(2) La cererea debitorului, tribunalul poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, în termen de 5 zile, la o banca comercialã, o cauţiune de cel mult 30% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituitã creditorilor, dacã cererea lor va fi admisã. Dacã cererea va fi respinsã, cauţiunea poate fi folositã pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacã nu este consemnatã în termen cauţiunea, cererea introductivã va fi respinsã.
(3) Dacã tribunalul stabileşte ca debitorul este în încetare de plati, va respinge contestaţia debitorului şi procedura va continua.
(4) Dacã tribunalul stabileşte ca debitorul nu este în încetare de plati, respinge cererea creditorilor şi dispune ca hotãrîrea sa fie afişatã la usa instanţei. În cazul respingerii cererii, aceasta va fi consideratã ca lipsitã de orice efect, chiar de la înregistrarea ei.
SECŢIUNEA a 2-a
Continuarea procedurii
ART. 27
(1) În urma înregistrãrii cererii debitorului, a necontestarii cererii creditorilor de cãtre debitor ori a respingerii contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri, tribunalul va notifica aceasta creditorilor, debitorului şi oficiului registrului comerţului unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.
(2) Toate cheltuielile pentru aceste mãsuri de informare şi publicitate vor fi suportate din averea debitorului.
ART. 28
(1) Notificarea va cuprinde şi convocarea primei şedinţe a adunãrii creditorilor, care va trebui sa aibã loc în cel mult 30 de zile de la data înregistrãrii cererii debitorului sau de la data înregistrãrii cererii creditorilor, necontestata de debitor, ori în 20 de zile de la data respingerii contestaţiei debitorului.
(2) Notificarea va preciza locul, data şi ora primei şedinţe a adunãrii creditorilor.
ART. 29
Debitorul va trebui sa depunã, la dosarul cauzei, actele cerute prin art. 21 alin. (1), în termen de 15 zile de la primirea notificãrii prevãzute la art. 27, în cazul în care nu contesta cererea creditorilor, sau de la data respingerii contestaţiei sale impotriva cererii creditorilor, conform art. 26 alin. (3), în cazul în care a contestat-o.
ART. 30
În termen de 5 zile de la înregistrarea cererii debitorului sau de la expirarea termenului pentru contestarea de cãtre debitor a cererii creditorilor ori de la respingerea contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri, tribunalul va desemna, în condiţiile art. 8, un judecãtor-sindic, care va avea îndatoririle stabilite în art. 10, şi, în condiţiile art. 17, un administrator care va avea atribuţiile stabilite în art. 18.
ART. 31
De la data înregistrãrii cererii debitorului sau de la expirarea termenului pentru contestarea de cãtre debitor a cererii creditorilor ori de la data respingerii contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri, se suspenda toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt anterioare cererilor introductive.
ART. 32
Înregistrarea cererii debitorului sau expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de cãtre debitor ori respingerea contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri suspenda orice termene de prescripţie a acţiunilor prevãzute la art. 31. Termenele vor reîncepe sa curgã dupã 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la închiderea procedurii.
ART. 33
Debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia judecãtorului-sindic şi a administratorului, atît în cazul reorganizãrii cît şi în cel al lichidãrii judiciare, toate informaţiile cerute de aceştia cu privire la activitatea şi bunurile sale, precum şi lista plãţilor şi transferurilor patrimoniale fãcute de el, în cele 90 de zile anterioare înregistrãrii cererii de reorganizare sau de lichidare judiciarã.
ART. 34
În afarã de cazurile prevãzute de prezenta lege sau de cele autorizate de tribunal, orice constituire de garanţii personale sau reale, efectuatã dupã înregistrarea cererii debitorului sau dupã expirarea termenului pentru contestarea cererilor creditorilor de cãtre debitor ori dupã respingerea contestaţiei debitorului impotriva acestor cereri, va fi nulã.
ART. 35
Judecãtorul-sindic sau administratorul va întocmi şi va supune tribunalului, în termen de 30 de zile de la desemnarea sa, un raport amãnunţit asupra cauzelor şi împrejurãrilor care au dus la încetarea de plati, aratind natura obligaţiilor neindeplinite şi orice alte fapte în legatura cu situaţia debitorului, precum şi informaţii privind eventuala rãspundere a oricãrui administrator, director, cenzor, asociat, salariat sau a altei persoane.
SECŢIUNEA a 3-a
Situaţia unor acte juridice ale debitorului
ART. 36
(1) În termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii de reorganizare, toţi creditorii ale cãror creanţe sunt anterioare datei încetãrii plãţilor, cu excepţia salariaţilor, vor depune declaraţia de creanţe în adunarea creditorilor.
(2) Declararea creanţelor trebuie facuta chiar dacã acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.
(3) Crenatele cãtre bugetul de stat şi al asigurãrilor sociale de stat sunt luate în considerare cu titlu provizoriu pentru cuantumul declarat de debitor.
ART. 37
(1) Dupã deschiderea procedurii de reorganizare este interzis conducãtorilor debitorului, sub sancţiunea nulitãţii, sa înstrãineze, fãrã acordul tribunalului, acţiunile sau pãrţile lor sociale deţinute la debitorul care face obiectul acestei proceduri.
(2) Judecãtorul-sindic sau administratorul va face menţiunea indisponibilizarii acţiunilor sau a pãrţilor sociale, potrivit alin. (1), în registrul special de evidenta.
ART. 38
Mãsurile prevãzute în prezenta secţiune sunt generale şi se aplica atît în cazurile de reorganizare cît şi în cele de lichidare judiciarã.
ART. 39
Judecãtorul-sindic poate introduce la tribunal o acţiune pentru anularea oricãrui act fals ori fraudulos, pe care debitorul l-a încheiat în paguba creditorului în cei 3 ani anteriori înregistrãrii cererii introductive.
ART. 40
(1) Judecãtorul-sindic poate introduce la tribunal acţiune pentru anularea şi recuperarea de la terţi a urmãtoarelor transferuri cu caracter patrimonial:
a) transferul cu titlu gratuit din partea debitorului, fãcute în cei 3 ani anteriori înregistrãrii cererii introductive; sunt exceptate sponsorizarile în scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale, în care prestaţia debitorului depãşeşte vadit pe cea primitã, fãcute în cei 3 ani anteriori înregistrãrii cererii introductive;
c) orice act încheiat cu intenţia tuturor pãrţilor implicate în acesta de a sustrage bunuri de la creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, încheiat în cei 3 ani anteriori înregistrãrii cererii introductive;
d) transferuri de proprietate de la debitor cãtre un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, fãcute în cele 120 de zile anterioare înregistrãrii cererii introductive, transferuri care au ca efect creşterea sumei pe care creditorul ar urma sa o primeascã în cazul unei lichidari judiciare;
e) constituirea sau perfectarea unei garanţii legale, în cele 120 de zile anterioare înregistrãrii cererii introductive;
f) constituirea ori perfectarea unei ipoteci, a unui gaj sau a oricãrei alte garanţii pentru o creanta care era chirografara, în cele 120 de zile anterioare cererii introductive sau, în cazul unei creanţe a unui acţionar sau a unui asociat al debitorului, în anul anterior înregistrãrii cererii introductive.
(2) Urmãtoarele operaţiuni comerciale, încheiate în anul anterior cererii introductive, cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul vor putea, de asemenea, sa fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacã sunt în paguba intereselor creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau asociat detinind cel puţin 20% din capitalul societãţii comerciale, atunci cînd debitorul este o societate în comanditã, respectiv o societate în nume colectiv;
b) cu un acţionar detinind cel puţin 20% din acţiunile debitorului, atunci cînd debitorul este o societate pe acţiuni;
c) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere ale unei societãţi pe acţiuni;
d) cu orice alta persoana fizica ori juridicã, care are o poziţie dominanta asupra debitorului sau activitãţii sale;
e) cu un coindivizar asupra unui bun comun.
(3) În situaţiile prevãzute la alin. (1) şi (2), termenele se calculeazã, dupã caz, şi în raport cu expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de cãtre debitor sau cu data respingerii contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri.
ART. 41
Acţiunea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial, potrivit art. 39 sau 40, poate fi introdusã de judecãtorul-sindic în termen de un an de la înregistrarea cererii debitorului sau de la expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de cãtre debitor ori de la respingerea contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri. Tribunalul poate autoriza comitetul creditorilor sau pe administrator sa introducã o astfel de acţiune, dacã judecãtorul-sindic refuza sa o facã.
ART. 42
Prin excepţie de la dispoziţiile art. 40, nici judecãtorul-sindic, nici comitetul creditorilor, nici administratorul nu pot cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial fãcut de cãtre debitor în cursul desfãşurãrii normale a activitãţii sale sau dacã a constituit o parte dintr-un schimb pentru o valoare echivalenta, rezonabila, sau în mãsura în care, ca urmare a transferului, partea cealaltã a acordat debitorului un credit negarantat, credit care nu fusese restituit de cãtre debitor pînã la data cererii sale introductive, pînã la expirarea termenului pentru contestarea cererilor creditorilor de cãtre debitor sau pînã la data respingerii contestaţiei debitorului impotriva acestor cereri.
ART. 43
(1) Terţul dobinditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 41, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacã bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de cãtre debitor.
(2) Terţul dobinditor, care a restituit averii debitorului valoarea bunului ce-i fusese transferat de cãtre debitor, va avea impotriva averii o creanta de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul sa fi acceptat transferul cu buna-credinţa şi fãrã intenţia de a impiedica, intirzia ori insela pe creditorii debitorului.
ART. 44
Judecãtorul-sindic, comitetul creditorilor sau administratorul va putea recupera de la subdobinditor bunul ori valoarea bunului transferat de cãtre debitor numai dacã subdobinditorul nu a plãtit valoarea corespunzãtoare a bunului şi stia ca transferul iniţial putea fi înlãturat.
ART. 45
(1) Judecãtorul-sindic poate dispune ca notificarea înregistrãrii unei cereri pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial sa fie menţionatã în registrele de publicitate imobiliarã.
(2) O persoana obtinind un titlu sau dobindind vreo garanţie sau un alt drept real asupra imobilului respectiv, dupã menţionarea unei astfel de notificãri, va avea titlul sau dreptul sau condiţionat de dreptul de a fi recuperat bunul.
ART. 46
(1) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, judecãtorul-sindic poate sa-şi asume sau sa respingã orice contract, inclusiv contractele de prelungire a creditelor, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atît timp cît aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de cãtre toate pãrţile implicate. Judecãtorul-sindic trebuie sa rãspundã în termen de 30 de zile unei cereri a celeilalte pãrţi ca el sa aleagã respingerea ori asumarea contractului; în lipsa unui astfel de rãspuns, judecãtorul-sindic nu va mai putea cere executarea contractului şi acesta va fi socotit respins.
(2) În cazul respingerii unui contract, o acţiune pentru despãgubiri poate fi facuta de cãtre partea vãtãmatã impotriva averii debitorului.
(3) Dacã un contract putea fi executat numai la o anumitã data expres prevãzutã în el, ulterioara cererii debitorului ori termenului pentru contestarea cererii creditorilor de cãtre debitor sau respingerii contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri, contractul va trebui sa fie socotit respins.
(4) Dacã vinzatorul unui bun imobil a reţinut titlul de proprietate pînã la plata integrala a preţului vinzarii, vînzarea va fi consideratã executatã de cãtre vinzator şi nu va fi supusã prevederilor alin. (1) din acest articol.
(5) Un contract de munca sau închirierea, în calitate de locatar, a unui imobil va putea fi respinsã numai cu respectarea termenelor legale de preaviz. Termenele de preaviz contractuale, depasind pe cele legale, nu vor fi respectate.
(6) Într-un contract prevazind plati periodice din partea debitorului, asumarea contractului nu va obliga pe judecãtorul-sindic sau pe administrator sa facã plati restante pentru perioadele anterioare începerii procedurii. Pentru astfel de plati restante pot fi formulate cereri impotriva averii debitorului.
ART. 47
Dacã un bun mobil, vîndut debitorului şi neplãtit de acesta, este în tranzit la data la care cererea debitorului este înregistratã ori a expirat termenul pentru contestarea cererii creditorilor de cãtre debitor sau a fost respinsã contestaţia debitorului impotriva acestei cereri şi bunul nu este încã la dispoziţia debitorului, nici alte pãrţi n-au dobîndit drepturi asupra lui, atunci vinzatorul îşi poate lua înapoi bunul. În acest caz, toate cheltuielile vor fi suportate de cãtre vinzator şi el va trebui sa restituie debitorului orice avans din preţ. Dacã vinzatorul admite ca bunul sa fie livrat, el va putea recupera preţul prin înscrierea creanţei sale în tabelul de creanţe. Dacã judecãtorul-sindic cere ca bunul sa fie livrat, el va trebui sa ia mãsuri sa se plãteascã din averea debitorului întregul preţ datorat în baza contractului.
ART. 48
Dacã debitorul este parte într-un contract prevazind transferul anumitor mãrfuri ori titluri de valoare, cotate la o bursa de mãrfuri sau pe o alta piata, la o anumitã data sau într-o perioada determinata de timp, şi scadenta cade sau perioada se termina dupã ce cererea a fost înregistratã sau dupã ce a expirat termenul pentru contestarea cererii creditorilor de cãtre debitor ori a fost respinsã contestaţia debitorului impotriva acestei cereri, diferenţa dintre preţul de cumpãrare şi preţul cotat, la datele menţionate mai sus, la bursa de mãrfuri sau pe pieţele locului de livrare ori, dacã nu poate fi stabilit locul, la cea mai apropiatã bursa de mãrfuri sau pe cea mai apropiatã piata, va trebui sa fie plãtitã averii debitorului, dacã aceasta este creditoare, şi va fi înscrisã în tabelul de creanţe, dacã este o obligaţie a averii debitorului.
ART. 49
Dacã un comisionar, care deţine titluri pentru bunuri ce urmeazã a fi primite ori pentru marfa, devine subiectul unei cereri introductive, comitentul va fi îndreptãţit sa-şi ia înapoi titlurile ori marfa sau sa ceara ca valoarea lor sa fie plãtitã de cãtre comisionar.
ART. 50
(1) Dacã un debitor deţine marfa în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparţine altuia, la data înregistrãrii cererii introductive, a expirãrii termenului pentru contestarea cererii creditorilor de cãtre debitor sau a respingerii contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul sa-şi recupereze bunul, dacã este ingaduit asa ceva prin contract, în afarã de cazul în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului.
(2) Dacã la una dintre datele menţionate la alin. (1) marfa nu este în posesiunea debitorului şi el nu o poate recupera de la deţinãtorul actual, proprietarul va fi îndreptãţit sa aibã creanta înregistratã în tabelul de creanţe, cu valoarea pe care marfa o avea la acea data. Dacã debitorul este în posesiunea mãrfii la acea data, dar a pierdut ulterior posesiunea, proprietarul poate cere ca intreaga valoare a mãrfii sa fie înscrisã în tabelul de creanţe.
ART. 51
Faptul ca un proprietar este parte într-o procedura deschisã, potrivit prezentei legi, nu va desfiinta un contract pentru închirierea unei clãdiri ocupate de un chiriaş, în afarã de cazul în care va fi fost stipulat astfel. Cu toate acestea, judecãtorul-sindic poate sa refuze sa asigure prestarea oricãror servicii datorate de proprietar chiriaşului pe timpul închirierii. În acest caz, chiriaşul poate evacua clãdirea şi introduce o acţiune sau poate rãmîne în posesiunea imobilelor, scazind din chiria pe care o plãteşte costul serviciilor datorate de proprietar. Dacã chiriaşul alege sa ramina în posesiunea imobilelor, el nu va fi îndreptãţit la vreo acţiune în despãgubiri impotriva debitorului, ci va avea numai dreptul de a scãdea din chiria pe care o plãteşte costul serviciilor datorate de cãtre proprietar.
ART. 52
Judecãtorul-sindic sau administratorul poate sa nu îşi însuşeascã executarea unui contract, prin care debitorul a fost de acord sa efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal, în afarã de cazul în care creditorul este de acord şi accepta efectuarea prestaţiei de cãtre o persoana desemnatã de judecãtorul-sindic sau de administrator.
ART. 53
(1) Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu cãtre debitor sau cãtre averea debitorului, din cauza înregistrãrii unei cereri de cãtre debitor, ori impotriva debitorului sau pentru ca acesta nu a achitat astfel de servicii prestate anterior cererii introductive.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), tribunalul poate, la cererea furnizorului, sa ceara ca debitorul sa depunã, la o banca comercialã, o cauţiune, ca o condiţie pentru îndatorirea acelei societãţi de a comunica sa-i asigure serviciile sale, în timpul procedurii. O astfel de cauţiune nu va putea avea o valoare mai mare de 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate.
ART. 54
Dacã un asociat dintr-o societate în nume colectiv, o societate în comanditã ori cu rãspundere limitatã sau acţionarul unei societãţi pe acţiuni este debitor într-o procedura prevãzutã de prezenta lege şi dacã implicarea debitorului într-o astfel de procedura nu atrage dizolvarea acelei societãţi, judecãtorul-sindic poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate - potrivit ultimului raport financiar aprobat - sau poate propune ca debitorul sa fie pãstrat ca asociat, dacã ceilalţi sunt de acord.
SECŢIUNEA a 4-a
Planul
ART. 55
(1) Debitorul - ca urmare a declaraţiei date în conformitate cu art. 21 alin. (1) lit. f) din prezenta lege - creditorii titulari a cel puţin unei treimi din valoarea creanţelor garantate sau creditorii chirografari - alţii decît cei prevãzuţi la art. 108 -, titulari a cel puţin unei treimi din valoarea creanţelor negarantate, vor putea propune un plan. De asemenea, vor putea propune un plan asociaţii din societãţile în nume colectiv, asociaţii comanditati din societãţile în comanditã şi actionarii titulari a cel puţin unei treimi din capitalul social al unei societãţi pe acţiuni.
(2) Planul va prevedea fie reorganizarea şi continuarea activitãţii debitorului, conform acestuia, fie vînzarea averii debitorului în mod ordonat, parţial sau total ca un ansamblu în stare de funcţionare, pentru a obţine valoarea maxima, fie lichidarea.
(3) Declaraţia debitorilor, persoane fizice, facuta în condiţiile art. 21 alin. (1) lit. f), cu privire la intenţia de a reorganiza activitatea, nu va fi acceptatã şi nici un plan propus de astfel de debitori nu va fi admis în condiţiile art. 62, dacã aceşti debitori au fost, un ultimii 5 ani, debitori într-o procedura în conformitate cu prezenta lege sau au fost condamnaţi definitiv pentru: bancruta frauduloasã; infracţiuni impotriva proprietãţii private sau publice; fals; mãrturie mincinoasã sau infracţiuni incriminate prin <>Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului ori prin <>Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.
(4) Planul va trebui sa fie propus în termen de 60 de zile de la data înregistrãrii cererii debitorului sau de la data expirãrii termenului pentru contestarea cererilor creditorilor de cãtre debitor, ori de la data respingerii contestaţiei debitorului impotriva acestor cereri. Judecãtorul-sindic poate prelungi acest termen pînã la 90 de zile.
(5) Cheltuielile aferente planului, inclusiv cele aferente procedurii de acceptare a lui, vor fi suportate din averea debitorului.
ART. 56
(1) În cazul în care se propune continuarea activitãţii, proiectul planului de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitãţile şi specificul activitãţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei fata de oferta debitorului.
(2) Proiectul planului de reorganizare prin continuarea activitãţii va indica modalitãţile de lichidare a pasivului, va preciza şi va justifica nivelul şi perspectivele locurilor de munca, condiţiile sociale prevãzute pentru continuarea activitãţii, precum şi alte asemenea obiective.
ART. 57
Dacã proiectul planului de reorganizare, în vederea redresarii prin continuarea activitãţii, prevede restringeri de personal din ratiuni economice, se vor indica mãsurile deja luate şi se vor expune acţiunile şi perspectivele de natura sa ducã la reorientarea profesionalã a personalului.
ART. 58
Planul de reorganizare prin continuarea activitãţii poate sa prevadã şi majorarea capitalului social. În acest caz, judecãtorul-sindic va propune tribunalului convocarea adunãrii generale extraordinare a actionarilor pentru aprobarea sau respingerea propunerii de redresare prin majorare de capital.
ART. 59
(1) În cazul în care redresarea debitorului depinde de înlocuirea unuia sau a mai multor conducatori ai debitorului, tribunalul poate dispune aceasta, la cererea judecãtorului-sindic, a procurorului ori din oficiu.
(2) În acelaşi scop şi în aceleaşi condiţii, tribunalul poate suspenda dreptul de vot pentru conducãtorii debitorului, indiferent dacã sunt sau nu retribuiţi. În aceste cazuri, tribunalul va dispune numirea unui mandatar care sa exercite dreptul de vot.
ART. 60
La cererea administratorului, a debitorului, a reprezentantului creditorilor ori din oficiu, pe baza raportului judecãtorului-sindic, tribunalul poate hotãrî oricind vînzarea totalã sau parţialã ori lichidarea judiciarã a averii debitorului, motivatã de nerealizarea planului de reorganizare.
ART. 61
Proiectul planului de lichidare trebuie sa prevadã amãnunţit;
a) cum, cînd şi în ce mãsura creditorilor cu garanţii, diferitelor categorii de creditori privilegiaţi, asociaţilor şi actionarilor li se vor plati sau compensa în alt mod creanţele prin convertirea creanţelor lor în pãrţi ale capitalului social al debitorului ori prin novatiune, ce garanţii vor putea fi oferite fiecãrei categorii, în care categorii creanţele vor fi plãtite în întregime sau nu vor fi în alt mod defavorizate prin plan;
b) dacã şi în ce mãsura debitorul şi asociaţii din societãţile în nume colectiv şi asociaţii comanditati din cele în comanditã vor fi descãrcaţi de datoriile existente;
c) ce despãgubiri urmeazã a fi oferite tuturor categoriilor de creditori, în comparatie cu ceea ce ar primi prin distribuire, dacã s-ar putea face, în cazul unei lichidari judiciare;
d) cum şi cãtre cine vor putea fi vîndute pãrţi din averea debitorului şi ce efecte vor putea fi obţinute prin aceasta, mai ales în ceea ce priveşte continuarea utilizãrii unor pãrţi din întreprinderea debitorului, folosirea salariaţilor, satisfacerea creditorilor şi proiectele financiare pe care se întemeiazã posibilitatea de realizare a planului.
ART. 62
(1) Judecãtorul-sindic va admite un plan care este propus de pãrţi legal competente şi care cuprinde toate informaţiile cerute. Judecãtorul-sindic poate sa ceara pãrerea unui expert, confirmind posibilitatea de realizare a planului, înainte de admiterea lui. Plata expertului va fi suportatã din averea debitorului. Cei care au propus planul, debitorul şi comitetul creditorilor, dacã exista, vor fi audiati înainte de a se lua o hotãrîre asupra planului.
(2) Orice plan admis va fi:
a) depus la secretariatul tribunalului şi accesibil tuturor pãrţilor interesate, care pot cere o copie de pe acesta;
b) comunicat tuturor creditorilor cunoscuţi, debitorului şi tuturor asociaţilor sau actionarilor.
(3) Judecãtorul-sindic va dispune ca admiterea planului sa fie publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu indicarea celui care l-a propus, a datei cînd se va vota cu privire la plan şi a faptului ca este admisibilã votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnãturii creditorului de cãtre notarul public, comunicatã prin orice mijloace şi înregistratã la tribunal. Din momentul publicãrii, toate pãrţile interesate vor fi socotite ca au cunostinta despre plan.
ART. 63
(1) Nu mai tirziu de 30 de zile dupã comunicarea planului, potrivit art. 62 alin. (2) lit. b), tribunalul va tine o şedinţa cu creditorii cu garanţii, cu creditorii cu prioritati şi cu cei chirografari. Debitorul, judecãtorul-sindic şi administratorul vor fi citaţi în scris. Creditorii cu creanţe subordonate, actionarii şi asociaţii pot participa la şedinţa, dar pot vota cu privire la plan numai dacã acesta le acorda un tratament mai puţin favorabil decît cel acordat în cazul unei lichidari judiciare.
(2) Dacã sunt admise mai multe planuri de cãtre judecãtorul-sindic, toate vor fi supuse votarii în aceeaşi şedinţa a tribunalului.
(3) Numai creditorii ale cãror creanţe nu sunt contestate vor fi îndreptãţiţi sa voteze cu privire la plan.
(4) Urmãtoarele categorii de creditori vor vota separat:
a) fiecare creditor a cãrui creanta garantatã depãşeşte 10% din valoarea tuturor creanţelor impotriva averii debitorului;
b) oricare alţi creditori avînd creanţe garantate;
c) creditorii cu prioritati menţionate la art. 107 pct. 2 şi 4;
d) creditorii chirografari;
e) dacã sunt îndreptãţiţi sa voteze conform alin. (1):
- actionarii sau asociaţii debitorului;
- fiecare categorie de creditori cu creanţe subordonate, în conformitate cu prevederile art. 108.
(5) La începerea procedurii de votare tribunalul va informa pe creditorii prezenţi despre voturile valabile, primite în scris de la creditori.
(6) Un plan va fi socotit acceptat de cãtre o categorie de creditori, dacã în fiecare categorie deţinãtorii unei majoritãţi prin valoarea creanţelor sau a altor drepturi voteazã acceptarea planului. El va fi, de asemenea, socotit acceptat de cãtre fiecare categorie de creditori care nu este defavorizatã prin el. O categorie de creditori va fi socotitã defavorizatã dacã membrii ei ar urma sa primeascã, la data confirmãrii planului, mai puţin decît echivalentul deplin al creanţelor ori al drepturilor lor.
ART. 64
(1) Un plan va fi confirmat de cãtre tribunal, dacã sunt întrunite urmãtoarele condiţii:
a) cel puţin doua dintre categoriile de creditori menţionate la art. 63 alin. (4) accepta planul, cu condiţia ca cel puţin una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;
b) toate categoriile de creditori defavorizate, precum şi fiecare membru al unei categorii care nu a acceptat planul vor fi supuse unui tratament corect şi echitabil prin plan. Tratament corect şi echitabil exista atunci cînd:
- nici una dintre categoriile care nu accepta planul nu primeşte mai puţin decît ar fi primit în cazul unei lichidari judiciare;
- nici o categorie sau nici un membru al unei categorii nu primeşte mai mult decît valoarea totalã a creanţei sale sau o alta despãgubire egalind valoarea actuala a creanţelor sau a drepturilor sale;
- toţi creditorii dintr-o categorie sunt trataţi la fel, în afarã de cazul în care fiecare membru al acestei categorii consimte în scris la un tratament inegal.
(2) Dacã o categorie de creditori defavorizatã nu a acceptat planul, atunci debitorul sau oricare acţionar, asociat ori titular al capitalului social al debitorului nu va retine nimic din valoarea averii debitorului; debitorul sau oricare acţionar ori titular al unei pãrţi din capitalul social al debitorului nu va fi considerat ca primeşte o parte din averea debitorului, dacã planul prevede ca el sa retina sau sa primeascã în proprietate o valoare care nu depãşeşte contribuţia lui financiarã pînã la data confirmãrii planului de reorganizare.
(3) Dacã, în condiţiile alin. (1) al acestui articol, pot fi confirmate mai multe planuri, tribunalul va confirma planul debitorului. Dacã planul debitorului nu întruneşte condiţiile prevãzute la alin. (1), tribunalul va confirma planul care este acceptat de cãtre categoriile de creditori cele mai defavorizate.
(4) O data cu confirmarea, tribunalul poate impune debitorului unei condiţii sau limitãri pentru desfãşurarea activitãţii, concordante cu planul confirmat.
ART. 65
(1) Cînd hotãrîrea care confirma un plan intra în vigoare, activitatea debitorului este reorganizata în mod corespunzãtor; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte pãrţi interesate sunt modificate astfel cum este prevãzut în plan. În cazul unei executãri silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotãrîre definitiva impotriva debitorului.
(2) Dacã nici un plan nu este confirmat, tribunalul va dispune ca judecãtorul-sindic sa lichideze de îndatã bunurile din averea debitorului.
(3) Remuneraţia persoanelor angajate în temeiul art. 9, 17 şi 97 din prezenta lege şi alte cheltuieli administrative vor fi achitate în întregime la data la care planul este confirmat, cu excepţia cazurilor în care pãrţile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plata. Planul trebuie sa precizeze cum va fi asigurata aceasta plata.
SECŢIUNEA a 5-a
Reorganizarea
ART. 66
Debitorul va fi obligat sa îndeplineascã, fãrã intirziere, schimbãrile de structura prevãzute în plan. Tribunalul va putea dispune ca judecãtorul-sindic sa supravegheze activitatea debitorului pînã la îndeplinirea unor astfel de mãsuri, dar nu mai mult de un an de la confirmarea planului.
ART. 67
(1) Dacã debitorul îşi declara intenţia de a-şi reorganiza activitatea - în condiţiile art. 21 alin. (1) lit. f) - şi apoi planul de reorganizare este confirmat de tribunal - în condiţiile art. 64 -, el va putea continua sa-şi conducã activitatea şi sa-şi administreze averea, sub supravegherea judecãtorului-sindic, pînã ce tribunalul va dispune, motivat, ca reorganizarea sa înceteze şi sa se facã lichidarea averii debitorului.
(2) În cazul reorganizãrii unei societãţi comerciale, aceasta va fi condusã de persoanele legal împuternicite sa o reprezinte, sub supravegherea judecãtorului-sindic. Actionarii şi asociaţii cu rãspundere limitatã nu au dreptul de a interveni în conducerea activitãţii ori în administrarea averii debitorului.
ART. 68
(1) Dacã debitorul nu se conformeazã planului, administratorul sau oricare dintre creditori poate cere, în scris, tribunalului lichidarea, fãrã a mai fi necesarã dovada insolvabilitatii debitorului.
(2) Dacã tribunalul aproba o astfel de cerere, modificãrile aduse creanţelor ori drepturilor pãrţilor interesate, prin planul de reorganizare, rãmîn definitive.
ART. 69
(1) Cu toate acestea, dacã se constata o redresare a activitãţii şi o creştere a cuantumului sumelor care urmeazã a fi distribuite creditorilor, tribunalul poate dispune prelungirea perioadei de reorganizare - total sau în parte - pentru o durata de cel mult un an, desemnind o persoana care sa conducã activitatea.
(2) Creditorii, debitorul şi camera de comerţ teritorialã pot contesta, în termen de 15 zile, hotãrîrea judecãtorului-sindic de a continua activitatea debitorului. În acest caz, tribunalul va decide, de urgenta, într-o şedinţa la care poate participa oricare parte interesatã. Dacã tribunalul aproba continuarea activitãţii debitorului, el va putea impune restrictii şi condiţii cerute de creditori sau de debitor.
ART. 70
Persoana cãreia i s-a încredinţat conducerea continuãrii activitãţii debitorului va trebui sa prezinte, lunar, rapoarte judecãtorului-sindic asupra situaţiei financiare a averii debitorului. Creditorii vor fi convocaţi la sfîrşitul fiecãrui trimestru, spre a asculta raportul şi darea de seama contabila.
ART. 71
Cu toatã hotãrîrea iniţialã a tribunalului de a permite continuarea activitãţii debitorului, creditorii pot sa se opunã ulterior - nu mai des decît la fiecare 60 de zile - la continuarea activitãţii, dacã desfãşurarea unei astfel de activitãţi aduce pierderi averii debitorului. Înregistrarea unei astfel de opoziţii nu suspenda continuarea activitãţii, pînã cînd tribunalul hotãrãşte asupra ei.
SECŢIUNEA a 6-a
Lichidarea
ART. 72
În cazurile în care debitorul, prin declaraţia prevãzutã la art. 21 alin. (1) lit. f), îşi manifesta intenţia de a intra în lichidare judiciarã, precum şi în cele prevãzute la art. 65 alin. (2), art. 67 alin. (1), art. 68 şi art. 75 alin. (3), se vor aplica dispoziţiile din prezenta secţiune.
&1. Primele mãsuri
ART. 73
Înregistrarea cererii introductive a debitorului, expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de cãtre debitor ori respingerea contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri ridica acestuia dreptul de a administra bunurile din averea debitorului şi de a dispune de ele, dacã nu şi-a declarat, în condiţiile art. 21 alin. (1) lit. f), intenţia de reorganizare.
ART. 74
Judecãtorul-sindic poate, numai cu aprobarea tribunalului, încheia compromisuri ori poate da descãrcare de datorii, poate renunţa la acţiuni în justiţie sau la garanţii reale ori poate descarca pe fidejusori.
ART. 75
(1) În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de tribunal în condiţiile art. 64, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerţ şi industrie teritorialã poate adresa tribunalului o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea.
(2) Tribunalul va examina în termen de 15 zile o astfel de cerere, într-o şedinţa la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, judecãtorul-sindic, comitetul creditorilor şi camera de comerţ şi industrie teritorialã. Cererea va putea fi admisã numai motivat, printre motive figurind pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan raţional de activitate.
(3) Dacã cererea este admisã, tribunalul va dispune şi începerea de îndatã a lichidãrii judiciare a bunurilor din averea debitorului.
ART. 76
(1) Îndatã ce este posibil, dupã înregistrarea cererii prin care debitorul îşi declara intenţia de a lichidã, judecãtorul-sindic va sigila bunurile care fac parte din averea debitorului. Cînd debitorul are bunuri şi în alte judeţe, judecãtorul-sindic va putea trimite notificãri tribunalelor din acele judeţe, în vederea sigilarii de urgenta a bunurilor.
(2) Tribunalele din alte judeţe pot sigila bunurile unui debitor şi din oficiu, dupã ce vor fi aflat ca acesta a înregistrat o cerere prin care şi-a declarat intenţia de a lichidã. Documentele întocmite de alte tribunale, certificind ca sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecãtorului-sindic.
ART. 77
(1) Vor fi puse sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comercialã, contractele, mãrfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinînd averii debitorului.
(2) Nu vor fi puse sub sigilii:
a) obiectele care vor trebui vîndute de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materialã sau pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmeazã a fi scadente în scurt timp şi care vor fi luate de judecãtorul-sindic, spre a obţine numerar sau pentru a efectua activitãţile de conservare cerute;
d) numerarul, pe care judecãtorul-sindic îl va depune la banca, în contul averii debitorului.
ART. 78
Dacã averea debitorului poate fi inventariata complet într-o singura zi, judecãtorul-sindic sau administratorul prin delegare va putea proceda imediat la inventariere, fãrã a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri, el va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui sa fie de fata şi sa asiste la inventar, dacã judecãtorul-sindic o cere; dacã nu se va prezenta, nu va putea contesta datele din inventar.
ART. 79
(1) Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile debitorului, chiar şi pe cele nepuse sub sigiliu, şi sa indice valoarea lor aproximativã la data inventarului. Judecãtorul-sindic poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru a-l asista la evaluarea bunurilor. Acel expert poate fi unul dintre creditori.
(2) Actul de inventar va trebui sa fie semnat de cãtre judecãtorul-sindic, de cãtre expertul numit de acesta şi de cãtre debitor. Judecãtorul-sindic va trebui sa atragã atenţia debitorului ca semnatura acestuia pe inventar constituie o garanţie expresã ca debitorul ştie ca, la inventariere, nu a fost omis nici un bun dintre cele care fac parte din averea sa.
ART. 80
(1) În timpul acţiunii de sigilare, judecãtorul-sindic sau, dupã caz, administratorul va lua mãsurile necesare pentru conservarea bunurilor.
(2) Judecãtorul-sindic poate sa vinda oricind bunurile perisabile sau supuse deprecierii iminente. Bunurile care implica cheltuieli de conservare vor putea fi vîndute cu aprobarea comitetului creditorilor sau, în cazurile în care acesta nu exista, cu aprobarea adunãrii creditorilor.
(3) Judecãtorul-sindic va putea vinde bunuri importante din averea debitorului - terenuri, fabrici, instalaţii - numai cu acordul prealabil al adunãrii creditorilor, dat cu majoritate de doua treimi din valoarea creanţelor verificate şi cu autorizarea tribunalului.
(4) Sumele realizate din aceste vinzari vor fi depuse la banca, în contul averii debitorului.
ART. 81
(1) Judecãtorul-sindic va trebui sa notifice începerea procedurii, cît mai curînd posibil, oficiilor poştale, statiilor de cale feratã, antrepozitelor, depozitelor portuare şi altor locuri de inmagazinare din circumscripţia în care debitorul are sediul sau comercial principal ori filiale sau sucursale şi sa le ceara sa-i fie predatã corespondenta debitorului şi orice alte comunicãri trimise acestuia. Judecãtorul-sindic va da directive tuturor societãţilor bancare, unde debitorul are depozite, sa nu dispunã de acestea fãrã un ordin al sau.
(2) Dacã debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscripţiei sau înregistrãrii în registrele de publicitate imobiliarã, judecãtorul-sindic va trimite instanţelor sau autoritãţilor care ţin acele registre o copie de pe cererea introductivã - precizînd averea debitorului -, spre a se face menţiune.
&2. Stabilirea masei pasive
ART. 82
(1) Dacã informaţiile date de debitor, o data cu cererea sa, nu cuprind o lista corespunzãtoare a numelor şi adreselor tuturor creditorilor averii debitorului, judecãtorul-sindic poate folosi, pe cheltuiala averii debitorului, un expert contabil, care va utiliza bilanţul, registrele contabile şi înregistrãrile debitorului sau alte date, spre a întocmi o lista a creditorilor. Judecãtorul-sindic va incerca sa recupereze costul serviciilor expertului contabil pentru faptul ca debitorul nu a dat o lista corespunzãtoare a creditorilor.
(2) Judecãtorul-sindic va trimite fiecãrui creditor o notificare, în care va preciza termenul limita pentru înregistrarea creanţelor impotriva averii debitorului şi cerinţele pentru ca o creanta înregistratã sa fie consideratã valabilã.
(3) Dacã creditorii cu sediul sau domiciliul în strãinãtate au reprezentanţi în ţara, notificarea va fi trimisa acestora din urma.
(4) Judecãtorul-sindic va cere notarului public sau instanţei din raza teritorialã a circumscripţiei în care este situata averea imobiliarã a debitorului o lista a sarcinilor care o greveazã.
ART. 83
(1) Dacã debitorul nu şi-a îndeplinit îndatorirea de a prezenta informaţiile financiare corespunzãtoare, potrivit art. 21 alin. (1) lit. b) - d), judecãtorul-sindic poate, pe cheltuiala averii debitorului, sa angajeze un expert contabil, care sa întocmeascã listele cu bunurile şi obligaţiile debitorului. Judecãtorul-sindic va fi îndreptãţit sa incerce sa recupereze costul serviciilor expertului contabil de la debitor sau de la persoanele fizice rãspunzãtoare pentru faptul ca debitorul nu a prezentat informaţii financiare corespunzãtoare.
(2) Dacã informaţiile financiare prezentate de debitor par necorespunzãtoare, judecãtorul-sindic poate, pe cheltuiala averii debitorului, sa dispunã verificarea acestora de cãtre un expert contabil, care va face corecturile necesare.
ART. 84
(1) Toate creanţele vor fi supuse verificãrii.
(2) Crenatele vor fi prezentate, cu o cerere, în termen de 60 de zile de la data trimiterii de tribunal cãtre creditori a primei notificãri a cererii introductive. Creanţele vor fi înregistrate într-un registru, care se va tine la grefa tribunalului.
(3) Înregistrarea unei cereri suspenda orice fel de prescripţie, care va începe sa curgã din nou, dacã cererea a fost respinsã.
(4) Toate creanţele înregistrate la grefa tribunalului vor fi socotite valabile şi corecte, atît timp cît judecãtorul-sindic, debitorul sau un creditor nu le contesta, caz în care tribunalul va stabili valabilitatea, valoarea, prioritatea şi garanţiile creanţelor.
ART. 85
Fiecare cerere va cuprinde: prenumele şi numele creditorului sau numele firmei, domiciliul sau sediul, suma datoratã, temeiul creanţei şi o declaraţie cu privire la drepturile de prioritate sau la garanţii. Vor fi anexate cererii copii de pe documentele pe care se întemeiazã creanta, precum şi copii de pe actele de ipoteca sau de pe alte garanţii.
ART. 86
(1) Dupã expirarea termenului pentru înregistrarea creanţelor, judecãtorul-sindic va examina cît mai curînd posibil toate creanţele şi actele înregistrate şi poate efectua o cercetare corespunzãtoare, spre a stabili legitimitatea, valoarea exactã şi prioritatea oricãrei creanţe.
(2) Nu vor fi supuse verificãrii creanţele izvorite din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenţionale, datorate bugetului de stat sau celui local şi care sunt supuse legilor specifice.
ART. 87
Nici o dobinda ori cheltuiala nu va putea fi adãugatã creanţelor negarantate sau pãrţilor negarantate din creanţele garantate, începînd de la data înregistrãrii cererii.
ART. 88
Creanţele nescadente şi cele sub condiţie la data înregistrãrii cererii vor fi îndreptãţite sa participe la distribuiri de sume, în mãsura ingaduita de prezenta lege.
ART. 89
Creanţele negarantate şi pãrţile negarantate ale creanţelor garantate, care nu sunt scadente la data înregistrãrii cererii, vor fi înscrise în tabelul de creanţe cu intreaga lor valoare, însã orice distribuire de suma pentru astfel de creanţe se va face prin reducerea lor la valoarea rezultatã prin aplicarea procentului general de reducere.
ART. 90
Creanţele constind în obligaţii care nu au fost calculate în valoare monetara sau a cãror valoare este supusã modificãrii vor fi calculate de cãtre judecãtorul-sindic şi înscrise în tabelul de creanţe cu valoarea nominalã pe care astfel de creanţe o aveau la data înregistrãrii cererii. Tribunalul va decide asupra oricãrei contestaţii impotriva calculului fãcut de judecãtorul-sindic pentru astfel de creanţe.
ART. 91
O creanta a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisã în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominalã, pînã ce va fi fost complet acoperitã. Nici o reducere a sumei creanţei prevãzute în tabelul de creanţe nu va fi facuta în vreunul dintre tabelele de creanţe ale debitorilor, pînã ce creditorul nu va fi fost plãtit pe deplin, în numerar sau în bunuri. Dacã totalul sumelor distribuite creditorului, în toate acţiunile cu debitorii, va depãşi totalul sumei care îi este datoratã, va trebui sa restituie sumele primite în plus, care vor fi reinscrise ca fonduri în averea debitorilor, proporţional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a plãtit peste ceea ce era datorat.
ART. 92
Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri, a primit o plata parţialã pentru creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului, poate avea creanta înscrisã în tabelul de creanţe numai pentru partea pe care nu a încasat-o încã. Un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptãţit la restituire ori la despãgubire din partea debitorului pentru suma plãtitã, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plãtit-o creditorului.
ART. 93
Ca rezultat al verificãrilor fãcute, judecãtorul-sindic va trebui sa întocmeascã şi sa înregistreze la tribunal un tabel preliminar al tuturor obligaţiilor, aratind care creanţe sunt chirografare, garantate, sub condiţie sau cu prioritati şi indicind dacã el contesta, în orice mod, o creanta.
ART. 94
Oricãrui creditor, a cãrui creanta este contestatã de cãtre judecãtorul-sindic, de un alt creditor sau de cãtre debitor, i se va comunica prin notificare ca, într-un termen care nu va putea depãşi 30 de zile de la primirea notificãrii, va avea loc o şedinţa a tribunalului, în vederea soluţionãrii contestaţiei.
ART. 95
Dupã ce toate contestaţiile la creanţe vor fi fost soluţionate, judecãtorul-sindic va inregistra la tribunal şi va avea grija sa fie afişat la usa acestuia un tabel al tuturor obligaţiilor debitorului, aratind suma, prioritatea şi situaţia - garantatã sau negarantata - a fiecãrei creanţe.
ART. 96
Pînã la închiderea procedurii, judecãtorul-sindic sau oricare creditor poate contesta orice creanta sau rangul de prioritate din tabelul total de obligaţii, pe temeiul unei fraude sau al unei comportãri necorespunzãtoare a creditorului.
ART. 97
(1) În toate cazurile de lichidare judiciarã, la propunerea judecãtorului-sindic, tribunalul va putea desemna un lichidator. El va trebui sa fie contabil autorizat, expert contabil sau licenţiat în studii economice ori juridice şi sa aibã cel puţin 5 ani vechime în activitatea practica economicã sau juridicã.
(2) Lichidatorul efectueazã actele, operaţiunile şi procedurile dispuse de judecãtorul-sindic.
&3. Efectuarea lichidãrii
ART. 98
(1) În toate cazurile de lichidare judiciarã, bunurile din averea debitorului vor fi lichidate cît mai avantajos şi cît mai repede. Dacã activitatea comercialã a debitorului a fost continuatã în timpul procedurii, bunurile folosite pentru acea activitate vor fi vîndute la timpul cel mai potrivit pentru a se obţine preţul maxim din vînzarea lor.
(2) Judecãtorul-sindic va trimite, în termen de 20 de zile de la hotãrîrea tribunalului de începere a lichidãrii, tuturor creditorilor titulari de creanţe a cãror valoare depãşeşte 5% din valoarea tuturor creanţelor impotriva averii debitorului, o notificare despre intenţia sa de a vinde orice bun a cãrui valoare depãşeşte 10% din valoarea creanţelor impotriva averii debitorului. Aceasta notificare va specifica dacã vînzarea urmeazã a fi facuta prin licitaţie sau direct, preţul, termenul de plata pentru vînzare şi, dacã este cunoscut, cumpãrãtorul.
(3) Judecãtorul-sindic poate desemna un expert contabil pentru a-l asista la evaluarea şi stabilirea preţurilor bunurilor din averea debitorului. Retribuirea acestuia va fi plãtitã din averea debitorului.
ART. 99
(1) Vînzarea unui bun imobil va trebui facuta prin licitaţie publica, în afarã de cazul în care tribunalul, la cererea judecãtorului-sindic, autorizeaza o vînzare directa. O cerere a judecãtorului-sindic de a se îngãdui o vînzare directa va trebui sa fie comunicatã tuturor creditorilor, tuturor persoanelor fizice sau juridice care deţin ipoteci sau alte garanţii reale asupra bunului, precum şi debitorului şi va stabili în amãnunt termenii vinzarii propuse. Dacã vreun creditor, vreun deţinãtor de garanţie ori debitorul au obiecţii la vînzarea directa, tribunalul, dupã cel puţin 20 de zile de la informarea creditorilor, deţinãtorilor de garanţii şi a debitorului, printr-o notificare, va tine o şedinţa, spre a examina obiecţia şi a da o soluţie.
(2) Judecãtorul-sindic va trebui sa înregistreze la tribunal şi sa comunice tuturor creditorilor, tuturor persoanelor care deţin ipoteci sau alte garanţii reale asupra bunurilor, precum şi debitorului, printr-o notificare, intenţia sa de a vinde bunul imobil prin licitaţie, cu cel puţin 30 de zile înainte de data propusã pentru licitaţie. Notificarea va trebui sa cuprindã o descriere amãnunţitã a imobilului, localitatea, strada şi numãrul unde este situat sau sa-l identifice prin datele din registrul de publicitate imobiliarã; de asemenea, va cuprinde preţul de începere a licitaţiei. Dacã vreun creditor, vreun deţinãtor de garanţie sau debitorul au obiecţii la condiţiile licitaţiei propuse, tribunalul va tine o şedinţa la cel puţin 20 de zile dupã ce obiecţia va fi notificatã tuturor creditorilor, deţinãtorilor de garanţii şi debitorului, spre a analiza obiecţiile şi a da o soluţie.
(3) Judecãtorul-sindic va anunta orice licitaţie de bunuri imobile, cel puţin de doua ori, în ziarele locale de larga circulaţie, şi va dispune ca notificarea în legatura cu licitaţia sa fie afişatã la usa tribunalului, la imobilul care urmeazã a fi vîndut, precum şi în sala mare a consiliului local al oraşului în care este situat imobilul. Cîte o copie de pe notificare va fi trimisa fiecãrui creditor cu garanţii asupra imobilului sau debitorului. Acelaşi text va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
ART. 100
Vînzarea nu va fi facuta înainte de 20 de zile de la data ultimei publicaţii în ziar.
ART. 101
Dispoziţiile din Codul de procedura civilã cu privire la executarea silitã asupra bunurilor nemişcãtoare - prin licitaţie, adjudecare, apel şi efectele adjudecãrii - se vor aplica, în mod corespunzãtor, vinzarilor efectuate de judecãtorul-sindic.
ART. 102
Veniturile obţinute din administrarea clãdirilor sau a altor bunuri ale averii debitorului vor fi depuse în contul averii acestuia şi vor fi împãrţite creditorilor în acelaşi timp cu preţul obţinut din vînzarea acelor bunuri.
ART. 103
Sumele obţinute din vinzarile prin licitaţie publica vor fi depuse în contul averii debitorului şi recipisele vor fi predate judecãtorului-sindic pentru a fi distribuite creditorilor.
ART. 104
(1) Creditorii avînd ipoteci sau alte garanţii reale asupra bunurilor averii debitorului pot fi plãtiţi din sumele realizate din vînzarea bunurilor supuse garanţiilor lor, plãţile cuprinzînd tot capitalul, dobinzile şi cheltuielile aferente. În mãsura în care sumele realizate din vînzarea acestor bunuri sunt insuficiente pentru a plati în întregime o creanta garantatã, creditorul respectiv va avea, de acum înainte, o creanta negarantata egala cu suma capitalului, dobinzilor şi cheltuielilor datorate creditorului la data înregistrãrii creanţei, mai puţin suma realizatã din vînzarea bunului şi plãtitã creditorului. Dacã preţul nu acoperã în totalitate creanţele creditorilor, în aceasta ultima situaţie ei vor intra în concurs cu creditorii chirografari la distribuirea sumelor rezultate din averea debitorului, dar numai pentru sumele care le sunt încã datorate; ei nu pot primi dobinzile aferente, care curg dupã înregistrarea cererii.
(2) Un creditor cu creanta garantatã este îndreptãţit sa participe la orice distribuire de suma, facuta înaintea vinzarii bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scãzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptãţit sa le primeascã ulterior din preţul obţinut prin vînzarea bunului supus garanţiei sale, dacã aceasta este necesar pentru a impiedica un astfel de creditor sa primeascã mai mult decît ar fi primit dacã bunul supus garanţiei sale ar fi vîndut anterior distribuirii.
&4. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidãrilor
ART. 105
La fiecare 6 luni, calculate de la data începerii lichidãrii, judecãtorul-sindic va prezenta tribunalului un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Tribunalul poate prelungi termenul pentru prezentarea raportului şi a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului şi judecãtorul-sindic va notifica aceasta fiecãrui creditor. Cîte o copie de pe plan şi de pe raportul de distribuire vor fi afişate la usa tribunalului. Oricare creditor poate formula obiecţii la raport, în termen de 10 zile de la afişare. Tribunalul va tine, dupã cel puţin 20 de zile de la adresarea unei notificãri tuturor creditorilor, o şedinţa pentru a examina şi a soluţiona orice obiecţii.
ART. 106
Fondurile obţinute din vînzarea bunurilor averii debitorului vor fi distribuite dupã cum urmeazã:
1. pentru plata cheltuielilor aferente vinzarii sau procedurii de executare;
2. pentru restituirea creditelor - cu dobinzile şi cheltuielile aferente - acordate de societãţile bancare în perioada de reorganizare;
3. pentru plata creanţelor cu ipoteca sau alte garanţii reale asupra bunurilor, în ordinea prioritatii lor;
4. restul, în conformitate cu art. 107.
ART. 107
Creanţele vor fi plãtite, atît în baza unui plan de reorganizare sau lichidare, cît şi în caz de lichidare, în urmãtoarea ordine:
1. taxe, timbre şi alte cheltuieli judiciare şi retribuţiile persoanelor angajate în condiţiile art. 9, 17 şi 97;
2. sumele datorate de cãtre debitor unor terţi pentru hrana şi întreţinere pentru 6 luni înainte de începerea procedurii;
3. dacã debitorul este o persoana fizica, întreţinerea necesarã pentru acesta, sotia şi copii sãi, astfel cum a fost acordatã de cãtre tribunal;
4. creanţe izvorind din contracte de munca, pe o perioada de cel mult 6 luni înainte de începerea procedurii;
5. creanţe izvorind din acte şi operaţiuni comerciale ale judecãtorului-sindic sau ale administratorului, cum ar fi un credit prelungit în contul averii debitorului;
6. cheltuieli administrative, inclusiv:
a) cheltuieli actuale şi necesare pentru conservarea averii debitorului şi dispunerea de ea, inclusiv toate onorariile şi cheltuielile pentru administrare;
b) datoriile apãrute ca rezultat al continuãrii activitãţii comerciale a debitorului;
7. creanţele chirografare;
8. creanţele actionarilor şi ale asociaţilor.
ART. 108
Urmãtoarele creanţe vor fi îndreptãţite sa participe la distribuire, fie în cazul unui plan de reorganizare ori de lichidare, fie în cel al unei lichidari judiciare, numai dupã ce toate creanţele chirografare vor fi plãtite în întregime:
1. creanţe izvorind din credite acordate unei societãţi comerciale de cãtre un acţionar sau un asociat, membru al acesteia;
2. creanţe izvorind din acte cu titlu gratuit.
ART. 109
Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocata pentru fiecare creanta, prin tabelul menţionat la art. 95.
ART. 110
Creditorii, ale cãror creanţe au fost prezentate tardiv, dar nu mai tirziu de închiderea lichidãrii, vor lua parte la distribuire în mod proporţional, numai din sumele eventual rãmase dupã plata creanţelor înregistrate în termen.
ART. 111
În cazul în care bunurile care alcãtuiesc averea unei societãţi în nume colectiv sau în comanditã nu sunt suficiente pentru plata creanţelor, înregistrate şi verificate, impotriva societãţii, judecãtorul-sindic va putea proceda la executarea silitã impotriva asociaţilor cu rãspundere nelimitatã.
ART. 112
Cu ocazia distribuirilor parţiale, urmãtoarele sume vor fi consemnate:
1. sume proporţionale datorate creditorilor ale cãror creanţe sunt supuse unei condiţii care nu s-a realizat încã:
2. sume proporţionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sal la purtãtor şi care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3. rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.
ART. 113
Pentru creditorii cu creanţe înscrise în tabelul de creanţe, cãrora li s-au alocat sume numai parţial, sau cu creanţe sub condiţie şi care au luat parte la distribuire, sumele cuvenite vor fi pãstrate la banca, într-un cont special de depozit, pînã ce situaţia lor va fi fost lãmuritã.
ART. 114
(1) Dupã ce bunurile din averea debitorului vor fi lichidate şi toate contestaţiile cu privire la creanţe vor fi fost soluţionate, judecãtorul-sindic va supune tribunalului un raport final, împreunã cu un bilanţ general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului. O copie de pe raportul final şi o copie de pe bilanţul general vor fi afişate la usa tribunalului. Oricare creditor al debitorului poate formula obiecţii la raportul final, în termen de 10 zile de la data afişãrii. Dupã cel puţin 20 de zile de la notificarea adresatã de tribunal tuturor creditorilor şi debitorului, tribunalul va tine o şedinţa pentru a examina raportul final şi obiecţiile, în vederea aprobãrii.
(2) Creanţele, care la data înregistrãrii raportului final vor fi încã sub condiţie, nu vor participa la vreo distribuire.
ART. 115
Dupã ce tribunalul aproba raportul final al judecãtorului-sindic, acesta va trebui sa facã de îndatã distribuirea finala a tuturor fondurilor din averea debitorului.
Fondurile nereclamate, în termen de 90 de zile, de cãtre cei îndreptãţiţi la ele, vor fi depuse de cãtre judecãtorul-sindic la banca, în contul averii debitorului, iar extrasul de cont la tribunal.
&5. Închiderea lichidãrii
ART. 116
(1) O procedura de lichidare judiciarã va fi închisã atunci cînd tribunalul a aprobat raportul final, toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi fondurile nereclamate au fost depuse la banca. În urma unei cereri a judecãtorului-sindic, tribunalul va da o hotãrîre, inchizind procedura. Hotãrîrea va fi comunicatã în scris tuturor creditorilor, debitorului şi camerei de comerţ şi industrie teritorialã.
(2) O procedura de reorganizare sau de lichidare judiciarã pe baza de plan va fi închisã în urma îndeplinirii unui plan confirmat sau la cererea celui care l-a propus. Dacã o procedura începe ca reorganizare, dar apoi devine lichidare, aceasta va fi închisã în conformitate cu alin. (1).
SECŢIUNEA a 7-a
Închiderea procedurii
ART. 117
În orice stadiu al procedurii, tribunalul la cererea judecãtorului-sindic, poate da o hotãrîre de închidere a procedurii, dacã constata ca nu exista bunuri sau ca bunurile existente nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferã sa avanseze sumele corespunzãtoare.
ART. 118
Tribunalul va da o hotãrîre de închidere a procedurii, la cererea judecãtorului-sindic, încã înainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate în întregime, dacã creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile fãcute.
ART. 119
Dacã, dupã expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor privind creanţele, judecãtorul-sindic anunta ca nici un creditor nu a înregistrat vreo cerere, tribunalul va da o hotãrîre de închidere a procedurii.
ART. 120
Orice creditor poate formula obiecţii la cererea judecãtorului-sindic de a se da o hotãrîre de închidere a procedurii. La cel puţin 20 de zile dupã ce va fi trimis o notificare tuturor creditorilor, debitorului şi camerei de comerţ şi industrie teritorialã, tribunalul va tine o şedinţa pentru a examina cererea şi obiecţiile şi pentru a da o soluţie.
ART. 121
Cînd o procedura este închisã, judecãtorul-sindic şi oricare persoana care îl asista vor fi socotiţi descãrcaţi de orice îndatoriri sau responsabilitãţi cu privire la procedura, avere, debitor, deţinãtori de garanţii, creditori, acţionari şi asociaţi.
ART. 122
Prin închiderea procedurii, debitorul va fi descãrcat de obligaţiile pe care le avea înainte de înregistrarea cererii sale sau de expirarea termenului pentru a contesta cererea creditorilor ori de respingerea contestaţiei sale impotriva cererii creditorilor; totuşi, sub rezerva gasirii debitorului ca vinovat de bancruta frauduloasã sau de a fi fãcut plati ori transferuri frauduloase înainte de datele de mai sus, nu va fi descãrcat de acele obligaţii, în mãsura în care ele nu au fost plãtite în cadrul procedurii.
CAP. 4
Rãspunderea membrilor organelor de conducere
ART. 123
(1) Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societãţii pe acţiuni sau al societãţii cu rãspundere limitatã, ajunsã în încetare de plati, sa fie suportat de cãtre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori - care au contribuit la ajungerea societãţii în aceasta situaţie, prin una dintre urmãtoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele societãţii în folosul propriu sau în cel al unei alte societãţi;
b) au fãcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea societãţii;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activitãţi care ducea în mod vadit societatea la încetarea de plati;
d) au ţinut o contabilitate fictiva, au fãcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul societãţii sau au mãrit, în mod fictiv, pasivul acesteia:
f) au folosit mijloace ruinãtoare pentru a procura societãţii fonduri, în scopul intirzierii încetãrii de plati;
g) în luna precedenta încetãrii plãţilor, au plãtit sau au dispus sa se plãteascã cu preferinta unui creditor, în dãuna celorlalţi creditori.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.
ART. 124
Sumele depuse potrivit art. 123 alin. (1) vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completãrii fondurilor necesare continuãrii activitãţii debitorului, iar în caz de lichidare, plãţii datoriilor.
ART. 125
În vederea luãrii mãsurilor prevãzute la art. 123, tribunalul poate fi sesizat de cãtre judecãtorul-sindic, de cãtre oricare dintre creditori, de cãtre camera de comerţ şi industrie teritorialã sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, şi va dispune mãsuri asigurãtoare.
ART. 126
Executarea silitã impotriva persoanelor prevãzute la art. 123 alin. (1) se efectueazã potrivit Codului de procedura civilã.
Capitolul 5
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 127
Dispoziţiile prezentei legi se completeazã, în mãsura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civilã.
ART. 128
Exerciţiul acţiunilor sau, dupã caz, efectuarea procedurilor prevãzute în prezenta lege se suspenda fata de debitorii - societãţii comerciale cu capital majoritar de stat - pentru care Guvernul a instituit sau va institui proceduri speciale de supraveghere financiarã, pe perioada cît acestea se afla sub incidenta acestor proceduri.
ART. 129
Procedura aplicatã regiilor autonome pentru insolvabilitate se va stabili prin lege, în acord cu regimul general al proprietãţii publice.
ART. 130
(1) Prezenta lege intra în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României şi se aplica la 60 de zile de la data intrãrii ei în vigoare.
(2) Pe data aplicãrii prezentei legi se abroga:
- art. 695 - 888 (Cartea a III-a - Despre faliment) şi art. 936 - 944 (Dispoziţiuni speciale de procedura în materie de faliment) din Codul comercial roman;
- art. 34 - 38 (Dispoziţiuni relative la faliment) din Regulamentul pentru punerea în aplicare a Codului comercial roman, publicat în Monitorul Oficial nr. 126 din 10 septembrie 1887.
ART. 131
Procedurile falimentare deschise pînã la data punerii în aplicare a prezentei legi vor continua a fi administrate şi lichidate potrivit dispoziţiilor Codului comercial roman.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 5 mai 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 5 mai 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
conf. univ. dr. ION SOLCANU
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
