Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 61 din 24 aprilie 2000 pentru aplicarea Acordului dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor, incheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995
România, ca stat parte la Acordul dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995 şi ratificat prin <>Legea nr. 23/1996 , denumit în continuare acord, considera ca în aceasta calitate urmeazã sa aplice prevederile Acordului dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, adoptat la Londra la 19 iunie 1951, denumit în continuare NATO-SOFA, ca şi cum ar fi parte la NATO-SOFA, cu excepţiile prevãzute în acord. Având în vedere necesitatea şi importanta constituirii cadrului juridic pentru reglementarea statutului forţelor statelor pãrţi la NATO-SOFA sau la acord, atunci când astfel de forte sunt trimise şi primite, pe baza unor înţelegeri separate, pe teritoriul României,
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 În sensul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel: 1. forta înseamnã personalul care aparţine trupelor de uscat, de marina şi de aviatie ale uneia dintre pãrţile contractante la NATO-SOFA sau la acord, aflate pe teritoriul României pentru îndeplinirea unor misiuni oficiale, cu excepţia cazurilor în care se convine în mod expres ca anumite persoane, unitãţi sau formaţiuni sa fie altfel considerate; 2. componenta civilã înseamnã personalul civil care însoţeşte personalul militar al unei pãrţi contractante la NATO-SOFA sau la acord, pe teritoriul României, fiind angajat al forţelor armate ale acestei pãrţi contractante; în aceasta categorie nu intra persoanele fãrã cetãţenie, cetãţenii unui alt stat care nu este parte la NATO-SOFA sau la acord, precum şi cetãţenii romani sau rezidenţi permanenţi în România; 3. membru de familie înseamnã soţul/sotia unui membru al forţei sau al componentei civile ori copiii aflaţi în întreţinerea acestuia/acesteia; 4. stat trimiţãtor înseamnã partea contractantã la NATO-SOFA sau la acord, cãreia îi aparţine forta sau componenta civilã trimisa sa staţioneze ori sa tranziteze teritoriul României; 5. autoritãţi militare ale statului trimiţãtor înseamnã acele autoritãţi investite cu atribuţii de comanda şi de aplicare a legislaţiei acestui stat cu privire la membrii forţei sale sau ai componentei civile; 6. personal al statului trimiţãtor înseamnã membrii forţei, ai componentei civile, precum şi membrii lor de familie. ART. 2 Forta, componenta civilã şi membrii de familie ai acestora au obligaţia sa respecte legile romane şi sa se abţinã de la orice activitate neconforma cu prevederile şi cu spiritul NATO-SOFA sau ale acordului, urmãrind în special neimplicarea în orice activitate politica pe teritoriul României. ART. 3 În vederea stabilirii condiţiilor concrete de desfãşurare a operaţiunilor pentru care sunt trimise şi primite pe teritoriul României forte ale statelor membre NATO sau ale statelor participante la Parteneriatul pentru Pace, Guvernul României, prin Ministerul Apãrãrii Naţionale, va negocia şi va încheia acorduri separate cu pãrţile implicate în operaţiunile respective.
CAP. 2 Condiţii referitoare la intrarea sau la ieşirea din România a personalului statului trimiţãtor
ART. 4 (1) La intrarea sau la ieşirea din România forta sau membrii acesteia aparţinând statului trimiţãtor, respectând prevederile alin. (3) şi (4) ale acestui articol şi conformându-se formalitãţilor stabilite de statul roman, vor fi scutiţi de viza de intrare sau de ieşire. (2) Vor face excepţie de la controlul de frontiera unitãţile şi subunitatile constituite ale statului trimiţãtor şi mijloacele lor de transport, care vor fi comunicate în scris structurilor competente din Ministerul de Interne şi Direcţiei Generale a Vamilor de Ministerul Apãrãrii Naţionale, cu cel puţin 3 zile înaintea sosirii. (3) Membrii forţei pot trece frontiera pe baza urmãtoarelor documente: a) actul de identitate personal, emis de statul trimiţãtor, prevãzut cu fotografie şi cu rubrici în care sa se menţioneze numele şi prenumele, data naşterii, gradul, numãrul (dacã este cazul), arma; b) ordinul de deplasare individual sau colectiv, redactat în limba statului trimiţãtor şi în limbile engleza şi franceza, emis de instituţia competenta a statului trimiţãtor sau de Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, care sa certifice statutul persoanei sau al grupului, calitatea de membru al forţei militare, precum şi deplasarea ordonatã. România va putea pretinde, cu ocazia încheierii acordurilor speciale de trimitere-primire, ca ordinul de deplasare sa fie contrasemnat de ministrul apãrãrii naţionale. (4) Componenta civilã şi membrii de familie pot trece frontiera de stat a României pe baza de pasaport, cu precizarea calitãţii acestora în documentele agreate. (5) Forta, componenta civilã şi membrii de familie, bunurile acestora, precum şi mijloacele de transport vor intra în România prin punctele de control pentru trecerea frontierei, deschise traficului internaţional. (6) Trecerea frontierei de stat a României se poate face şi prin alte locuri, în condiţii stabilite prin acorduri şi înţelegeri între România şi statele vecine, precum şi prin aeroporturile care nu opereazã în trafic internaţional, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Ministerului de Interne şi a Ministerului Finanţelor, solicitatã de Ministerul Apãrãrii Naţionale cu 3 zile înaintea sosirii la punctul stabilit. ART. 5 (1) Dacã un membru al unei forte sau al unei componente civile pãrãseşte serviciul statului trimiţãtor şi nu este repatriat, autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor informa imediat autoritãţile romane, cãrora le vor da toate informaţiile necesare. Autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor informa în mod similar autoritãţile romane despre orice asemenea membru care a absentat nemotivat mai mult de 21 de zile. (2) Dacã statul roman a cerut pãrãsirea teritoriului sau de cãtre un membru al unei forte sau al unei componente civile ori a emis un ordin de expulzare impotriva unui fost membru al unei forte, al unei componente civile sau impotriva unui membru de familie, autoritãţile militare ale statului trimiţãtor au obligaţia sa primeascã persoana în cauza pe propriul sau teritoriu sau sa o determine sa pãrãseascã teritoriul statului roman. Prevederile acestui alineat se vor aplica numai persoanelor care nu sunt cetãţeni romani şi care au intrat în România ca membri ai unei forte ori ai unei componente civile sau în scopul de a dobândi aceasta calitate, precum şi membrilor de familie ai unor asemenea persoane. ART. 6 (1) Ţinuta militarã este obligatorie la trecerea unitãţilor şi subunitatilor peste frontiera de stat. (2) Pe timpul desfãşurãrii activitãţilor în România membrii forţei statului trimiţãtor pot purta şi ţinuta civilã, în aceleaşi condiţii ca şi militarii romani care participa la aceste activitãţi. ART. 7 (1) Autovehiculele militare ale statului trimiţãtor pot trece frontiera de stat pe drumurile publice, dacã îndeplinesc condiţiile pentru a fi admise în circulaţia internationala şi dacã conducãtorii lor poseda permis de conducere naţional sau internaţional, conform modelului stabilit de Convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere. (2) Autovehiculele menţionate la alin. (1), al cãror certificat de înmatriculare nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de Convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere, pot circula pe drumurile publice, dacã acest certificat este vizat de Ministerul de Interne, la cererea Ministerului Apãrãrii Naţionale. (3) Autovehiculele menţionate la alin. (1) vor fi prevãzute, pe lângã numãrul de înmatriculare, cu un semn distinctiv al apartenentei statale. ART. 8 (1) Echipamentele, materialele, mijloacele de transport, precum şi alte bunuri mobile necesare pentru uzul forţei şi al componentei civile sunt scutite de taxe vamale. (2) Pentru produsele importate în regim temporar şi care nu mai sunt exportate din România vor fi depuse documentele pentru trecerea acestora la regimul de import definitiv. (3) Orice alte bunuri, în afarã celor destinate uzului exclusiv al forţei şi al componentei civile, sunt supuse regimului vamal aplicabil persoanelor fizice, atât la introducerea, cat şi la scoaterea acestora din ţara. (4) Sub rezerva derogarilor exprese prevãzute în prezenta lege, operaţiunile de vamuire a membrilor forţei, ai componentei civile şi a membrilor lor de familie vor fi efectuate la unitãţile vamale de interior cele mai apropiate de locul de dislocare a forţei, bunurile în cauza circulând în tranzit, sub supraveghere vamalã. ART. 9 Documentele oficiale conţinute în plicuri sigilate nu sunt supuse controlului vamal, dacã cei care le transporta au un ordin individual de deplasare, eliberat în condiţiile menţionate la art. 4 alin. (3) lit. b). În ordinul de deplasare se vor preciza numãrul plicurilor şi faptul ca acestea conţin numai documente oficiale.
CAP. 3 Stationarea personalului statului trimiţãtor pe teritoriul României
ART. 10 Membrii forţei pot deţine, purta şi folosi, în condiţiile legii, arme militare, pistoale sau revolvere şi munitia corespunzãtoare pe timpul şederii lor în România, cu avizul organelor competente, la solicitarea Ministerului Apãrãrii Naţionale, şi, de asemenea, pot purta şi folosi, în condiţiile legii, armele militare primite în dar sau ca recompensa. ART. 11 Perimetrele, clãdirile, elementele de infrastructura puse la dispoziţia forţei, asistenta cu privire la transferul de personal, echipament şi materiale, la stationare şi aprovizionare, precum şi la alte servicii de ordin general vor fi specificate în acordul tehnic al fiecãrei activitãţi operationale, prin grija Ministerului Apãrãrii Naţionale. ART. 12 (1) În cazul folosirii de cãtre forta a unor baze, porturi, aeroporturi, precum şi a altor structuri permanente, vor fi încheiate contracte care vor cuprinde menţiuni referitoare la unitatea gazduita, naţionalitatea şi denumirea, baza de plecare, numãrul militarilor (pe grade) şi numãrul civililor, numãrul şi tipul vehiculelor de lupta, precum şi al celor pentru logistica şi transport, numãrul sistemelor de armament (inclusiv artilerie, cu specificarea calibrului), numãrul armelor individuale, al armamentelor deservite de echipaje şi, de asemenea, intreaga cantitate de munitie (cu specificarea tipului şi a calibrului) de care dispune unitatea. (2) În contracte se vor mentiona toate spaţiile şi unitãţile puse la dispoziţie forţei, cu specificarea celor destinate birourilor, cazarii, magaziilor de echipament, depozitelor de munitie, parcarii autovehiculelor, instalãrii corturilor sau a containerelor şi altor servicii conexe. (3) Costurile de folosinta, operationale şi de întreţinere a structurilor naţionale romane, puse la dispoziţie în baza contractelor încheiate în acest scop, vor fi achitate de autoritãţile militare ale statului trimiţãtor pentru intreaga durata a operaţiunii. (4) În cadrul activitãţilor specifice forta va folosi poligoane şi amenajãri din dotarea Ministerului Apãrãrii Naţionale, precum şi, dacã este cazul, terenuri, aeroporturi, porturi, alte spaţii şi bunuri imobiliare stabilite, în condiţiile legii, în baza unor contracte încheiate cu autoritãţile administraţiei publice sau cu alte persoane juridice ori cu persoane fizice, dupã caz. ART. 13 Autoritãţile administraţiei publice competente şi conducãtorii agenţilor economici şi ai instituţiilor publice, cãrora le revin atribuţii în legatura cu activitãţile prevãzute la art. 11 şi 12, vor fi informate, cu cel puţin doua luni înainte de începerea acestor activitãţi, cu toate datele şi lãmuririle necesare, prin grija Ministerului Apãrãrii Naţionale. ART. 14 (1) Pentru toate cheltuielile contractate de forta plata se va efectua, conform prevederilor legale în vigoare, în moneda nationala, de regula înainte de pãrãsirea teritoriului, la cursul de schimb din momentul respectiv. (2) Modalitatea efectuãrii unor plati ulterioare va fi prevãzutã atât în conţinutul memorandumului de înţelegere, cat şi în acordul tehnic, cu toate datele necesare pentru recuperarea în timp util a sumelor restante. (3) Operaţiunile de schimb valutar, precum şi nivelul sumelor în valuta şi în lei ce pot fi introduse sau scoase din ţara sunt supuse reglementãrilor Bãncii Naţionale a României. ART. 15 (1) Furnizarea de bunuri, servicii sau de materiale consumabile de cãtre persoane fizice şi juridice se va realiza, fãrã a se influenta piata localã, în baza unor contracte semnate de autoritãţile militare ale statului trimiţãtor, iar plãţile se vor face direct la furnizor. (2) Procedurile de selecţionare a ofertanţilor sunt de competenta autoritãţilor militare ale statului trimiţãtor, dar acestea pot solicita şi asistenta din partea unor agenţii specializate romane. (3) Neînţelegerile precontractuale apãrute în legatura cu procedura licitaţiei şi a selecţiei ofertei de preţ, precum şi litigiile în legatura cu executarea contractelor se vor rezolva conform legislaţiei romane. (4) Procurarea pe plan local de cãtre membrii statului trimiţãtor a bunurilor necesare consumului propriu se va face în condiţii similare celor ale cetãţenilor statului roman. ART. 16 Bunurile prevãzute la art. 8 alin. (2) sunt supuse procedurilor prevãzute de Codul vamal al României pentru regimul vamal suspensiv de admitere temporarã, în limitele stabilite prin hotãrâre a Guvernului. ART. 17 (1) Vehiculele care aparţin unei forte sau componente civile sunt scutite de taxele datorate pentru folosirea drumurilor publice. (2) Livrãrile de carburanţi şi lubrifianţi, efectuate în ţara pentru asigurarea functionarii autovehiculelor, aeronavelor şi navelor care aparţin forţei şi sunt folosite în scopul îndeplinirii misiunilor oficiale, sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, cu exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente cumpãrãrilor de bunuri şi servicii destinate realizãrii acestor produse. ART. 18 Un membru al unei forte sau al unei componente civile, cu ocazia primei sosiri în misiune sau cu ocazia primei sosiri a unui membru de familie al sau, poate importa efectele personale şi mobilierul necesar, cu scutire de taxe vamale, pe durata misiunii. ART. 19 (1) Membrii forţei sau ai componentei civile pot importa temporar, cu scutire de taxe vamale, autovehicule pentru folosinta personalã sau a membrilor lor de familie, fãrã drept de închiriere sau de înstrãinare. (2) Pentru autovehiculele prevãzute la alin. (1) nu se acorda scutiri de la taxele percepute pentru folosirea drumurilor publice. ART. 20 Importurile fãcute de autoritãţile militare ale statului trimiţãtor pentru alte scopuri decât cele destinate folosinţei exclusive a forţei sau a componentei civile, precum şi importurile, altele decât cele prevãzute la art. 18 şi 19, efectuate de membrii unei forte sau ai unei componente civile, nu sunt îndreptãţite la nici un fel de scutire de taxe sau la alte facilitãţi. ART. 21 (1) Bunurile importate cu scutire de taxe vamale, în aplicarea dispoziţiilor art. 16, 18 şi 19: a) pot fi reexportate în mod liber, cu condiţia ca, în ceea ce priveşte bunurile importate potrivit art. 16, sa fie remis biroului vamal un certificat-inventar, eliberat în conformitate cu prevederile prezentului articol. Serviciul vamal îşi menţine totuşi dreptul de a verifica dacã aceste bunuri reexportate sunt cele descrise în certificatul-inventar şi dacã acestea au fost într-adevãr importate în condiţiile prevãzute la art. 16, 18 şi 19, dupã caz; b) nu pot fi, de regula, înstrãinate în România prin vânzare sau prin donaţie. Prin excepţie, o asemenea înstrãinare poate fi autorizata în condiţiile stabilite de autoritãţile competente ale statului roman cu privire la plata taxelor vamale şi a impozitelor, îndeplinirea cerinţelor specifice activitãţii de comerţ exterior şi de schimb valutar. (2) Bunurile dobândite în România vor fi exportate numai în conformitate cu reglementãrile în vigoare ale statului roman. ART. 22 Operaţiunile de import temporar pentru produsele strategice, precum şi pentru articolele şi tehnologiile supuse controlului destinaţiei finale se vor efectua cu avizul autoritãţii competente romane. ART. 23 Personalul statului trimiţãtor va putea utiliza, în condiţiile legii, spectrul electromagnetic, mijloacele şi instalaţiile proprii de comunicare, precum şi serviciile interne de posta şi telecomunicaţii, în baza solicitãrilor Ministerului Apãrãrii Naţionale, adresate autoritãţii competente romane. ART. 24 Personalul statului trimiţãtor poate beneficia de serviciile de turism, în condiţii similare celor ale cetãţenilor romani. ART. 25 (1) Personalul forţei, al componentei civile, precum şi membrii lor de familie pot obţine asistenta medicalã în aceleaşi condiţii ca şi personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale. (2) Structurile locale din sistemul Ministerului Sãnãtãţii vor coopera cu autoritãţile militare romane şi ale statului trimiţãtor în vederea asigurãrii asistenţei medicale, sprijinindu-se reciproc în probleme de sãnãtate, în special în ceea ce priveşte controlul bolilor transmisibile, conform convenţiilor internaţionale. ART. 26 (1) În cazul în care stabilirea unor impozite în statul roman depinde de resedinta sau de domiciliul contribuabilului, perioada în care un membru al forţei sau al componentei civile se afla pe teritoriul României nu va fi consideratã, pentru stabilirea impozitului respectiv, ca perioada de resedinta sau ca antrenand o schimbare a reşedinţei ori a domiciliului. (2) Pe durata şederii în România salariile şi indemnizaţiile plãtite membrilor forţei şi ai componentei civile de cãtre statul trimiţãtor sunt scutite de plata impozitelor. ART. 27 Activitãţile generatoare de profit pot fi desfãşurate în România de cãtre membrii forţei, ai componentei civile sau de membrii de familie ai acestora numai dupã obţinerea aprobãrilor legale, urmând sa fie supuse regimului de impozitare aplicabil în România. ART. 28 Ministerul Apãrãrii Naţionale va pune la dispoziţie Ministerului de Interne, pe baza unui document bilateral, datele referitoare la personalul statului trimiţãtor, pentru ca acesta sa poatã lua mãsurile necesare, atât pe timpul deplasarii, cat şi în zona de dislocare a personalului respectiv, pentru a asigura securitatea circulaţiei, protecţia adecvatã a tehnicii militare, echipamentului, proprietãţii, precum şi a documentelor şi informaţiilor personalului statului trimiţãtor. ART. 29 (1) În scopul prevenirii infracţiunilor la regimul vamal şi fiscal autoritãţile romane şi autoritãţile militare ale statului trimiţãtor îşi vor acorda reciproc asistenta în efectuarea anchetelor şi în strângerea probelor. (2) Autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor acorda tot sprijinul pentru a asigura ca bunurile susceptibile de a fi confiscate de autoritãţile vamale sau fiscale romane ori în numele acestor autoritãţi sa fie puse la dispoziţie autoritãţilor respective. (3) Autoritãţile forţei vor acorda tot sprijinul pentru a asigura plata taxelor vamale, a impozitelor şi a penalitatilor datorate de membrii forţei sau ai componentei civile ori de membrii lor de familie. (4) Vehiculele oficiale şi obiectele care aparţin forţei sau componentei civile, dar nu unui membru al unei asemenea forte sau componente civile, reţinute de autoritãţile romane în legatura cu o încãlcare a legilor sau reglementãrilor vamale ori fiscale, vor fi restituite autoritãţilor respectivei forte.
CAP. 4 Folosirea forţei de munca locale
ART. 30 (1) Forta poate angaja în serviciul sau personal din rândul populaţiei civile locale, prin oficiile teritoriale ale forţei de munca, prin încheierea unor contracte de munca pe durata determinata sau a unor convenţii civile. (2) Condiţiile de angajare, de munca şi de protecţie socialã, respectiv salariile şi drepturile conexe în condiţiile de protecţie a muncii, asigurãrilor sociale şi de protecţie a şomerilor, precum şi obligaţiile pentru constituirea fondului de asigurãri sociale, de pensii şi ajutor de şomaj vor fi stabilite în conformitate cu legislaţia romana în vigoare. (3) Forta este obligatã la plata asigurãrilor sociale ale personalului angajat, a contribuţiilor privind asigurarea medicalã datoratã instituţiilor de resort locale şi a sumelor datorate la buget pentru impozite pe salarii. ART. 31 Obligaţiile ce deriva în urma angajãrii unei forte de munca civile din România, pentru autoritãţile militare ale statului trimiţãtor, sunt: a) sa se asigure ca instalaţiile militare, construcţiile, echipamentele tehnice şi tehnologiile în care sau cu care îşi va desfasura activitatea personalul angajat nu îl expun pe acesta la risc de accidentare sau intoxicare acuta profesionalã; b) sa stabileascã atribuţiile şi rãspunderile ce revin angajaţilor în domeniul protecţiei muncii, corespunzãtor funcţiilor pe care urmeazã sa le exercite; c) sa angajeze numai persoane care, în urma controlului medical şi a verificãrii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de munca pe care urmeazã sa o exercite; d) sa asigure pe cheltuiala proprie mijloace individuale şi/sau colective de lucru şi protecţie, corespunzãtor riscurilor activitãţii prestate, conform Normativului republican-cadru de acordare a echipamentului de protecţie şi de lucru; e) sa instruiascã la angajare şi periodic personalul civil angajat cu privire la normele specifice de protecţie a muncii, adecvate activitãţii prestate, în concordanta cu prevederile contractului de munca sau ale convenţiei de prestãri de servicii; f) sa aibã în vedere angajarea personalului autorizat pentru exercitarea meseriilor şi profesiilor prevãzute în normele de protecţie a muncii. ART. 32 (1) În cazul accidentarii unui angajat civil roman în perimetrul bazei forţei, cercetarea cauzelor, a împrejurãrilor şi stabilirea rãspunderii, respectiv a mãsurilor pentru prevenirea unor accidente similare, se vor efectua de cãtre un reprezentant împuternicit al autoritãţii romane competente, împreunã cu un reprezentant împuternicit al forţei. (2) În situaţia prevãzutã la alin. (1) autoritãţile militare ale statului trimiţãtor pot solicita ca împuternicitul acestora sa fie un reprezentant al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale - Inspecţia de Stat pentru Protecţia Muncii. ART. 33 Vãtãmarea sau intoxicarea acuta profesionalã de cãtre forta a unor terţe persoane aparţinând statului roman, ca urmare a unor acţiuni sau omisiuni produse în afarã perimetrului acesteia şi în alte condiţii decât cele specifice punerii în aplicare a NATO-SOFA sau a acordului, va fi cercetata de statul roman prin organele sale competente. ART. 34 (1) Atragerea rãspunderii pentru acţiunile sau omisiunile care au avut ca efect vãtãmarea (accidentarea temporarã, accidentarea cu urmãri de invaliditate sau accidentarea mortala) ori intoxicarea acuta profesionalã va fi comunicatã autoritãţii militare a statului trimiţãtor, în vederea localizarii acesteia în structura organizatoricã a forţei. (2) Stingerea pretenţiilor partii vãtãmate, persoana juridicã sau fizica, se va realiza în conformitate cu prevederile cap. VII. (3) În vederea stabilirii împrejurãrilor şi a cauzelor care au condus la vãtãmarea sau îmbolnãvirea profesionalã a unor persoane fizice ori a unor salariaţi ai persoanelor juridice, autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor acorda tot sprijinul autoritãţilor statului roman pentru obţinerea probelor necesare în vederea elucidarii cauzei.
CAP. 5 Protecţia mediului
ART. 35 Personalul statului trimiţãtor este obligat sa respecte prevederile legislaţiei romane în vigoare privind protecţia mediului înconjurãtor. ART. 36 (1) În România personalului statului trimiţãtor îi sunt interzise urmãtoarele activitãţi: a) importul deşeurilor de orice natura; b) degradarea terenurilor şi a culturilor agricole, precum şi a plantaţiilor vitipomicole; c) utilizarea de pesticide fãrã aprobãrile legale; d) vãtãmarea animalelor; e) spalarea în apele naturale a autovehiculelor, utilajelor, precum şi a corpurilor care conţin uleiuri, combustibil lichid, lubrifianţi, substanţe periculoase ori pesticide; f) incendierea miristilor, stufului şi a vegetatiei ierboase; g) culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deţinerea şi comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deţinerea şi comercializarea unor piese mineralogice, speologice şi paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii; h) introducerea în ţara a unor culturi de microorganisme, a unor plante şi animale vii, precum şi a unor produse de origine animala, fãrã acordul autoritãţii centrale sau locale pentru protecţia fitosanitara, sanitar-veterinara sau, dupã caz, de protecţie a mediului; i) executarea oricãror activitãţi care ar putea avea impact asupra mediului, fãrã aprobãrile legale. (2) Constatarea încãlcãrii prevederilor alin. (1) revine organelor abilitate din cadrul Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, precum şi din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. ART. 37 Pentru activitãţile militare care se desfãşoarã pe teritoriul României Ministerul Apãrãrii Naţionale va asigura condiţiile necesare de protecţie a factorilor de mediu şi va realiza lucrãrile de refacere a mediului deteriorat.
CAP. 6 Jurisdicţia
ART. 38 (1) În condiţiile stabilite de prezentul articol: a) autoritãţile competente ale statului roman vor exercita jurisdicţia asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile şi asupra membrilor lor de familie în ceea ce priveşte infracţiunile comise pe teritoriul României şi incriminate de legea romana; b) autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor avea dreptul sa exercite jurisdicţia penalã sau competenta disciplinarã care le este conferita de legea statului trimiţãtor în privinta persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat; c) autoritãţile competente ale statului roman vor avea dreptul sa îşi exercite jurisdicţia exclusiva asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile şi asupra membrilor lor de familie în ceea ce priveşte infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea romana, dar nu şi de legea statului trimiţãtor; d) autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor avea dreptul sa îşi exercite jurisdicţia exclusiva asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat pentru infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea sa, incriminate de legea statului trimiţãtor, dar nu şi de legea romana. (2) În înţelesul prezentei legi, o infracţiune impotriva securitãţii statului se referã la: a) trãdarea de patrie; b) actele de diversiune, spionajul sau încãlcarea oricãrei legi referitoare la secretul de stat şi profesional ori la secrete privind siguranta nationala. ART. 39 (1) În cazul în care dreptul de a exercita jurisdicţia este concurent, autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor avea dreptul sa îşi exercite, cu prioritate, jurisdicţia asupra unui membru al propriei forte sau al componentei civile în ceea ce priveşte: a) infracţiunile îndreptate numai impotriva proprietãţii sau securitãţii statului trimiţãtor ori infracţiunile îndreptate numai impotriva persoanei sau proprietãţii unui alt membru al forţei ori al componentei civile a acestui stat ori unui membru de familie; b) infracţiunile care decurg din orice fapta sau omisiune produsã în îndeplinirea îndatoririlor oficiale. (2) În cazul oricãrei alte infracţiuni autoritãţile statului roman vor avea dreptul sa îşi exercite, cu prioritate, jurisdicţia. (3) Dacã statul care are dreptul prioritar decide sa nu îşi exercite jurisdicţia, acesta va informa autoritãţile celuilalt stat de îndatã ce va fi posibil. Autoritãţile statului care are dreptul prioritar de jurisdicţie vor lua în considerare cu bunavointa cererea de renunţare la acest drept, formulatã de autoritãţile celuilalt stat, în cazul în care acest stat considera ca o astfel de renunţare este de importanta deosebita. (4) Prevederile prezentului capitol nu implica nici un drept pentru autoritãţile militare ale statului trimiţãtor de a-şi exercita jurisdicţia asupra persoanelor care sunt cetãţeni ai statului roman sau rezidenţi permanenţi ai acestui stat, în afarã cazului în care aceştia sunt membri ai forţei statului trimiţãtor. ART. 40 Persoanele supuse legilor militare ale statului trimiţãtor se afla sub incidenta legislaţiei romane pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã ori a ordinii şi liniştii publice, în condiţii similare cu militarii romani. ART. 41 (1) Autoritãţile militare ale statului trimiţãtor şi autoritãţile statului roman îşi vor acorda sprijin reciproc pentru reţinerea membrilor forţei, ai componentei sale civile sau a membrilor lor de familie aflaţi pe teritoriul roman şi pentru predarea lor autoritãţii care urmeazã sa îşi exercite jurisdicţia, conform competentelor stabilite. (2) Autoritãţile statului roman vor notifica prompt autoritãţilor militare ale statului trimiţãtor despre reţinerea oricãrui membru al unei forte, al componentei sale civile sau a unui membru de familie al acestuia. (3) În cazul în care statul roman urmeazã sa îşi exercite jurisdicţia asupra unui membru al unei forte sau al unei componente civile, acuzat de comiterea unei infracţiuni, acesta va rãmâne în custodia statului trimiţãtor pana în momentul în care va fi pus sub acuzaţie de statul roman. ART. 42 (1) Autoritãţile militare ale statului trimiţãtor şi ale statului roman îşi vor acorda sprijin reciproc pentru efectuarea tuturor investigatiilor necesare cu privire la infracţiuni, precum şi în strângerea şi administrarea probelor, inclusiv în sechestrarea şi, atunci când este cazul, în predarea obiectelor care au legatura cu infracţiunea. Predarea unor astfel de obiecte poate fi facuta cu condiţia înapoierii lor într-un termen stabilit de autoritatea care le preda. (2) Autoritãţile pãrţilor contractante îşi vor notifica reciproc decizia luatã în toate cazurile în care exista drepturi concurente de exercitare a jurisdicţiei. ART. 43 (1) Atunci când la o misiune participa forte ale mai multor pãrţi contractante la NATO-SOFA sau la acord şi un membru aparţinând uneia dintre aceste forte a fost judecat, în conformitate cu prevederile de mai sus, de autoritãţile competente romane şi a fost condamnat, achitat sau gratiat, acesta nu va putea fi judecat din nou pentru aceeaşi fapta de autoritãţile unei alte pãrţi contractante la NATO-SOFA sau la acord. (2) În condiţiile alin. (1) autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor putea sanctiona un membru al forţei pentru orice încãlcare a regulilor de disciplina decurgând din fapta pentru care a fost judecat. ART. 44 Când un membru al forţei sau al componentei civile ori un membru de familie al acestuia este pus sub urmãrire penalã sub jurisdicţia statului roman, el va avea dreptul: a) la soluţionarea cu celeritate a cauzei; b) sa fie informat despre acuzatiile concrete care i se aduc; c) sa fie confruntat cu martorii care îl acuza; d) ca martorii care pot depune în favoarea sa sa fie obligaţi sa se prezinte în instanta, dacã aceştia se afla sub jurisdicţia statului roman; e) sa aibã un apãrãtor desemnat de el sau un apãrãtor care sa îi acorde asistenta gratuita, în condiţiile legii; f) sa beneficieze de serviciile unui interpret competent; g) sa comunice cu reprezentantul guvernului statului trimiţãtor şi, atunci când regulile de procedura permit, acesta sa poatã fi prezent la proces. ART. 45 (1) Unitãţile sau formaţiunile militare ale forţei, reglementar constituite, trebuie sa asigure paza şi ordinea în toate taberele, asezarile sau în alte instalaţii pe care le ocupa, în conformitate cu acordurile încheiate cu statul roman. Poliţia militarã a forţei poate lua toate mãsurile pe care le considera necesare pentru menţinerea ordinii şi a securitãţii în astfel de locuri. (2) În afarã acestor locuri poliţia militarã a forţei va fi folositã numai pe baza înţelegerilor cu autoritãţile statului roman şi în colaborare cu acestea, în mãsura în care sunt necesare intervenţii pentru a se menţine ordinea şi disciplina în rândul membrilor forţei.
CAP. 7 Daune, pretenţii
ART. 46 (1) Statul roman va renunţa la orice pretenţii impotriva statului trimiţãtor pentru pagube produse asupra oricãrei proprietãţi care îi aparţine şi care este folositã de forţele sale terestre, maritime sau aeriene, dacã paguba: a) a fost produsã de un membru al forţei sau al componentei civile a statului trimiţãtor în timpul executãrii misiunii speciale pe teritoriul României; b) a fost produsã în urma utilizãrii oricãrui vehicul, a oricãrei nave sau aeronave care aparţine statului trimiţãtor şi este folositã de forta sau componenta civilã a acestuia în timpul misiunii speciale în România, iar paguba a fost provocatã unei proprietãţi a statului roman, folositã în acelaşi scop. (2) Statul roman va renunţa la pretenţiile care decurg din operaţiuni de salvare maritima, dacã nava sau incarcatura aparţine statului trimiţãtor şi a fost utilizata de forta sau de componenta civilã a acestuia în timpul misiunii speciale desfãşurate pe teritoriul României. ART. 47 (1) În cazul unui prejudiciu cauzat în condiţiile prevãzute la art. 46, însã unei proprietãţi a statului roman în afarã celei folosite de forţele sale armate, situata pe teritoriul acestuia, problema rãspunderii statului trimiţãtor, precum şi cuantumul despãgubirilor vor fi stabilite prin negocieri între autoritãţile celor doua state. (2) În situaţia prevãzutã la alin. (1) statul roman va renunţa la pretenţiile sale, dacã valoarea prejudiciului va fi mai mica decât echivalentul în lei a 1.000 dolari S.U.A. ART. 48 Fiecare parte contractantã va renunţa la toate pretenţiile sale fata de oricare alta parte contractantã pentru ranirea sau decesul oricãrui membru al forţelor sale armate, dacã acesta a acţionat în îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale. ART. 49 (1) Pretenţiile impotriva unor membri ai unei forte sau ai unei componente civile, care decurg din fapte şi omisiuni care antreneaza rãspunderea autorului în România şi care nu au fost comise în timpul exercitãrii îndatoririlor oficiale, vor fi soluţionate astfel: a) autoritãţile statului roman vor examina cererea de despãgubire, vor stabili într-un mod just şi echitabil despãgubirea datoratã reclamantului, ţinând seama de toate circumstanţele cauzei, inclusiv de comportamentul persoanei lezate, şi vor întocmi un raport fundamentat al cauzei; b) raportul va fi trimis autoritãţilor militare ale statului trimiţãtor, care vor decide fãrã întârziere dacã vor proceda la o despãgubire cu titlu de favoare şi, în acest caz, vor stabili cuantumul; c) dacã o oferta de despãgubire este facuta şi acceptatã de cãtre reclamant ca fiind o despãgubire integrala, autoritãţile forţei vor face ele însele aceasta plata şi vor informa autoritãţile statului roman despre decizia lor şi despre suma plãtitã; d) dispoziţiile prezentului alineat nu afecteazã competenta instanţelor de judecata ale statului roman de a soluţiona o acţiune intentatã impotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile. (2) Pretenţiile care decurg din folosirea neautorizata a oricãrui vehicul al forţelor armate ale statului trimiţãtor vor fi soluţionate în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), în afarã de cazul în care forta sau componenta civilã însãşi poarta rãspunderea legalã. (3) În situaţia în care exista un diferend în a se stabili dacã fapta care antreneaza rãspunderea sau dacã omisiunea imputabilã unui membru al forţei sau al componentei civile s-a produs în exercitarea îndatoririlor oficiale sau în afarã acestora, precum şi dacã utilizarea unui vehicul aparţinând forţei statului trimiţãtor a fost sau nu autorizata, diferendul va fi soluţionat prin negocieri între autoritãţile competente ale celor doua state. ART. 50 Statul trimiţãtor nu va putea invoca imunitatea fata de jurisdicţia instanţelor judecãtoreşti ale statului roman pentru membrii forţei sau ai componentei sale civile, în ceea ce priveşte cauzele civile ce revin în competenta acestor instanţe. ART. 51 (1) Pretenţiile, altele decât pretenţiile izvorâte din contracte şi cele cãrora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 46, 47 şi 48, care decurg din fapte sau omisiuni ale membrilor unei forte ori ai componentei civile, produse în îndeplinirea obligaţiilor oficiale, sau din orice alta fapta, omisiune sau împrejurare pentru care este rãspunzãtoare o forta sau o componenta civilã şi care cauzeazã pagube pe teritoriul statului roman unor terţe pãrţi, persoane fizice sau persoane juridice, indiferent de statutul ori de naţionalitatea lor, altele decât cele aparţinând pãrţilor contractante, vor fi soluţionate de statul roman în conformitate cu prevederile prezentului articol. (2) Pretenţiile vor fi depuse, înregistrate şi soluţionate sau judecate în conformitate cu legile şi cu reglementãrile statului roman, aplicabile pretenţiilor ce decurg din activitãţile propriilor forte armate. (3) Instanţele romane pot soluţiona orice asemenea pretenţii, iar plata sumelor stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã se va efectua de statul roman în lei. (4) O astfel de plata, convenitã între pãrţi sau stabilitã prin hotãrâre judecãtoreascã, este obligatorie, în ambele cazuri, pentru pãrţile implicate. (5) Orice pretentie soluţionatã de statul roman va fi comunicatã statelor trimitatoare interesate, împreunã cu informaţii complete şi cu o propunere de împãrţire a sumelor, în conformitate cu dispoziţiile alin. (6) lit. a), b) şi c). În lipsa unui rãspuns în termen de doua luni, se va considera ca împãrţirea propusã a fost acceptatã. (6) Sumele necesare pentru soluţionarea pretenţiilor, în condiţiile prezentului articol şi ale art. 47, vor fi împãrţite între pãrţile contractante astfel: a) când intreaga responsabilitate revine unui singur stat, suma convenitã ori stabilitã de instanta de judecata va fi suportatã în proporţie de 25% în sarcina statului roman şi în proporţie de 75% în sarcina statului trimiţãtor; b) când sunt rãspunzãtoare mai multe state, suma convenitã ori stabilitã de instanta de judecata va fi suportatã în mod egal de aceste state; în situaţia în care statul roman nu este unul dintre statele responsabile, partea acestuia va fi jumãtate din contribuţia fiecãrui stat trimiţãtor; c) când paguba a fost cauzatã de forţele armate ale pãrţilor contractante şi nu este posibil sa fie imputatã în mod precis uneia sau mai multora dintre aceste forte armate, suma convenitã ori stabilitã de instanta de judecata va fi împãrţitã în mod egal între pãrţile contractante; în situaţia în care statul roman nu este unul dintre statele ale cãror forte armate au cauzat paguba, partea acestuia va fi jumãtate din contribuţia fiecãrui stat trimiţãtor; d) semestrial, statul roman va transmite statelor trimitatoare interesate o situaţie privind sumele pe care le-a achitat în cursul semestrului precedent, pentru fiecare caz în care a fost acceptatã împãrţirea procentualã propusã; situaţia va fi însoţitã de o cerere de rambursare; rambursarea se va face, în cel mai scurt termen, în moneda statului roman. (7) Un membru al forţei sau al componentei civile nu va face obiectul nici unei mãsuri de executare silitã a vreunei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate impotriva acestuia în statul roman, într-o problema decurgând din îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale. (8) Cu excepţia cazului în care dispoziţiile alin. (6) se aplica pretenţiilor la care se referã art. 47, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica pretenţiilor în legatura cu navigaţia, cu exploatarea unei nave sau cu încãrcarea, cu transportul sau descãrcarea mãrfurilor de pe nave, în afarã celor decurgând din decesul sau ranirea unei persoane în privinta cãrora art. 48 nu este aplicabil. ART. 52 Autoritãţile militare ale statului trimiţãtor şi ale statului roman vor coopera pentru obţinerea probelor necesare unei solutionari echitabile a pretenţiilor care intereseazã pãrţile în litigiu.
CAP. 8 Dispoziţii finale
ART. 53 (1) Autoritãţile militare ale statului trimiţãtor au dreptul şi obligaţia de a dispune de corpul unui membru al forţei, al componentei civile sau al unui membru de familie al acestuia decedat în România, precum şi de bunurile sale proprietate personalã. (2) Nu vor fi efectuate autopsii asupra personalului statului trimiţãtor, decedat în România, fãrã acordul scris al autoritãţilor militare ale acestui stat. ART. 54 Prezenta unei forte strãine pe teritoriul României este supusã aprobãrilor prevãzute de legislaţia romana în vigoare. ART. 55 Dispoziţiile pentru detalierea statutului forţei, componentei civile sau a membrilor de familie ai acestora, aparţinând statelor pãrţi la NATO-SOFA sau la acord, pe teritoriul României, sunt convenite prin acorduri speciale, care se încheie pentru fiecare misiune. ART. 56 (1) Autoritãţile competente romane şi alte instituţii cu atribuţii în domeniu vor asigura îndeplinirea obligaţiilor ce revin României conform prezentei legi. (2) În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin din prezenta lege Ministerul Apãrãrii Naţionale colaboreazã şi cu alte autoritãţi publice sau cu agenţi economici din zonele în care se desfãşoarã exerciţiile şi aplicatiile militare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, BOGDAN NICULESCU-DUVAZ
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 13 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TARACILA
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
