Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 61 din 15 aprilie 1999  pentru ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Namibia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnata la Windhoek la 25 februarie 1998    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 61 din 15 aprilie 1999 pentru ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Namibia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnata la Windhoek la 25 februarie 1998

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 188 din 30 aprilie 1999
Parlamentul României adopta prezenta lege.

ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Namibia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Windhoek la 25 februarie 1998.

Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 1 martie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
MIRCEA IONESCU-QUINTUS

Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 martie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ADRIAN NASTASE


CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Namibia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

Guvernul României şi Guvernul Republicii Namibia, dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice dintre cele doua tari,

au convenit dupã cum urmeazã:

ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant, al subdiviziunilor politice, al autoritãţilor locale sau al unitãţilor administrativ-teritoriale ale acestuia, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente, asupra cãrora se va aplica prezenta convenţie, sunt, în particular:
a) în cazul României:
- impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
- impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
- impozitul pe profitul persoanelor juridice;
- impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole;
- impozitul pe dividende
(denumite în continuare impozit roman);
b) în cazul Namibiei:
- impozitul pe venit (la persoanele fizice şi la societãţi);
- impozitul pe dividendele actionarilor nerezidenti;
- impozitul pe veniturile din petrol
(denumite în continuare impozit namibian).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care se vor adauga ulterior sau care vor înlocui impozitele existente dupã data intrãrii în vigoare a convenţiei. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica România sau Republica Namibia, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã România, iar atunci când este folosit în sens geografic înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva şi platoul continental, asupra cãrora România exercita drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional, cu privire la explorarea şi la exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape;
c) termenul Namibia înseamnã Republica Namibia, iar atunci când este folosit în sens geografic include marea teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva şi platoul continental, asupra cãrora Namibia exercita drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi la exploatarea resurselor naturale ale fundului marii şi subsolului sau/şi ale apelor supraiacente;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul nationali înseamnã toate persoanele fizice având cetãţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entitãţi constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
h) expresia trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau aeronava exploatatã de o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competenta înseamnã:
(1) în România, Ministerul Finanţelor;
(2) în Republica Namibia, Ministerul Finanţelor.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de fiecare stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea sensul care i se atribuie de legislaţia acelui stat referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei, dacã contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii:
a) expresia rezident al României înseamnã orice persoana care, conform legislaţiei din România, este supusã impunerii acolo, datoritã domiciliului sau rezidentei, locului de conducere efectivã sau oricãrui alt criteriu de natura similarã;
b) expresia rezident al Namibiei înseamnã orice persoana care este în mod obişnuit rezident în Namibia sau care are domiciliul în Namibia şi orice societate sau alta grupare de persoane care are locul sau de conducere efectivã sau de încorporare în Namibia.
2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul acestei persoane va fi determinat dupã cum urmeazã:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã aceasta persoana dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care este situat locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã, în totalitate sau în parte, activitatea.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) o ferma, o plantaţie, o livada sau o vie;
h) un depozit aparţinând unei persoane care pune la dispoziţie altor persoane spaţii de depozitare.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau de instalatie ori activitãţile de supraveghere legate de acestea, dar numai atunci când un astfel de şantier, proiect sau activitãţi dureazã o perioada ce depãşeşte 9 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţa, de cãtre o întreprindere prin angajaţii proprii sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai atunci când activitãţile de aceasta natura dureazã (pentru acelaşi proiect sau pentru unul conex) într-o ţara o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 6 luni în orice perioada de 12 luni.
4. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, expresia sediu permanent va fi consideratã ca nu include:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau al livrãrii, ca urmare a unui contract de vânzare, de produse sau de mãrfuri care aparţin întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri care aparţin întreprinderii, în scopul exclusiv al depozitarii, al expunerii sau al livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri care aparţin întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere;
d) vânzarea produselor sau a mãrfurilor care aparţin unei întreprinderi, expuse în cadrul unei expoziţii sau al unui târg temporar ocazional, în termen de 30 de zile de la data închiderii expoziţiei sau a targului respectiv;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a strânge informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea de cãtre o întreprindere a unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii pentru cercetarea pieţei sau pentru activitãţi similare care au caracter pregatitor sau auxiliar pentru acea întreprindere;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare a activitãţilor menţionate la lit. a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri rezultatã din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7 - activeazã într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere va fi consideratã ca are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, în legatura cu orice activitãţi pe care acea persoana le desfãşoarã pentru întreprindere, dacã acea persoana:
a) are şi exercita în mod obişnuit în acel stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul în care activitãţile acelei persoane se limiteazã la cele menţionate în paragraful 7, care, dacã ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acel loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf; sau
b) nu are o asemenea împuternicire, dar întreţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mãrfuri din care face livrãri de produse sau mãrfuri în mod regulat în numele întreprinderii.
6. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant, cu excepţia reasigurarilor, va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, dacã încaseazã prime pe teritoriul acelui celãlalt stat sau asigura riscuri situate acolo, printr-o persoana, alta decât un agent cu statut independent, cãreia i se aplica prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricãrui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
Totuşi, când activitãţile unui astfel de agent sunt exercitate în exclusivitate în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf.
8. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitate de afaceri în acel celãlalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile provenite din proprietãţi imobiliare, inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere sunt impozabile în statul contractant în care aceste proprietãţi sunt situate.
2. În sensul prezentei convenţii, expresia proprietãţi imobiliare este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietãţilor imobiliare, inventarul viu şi echipamentul exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori pentru concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale. Navele, vapoarele şi aeronavele nu vor fi considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţilor imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenite din proprietãţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor obţinute din proprietãţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderilor
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant vor fi atribuite acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de activitãţile de afaceri ale sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care este situat sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã va fi totuşi aceea prin care rezultatul obţinut va fi în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profiturile care urmeazã sa fie atribuite sediului permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.
7. Când profiturile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Când locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera ca este situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. Independent de prevederile paragrafului 1 şi de cele ale art. 7, profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor sau a aeronavelor utilizate în special la transporturi efectuate între locuri situate într-un stat contractant sunt impozabile în acel stat.
4. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost impusa în acel celãlalt stat, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, în cazul în care condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat poate modifica în mod corespunzãtor suma impozitului stabilit în acel stat asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, iar autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacã este necesar.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a dividendelor. Prevederile prezentului paragraf nu vor afecta impunerea societãţii pentru profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, în înţelesul prezentului articol, indica veniturile provenite din acţiuni, din acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanta, din participare la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare de dividende.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care aceste dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau a cazului în care deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celãlalt stat, şi nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã, în totalitate sau în parte, profituri sau venituri provenite din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a dobânzilor. Prevederile acestui paragraf nu se aplica dobânzilor plãtite în legatura cu un împrumut acordat şi garantat, direct sau indirect, de guvernul unui stat contractant, de subdiviziunile sale politice, de autoritãţile sale locale, unitãţile sale administrativ-teritoriale sau de bãncile naţionale ori centrale ale statelor contractante.
3. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, din obligaţiuni sau titluri de creanta, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanta. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care se plãtesc dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Dobânzile vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politica, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acel sediu permanent sau de acea baza fixa, atunci aceste dobânzi vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi alte persoane, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor va rãmâne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plãţile de orice natura, primite pentru folosirea sau pentru concesionarea folosirii oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau filmelor ori benzilor folosite la emisiunile de radio sau televiziune, asupra oricãrui patent de invenţie, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de acest sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politica, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de plata a redevenţelor şi aceste redevenţe se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi alte persoane, suma redevenţelor, ţinându-se seama de utilizarea, dreptul sau de informaţia pentru care ele sunt plãtite, depãşeşte suma asupra cãreia ar fi convenit plãtitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor va rãmâne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã în paragraful 2 al art. 6, situata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare care tine de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenite din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) ori din înstrãinarea acelei baze fixe, pot fi impuse în celãlalt stat.
3. Câştigurile provenite din înstrãinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internaţional şi a proprietãţii mobiliare necesare pentru exploatarea acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care, potrivit prevederilor art. 8, sunt impozabile profiturile din astfel de activitãţi.
4. Câştigurile provenite din înstrãinarea acţiunilor care fac parte din capitalul social al unei societãţi a carei proprietate este constituitã, direct sau indirect, în principal, din proprietãţi imobiliare situate într-un stat contractant, pot fi impuse în acel stat.
5. Câştigurile provenite din înstrãinarea oricãrei proprietãţi, alta decât cea menţionatã în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi independente cu caracter similar sunt impozabile numai în acel stat, dacã acel rezident nu are o baza fixa de care dispune în mod obişnuit în celãlalt stat contractant, în scopul exercitãrii activitãţilor sale. Dacã acesta are o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea în mod independent a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţia primitã poate fi impusa în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;
b) remuneraţiile sunt plãtite de sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariata exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional pot fi impuse în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie şi ale funcţionarilor superiori
1. Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte venituri similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi rezidente a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de funcţionar superior în conducerea unei societãţi rezidente a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi atleti
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum ar fi: artiştii de teatru, de film, de radio ori de televiziune, sau ca muzicieni ori ca atleti, din activitãţile lui personale, desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale exercitate în calitate de artist de spectacol sau de atlet nu revin acelui artist de spectacol sau atlet, ci unei alte persoane, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale atletului.
3. Totuşi asemenea venituri nu vor fi impuse în statul menţionat în paragraful 1, dacã activitãţile respective sunt exercitate în timpul unei vizite efectuate în acel stat, în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante, de un rezident al celuilalt stat contractant şi dacã o asemenea vizita este finanţatã direct sau indirect de acel celãlalt stat, de o subdiviziune politica, o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia ori de o organizaţie care în celãlalt stat este recunoscuta ca o organizaţie caritabila.
ART. 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plati, efectuate în cadrul unui program public care este parte a sistemului de asigurãri sociale a unui stat contractant, a unei subdiviziuni politice, a unei autoritãţi locale sau a unei unitãţi administrativ-teritoriale a acestuia, vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 19
Funcţii guvernamentale
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice în legatura cu serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii politice, autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale, vor fi impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi astfel de remuneraţii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat, iar persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii politice, autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale va fi impozabilã numai în acel stat.
b) Totuşi o asemenea pensie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezident şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Profesori
O persoana fizica care viziteaza un stat contractant, la invitaţia acelui stat sau a unei universitãţi, a unui colegiu, a unei şcoli sau a altei instituţii de învãţãmânt din acel stat ori în cadrul unui program oficial de schimburi în domeniul învãţãmântului, numai în scopul predãrii, ţinerii de conferinţe sau al realizãrii de cercetãri la asemenea instituţii, şi care este sau a fost imediat înaintea vizitei rezident al celuilalt stat contractant va fi scutitã de impozit în primul stat menţionat pentru remuneraţia primitã în legatura cu o asemenea activitate, cu condiţia ca aceasta remuneraţie sa fie obţinutã de acea persoana din afarã acelui stat.
ART. 21
Studenţi şi practicanti
1. Studenţii sau practicantii care, imediat anterior venirii lor într-un stat contractant, sunt sau au fost rezidenţi ai celuilalt stat contractant şi care sunt prezenţi în primul stat menţionat numai în scopul pregãtirii sau al instruirii lor nu vor fi impusi în acel stat pentru sumele primite în scopul întreţinerii, educãrii sau al instruirii lor, cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse situate în afarã acelui stat.
2. În ceea ce priveşte sumele şi remuneraţiile din munca salariata, la care nu se referã paragraful 1, studenţii sau practicantii definiţi în paragraful 1 vor fi îndreptãţiţi ca pe perioada unei asemenea educari sau instruiri sa beneficieze de aceleaşi scutiri, facilitãţi sau reduceri de impozite de care beneficiazã rezidentii statului pe care ei îl viziteaza, cu condiţia ca munca salariata sa fie direct legatã de scopul vizitei şi ca venitul obţinut sa fie utilizat în scopul întreţinerii, educãrii sau al instruirii lor.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, netratate în articolele precedente ale acestei convenţii, pot fi impuse în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile din proprietãţi imobiliare, definite în paragraful 2 al art. 6, dacã beneficiarul unor asemenea venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dacã dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, netratate în articolele precedente ale acestei convenţii şi provenite din celãlalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în acel celãlalt stat.
ART. 23
Impunerea capitalului
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acel celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţile mobiliare care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în acel celãlalt stat.
3. Capitalul reprezentat de nave şi aeronave, care opereazã în trafic internaţional, şi de proprietãţile mobiliare care ţin de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave va fi impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Metode pentru evitarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata dupã cum urmeazã:
1. În cazul României, impozitele plãtite de rezidentii romani pentru venitul sau capitalul impozabil în Namibia, potrivit prevederilor acestei convenţii, vor fi deduse din impozitele romane datorate potrivit legislaţiei fiscale romane. Aceasta deducere nu va depãşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acorda deducerea ce corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celãlalt stat.
2. În cazul Namibiei, impozitele plãtite de rezidentii namibieni pentru venitul sau capitalul impozabil în România, potrivit prevederilor acestei convenţii, vor fi deduse din impozitele namibiene datorate potrivit legislaţiei namibiene. Aceasta deducere nu va depãşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acorda deducerea ce corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celãlalt stat.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant, care sunt rezidenţi ai unuia sau ai ambelor state contractante, nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri şi reduceri de ordin fiscal în funcţie de statutul civil sau de responsabilitãţile familiale pe care le acorda propriilor rezidenţi.
3. Cu excepţia cazurilor în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 6 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plati, efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, vor fi deduse, pentru determinarea profitului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii plãtite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi deduse, pentru determinarea capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menţionat.
5. În acest articol termenul impunere înseamnã impozitele de orice fel şi de orice natura.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Când un rezident al unui stat contractant considera ca, din cauza mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, acesta poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este. Cazul trebuie sa fie prezentat într-o perioada de 3 ani de la data primei notificãri a acţiunii din care rezulta o impunere care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã, indiferent de perioadele de prescripţie prevãzute de legislatiile interne ale statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii convenţiei. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile care nu sunt prevãzute în convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Atunci când este recomandabil sa se facã un schimb verbal de opinii pentru a se ajunge la o înţelegere, un astfel de schimb poate avea loc în cadrul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor acestei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impunerea pe care ele o prevãd nu este contrarã convenţiei. Orice informaţie primitã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform legilor interne ale acelui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, cu aplicarea sau urmãrirea ori cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Aceste persoane sau autoritãţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot dezvalui informaţiile în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul normal al practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar divulga un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã agenţii diplomatici sau functionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã în conformitate cu prevederile constituţionale în vigoare în fiecare stat contractant şi va intra în vigoare în a 31-a zi dupã efectuarea schimbului instrumentelor de ratificare.
2. Prevederile convenţiei vor avea efect:
a) în cazul României, în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic urmãtor datei intrãrii în vigoare a convenţiei;
b) în cazul Namibiei, în ceea ce priveşte impozit ele pe venit şi pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 martie a anului calendaristic urmãtor datei intrãrii în vigoare a convenţiei.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pe o durata nedeterminatã, dar fiecare stat contractant poate remite celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o nota de denunţare scrisã, în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începând cu data expirãrii unei perioade de 5 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare, şi, în acest caz, convenţia va inceta sa mai aibã efect:
a) în cazul României, în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic urmãtor datei la care a fost remisã nota de denunţare;
b) în cazul Namibiei, în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 martie a anului calendaristic urmãtor datei la care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Windhoek la 25 februarie 1998, în doua exemplare originale, în limbile romana şi engleza, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru Guvernul României,
Dan Radu Rusanu,
secretar de stat la
Ministerul Finanţelor


Pentru Guvernul Republicii Namibia,
Nangolo Mbumba,
ministrul finanţelor

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016