Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 60 din 24 martie 2004 privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia animalelor de companie, semnata la Strasbourg la 23 iunie 2003
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 400 din 5 mai 2004
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratificã Convenţia europeanã pentru protecţia animalelor de companie, semnatã la Strasbourg la 23 iunie 2003.
Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 8 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 24 martie 2004.
Nr. 60.
CONVENTIE EUROPEANA
pentru protecţia animalelor de companie*)
PREAMBUL
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,
considerând cã scopul Consiliului Europei este de a realiza o cooperare mai strânsã între membrii sãi,
recunoscând cã omul are o obligaţie moralã de a respecta toate creaturile vii şi pãstrând legãturile speciale existente între om şi animalele de companie,
considerând cã animalele de companie sunt foarte importante datoritã contribuţiei lor la calitatea vieţii şi, prin urmare, reprezintã o valoare pentru societate,
având în vedere dificultãţile care decurg din marea varietate a animalelor care sunt deţinute de cãtre om,
având în vedere riscurile inerente determinate de suprapopularea cu animale pentru igiena, sãnãtatea şi securitatea omului şi a altor animale,
având în vedere cã deţinerea specimenelor din fauna sãlbaticã, în calitate de animale de companie, nu ar trebui sã fie încurajatã,
conştienţi de diferitele condiţii care guverneazã achiziţionarea, deţinerea, creşterea în scop comercial sau necomercial, cesiunea ori comerţul cu animale de companie,
conştienţi de faptul cã condiţiile de deţinere a animalelor de companie nu permit întotdeauna promovarea sãnãtãţii şi bunãstãrii acestora,
conştienţi cã atitudinile în privinţa animalelor de companie variazã considerabil datoritã uneori unei lipse de cunoştinţe sau de conştiinţã,
considerând cã o atitudine şi o practicã sunt nu numai un obiectiv de dorit, dar, de asemenea, şi realist,
au cãzut de acord asupra urmãtoarelor:
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Definiţii
(1) În termenii prezentei convenţii înţelegem prin animal de companie orice animal deţinut sau destinat a fi deţinut de cãtre om, în special pe lângã casã, pentru agrement sau companie.
(2) Înţelegem prin comerţ cu animale de companie ansamblul de tranzacţii practicate în mod regulat, în cantitãţi substanţiale şi în scopuri lucrative, care implicã transferul proprietãţii acestor animale.
(3) Înţelegem prin creşterea şi îngrijirea animalelor de companie cu titlu comercial creşterea şi îngrijirea practicate în special în scop comercial şi în numãr mare.
(4) Înţelegem prin refugiu pentru animale o unitate cu scop nelucrativ, în care animalele de companie pot fi deţinute în numãr considerabil. În cazul în care legislaţia naţionalã şi/sau mãsuri administrative o permit, o astfel de unitate poate primi animale fãrã stãpân.
(5) Înţelegem prin animal fãrã stãpân orice animal de companie care, fie nu are adãpost, fie se gãseşte în afara proprietãţii stãpânului sãu sau a deţinãtorului sãu şi care nu este sub controlul ori supravegherea directã a nici unui proprietar sau deţinãtor.
(6) Înţelegem prin autoritate competentã autoritatea desemnatã de cãtre statul membru al Consiliului Europei.
ART. 2
Domeniu de aplicare şi punere în practicã
(1) Fiecare parte se angajeazã sã ia mãsurile necesare punerii în aplicare a dispoziţiilor acestei convenţii în ceea ce priveşte:
a) animalele de companie deţinute de cãtre o persoanã fizicã sau juridicã, pe orice proprietate, în orice unitate şi care sunt destinate comercializãrii sau creşterii şi deţinerii în scop comercial a acestora, precum şi cele aflate în orice refugiu pentru animale;
b) dacã este cazul, animalele fãrã stãpân.
(2) Nici o dispoziţie a acestei convenţii nu poate afecta punerea în practicã a celorlalte prevederi legate de protecţia animalelor sau de apãrarea speciilor sãlbatice pe cale de dispariţie.
(3) Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu afecteazã posibilitatea pãrţilor de a adopta reguli foarte stricte pentru asigurarea protecţiei animalelor de companie sau aplicãrii în continuare a dispoziţiilor pentru alte categorii de animale care nu sunt în mod expres citate în prezenta convenţie.
CAP. II
Principii care trebuie respectate de cãtre deţinãtorii de animale de companie
ART. 3
Principii de bazã pentru bunãstarea animalelor
(1) Nimeni nu trebuie sã cauzeze inutil durere, suferinţe fizice sau psihice unui animal de companie.
(2) Nimeni nu trebuie sã abandoneze un animal de companie.
ART. 4
Deţinerea
(1) Orice persoanã care deţine un animal de companie sau care are grijã de un animal de companie trebuie sã fie responsabil de sãnãtatea şi bunãstarea acestuia.
(2) Orice persoanã care deţine un animal de companie sau care se ocupã de acesta trebuie sã-i asigure toate condiţiile, îngrijirile şi atenţia, ţinând cont de nevoile etologice, în funcţie de specie şi rasã, şi în special trebuie:
a) sã îi asigure, în cantitate suficientã, hranã şi apã;
b) sã îi asigure posibilitatea de mişcare;
c) sã ia mãsurile necesare pentru a nu lãsa animalele sã devinã libere.
(3) Un animal nu poate fi deţinut ca animal de companie dacã:
a) condiţiile enumerate în alin. (2) nu sunt îndeplinite;
sau
b) condiţiile sunt îndeplinite, dar animalul nu se poate adapta în captivitate.
ART. 5
Reproducţia
Orice persoanã care selecţioneazã un animal de companie pentru reproducţie trebuie sã ia în considerare caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale care ar putea compromite sãnãtatea şi bunãstarea descendenţilor sau a femelei.
ART. 6
Limita de vârstã pentru achiziţionare
Nici un animal de companie nu poate sã fie vândut persoanelor sub 16 ani fãrã consimţãmântul expres al pãrinţilor lor sau al altor persoane care exercitã responsabilitãţi parentale.
ART. 7
Dresajul
Nici un animal de companie nu trebuie sã fie dresat prin metode care ar putea prejudicia sãnãtatea sau bunãstarea animalului şi în special nu trebuie forţat sã îşi depãşeascã capacitatea naturalã sau forţa sa naturalã ori utilizând mijloace artificiale care provoacã rãni sau dureri inutile. De asemenea, se interzice utilizarea mijloacelor artificiale de dresaj care provoacã rãni sau dureri inutile, suferinţe ori teamã.
ART. 8
Comercializarea, creşterea în scop comercial, refugiile pentru animale
(1) Orice persoanã care, la momentul intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, comercializeazã sau creşte ori adãposteşte în scopuri comerciale sau care administreazã un refugiu pentru animale trebuie sã facã o declaraţie autoritãţii competente într-un interval stabilit de fiecare parte. Orice persoanã care are intenţia sã se ocupe de una dintre activitãţile enumerate anterior trebuie sã facã o declaraţie autoritãţii competente.
(2) În aceastã declaraţie trebuie sã se menţioneze:
a) speciile animalelor de companie care sunt sau vor fi implicate;
b) persoana responsabilã şi cunoştinţele sale;
c) descrierea instalaţiilor şi echipamentelor care sunt sau vor fi utilizate.
(3) Activitãţile menţionate anterior nu pot fi exercitate decât:
a) dacã persoana responsabilã posedã cunoştinţele şi aptitudinile necesare exercitãrii acestei activitãţi, având fie o pregãtire corespunzãtoare, fie o experienţã suficientã cu animalele de companie; şi
b) dacã instalaţiile şi echipamentele utilizate pentru activitate satisfac cerinţele menţionate în art. 4.
(4) Pe baza declaraţiilor fãcute conform dispoziţiilor alin. (1), autoritatea competentã trebuie sã stabileascã dacã condiţiile menţionate în alin. (3) sunt îndeplinite sau nu.
În cazul în care nu sunt îndeplinite într-o manierã corespunzãtoare, autoritatea competentã va recomanda mãsuri şi, dacã aceasta este consideratã necesarã pentru protecţia animalelor, se poate dispune chiar interdicţia comercializãrii sau continuarea activitãţii.
(5) Autoritatea competentã trebuie, în conformitate cu legislaţia naţionalã, sã controleze dacã condiţiile menţionate mai sus sunt îndeplinite sau nu.
ART. 9
Publicitate, spectacole, expoziţii, competiţii şi manifestãri similare
(1) Animalele de companie nu pot fi utilizate pentru publicitate, spectacole, expoziţii, competiţii sau manifestãri similare, decât:
a) dacã organizatorul creeazã condiţiile necesare pentru ca aceste animale sã fie tratate conform exigenţelor prevãzute la art. 4 alin. (2), şi
b) dacã sãnãtatea şi bunãstarea lor nu sunt puse în pericol.
(2) Unui animal de companie nu trebuie sã i se administreze nici un tratament, nici o substanţã, nu trebuie sã fie supus nici unui procedeu, în scopul creşterii sau diminuãrii nivelului natural al performanţelor sale:
a) în cursul competiţiilor; sau
b) cu alte ocazii, dacã acestea ar constitui un risc pentru sãnãtatea şi bunãstarea animalului.
ART. 10
Intervenţii chirurgicale
(1) Intervenţiile chirurgicale destinate modificãrii aspectului unui animal de companie sau altor scopuri necurative trebuie sã fie interzise şi, în special:
a) codotomia;
b) cuparea urechilor;
c) secţionarea corzilor vocale;
d) ablaţia ghearelor şi dinţilor.
(2) Excepţii de la aceste interdicţii nu pot fi autorizate decât:
a) dacã medicul veterinar considerã o intervenţie curativã necesarã fie din motive de medicinã veterinarã, fie în interesul unui animal deosebit;
b) pentru a împiedica reproducţia.
(3) a) Intervenţiile în cursul cãrora animalul va suferi sau riscã sã sufere dureri considerabile nu trebuie sã fie efectuate decât sub anestezie şi de cãtre un medic veterinar sau sub controlul sãu.
b) Intervenţiile care nu necesitã anestezie pot fi efectuate de cãtre o persoanã competentã, în conformitate cu legislaţia naţionalã.
ART. 11
Sacrificarea
(1) Numai medicul veterinar sau o altã persoanã competentã poate sã procedeze la sacrificarea unui animal de companie, excepţie fãcând cazurile de urgenţã când trebuie sã se punã capãt suferinţelor unui animal şi când ajutorul unui medic veterinar sau al altei persoane competente nu poate fi obţinut rapid sau alte cazuri de urgenţã prevãzute de legislaţia naţionalã. Orice sacrificare trebuie sã se facã cu minimum de suferinţã fizicã şi psihicã, ţinând cont de circumstanţe.
Metoda aleasã, exceptatã în caz de urgenţã, trebuie:
a) fie sã provoace o pierdere imediatã a conştienţei, urmatã de moarte;
b) fie sã înceapã prin realizarea unei anestezii generale profunde, urmatã de un procedeu care va cauza moartea cu certitudine.
Persoana responsabilã cu sacrificarea trebuie sã se asigure cã animalul este mort înainte sã se realizeze jupuirea.
(2) Urmãtoarele metode de sacrificare trebuie sã fie interzise:
a) înecul şi alte metode de asfixie, dacã ele nu produc efectele menţionate în alin. (1) lit. b);
b) utilizarea otrãvurilor sau drogurilor ale cãror dozaj şi aplicare nu pot fi controlate în maniera de a obţine efectele menţionate în alin. (1);
c) electrocutarea, mai ales dacã ea nu este precedatã de pierderea imediatã a conştienţei.
CAP. III
Mãsuri suplimentare referitoare la animalele fãrã stãpân
ART. 12
Reducerea numãrului de animale fãrã stãpân
Atunci când o parte estimeazã cã numãrul de animale fãrã stãpân constituie pentru ea o problemã, ea trebuie sã ia mãsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru reducerea numãrului acestora prin metode care nu cauzeazã dureri, suferinţe sau temeri evitabile.
a) Astfel de mãsuri trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
(i) în cazul în care astfel de animale trebuie sã fie capturate, aceasta trebuie sã se facã astfel încât sã producã minimum de suferinţe fizice şi psihice animalelor, în funcţie de natura animalului;
(ii) în cazul în care animalele capturate sunt adãpostite sau sacrificate, aceasta trebuie sã se facã în conformitate cu principiile prezentei convenţii.
b) Pãrţile sunt obligate sã respecte:
(i) identificarea permanentã a câinilor şi pisicilor prin mijloace corespunzãtoare care sã nu producã decât dureri, suferinţe sau temeri uşoare ori temporare, cum ar fi tatuarea însoţitã de înregistrarea numãrului, precum şi de numele şi adresele proprietarilor;
(ii) reducerea reproducţiei neplanificate a câinilor şi pisicilor şi încurajarea sterilizãrii acestora;
(iii) încurajarea persoanelor care au gãsit un câine sau o pisicã fãrã stãpân sã semnaleze acest lucru autoritãţii competente.
ART. 13
Excepţii privind capturarea, deţinerea şi sacrificarea
Excepţiile la principiile stabilite în prezenta convenţie, referitoare la capturarea, deţinerea şi sacrificarea animalelor fãrã stãpân, nu pot fi admise decât dacã acestea sunt inevitabile, în cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor.
CAP. IV
Informare şi educare
ART. 14
Programe de informare şi educare
Pãrţile se angajeazã sã încurajeze dezvoltarea programelor de informare şi de educare pentru a promova, în rândul organizaţiilor şi indivizilor implicaţi în: deţinerea, creşterea, dresajul, comerţul şi adãpostirea animalelor de companie, conştientizarea şi cunoaşterea dispoziţiilor şi principiilor prezentei convenţii. În aceste programe atenţia trebuie sã se îndrepte în special asupra urmãtoarelor subiecte:
a) dresajul animalelor de companie în scop comercial sau pentru competiţii, care trebuie sã se efectueze de cãtre persoane având cunoştinţele şi competenţele corespunzãtoare;
b) necesitatea de a descuraja:
(i) încredinţarea animalelor de companie persoanelor pânã la vârsta de 16 ani fãrã consimţãmântul expres al pãrinţilor sau al altor persoane care deţin responsabilitãţi parentale;
(ii) acordarea animalelor de companie ca premii, recompense sau prime;
(iii) înmulţirea neplanificatã a animalelor de companie;
c) eventualele consecinţe negative pentru sãnãtatea şi bunãstarea animalelor sãlbatice, în cazul achiziţionãrii sau introducerii lor ca animale de companie;
d) riscurile care decurg din achiziţionarea iresponsabilã a animalelor de companie, care conduce la creşterea numãrului animalelor nedorite şi abandonate.
CAP. V
Consultãri multilaterale
ART. 15
Consultãri multilaterale
(1) Pãrţile procedeazã, într-un interval de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi la fiecare 5 ani şi de fiecare datã când majoritatea reprezentanţilor pãrţilor o cer, la consultãri multilaterale în cadrul Consiliului Europei în vederea examinãrii aplicãrii prezentei convenţii şi a oportunitãţii revizuirii sale sau a extinderii aplicãrii oricãreia dintre dispoziţiile sale. Aceste consultãri vor avea loc în cursul reuniunilor convocate de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
(2) Orice parte are dreptul sã desemneze un reprezentant care sã participe la aceste consultãri. Orice stat membru al Consiliului Europei care nu este parte a prezentei convenţii are dreptul de a fi reprezentat la aceste consultãri de un observator.
(3) Dupã fiecare consultare, pãrţile supun Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei un raport asupra consultãrii şi funcţionãrii prezentei convenţii, incluzând, dacã acestea considerã necesar, propuneri vizând amendarea art. 15-23 din prezenta convenţie.
(4) Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii, pãrţile stabilesc regulile de procedurã pentru desfãşurarea consultãrilor.
CAP. VI
Amendamente
ART. 16
Amendamente
(1) Orice amendament la art. 1-14, propus de una dintre pãrţi sau de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, este comunicat secretarului general al Consiliului Europei şi transmis prin intermediul sãu statelor membre ale Consiliului Europei, fiecãrei pãrţi şi fiecãrui stat invitat sã adere la prezenta convenţie conform dispoziţiilor art. 19.
(2) Orice amendament propus conform dispoziţiilor alin. (1) este examinat, în minimum douã luni de la transmiterea sa de cãtre secretarul general al Consiliului Europei, în cadrul unei consultãri multilaterale în care acest amendament poate fi adoptat cu o majoritate de douã treimi din numãrul pãrţilor. Textul adoptat este comunicat pãrţilor.
(3) La expirarea unei perioade de 12 luni dupã adoptarea sa în urma consultãrilor multilaterale, orice amendament intrã în vigoare, în afarã de cazul în care una dintre pãrţi a exprimat obiecţii la acesta.
CAP. VII
Dispoziţii finale
ART. 17
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea
Prezenta convenţie este deschisã semnãrii de cãtre statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 18
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã unei perioade de 6 luni dupã data la care patru state membre ale Consiliului Europei şi-au exprimat consimţãmântul de a fi pãrţi ale acesteia conform dispoziţiilor art. 17.
(2) Pentru orice stat membru al Consiliului Europei, care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a fi parte la prezenta convenţie, ea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 19
Aderarea statelor nemembre
(1) Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei sã adere la aceasta, printr-o decizie luatã de majoritatea prevãzutã la art. 20 lit. d) din statutul Consiliului Europei şi de unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante având drept de reprezentare în Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei.
(2) Pentru orice stat în curs de aderare prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data de depunere a instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 20
Clauzã teritorialã
(1) Orice stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumenului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sã precizeze teritoriul sau teritoriile în care se va aplica prezenta convenţie.
(2) Orice parte poate, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei sã extindã aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu referire la acest teritoriu în prima zi din luna care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Orice declaraţie fãcutã în virtutea alin. (1) şi (2) va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceastã declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va intra în vigoare în prima zi din luna care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data recepţionãrii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 21
Rezerve
(1) Orice stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumenului sãu de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sã formuleze una sau mai multe rezerve cu referire la art. 6 şi la art. 10 alin. (1) lit. a). Nici o altã rezervã nu poate fi prezentatã.
(2) Orice parte care a formulat o rezervã în virtutea alin. (1) o poate retrage în totalitate sau parţial înaintând o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va intra în vigoare la data recepţionãrii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Partea care a formulat o rezervã în cadrul unei dispoziţii a prezentei convenţii nu poate cere aplicarea acestei dispoziţii de cãtre o altã parte; totodatã, ea poate, dacã rezerva este parţialã sau condiţionatã, sã cearã aplicarea acestei dispoziţii în mãsura în care ea însãşi a acceptat-o.
ART. 22
Denunţarea
(1) Orice parte poate, în orice moment, sã denunţe prezenta convenţie adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
(2) Denunţarea va intra în vigoare în prima zi din luna care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data recepţionãrii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 23
Notificãri
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi oricãrui stat ce a aderat la prezenta convenţie sau a fost invitat sã o facã:
a) fiecare semnãturã;
b) depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c) fiecare datã de intrare în vigoare a prezentei convenţii în conformitate cu art. 18, 19, 20;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legãturã cu prezenta convenţie.
Drept care, subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, am semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Strasbourg la 13 noiembrie 1987, în limbile francezã şi englezã, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificatã fiecãrui stat membru al Consiliului Europei şi fiecãrui stat invitat sã adere la prezenta convenţie.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
