Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 571 din 22 decembrie 2003  privind Codul fiscal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 23 decembrie 2003
Parlamentul României adoptã prezenta lege.

TITLUL I
Dispoziţii generale

CAP. I
Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal

Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal
ART. 1
(1) Prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele şi taxele prevãzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat şi bugetele locale, precizeazã contribuabilii care trebuie sã plãteascã aceste impozite şi taxe, precum şi modul de calcul şi de platã al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite şi taxe. De asemenea, autorizeazã Ministerul Finanţelor Publice sã elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri.
(2) Cadrul legal de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislaţia privind procedurile fiscale.
(3) În materie fiscalã, dispoziţiile prezentului cod prevaleazã asupra oricãror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.
(4) Dacã orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplicã prevederea acelui tratat.
(5) Orice mãsurã de naturã fiscalã care constituie ajutor de stat se acordã potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Impozitele şi taxele reglementate de Codul fiscal
ART. 2
Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt urmãtoarele:
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe venit;
c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
d) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
e) impozitul pe reprezentanţe;
f) taxa pe valoarea adãugatã;
g) accizele;
h) impozitele şi taxele locale.

CAP. II
Interpretarea şi modificarea Codului fiscal

Principiile fiscalitãţii
ART. 3
Impozitele şi taxele reglementate de prezentul cod se bazeazã pe urmãtoarele principii:
a) neutralitatea mãsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului român şi strãin;
b) certitutinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sã nu conducã la interpretãri arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de platã sã fie precis stabilite pentru fiecare plãtitor, respectiv aceştia sã poatã urmãri şi înţelege sarcina fiscalã ce le revine, precum şi sã poatã determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscalã la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferitã a veniturilor, în funcţie de mãrimea acestora;
d) eficienţa impunerii prin asigurarea stabilitãţii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi sã nu conducã la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptãrii de cãtre acestea a unor decizii investiţionale majore.

Modificarea şi completarea Codului fiscal
ART. 4
(1) Prezentul cod se modificã şi se completeazã numai prin lege, promovatã, de regulã, cu 6 luni înainte de data intrãrii în vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intrã în vigoare cu începere din prima zi a anului urmãtor celui în care a fost adoptatã prin lege.

Norme metodologice, instrucţiuni şi ordine
ART. 5
(1) Ministerul Finanţelor Publice are atribuţia elaborãrii normelor necesare pentru aplicarea unitarã a prezentului cod.
(2) În înţelesul prezentului cod, prin norme se înţelege norme metodologice, instrucţiuni şi ordine.
(3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotãrâre, şi sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Ordinele şi instrucţiunile se emit de ministrul finanţelor publice şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Instituţiile publice din subordinea Guvernului, altele decât Ministerul Finanţelor Publice, nu pot elabora şi emite norme care sã aibã legãturã cu prevederile prezentului cod, cu excepţia celor prevãzute în prezentul cod.
(6) Anual, Ministerul Finanţelor Publice colecteazã şi sistematizeazã toate normele în vigoare având legãturã cu prevederile prezentului cod şi pune aceastã colecţie oficialã la dispoziţia altor persoane, spre publicare.

Înfiinţarea şi funcţionarea Comisiei fiscale centrale
ART. 6
(1) Ministerul Finanţelor Publice înfiinţeazã o Comisie fiscalã centralã, care are responsabilitãţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitarã a prezentului cod.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei fiscale centrale se aprobã prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(3) Comisia fiscalã centralã este coordonatã de secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice care rãspunde de politicile şi legislaţia fiscalã.
(4) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobã prin ordin al ministrului finanţelor publice.

CAP. III
Definiţii

Definiţii ale termenilor comuni
ART. 7
(1) În înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie:
1. activitate - orice activitate desfãşuratã de cãtre o persoanã în scopul obţinerii de venit;
2. activitate dependentã - orice activitate desfãşuratã de o persoanã fizicã într-o relaţie de angajare;
3. activitate dependentã la funcţia de bazã - orice activitate dependentã care este declaratã astfel de persoana fizicã, în conformitate cu prevederile legii;
4. activitate independentã - orice activitate desfãşuratã cu regularitate de cãtre o persoanã fizicã, alta decât o activitate dependentã;
5. asociere, fãrã personalitate juridicã - orice asociere în participaţiune, grup de interes economic, societate civilã sau altã entitate care nu este o persoanã impozabilã distinctã, în înţelesul impozitului pe venit şi pe profit, conform normelor emise în aplicare;
6. autoritate fiscalã competentã - organul fiscal din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi serviciile de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, dupã caz, care au responsabilitãţi fiscale;
7. contract de leasing financiar - orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
a) riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului cãtre utilizator la momentul expirãrii contractului;
c) perioada de leasing depãşeşte 75% din durata normalã de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice perioadã pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
8. contract de leasing operaţional - orice contract de leasing încheiat între locator şi locatar, care nu îndeplineşte condiţiile contractului de leasing financiar;
9. comision - orice platã în bani sau în naturã efectuatã cãtre un broker, un agent comisionar general sau cãtre orice persoanã asimilatã unui broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere efectuate în legãturã cu o operaţiune comercialã;
10. contribuţii sociale obligatorii - orice contribuţii care trebuie plãtite, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru protecţia şomerilor, asigurãri de sãnãtate sau asigurãri sociale;
11. credit fiscal - o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în strãinãtate, conform convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau aşa cum se stabileşte în prezentul cod;
12. dividend - o distribuire în bani sau în naturã, efectuatã de o persoanã juridicã unui participant la persoana juridicã, drept consecinţã a deţinerii unor titluri de participare la acea persoanã juridicã, exceptând urmãtoarele:
a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modificã procentul de deţinere a titlurilor de participare ale oricãrui participant la persoana juridicã;
b) o distribuire în bani sau în naturã, efectuatã în legãturã cu rãscumpãrarea titlurilor de participare la persoana juridicã, alta decât rãscumpãrarea care face parte dintr-un plan de rãscumpãrare, ce nu modificã procentul de deţinere a titlurilor de participare al nici unui participant la persoana juridicã;
c) o distribuire în bani sau în naturã, efectuatã în legãturã cu lichidarea unei persoane juridice;
d) o distribuire în bani sau în naturã, efectuatã cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de cãtre participanţi.
Dacã suma plãtitã de o persoanã juridicã pentru bunurile sau serviciile furnizate cãtre un participant la persoana juridicã depãşeşte preţul pieţei pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferenţa se trateazã drept dividend;
13. dobânda - orice sumã ce trebuie plãtitã sau primitã pentru utilizarea banilor, indiferent dacã trebuie sã fie plãtitã sau primitã în cadrul unei datorii, în legãturã cu un depozit sau în conformitate cu un contract de leasing financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata amânatã;
14. franciza - sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuã între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoanã, denumitã francizor, acordã unei alte persoane, denumitã beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
15. know-how - orice informaţie cu privire la o experienţã industrialã, comercialã sau ştiinţificã care este necesarã pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent şi a cãrei dezvãluire cãtre alte persoane nu este permisã fãrã autorizaţia persoanei care a furnizat aceastã informaţie; în mãsura în care provine din experienţã, know-how-ul reprezintã ceea ce un producãtor nu poate şti din simpla examinare a produsului şi din simpla cunoaştere a progresului tehnicii;
16. mijloc fix - orice imobilizare corporalã, care este deţinutã pentru a fi utilizatã în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriatã terţilor sau în scopuri administrative, dacã are o duratã normalã de utilizare mai mare de un an şi o valoare mai mare decât limita stabilitã prin hotãrâre a Guvernului;
17. nerezident - orice persoanã juridicã strãinã şi orice persoanã fizicã nerezidentã;
18. organizaţie nonprofit - orice asociaţie, fundaţie sau federaţie înfiinţatã în România, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dar numai dacã veniturile şi activele asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial;
19. participant - orice persoanã care este proprietarul unui titlu de participare;
20. persoanã - orice persoanã fizicã sau juridicã;
21. persoane afiliate - o persoanã este afiliatã cu altã persoanã, dacã relaţia dintre ele este definitã de cel puţin unul dintre urmãtoarele cazuri:
a) o persoanã fizicã este afiliatã cu altã persoanã fizicã, dacã acestea sunt rude pânã la gradul al III-lea inclusiv;
b) o persoanã este afiliatã cu o persoanã juridicã dacã persoana deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 33% din valoarea sau numãrul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deţinute la persoana juridicã ori dacã controleazã în mod efectiv persoana juridicã;
c) o persoanã juridicã este afiliatã cu altã persoanã juridicã, dacã orice altã persoanã deţine direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 33% din valoarea sau numãrul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deţinute la fiecare persoanã juridicã ori dacã controleazã în mod efectiv fiecare persoanã juridicã; în înţelesul acestei definiţii, o asociere fãrã personalitate juridicã se considerã persoanã juridicã;
22. persoanã fizicã nerezidentã - orice persoanã fizicã care nu este persoanã fizicã rezidentã;
23. persoanã fizicã rezidentã - orice persoanã fizicã ce îndeplineşte cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
a) are domiciliul în România;
b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c) este prezentã în România pentru o perioadã sau mai multe perioade ce depãşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricãrui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
d) este cetãţean român care lucreazã în strãinãtate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat strãin.
Prin excepţie de la prevederile lit. a)-d), nu este persoanã fizicã rezidentã un cetãţean strãin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetãţean strãin care este funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, un cetãţean strãin care este funcţionar sau angajat al unui stat strãin în România şi nici membrii familiilor acestora;
24. persoanã juridicã românã - orice persoanã juridicã care a fost înfiinţatã în conformitate cu legislaţia României sau care are locul de exercitare a conducerii efective în România;
25. persoanã juridicã strãinã - orice persoanã juridicã care nu este persoanã juridicã românã;
26. preţ de piaţã - suma care ar fi plãtitã de un client independent unui furnizor independent în acelaşi moment şi în acelaşi loc, pentru acelaşi bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiţii de concurenţã loialã;
27. proprietate imobiliarã - oricare din urmãtoarele:
a) orice teren;
b) orice clãdire sau altã construcţie ridicatã ori încorporatã într-un teren;
c) orice recoltã, material lemnos, depozit mineral sau altã resursã naturalã ataşatã terenului;
d) orice proprietate accesorie proprietãţii prevãzute la lit. a)-c), inclusiv orice şeptel şi orice echipament utilizat în agriculturã sau silviculturã;
e) orice drept de proprietate descris la lit. a)-d), inclusiv dreptul de folosinţã sau dreptul de a obţine venit dintr-o astfel de proprietate;
28. redevenţã - orice sumã ce trebuie plãtitã în bani sau în naturã pentru folosirea ori dreptul de folosinţã al oricãruia dintre urmãtoarele:
a) drept de autor asupra unei lucrãri literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum şi efectuarea de înregistrãri audio, video;
b) orice brevet, invenţie, inovaţie, licenţã, marcã de comerţ sau de fabricã, francizã, proiect, desen, model, plan, schiţã, formulã secretã sau procedeu de fabricaţie ori software.
Nu se considerã redevenţã, în sensul prezentei legi, remuneraţia în bani sau în naturã plãtitã pentru achiziţiile de software destinate exclusiv operãrii respectivului software, fãrã alte modificãri decât cele determinate de instalarea, implementarea, stocarea sau utilizarea acestuia. De asemenea, nu va fi consideratã redevenţã, în sensul prezentei legi, remuneraţia în bani sau în naturã plãtitã pentru achiziţia în întregime a drepturilor de autor asupra unui program pentru calculator;
c) orice transmisiuni, inclusiv cãtre public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;
d) orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, orice bun mobil, mijloc de transport ori container;
e) orice know-how;
f) numele sau imaginea oricãrei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoanã fizicã.
În plus, redevenţa cuprinde orice sumã ce trebuie plãtitã în bani sau în naturã pentru dreptul de a înregistra sau transmite sub orice formã spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau alte activitãţi similare;
29. rezident - orice persoanã juridicã românã şi orice persoanã fizicã rezidentã;
30. România - teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale, asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã, platoul continental şi zona economicã exclusivã, asupra cãrora România îşi exercitã drepturile suverane şi jurisdicţia în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional;
31. titlu de participare - orice acţiune sau altã parte socialã într-o societate în nume colectiv, societate în comanditã simplã, societate pe acţiuni, societate în comanditã pe acţiuni, societate cu rãspundere limitatã sau într-o altã persoanã juridicã sau la un fond deschis de investiţii;
32. transfer - orice vânzare, cesiune sau înstrãinare a dreptului de proprietate, precum şi schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate.
(2) Criteriile care stabilesc dacã o activitate desfãşuratã de o persoanã fizicã reprezintã o activitate dependentã sau independentã sunt prevãzute în norme.

Definiţia sediului permanent
ART. 8
(1) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfãşoarã integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.
(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursalã, birou, fabricã, magazin, atelier, precum şi o minã, un puţ de ţiţei sau gaze, o carierã sau alte locuri de extracţie a resurselor naturale.
(3) Un sediu permanent presupune un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj sau activitãţi de supervizare legate de acestea, numai dacã şantierul, proiectul sau activitãţile dureazã mai mult de 6 luni.
(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune urmãtoarele:
a) folosirea unei instalaţii numai în scopul depozitãrii sau al expunerii produselor ori bunurilor ce aparţin nerezidentului;
b) menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi depozitate sau expuse;
c) menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi procesate de cãtre o altã persoanã;
d) vânzarea de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor expoziţii sau târguri fãrã caracter permanent ori ocazionale, dacã produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lunã dupã încheierea târgului sau a expoziţiei;
e) pãstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achiziţionãrii de produse sau bunuri ori culegerii de informaţii pentru un nerezident;
f) pãstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfãşurãrii de activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar de cãtre un nerezident;
g) pãstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a activitãţilor prevãzute la lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate desfãşuratã în locul fix sã fie de naturã preparatorie sau auxiliarã.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), un nerezident este considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce priveşte activitãţile pe care o persoanã, alta decât un agent cu statut independent, le întreprinde în numele nerezidentului, dacã persoana acţioneazã în România în numele nerezidentului şi dacã este îndeplinitã una din urmãtoarele condiţii:
a) persoana este autorizatã şi exercitã în România autoritatea de a încheia contracte în numele nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care activitãţile respective sunt limitate la cele prevãzute la alin. (4) lit. a)-f);
b) persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care livreazã produse sau bunuri în numele nerezidentului.
(6) Un nerezident nu se considerã cã are un sediu permanent în România dacã doar desfãşoarã activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui agent intermediar având un statut independent, în cazul în care aceastã activitate este activitatea obişnuitã a agentului, conform descrierii din documentele constitutive. Dacã activitãţile unui astfel de agent sunt desfãşurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în relaţiile comerciale şi financiare dintre nerezident şi agent existã condiţii diferite de acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se considerã ca fiind agent cu statut independent.
(7) Un nerezident nu se considerã cã are un sediu permanent în România numai dacã acesta controleazã sau este controlat de un rezident ori de o persoanã ce desfãşoarã o activitate în România prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.
(8) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se considerã a fi baza fixã.

CAP. IV
Reguli de aplicare generalã

Moneda de platã şi de calcul a impozitelor şi taxelor
ART. 9
(1) Impozitele şi taxele se plãtesc în moneda naţionalã a României.
(2) Sumele înscrise pe o declaraţie fiscalã se exprimã în moneda naţionalã a României.
(3) Sumele exprimate într-o monedã strãinã se convertesc în moneda naţionalã a României, dupã cum urmeazã:
a) în cazul unei persoane care desfãşoarã o activitate într-un stat strãin şi îşi ţine contabilitatea acestei activitãţi în moneda statului strãin, profitul impozabil sau venitul net din activitãţi independente şi impozitul plãtit statului strãin se convertesc în moneda naţionalã a României prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar pentru perioada cãreia îi este aferent profitul impozabil sau venitul net;
b) în oricare alt caz, sumele se convertesc în moneda naţionalã a României prin utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plãtesc sumele respective ori la altã datã prevãzutã în norme.
(4) În înţelesul prevederilor alin. (3), cursul de schimb valutar, folosit pentru a converti în moneda naţionalã a României sumele exprimate în moneda strãinã, este cursul de schimb comunicat de Banca Naţionalã a României, exceptând cazurile prevãzute expres în norme.

Venituri în naturã
ART. 10
(1) În înţelesul prezentului cod, veniturile impozabile cuprind veniturile în numerar şi/sau în naturã.
(2) În cazul venitului în naturã, valoarea acestuia se stabileşte pe baza cantitãţii şi a preţului de piaţã pentru bunurile sau serviciile respective.

Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal
ART. 11
(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autoritãţile fiscale pot sã nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.
(2) În cadrul unei tranzacţii între persoane afiliate, autoritãţile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricãreia dintre persoane, dupã cum este necesar, pentru a reflecta preţul de piaţã al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacţiei. La stabilirea preţului de piaţã al tranzacţiilor între persoane afiliate se foloseşte cea mai adecvatã dintre urmãtoarele metode:
a) metoda comparãrii preţurilor, prin care preţul de piaţã se stabileşte pe baza preţurilor plãtite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile cãtre persoane independente;
b) metoda cost-plus, prin care preţul de piaţã se stabileşte pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacţie, majorat cu marja de profit corespunzãtoare;
c) metoda preţului de revânzare, prin care preţul de piaţã se stabileşte pe baza preţului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marjã de profit;
d) orice altã metodã recunoscutã în liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã.

Venituri obţinute din România
ART. 12
Urmãtoarele venituri sunt considerate ca fiind obţinute din România, indiferent dacã sunt primite în România sau în strãinãtate, sub formã de:
a) venituri atribuibile unui sediu permanent în România;
b) venituri din activitãţile dependente desfãşurate în România;
c) dividende de la o persoanã juridicã românã;
d) dobânzi de la un rezident;
e) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã dobânda este o cheltuialã a sediului permanent;
f) redevenţe de la un rezident;
g) redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã redevenţa este o cheltuialã a sediului permanent;
h) venituri din proprietãţi imobiliare situate în România, inclusiv veniturile din exploatarea resurselor naturale situate în România, venituri din folosirea proprietãţii imobiliare situate în România şi venituri din transferul dreptului de proprietate asupra proprietãţilor imobiliare situate în România;
i) venituri din transferul titlurilor de participare la o persoanã juridicã, dacã persoana juridicã este o persoanã juridicã românã sau dacã cea mai mare parte a valorii mijloacelor fixe ale persoanei juridice, direct sau prin una sau mai multe persoane juridice, reprezintã proprietãţi imobiliare situate în România;
j) venituri din pensii primite de la bugetul asigurãrilor sociale sau de la bugetul de stat;
k) venituri din servicii prestate în România;
l) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultanţã în orice domeniu, dacã aceste venituri sunt obţinute de la un rezident sau dacã veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;
m) venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţii ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române;
n) comisioane de la un rezident;
o) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã comisionul este o cheltuialã a sediului permanent;
p) venituri din activitãţi sportive şi de divertisment desfãşurate în România, indiferent dacã veniturile sunt primite de cãtre persoanele care participã efectiv la asemenea activitãţi sau de cãtre alte persoane;
q) venituri din transportul internaţional aerian, naval, feroviar sau rutier care se desfãşoarã între România şi un stat strãin;
r) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
s) venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România;
t) orice alte venituri obţinute dintr-o activitate desfãşuratã în România.

TITLUL II
Impozitul pe profit

CAP. I
Dispoziţii generale

Contribuabili
ART. 13
Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, urmãtoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice române;
b) persoanele juridice strãine care desfãşoarã activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;
c) persoanele juridice strãine şi persoanele fizice nerezidente care desfãşoarã activitate în România într-o asociere fãrã personalitate juridicã;
d) persoanele juridice strãine care realizeazã venituri din/sau în legãturã cu proprietãţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoanã juridicã românã;
e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât şi în strãinãtate din asocieri fãrã personalitate juridicã; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizicã se calculeazã, se reţine şi se varsã de cãtre persoana juridicã românã.

Sfera de cuprindere a impozitului
ART. 14
Impozitul pe profit se aplicã dupã cum urmeazã:
a) în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obţinut din orice sursã, atât din România, cât şi din strãinãtate;
b) în cazul persoanelor juridice strãine care desfãşoarã activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent;
c) în cazul persoanelor juridice strãine şi al persoanelor fizice nerezidente care desfãşoarã activitate în România într-o asociere fãrã personalitate juridicã, asupra pãrţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecãrei persoane;
d) în cazul persoanelor juridice strãine care realizeazã venituri din/sau în legãturã cu proprietãţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoanã juridicã românã, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;
e) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizeazã venituri atât în România, cât şi în strãinãtate, din asocieri fãrã personalitate juridicã, asupra pãrţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

Scutiri
ART. 15
(1) Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit urmãtorii contribuabili:
a) trezoreria statului;
b) instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi disponibilitãţile realizate şi utilizate potrivit <>Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificãrile ulterioare, şi <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, dacã legea nu prevede altfel;
c) persoanele juridice române care plãtesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile cuprinse în titlul IV;
d) fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat;
e) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din activitãţi economice care sunt utilizate pentru susţinerea activitãţilor cu scop caritabil;
f) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activitãţii de cult, potrivit legii, şi pentru veniturile obţinute din chirii, cu condiţia ca sumele respective sã fie utilizate, în anul curent sau în anii urmãtori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unitãţilor de cult, pentru lucrãrile de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lãcaşurilor de cult şi a clãdirilor ecleziastice, pentru învãţãmânt şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despãgubiri sub formã bãneascã, obţinute ca urmare a mãsurilor reparatorii prevãzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;
g) instituţiile de învãţãmânt particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii urmãtori, potrivit <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior, cu modificãrile ulterioare;
h) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru veniturile obţinute din activitãţi economice şi care sunt sau urmeazã a fi utilizate pentru îmbunãtãţirea utilitãţilor şi a eficienţei clãdirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietãţii comune;
i) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
j) Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii.
(2) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmãtoarele tipuri de venituri:
a) cotizaţiile şi taxele de înscriere ale membrilor;
b) contribuţiile bãneşti sau în naturã ale membrilor şi simpatizanţilor;
c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
d) veniturile obţinute din vize, taxe şi penalitãţi sportive sau din participarea la competiţii şi demonstraţii sportive;
e) donaţiile şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
f) dividendele, dobânzile şi veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare obţinute din plasarea veniturilor scutite;
g) veniturile pentru care se datoreazã impozit pe spectacole;
h) resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţãri nerambursabile;
i) veniturile realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxã de participare, serbãri, tombole, conferinţe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
j) veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economicã;
k) veniturile obţinute din reclamã şi publicitate, realizate de organizaţiiile nonprofit de utilitate publicã, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetãrii ştiinţifice, învãţãmântului, sportului, sãnãtãţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale.
(3) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activitãţi economice realizate pânã la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevãzutã la alin. (2). Organizaţiile prevãzute în prezentul alineat datoreazã impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevãzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevãzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, dupã caz.

Anul fiscal
ART. 16
(1) Anul fiscal este anul calendaristic.
(2) Când un contribuabil se înfiinţeazã sau înceteazã sã mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilã este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

Cotele de impozitare
ART. 17
(1) Cota de impozit pe profit care se aplicã asupra profitului impozabil este de 25%, cu excepţiile prevãzute la alin. (2), la art. 33 şi 38.
(2) În cazul Bãncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80%.

Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri şi pariuri sportive
ART. 18
Contribuabilii care desfãşoarã activitãţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive şi la care impozitul pe profit datorat pentru activitãţile prevãzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

CAP. II
Calculul profitului impozabil

Reguli generale
ART. 19
(1) Profitul impozabil se calculeazã ca diferenţã între veniturile realizate din orice sursã şi cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugã cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
(2) Metodele contabile, stabilite prin reglementãri legale în vigoare, privind ieşirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil, cu excepţia cazului prevãzut la alin. (3). Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modificã în cursul anului fiscal.
(3) În cazul contribuabililor care produc bunuri mobile şi imobile, valorificate pe baza unui contract cu plata în rate, se poate opta ca veniturile aferente contractului sã fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil, pe mãsurã ce ratele devin scadente, conform contractului. Cheltuielile corespunzãtoare acestor venituri sunt deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totalã a contractului. Opţiunea se exercitã la momentul livrãrii bunurilor şi este irevocabilã.
(4) În cazul contribuabililor care desfãşoarã activitãţi de servicii internaţionale, în baza convenţiilor la care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizãrii acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementãrile din aceste convenţii.

Venituri neimpozabile
ART. 20
Urmãtoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a) dividendele primite de la o persoanã juridicã românã. Sunt, de asemenea, neimpozabile, dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, dividendele primite de la o persoanã juridicã strãinã, din statele Comunitãţii Europene, dacã persoana juridicã românã deţine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridicã strãinã, pe o perioadã neîntreruptã de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plãţii dividendului;
b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporãrii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionãrii, a retragerii titlurilor de participare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridicã la care se deţin titlurile de participare;
c) veniturile din anularea obligaţiilor unei persoane juridice, dacã obligaţiile se anuleazã în schimbul titlurilor de participare la respectiva persoanã juridicã;
d) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
e) veniturile neimpozabile, prevãzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.

Cheltuieli
ART. 21
(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri şi:
a) cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţã stabilitã de cãtre contribuabil;
b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncã şi a bolilor profesionale;
c) cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncã, boli profesionale sau riscuri profesionale;
d) cheltuielile de reclamã şi publicitate efectuate în scopul popularizãrii firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamã şi publicitate şi bunurile care se acordã în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii acordate cu scopul stimulãrii vânzãrilor;
e) cheltuielile de transport şi cazare în ţarã şi în strãinãtate efectuate de cãtre salariaţi şi administratori, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenţi;
f) contribuţia la rezerva mutualã de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;
g) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncã;
h) cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesionalã a personalului angajat;
i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenţi, precum şi în situaţia în care acesta se aflã înãuntrul perioadei de recuperarea pierderii fiscale, conform legii;
j) cheltuielile de cercetare-dezvoltare;
k) cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calitãţii, obţinerea atestãrii conform cu standardele de calitate;
l) cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor;
m) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate cãtre camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale;
n) pierderile înregistrate, dupã data de 1 ianuarie 2007, la scoaterea din evidenţã a creanţelor neîncasate, ca urmare a închiderii procedurii de faliment a debitorilor, pe baza hotãrârii judecãtoreşti prin care se atestã aceastã situaţie.
(3) Urmãtoarele cheltuieli au deductibilitate limitatã:
a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicatã asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;
b) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordatã salariaţilor pentru deplasãri în România şi în strãinãtate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenţi. Cheltuielile de transport, cazare şi indemnizaţia acordatã salariaţilor, în cazul contribuabilului care realizeazã pierdere în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenţi, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de pânã la 2%, aplicatã asupra fondului de salarii realizat. Intrã sub incidenţa acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzãtoare a unor activitãţi sau unitãţi aflate în administrarea contribuabililor: grãdiniţe, creşe, servicii de sãnãtate acordate în cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncã pânã la internarea într-o unitate sanitarã, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cãmine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: transportul la şi de la locul de muncã al salariaţilor, cadouri în bani sau în naturã oferite copiilor minori ai salariaţilor, cadouri în bani sau în naturã acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnã pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv transportul, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodãrie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;
d) perisabilitãţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreunã cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice;
e) cheltuielile reprezentând tichetele de masã acordate de angajatori, în limita prevederilor legii anuale a bugetului de stat;
f) cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile cãtre organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale, în limita echivalentului în lei a 2.000 euro anual, altele decât cele prevãzute la alin. (2) lit. g) şi m);
g) cheltuielile cu provizioane şi rezerve, în limita prevãzutã la art. 22;
h) cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar, în limita prevãzutã la art. 23;
i) amortizarea, în limita prevãzutã la art. 24;
j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii ocupaţionale, în limita stabilitã potrivit legii;
k) cheltuielile cu primele de asigurare private de sãnãtate, în limita stabilitã potrivit legii;
l) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se aflã sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzãtoare suprafeţelor construite prevãzute de legea locuinţei, care se majoreazã din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenţa nedeductibilã trebuie recuperatã de la beneficiari, respectiv chiriaşi/locatari;
m) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate personalã a unei persoane fizice, folositã şi în scop personal, deductibile în limita corespunzãtoare suprafeţelor puse la dispoziţia societãţii în baza contractelor încheiate între pãrţi, în acest scop;
n) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente autoturismelor folosite de angajaţii cu funcţii de conducere şi de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecãrei persoane fizice cu astfel de atribuţii. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.
(4) Urmãtoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plãtite în strãinãtate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la sursã în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;
b) amenzile, confiscãrile, majorãrile de întârziere şi penalitãţile de întârziere datorate cãtre autoritãţile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, penalitãţile sau majorãrile datorate cãtre autoritãţi strãine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România şi/sau autoritãţi strãine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepţia majorãrilor, al cãror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri.
Amenzile, majorãrile de întârziere şi penalitãţile de întârziere, datorate ca urmare a clauzelor prevãzute în contractele comerciale, altele decât cele încheiate cu autoritãţile, nu intrã sub incidenţa prevederilor prezentei litere;
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsã din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dacã aceasta este datoratã potrivit prevederilor titlului VI;
d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în naturã, dacã valoarea acestora nu a fost impozitatã prin reţinere la sursã;
e) cheltuielile fãcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plãţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţã pentru aceste bunuri sau servicii;
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bazã un document justificativ, potrivit legii, prin care sã se facã dovada efectuãrii operaţiunii sau intrãrii în gestiune, dupã caz, potrivit normelor;
g) cheltuielile înregistrate de societãţile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosinţã al terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din producţia realizatã din folosinţa acestuia, prevãzutã în contractul de societate sau asociere;
h) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;
i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile prevãzute la art. 20, cu excepţia celor prevãzute la art. 20 lit. d);
j) cheltuielile cu contribuţiile plãtite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;
k) cheltuielile cu primele de asigurare plãtite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului, conform titlului III;
l) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu excepţia prevederilor titlului III;
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţã, asistenţã sau alte prestãri de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestãrii acestora în scopul desfãşurãrii activitãţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte;
n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancarã pentru creditele utilizate în desfãşurarea activitãţii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţã a creanţelor incerte sau în litigiu neîncasate, pentru partea neacoperitã de provizion, potrivit art. 22 alin. (1) lit. c). În aceastã situaţie, contribuabilii, care scot în evidenţã clienţii neîncasaţi, sunt obligaţi sã comunice în scris acestora scoaterea din evidenţã a creanţelor respective, în vederea recalculãrii profitului impozabil la persoana debitoare, dupã caz;
p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate potrivit legii.

Provizioane şi rezerve
ART. 22
(1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a) rezerva legalã este deductibilã în limita unei cote de 5% aplicatã asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugã cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, pânã ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vãrsat sau din patrimoniu, dupã caz, potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În cazul în care aceasta este utilizatã pentru acoperirea pierderilor sau este distribuitã sub orice formã, reconstituirea ulterioarã a rezervei nu mai este deductibilã la calculul profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituitã de persoanele juridice care furnizeazã utilitãţi societãţilor comerciale care se restructureazã, se reorganizeazã sau se privatizeazã poate fi folositã pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;
b) provizioanele pentru garanţii de bunã execuţie acordate clienţilor;
c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de cãtre contribuabili, altele decât cele prevãzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
1. sunt înregistrate dupã data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioadã ce depãşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
3. nu sunt garantate de altã persoanã;
4. sunt datorate de o persoanã care nu este persoanã afiliatã contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;
d) provizioanele specifice, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, în cazul unei societãţi comerciale bancare sau al unei alte instituţii de credit autorizate, precum şi pentru societãţile de credit ipotecar şi societãţile de servicii financiare;
e) rezervele constituite de societãţile comerciale bancare sau alte instituţii de credit autorizate, precum şi de societãţile de credit ipotecar, potrivit legilor de organizare şi funcţionare;
f) provizioanele constituite de fondurile de garantare, potrivit normelor Bãncii Naţionale a României;
g) rezervele legale şi provizioanele constituite de Banca Naţionalã a României, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
h) rezervele tehnice constituite de societãţile de asigurare şi reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminueazã astfel încât nivelul acestora sã acopere partea de risc care rãmâne în sarcina asigurãtorului, dupã deducerea reasigurãrii;
i) provizioanele de risc pentru operaţiunile pe pieţele financiare, constituite potrivit reglementãrilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
j) provizioanele constituite în limita unui procent de 100% din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de cãtre contribuabili, altele decât cele prevãzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
1. sunt înregistrate dupã data de 1 ianuarie 2007;
2. creanţa este deţinutã la o persoanã juridicã asupra cãreia este declaratã procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotãrârii judecãtoreşti prin care se atestã aceastã situaţie;
3. nu sunt garantate de altã persoanã;
4. sunt datorate de o persoanã care nu este persoanã afiliatã contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
(2) Contribuabilii autorizaţi sã desfãşoare activitate în domeniul exploatãrii zãcãmintelor naturale sunt obligaţi sã înregistreze în evidenţa contabilã şi sã deducã provizoane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile din exploatare, pe toatã durata de funcţionare a exploatãrii zãcãmintelor naturale.
(3) Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfãşoarã operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apã mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi anexelor, precum şi pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicatã asupra diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile înregistrate, pe toatã perioada exploatãrii petroliere.
(4) Regia Autonomã "Administraţia Românã a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA constituie trimestrial un provizion, potrivit prevederilor legale, pentru diferenţa dintre veniturile din exploatare realizate efectiv din activitatea de rutã aerianã şi costurile efective ale activitãţii de rutã aerianã, care este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care depãşesc tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.
(5) Reducerea sau anularea oricãrui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusã se include în veniturile impozabile, indiferent dacã reducerea sau anularea este datoratã modificãrii destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei cãtre participanţi sub orice formã, lichidãrii, divizãrii, fuziunii contribuabilului sau oricãrui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplicã dacã un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervã în legãturã cu o divizare sau fuziune, reglementãrile acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervã.
(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilitãţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculeazã impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalitãţi de întârziere, de la data aplicãrii facilitãţii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitãrii rezervele de influenţe de curs valutar aferente aprecierii disponibilitãţilor în valutã, constituite potrivit legii, înregistrate de societãţi comerciale bancare, persoane juridice române şi sucursalele bãncilor strãine, care îşi desfãşoarã activitatea în România.
(7) În înţelesul prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se înţelege şi majorarea unui provizion sau a unei rezerve.

Cheltuieli cu dobânzile şi diferenţe de curs valutar
ART. 23
(1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu. Gradul de îndatorare a capitalului se determinã ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determinã impozitul pe profit. Prin capitalul împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât trei.
(2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu inclusiv, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netã din diferenţele de curs valutar sunt deductibile pânã la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netã din diferenţele de curs valutar rãmase nedeductibile se reporteazã în perioada urmãtoare, în aceleaşi condiţii, pânã la deductibilitatea integralã a acestora.
(3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depãşeşc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratatã ca o cheltuialã cu dobânda, potrivit alin. (1) şi (2), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusã limitãrilor prevãzute în aceste alineate. Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limiteazã potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
(4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legãturã cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bãnci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat nu intrã sub incidenţa prevederilor prezentului articol.
(5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entitãţi, cu excepţia societãţilor comerciale bancare române sau strãine, sucursalelor bãncilor strãine, cooperativelor de credit, a societãţilor de leasing pentru operaţiuni de leasing, a societãţilor de credit ipotecar şi a persoanelor juridice care acordã credite potrivit legii, dobânzile deductibile sunt limitate la:
a) nivelul ratei dobânzilor de referinţã a Bãncii Naţionale a României, corespunzãtoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei, şi
b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valutã. Acest nivel al ratei dobânzii se aplicã la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valutã se va actualiza prin hotãrâre a Guvernului.
(6) Limita prevãzutã la alin. (5) se aplicã separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).
(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplicã societãţilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor bãncilor strãine care îşi desfãşoarã activitatea în România, societãţilor de leasing pentru operaţiunile de leasing, societãţilor de credit ipotecar, precum şi instituţiilor de credit.
(8) În cazul unei persoane juridice strãine care îşi desfãşoarã activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplicã prin luarea în considerare a capitalului propriu.

Amortizarea fiscalã
ART. 24
(1) Cheltuielile aferente achiziţionãrii, producerii, construirii, asamblãrii, instalãrii sau îmbunãtãţirii mijloacelor fixe amortizabile se recupereazã din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizãrii potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporalã care îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;
b) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilitã prin hotãrâre a Guvernului;
c) are o duratã normalã de utilizare mai mare de un an.
Pentru imobilizãrile corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formeazã un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizãrii se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intrã în structura unui activ corporal, a cãror duratã normalã de utilizare diferã de cea a activului rezultat, amortizarea se determinã pentru fiecare componentã în parte.
(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:
a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune sau altele asemenea;
b) mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporalã; acestea se cuprind în grupele în care urmeazã a se înregistra, la valoarea rezultatã prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c) investiţiile efectuate pentru descopertã în vederea valorificãrii de substanţe minerale utile, precum şi pentru lucrãrile de deschidere şi pregãtire a extracţiei în subteran şi la suprafaţã;
d) investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunãtãţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
e) investiţiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparţinând domeniului public, precum şi în dezvoltãri şi modernizãri ale bunurilor aflate în proprietate publicã;
f) amenajãrile de terenuri.
(4) Nu reprezintã active amortizabile:
a) terenurile, inclusiv cele împãdurite;
b) tablourile şi operele de artã;
c) fondul comercial;
d) lacurile, bãlţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;
e) bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare;
f) orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datoritã folosirii, potrivit normelor;
g) casele de odihnã proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazierã, altele decât cele utilizate în scopul realizãrii veniturilor.
(5) Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înţelege:
a) costul de achiziţe, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
b) costul de producţie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de cãtre contribuabil;
c) valoarea de piaţã, pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit.
(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determinã conform urmãtoarelor reguli:
a) în cazul construcţiilor, se aplicã metoda de amortizare liniarã;
b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor, precum şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniarã, degresivã sau acceleratã;
c) în cazul oricãrui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniarã sau degresivã.
(7) În cazul metodei de amortizare liniarã, amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniarã la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil.
Cota de amortizare liniarã se calculeazã raportând numãrul 100 la durata normalã de utilizare a mijlocului fix.
(8) În cazul metodei de amortizare degresivã, amortizarea se calculeazã prin multiplicarea cotelor de amortizare liniarã cu unul dintre coeficienţii urmãtori:
a) 1,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani;
b) 2,0, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani;
c) 2,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
(9) În cazul metodei de amortizare acceleratã, amortizarea se calculeazã dupã cum urmeazã:
a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depãşi 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix;
b) pentru urmãtorii ani de utilizare, amortizarea se calculeazã prin raportarea valorii rãmase de amortizare a mijlocului fix la durata normalã de utilizare rãmasã a acestuia.
(10) Cheltuielile aferente achiziţionãrii de brevete, drepturi de autor, licenţe, mãrci de comerţ sau fabricã şi alte valori similare se recupereazã prin intermediul deducerilor de amortizare liniarã pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, dupã caz. Cheltuielile aferente achiziţionãrii sau producerii programelor informatice se recupereazã prin intermediul deducerilor de amortizare liniarã pe o perioadã de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza metoda de amortizare degresivã sau acceleratã.
(11) Amortizarea fiscalã se calculeazã dupã cum urmeazã:
a) începând cu luna urmãtoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune;
b) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normalã de utilizare, pe durata normalã de utilizare rãmasã sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, dupã caz;
c) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normalã de utilizare, dupã caz;
d) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadã de 10 ani;
e) amortizarea clãdirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatãrilor la zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria extractivã de petrol, a cãror duratã de folosire este limitatã de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizãri dupã epuizarea rezervelor, precum şi a investiţiilor pentru descopertã se calculeazã pe unitate de produs, în funcţie de rezerva exploatabilã de substanţã mineralã utilã.
Amortizarea pe unitatea de produs se recalculeazã:
1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertã;
2. din 10 în 10 ani la saline;
f) mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numãrul de kilometri sau numãrul de ore de funcţionare prevãzut în cãrţile tehnice, pentru cele achiziţionate dupã data de 1 ianuarie 2004;
g) pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilã fiscal pânã la nivelul corespunzãtor suprafeţei construite prevãzute de legea locuinţei;
h) numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevãzute la art. 21 alin. (3) lit. n).
(12) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile, destinate activitãţilor pentru care aceştia sunt autorizaţi şi care nu aplicã regimul de amortizare acceleratã, pot deduce cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie. Valoarea rãmasã de recuperat pe durata normalã de utilizare se determinã dupã scãderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%. Pentru achiziţiile de animale şi plantaţii, deducerea de 20% se acordã astfel:
a) pentru animale, la data achiziţiei;
b) pentru plantaţii, la data recepţiei finale de înfiinţare a plantaţiei.
Intrã sub incidenţa prezentului alineat şi mijloacele fixe achiziţionate în baza unui contract de leasing financiar cu clauzã definitivã de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului, la expirarea contractulului de leasing financiar. Contribuabilii care beneficiazã de facilitãţile prevãzute la prezentul alineat au obligaţia sã pãstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadã egalã cu jumãtate din durata lor normalã de utilizare.
(13) Pentru investiţiile realizate în parcurile industriale pânã la data de 31 decembrie 2006 se acordã o deducere suplimentarã din profitul impozabil, în cotã de 20% din valoarea investiţiilor în construcţii sau a reabilitãrilor de construcţii, infrastructurã internã şi de conexiune la reţeaua publicã de utilitãţi, ţinând seama de prevederile legale în vigoare privind clasificarea şi duratele normate de utilizare a mijloacelor fixe amortizabile. Contribuabilii care beneficiazã de facilitãţile prevãzute la alin. (12) nu pot beneficia de facilitãţile prevãzute în prezentul alineat.
(14) Cheltuielile aferente localizãrii, explorãrii, dezvoltãrii sau oricãrei activitãţi pregãtitoare pentru exploatarea resurselor naturale se recupereazã în rate egale pe o perioadã de 5 ani, începând cu luna în care sunt efectuate cheltuielile. Cheltuielile aferente achiziţionãrii oricãrui drept de exploatare a resurselor naturale se recupereazã pe mãsurã ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea recuperatã raportatã la valoarea totalã estimatã a resurselor.
(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determinã fãrã a lua în calcul amortizarea contabilã şi orice reevaluare contabilã a acestora. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea sau din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculeazã pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintã valoarea fiscalã de intrare a mijloacelor fixe, diminuatã cu amortizarea fiscalã. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilã evidenţiatã în sold la 31 decembrie 2003, amortizarea se calculeazã în baza valorii rãmase neamortizate, folosind metodele de amortizare aplicate pânã la aceastã datã.
(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncã şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţãrii şi funcţionãrii cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
(17) În cazul unei imobilizãri corporale cu o valoare de intrare mai micã decât limita stabilitã prin hotãrâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizãrii sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
(18) Cheltuielile aferente achiziţionãrii sau producerii de containere sau ambalaje, care circulã între contribuabil şi clienţi, se recupereazã prin deduceri de amortizare, prin metoda liniarã, pe durata normalã de utilizare stabilitã de contribuabilul care îşi menţine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.
(19) Ministerul Finanţelor Publice elaboreazã normele privind clasificaţia şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
(20) Regia Autonomã "Administraţia Românã a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA efectueazã anual actualizarea valorii rãmase neamortizate a mijloacelor fixe şi imobilizãrilor necorporale înscrise în bilanţul anului fiscal cu indicele de inflaţie al anului precedent, comunicat de Institutul Naţional de Statisticã. Valoarea activelor corporale şi necorporale, achiziţionate în cursul anului fiscal, va fi actualizatã în funcţie de modificarea indicelui de inflaţie din perioada cuprinsã între luna în care acestea au fost achiziţionate şi sfârşitul anului fiscal. Valoarea activelor şi a patrimoniului propriu al Regiei Autonome "Administraţia Românã a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA se majoreazã cu diferenţele rezultate din reevaluarea anualã. Amortizarea capitalului Regiei Autonome "Administraţia Românã a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA, angajat şi imobilizat în active corporale şi necorporale, se stabileşte prin metoda liniarã. Valoarea rãmasã neamortizatã, aferentã mijloacelor fixe ale Regiei Autonome "Administraţia Românã a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA, scoase din funcţiune înainte de împlinirea duratei normale de utilizare, diminuatã cu sumele rezultate din valorificare, se înregistreazã în cheltuielile de exploatare şi este deductibilã din punct de vedere fiscal.
(21) Pentru titularii de acorduri petroliere şi subcontractanţii acestora, care desfãşoarã operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apã de peste 100 metri, se calculeazã amortizarea imobilizãrilor corporale şi necorporale aferente operaţiunilor petroliere, a cãror duratã de folosire este limitatã de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în funcţie de rezerva exploatabilã de substanţã mineralã utilã, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile aferente investiţiilor în curs, imobilizãrilor corporale şi necorporale efectuate pentru operaţiunile petroliere vor fi reflectate în contabilitate atât în lei, cât şi în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârşitul fiecãrui exerciţiu financiar pe baza valorilor înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Naţionalã a României pentru ultima zi a fiecãrui exerciţiu financiar.
(22) Prevederile <>Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu se aplicã la calculul profitului impozabil, cu excepţia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) şi ale art. 8 din aceeaşi lege.

Contracte de leasing
ART. 25
(1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional, locatorul are aceastã calitate.
Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de cãtre utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de cãtre locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.
(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional locatarul deduce chiria (rata de leasing).

Pierderi fiscale
ART. 26
(1) Pierderea anualã, stabilitã prin declaraţia de impozit pe profit, se recupereazã din profiturile impozabile obţinute în urmãtorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrãrii acestora, la fiecare termen de platã a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.
(2) Pierderea fiscalã înregistratã de contribuabilii care îşi înceteazã existenţa prin divizare sau fuziune nu se recupereazã de cãtre contribuabilii nou-înfiinţaţi sau de cãtre cei care preiau patrimoniul societãţii absorbite, dupã caz.
(3) În cazul persoanelor juridice strãine, prevederile alin. (1) se aplicã luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.
(4) Contribuabilii care au fost obligaţi la plata unui impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscalã, intrã sub incidenţa prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Aceastã pierdere se recupereazã pe perioada cuprinsã între data înregistrãrii pierderii fiscale şi limita celor 5 ani.

Reorganizãri, lichidãri şi alte transferuri de active şi titluri de participare
ART. 27
(1) În cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la aceastã persoanã juridicã se aplicã urmãtoarele reguli:
a) contribuţiile nu sunt transferuri impozabile în înţelesul prevederilor prezentului titlu şi al prevederilor titlului III;
b) valoarea fiscalã a activelor primite de persoana juridicã este egalã cu valoarea fiscalã a acelor active la persoana care contribuie cu activul;
c) valoarea fiscalã a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egalã cu valoarea fiscalã a activelor aduse drept contribuţie de cãtre persoana respectivã.
(2) Distribuirea de active de cãtre o persoanã juridicã românã cãtre participanţii sãi, fie sub formã de dividend, fie ca urmare a operaţiunii de lichidare, se trateazã ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevãzute la alin. (3).
(3) Prevederile prezentului articol se aplicã urmãtoarelor operaţiuni de reorganizare, dacã acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscalã sau evitarea plãţii impozitelor:
a) fuziunea între douã sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanţii la oricare persoanã juridicã care fuzioneazã primesc titluri de participare la persoana juridicã succesoare;
b) divizarea unei persoane juridice române în douã sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanţii la persoana juridicã iniţialã beneficiazã de o distribuire proporţionalã a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;
c) achiziţionarea de cãtre o persoanã juridicã românã a tuturor activelor şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor activitãţi economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare;
d) achiziţionarea de cãtre o persoanã juridicã românã a minimum 50% din titlurile de participare la altã persoanã juridicã românã, în schimbul unor titluri de participare la persoana juridicã achizitoare şi, dacã este cazul, a unei plãţi în numerar care nu depãşeşte 10% din valoarea nominalã a titlurilor de participare emise în schimb.
(4) În cazul operaţiunilor de reorganizare prevãzute la alin. (3) se aplicã urmãtoarele reguli:
a) transferul activelor şi pasivelor nu se trateazã ca un transfer impozabil în înţelesul prezentului titlu;
b) schimbul unor titluri de participare deţinute la o persoanã juridicã românã cu titluri de participare la o altã persoanã juridicã românã nu se trateazã ca transfer impozabil în înţelesul prezentului titlu şi al titlului III;
c) distribuirea de titluri de participare în legãturã cu divizarea unei persoane juridice române nu se trateazã ca dividend;
d) valoarea fiscalã a unui activ sau pasiv, aşa cum este prevãzut la lit. a), este egalã, pentru persoana care primeşte un astfel de activ, cu valoarea fiscalã pe care respectivul activ a avut-o la persoana care l-a transferat;
e) amortizarea fiscalã pentru orice activ prevãzut la lit. a) se determinã în continuare în conformitate cu regulile prevãzute la art. 24, care s-ar fi aplicat de persoana care a transferat activul, dacã transferul nu ar fi avut loc;
f) transferul unui provizion sau al unei rezerve nu se considerã o reducere sau anulare a provizionului sau rezervei, potrivit art. 22 alin. (5), dacã un alt contribuabil le preia şi le menţine la valoarea avutã înainte de transfer;
g) valoarea fiscalã a titlurilor de participare prevãzute la lit. b), care sunt primite de o persoanã, trebuie sã fie egalã cu valoarea fiscalã a titlurilor de participare care sunt transferate de cãtre aceastã persoanã;
h) valoarea fiscalã a titlurilor de participare prevãzute la lit. c), care au fost deţinute înainte de a fi distribuite, se alocã între aceste titluri de participare şi titlurile de participare distribuite, proporţional cu preţul de piaţã al titlurilor de participare, imediat dupã distribuire.
(5) Dacã o persoanã juridicã românã deţine peste 25% din titlurile de participare la o altã persoanã juridicã românã care transferã active şi pasive cãtre prima persoanã juridicã, printr-o operaţiune prevãzutã la alin. (3), anularea acestor titluri de participare nu se considerã transfer impozabil.
(6) Dupã data la care România aderã la Uniunea Europeanã, prevederile prezentului articol se aplicã persoanelor juridice strãine care sunt rezidente în oricare stat membru al Uniunii Europene. În acest caz transferul de active şi pasive nu se considerã a fi transfer impozabil dacã sunt îndeplinite oricare din urmãtoarele condiţii:
a) activele şi pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent în România şi continuã sã fie utilizate pentru a genera profit impozabil în România;
b) activele şi pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent al persoanei care transferã activele şi pasivele, situat în afara României.
Prin derogare de la prevederile alin. (4) lit. f), transferul unui provizion sau al unei rezerve se considerã a fi o reducere impozabilã a provizionului ori a rezervei respective, dacã provizionul sau rezerva provine de la un sediu permanent, situat în afara României.
(7) În înţelesul prezentului articol, valoarea fiscalã a unui activ, a unui pasiv sau a unui titlu de participare este valoarea utilizatã pentru calculul amortizãrii şi al câştigului sau pierderii, în înţelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit.

Asocieri fãrã personalitate juridicã
ART. 28
(1) În cazul unei asocieri fãrã personalitate juridicã, veniturile şi cheltuielile înregistrate se atribuie fiecãrui asociat, corespunzãtor cotei de participare în asociere.
(2) Orice asociere fãrã personalitate juridicã dintre persoane juridice strãine, care îşi desfãşoarã activitatea în România, trebuie sã desemneze una din pãrţi care sã îndeplineascã obligaţiile ce îi revin fiecãrui asociat potrivit prezentului titlu. Persoana desemnatã este responsabilã pentru:
a) înregistrarea asocierii la autoritatea fiscalã competentã, înainte ca aceasta sã înceapã sã desfãşoare activitate;
b) conducerea evidenţelor contabile ale asocierii;
c) plata impozitului în numele asociaţilor, conform art. 34 alin. (1);
d) depunerea unei declaraţii fiscale trimestriale la autoritatea fiscalã competentã, care sã conţinã informaţii cu privire la partea din veniturile şi cheltuielile asocierii care este atribuibilã fiecãrui asociat, precum şi impozitul care a fost plãtit la buget în numele fiecãrui asociat;
e) furnizarea de informaţii în scris, cãtre fiecare asociat, cu privire la partea din veniturile şi cheltuielile asocierii care îi este atribuibilã acestuia, precum şi la impozitul care a fost plãtit la buget în numele acestui asociat.
(3) Într-o asociere fãrã personalitate juridicã cu o persoanã juridicã românã, persoana juridicã românã trebuie sã îndeplineascã obligaţiile ce îi revin fiecãrui asociat, potrivit prezentului titlu.

CAP. III
Aspecte fiscale internaţionale

Veniturile unui sediu permanent
ART. 29
(1) Persoanele juridice strãine care desfãşoarã activitate prin intermediul unui sediu permanent în România au obligaţia de a plãti impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent.
(2) Profitul impozabil se determinã în conformitate cu regulile stabilite în capitolul II al prezentului titlu, în urmãtoarele condiţii:
a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile;
b) numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile;
c) cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de locul în care s-au efectuat, decontate de persoana juridicã strãinã şi înregistrate de sediul permanent, sunt deductibile în limita a 10% din veniturile salariale ale angajaţilor sediului permanent.
(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determinã prin tratarea sediului permanent ca persoanã separatã şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea preţului de piaţã al unui transfer fãcut între persoana juridicã strãinã şi sediul sãu permanent.
(4) Înainte de a desfãşura activitate printr-un sediu permanent în România, reprezentantul legal al persoanei juridice strãine prevãzute la alin. (1) trebuie sã înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscalã competentã.

Venituri obţinute de persoanele juridice strãine din proprietãţi imobiliare şi din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
ART. 30
(1) Persoanele juridice strãine care obţin venituri din proprietãţi imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoanã juridicã românã au obligaţia de a plãti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.
(2) Veniturile din proprietãţile imobiliare situate în România includ urmãtoarele:
a) veniturile din închirierea sau cedarea folosinţei proprietãţii imobiliare situate în România;
b) câştigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricãror drepturi legate de proprietatea imobiliarã situatã în România;
c) câştigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoanã juridicã, dacã minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietãţi imobiliare situate în România;
d) veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câştigul din vânzarea-cesionarea oricãrui drept aferent acestor resurse naturale.
(3) Orice persoanã juridicã strãinã care obţine venituri dintr-o proprietate imobiliarã situatã în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoanã juridicã românã are obligaţia de a plãti impozit pe profit, potrivit art. 34, şi de a depune declaraţii de impozit pe profit, potrivit art. 35. Orice persoanã juridicã strãinã poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste obligaţii.
(4) Orice persoanã juridicã românã sau persoanã juridicã strãinã cu sediul permanent în România, care plãteşte veniturile prevãzute la alin. (1), cãtre o persoanã juridicã strãinã, are obligaţia de a reţine impozitul calculat din veniturile plãtite şi de a vira impozitul reţinut la bugetul de stat.
(5) În cazul câştigurilor prevãzute la art. 33, rezultate din vânzarea-cesionarea proprietãţilor imobiliare sau ale titlurilor de participare, impozitul care trebuie reţinut se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozitare de 10% la câştigul rezultat din aceastã vânzare-cesionare. Prevederile prezentului alineat se aplicã numai în cazul în care plãtitorul de venituri obţine de la contribuabil justificarea corespunzãtoare privind aplicarea prevederilor art. 33.
(6) Prevederile art. 119 se aplicã oricãrei persoane care are obligaţia sã reţinã impozit, în conformitate cu prezentul articol.

Credit fiscal
ART. 31
(1) Dacã o persoanã juridicã românã obţine venituri dintr-un stat strãin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reţinere la sursã şi veniturile sunt impozitate atât în România cât şi în statul strãin, atunci impozitul plãtit cãtre statul strãin, fie direct, fie indirect prin reţinerea şi virarea de o altã persoanã, se deduce din impozitul pe profit ce se determinã potrivit prevederilor prezentului titlu.
(2) Deducerea pentru impozitele plãtite cãtre un stat strãin într-un an fiscal nu poate depãşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevãzute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obţinut în statul strãin, determinat în conformitate cu regulile prevãzute în prezentul titlu sau la venitul obţinut din statul strãin.
(3) Impozitul plãtit unui stat strãin este dedus, numai dacã persoana juridicã românã prezintã documentaţia corespunzãtoare, conform prevederilor legale, din care sã rezulte faptul cã impozitul a fost plãtit statului strãin.
(4) Contribuabilii care efectueazã sponsorizãri şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea şi legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sunt în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
b) nu depãşesc mai mult de 20%, din impozitul pe profit datorat.
(5) În limitele respective se încadreazã şi: cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul construcţiei de localuri, dotãrilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei şi de documente specifice, finanţãrii programelor de formare continuã a bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, burse de specializare, participarea la congrese internaţionale.

Pierderi fiscale externe
ART. 32
(1) Orice pierdere realizatã printr-un sediu permanent din strãinãtate este deductibilã doar din veniturile obţinute din strãinãtate.
(2) Pierderile realizate printr-un sediu permanent din strãinãtate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursã de venit. Pierderile neacoperite se reporteazã şi se recupereazã în urmãtorii 5 ani fiscali consecutivi.

CAP. IV
Reguli speciale aplicabile vânzãrii-cesionãrii proprietãţilor imobiliare şi titlurilor de participare

Reguli speciale aplicabile vânzãrii-cesionãrii proprietãţilor imobiliare şi titlurilor de participare
ART. 33
(1) Prevederile prezentului articol se aplicã persoanelor juridice române şi strãine care vând-cesioneazã proprietãţi imobiliare situate în România sau titluri de participare deţinute la o persoanã juridicã românã.
(2) Dacã câştigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietãţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoanã juridicã românã depãşesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileşte prin aplicarea unei cote de 10% la diferenţa rezultatã.
(3) Pierderea rezultatã din vânzarea-cesionarea proprietãţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoanã juridicã românã se recupereazã din profiturile impozabile rezultate din operaţiuni de aceeaşi naturã, în urmãtorii 5 ani fiscali consecutivi.
(4) Câştigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietãţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţa pozitivã între:
a) valoarea realizatã din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietãţi imobiliare sau titluri de participare; şi
b) valoarea fiscalã a unor asemenea proprietãţi imobiliare sau titluri de participare.
(5) Pierderea rezultatã dintr-o vânzare-cesionare a proprietãţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţa negativã între:
a) valoarea realizatã din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietãţi imobiliare sau titluri de participare; şi
b) valoarea fiscalã a unor asemenea proprietãţi imobiliare sau titluri de participare.
(6) În înţelesul prevederilor alin. (4) şi (5), valoarea realizatã din vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plãtite, aferente vânzãrii-cesionãrii.
(7) Valoarea fiscalã pentru proprietãţile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileşte dupã cum urmeazã:
a) în cazul proprietãţilor imobiliare, valoarea fiscalã este costul de cumpãrare, construire sau îmbunãtãţire a proprietãţii, redus cu amortizarea fiscalã aferentã unei astfel de proprietãţi;
b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscalã este costul de achiziţie al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plãtite, aferente achiziţionãrii unor astfel de titluri de participare.
(8) Prezentul articol se aplicã în cazul proprietãţilor imobiliare sau titlurilor de participare, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) contribuabilul a deţinut proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare pe o perioadã mai mare de doi ani;
b) persoana care achiziţioneazã proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare nu este persoanã afiliatã contribuabilului;
c) contribuabilul a achiziţionat proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare dupã 31 decembrie 2003.

CAP. V
Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale

Plata impozitului
ART. 34
(1) Contribuabilii au obligaţia de a plãti impozitul pe profit trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a primei luni urmãtoare trimestrului pentru care se calculeazã impozitul, dacã în prezentul articol nu este prevãzut altfel.
(2) Banca Naţionalã a României, societãţile comerciale bancare, persoane juridice române, şi sucursalele din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, au obligaţia de a plãti impozitul pe profit lunar, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoarele celei pentru care se calculeazã impozitul, dacã în prezentul articol nu este prevãzut altfel.
(3) Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a plãti impozitul pe profit anual, pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care se calculeazã impozitul.
(4) Contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi plantelor tehnice, pomiculturã şi viticulturã au obligaţia de a plãti impozitul pe profit anual, pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care se calculeazã impozitul.
(5) În înţelesul alin. (1) şi (2), profitul impozabil şi impozitul pe profit sunt calculate şi înregistrate trimestrial, respectiv lunar, în cazul Bãncii Naţionale a României, societãţilor comerciale bancare, persoane juridice române, şi sucursalelor din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, cumulat de la începutul anului fiscal.
(6) Contribuabilii care efectueazã plãţi trimestriale şi, respectiv, lunare plãtesc pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul Bãncii Naţionale a României, societãţilor comerciale bancare, persoane juridice române, şi în cazul sucursalelor din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, o sumã egalã cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, respectiv o sumã egalã cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru luna noiembrie a aceluiaşi an fiscal, urmând ca plata finalã a impozitului pe profit pentru anul fiscal sã se facã pânã la data stabilitã ca termen limitã pentru depunerea situaţiilor financiare ale contribuabilului.
(7) Contribuabilii care au definitivat pânã la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financiar anterior depun declaraţia anualã de impozit pe profit şi plãtesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor.
(8) Persoanele juridice care înceteazã sã existe au obligaţia sã depunã declaraţia de impunere şi sã plãteascã impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrãrii încetãrii existenţei persoanei juridice la registrul comerţului.
(9) Prevederile alin. (3), (4) şi (7) se aplicã pentru impozitul pe profit datorat, începând cu anul fiscal 2004. Regularizarea impozitului pe profit aferent anului fiscal 2003 se realizeazã, potrivit legislaţiei în vigoare, pânã la data de 31 decembrie 2003.
(10) Obligaţiile fiscale reglementate de prezentul titlu sunt venituri ale bugetului de stat. Ca excepţie, impozitul pe profit, dobânzile/majorãrile de întârziere şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, precum şi cele datorate de societãţile comerciale în care consiliile locale şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari sunt venituri ale bugetelor locale respective.

Depunerea declaraţiilor de impozit pe profit
ART. 35
(1) Contribuabilii au obligaţia sã depunã o declaraţie anualã de impozit pe profit, pânã la termenul prevãzut pentru depunerea situaţiilor financiare, cu excepţia contribuabililor prevãzuţi la art. 34 alin. (3), (4) şi (7), care depun declaraţia anualã de impozit pe profit pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia de impunere pânã la termenul de platã al impozitului pe profit, inclusiv.
(2) O datã cu declaraţia de impozit pe profit anualã, contribuabilii au obligaţia sã depunã şi o declaraţie privind plãţile şi angajamentele de platã cãtre persoanele nerezidente, care cuprinde scopul şi suma fiecãrei plãţi, numele şi adresa beneficiarului. Nu se cuprind în aceastã declaraţie sumele angajate sau plãtite pentru bunurile importate sau pentru transportul internaţional.
(3) Contribuabilii sunt rãspunzãtori pentru calculul impozitului pe profit.

CAP. VI
Reţinerea impozitului pe dividende

Reţinerea impozitului pe dividende
ART. 36
(1) O persoanã juridicã românã care plãteşte dividende cãtre o persoanã juridicã românã are obligaţia sã reţinã şi sã verse impozitul pe dividende reţinut cãtre bugetul de stat, aşa cum se prevede în prezentul articol.
(2) Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plãtit cãtre o persoanã juridicã românã.
(3) Impozitul care trebuie reţinut se plãteşte la bugetul de stat pânã la data de 20 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care se plãteşte dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plãtite pânã la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plãteşte pânã la data de 31 decembrie a anului respectiv.
(4) Prevederile prezentului articol nu se aplicã în cazul dividendelor plãtite de o persoanã juridicã românã unei alte persoane juridice române, dacã beneficiarul dividendelor deţine minimum 25% din titlurile de participare ale acestuia la data plãţii dividendelor, pe o perioadã de 2 ani împliniţi pânã la data plãţii acestora. Prevederile prezentului alineat se aplicã dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
(5) Prevederile prezentului articol nu se aplicã în cazul dividendelor care sunt plãtite unui nerezident şi care fac obiectul prevederilor titlului V.

CAP. VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Pierderi fiscale din perioadele de scutire
ART. 37
Orice pierdere fiscalã netã care apare în perioada în care contribuabilul a fost scutit de impozitul pe profit poate fi recuperatã din profiturile impozabile viitoare, potrivit art. 26. Pierderea fiscalã netã este diferenţa dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire şi profitul impozabil total în aceeaşi perioadã.

Dispoziţii tranzitorii
ART. 38
(1) În cazul persoanelor juridice care au obţinut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zona defavorizatã, scutirea de impozit pe profitul aferent investiţiilor noi se aplicã în continuare pe perioada existenţei zonei defavorizate.
(2) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investiţii înainte de 1 iulie 2002, potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilitãţi persoanelor care domicilieazã sau lucreazã în unele localitãţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunãrii", republicatã, cu modificãrile ulterioare, şi care continuã investiţiile conform ordonanţei menţionate, beneficiazã în continuare de deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidenţiate, fãcute cu investiţiile respective, fãrã a depãşi data de 31 decembrie 2006.
(3) Contribuabilii care îşi desfãşoarã activitatea în zona liberã pe bazã de licenţã şi care pânã la data de 1 iulie 2002 au realizat investiţii în zona liberã, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrãtoare, în valoare de cel puţin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit, în continuare, pânã la data de 30 iunie 2007. Dispoziţiile prezentului alineat nu se mai aplicã în situaţia în care survin modificãri în structura acţionariatului contribuabilului. În înţelesul prezentului alineat, modificare de acţionariat în cazul societãţilor cotate se considerã a fi o modificare a acţionariatului, în proporţie de mai mult de 25% din acţiuni, pe parcursul unui an calendaristic.
(4) Cu excepţia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obţin venituri din activitãţi desfãşurate pe bazã de licenţã într-o zonã liberã au obligaţia de a plãti impozit pe profit în cotã de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, pânã la data de 31 decembrie 2004.
(5) Contribuabilii care beneficiazã de facilitãţile prevãzute la alin. (1)-(4) nu pot beneficia de amortizarea acceleratã sau de deducerea prevãzutã la art. 24 alin. (12).
(6) Unitãţile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 519/2002 , cu modificãrile ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacã minimum 75% din sumele obţinute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziţiei de echipament tehnologic, maşini, utilaje, instalaţii şi/sau pentru amenajarea locurilor de muncã protejate. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplicã pânã la data de 31 decembrie 2006.
(7) Contribuabilii direct implicaţi în producţia de filme cinematografice, înscrişi ca atare în Registrul cinematografic, beneficiazã, pânã la data de 31 decembrie 2006, de:
a) scutirea de la plata impozitului pe profit a cotei-pãrţi din profitul brut reinvestit în domeniul cinematografiei;
b) reducerea impozitului pe profit în proporţie de 20%, în cazul în care se creeazã noi locuri de muncã şi se asigurã creşterea numãrului scriptic de angajaţi, cu cel puţin 10% faţã de anul financiar precedent.
(8) Societatea Naţionalã "Nuclearelectrica" - S.A. beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit pânã la data de 31 decembrie 2010, în condiţiile în care profitul este utilizat exclusiv pentru finanţarea lucrãrilor de investiţii la obiectivul Centrala Nuclearoelectricã Cernavodã-Unitatea 2, potrivit legii.
(9) Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A. beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit pânã la data de 1 octombrie 2007.
(10) Societatea Comercialã "Sidex" - S.A. beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit pânã la data de 31 decembrie 2006.
(11) Compania Naţionalã "Aeroportul Internaţional Bucureşti - Otopeni" - S.A. beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit pânã la data de 31 decembrie 2012.
(12) La calculul profitului impozabil, urmãtoarele venituri sunt neimpozabile pânã la data de 31 decembrie 2006:
a) veniturile realizate din activitãţile desfãşurate pentru obiectivul Centrala Nuclearoelectricã Cernavodã-Unitatea 2, pânã la punerea în funcţiune a acestuia;
b) veniturile realizate din aplicarea unei invenţii brevetate în România, inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioadã de 5 ani de la prima aplicare, calculaţi de la data începerii aplicãrii şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;
c) veniturile realizate din practicarea apiculturii.
(13) Pentru investiţiile directe cu impact semnificativ în economie, realizate pânã la data de 31 decembrie 2006, potrivit legii, contribuabilii pot deduce o cotã suplimentarã de 20% din valoarea acestora. Deducerea se calculeazã în luna în care se realizeazã investiţia. În situaţia în care se realizeazã pierdere fiscalã, aceasta se recupereazã potrivit dispoziţiilor art. 26. Pentru investiţiile realizate se poate calcula amortizare acceleratã, cu excepţia investiţiilor în clãdiri. Contribuabilii care beneficiazã de facilitãţile prevãzute la prezentul alineat nu pot aplica prevederile art. 24 alin. (12).
(14) Facilitãţile fiscale privind impozitul pe profit din actele normative menţionte în prezentul articol, precum şi cele care decurg din alte acte normative date în aplicarea acestora rãmân în vigoare pânã la termenele şi în condiţiile stipulate de acestea.

TITLUL III
Impozitul pe venit

CAP. I
Dispoziţii generale

Contribuabili
ART. 39
Urmãtoarele persoane datoreazã plata impozitului conform prezentului titlu şi sunt numite în continuare contribuabili:
a) persoanele fizice rezidente;
b) persoanele fizice nerezidente care desfãşoarã o activitate independentã prin intermediul unui sediu permanent în România;
c) persoanele fizice nerezidente care desfãşoarã activitãţi dependente în România;
d) persoanele fizice nerezidente care obţin venituri prevãzute la art. 95.

Sfera de cuprindere a impozitului
ART. 40
(1) Impozitul prevãzut în prezentul titlu, denumit în continuare impozit pe venit, se aplicã urmãtoarelor venituri:
a) în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obţinute din orice sursã, atât din România, cât şi din afara României;
b) în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât cele prevãzute la lit. a), numai veniturilor obţinute din România, care sunt impuse la nivelul fiecãrei surse din categoriile de venituri prevãzute la art. 41;
c) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfãşoarã activitate independentã prin intermediul unui sediu permanent în România, venitului net atribuibil sediului permanent;
d) în cazul persoanelor fizice nerezidente care desfãşoarã activitate dependentã în România, venitului salarial net din aceastã activitate dependentã;
e) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care obţin veniturile prevãzute la art. 39 lit. d), venitului determinat conform regulilor prevãzute în prezentul titlu, ce corespund categoriei respective de venit.
(2) Persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile de rezidenţã prevãzute la art. 7 alin. (1) pct. 23 lit. b) sau c) timp de 3 ani consecutiv vor fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursã, atât din România, cât şi din afara României, începând cu al patrulea an fiscal.

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
ART. 41
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmãtoarele:
a) venituri din activitãţi independente, definite conform art. 47;
b) venituri din salarii, definite conform art. 56;
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 65;
d) venituri din investiţii, definite conform art. 69;
e) venituri din pensii, definite conform art. 72;
f) venituri din activitãţi agricole, definite conform art. 75;
g) veniturile din premii şi din jocuri de noroc, definite conform art. 79;
h) venituri din alte surse, definite conform art. 83.

Venituri neimpozabile
ART. 42
În înţelesul impozitului pe venit, urmãtoarele venituri nu sunt impozabile:
a) ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specialã, acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurãrilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice, inclusiv indemnizaţia de maternitate şi pentru creşterea copilului, precum şi cele de aceeaşi naturã primite de la alte persoane, cu excepţia indemnizaţiilor pentru incapacitate temporarã de muncã;
b) sumele încasate din asigurãri de orice fel reprezentând despãgubiri, sume asigurate, precum şi orice alte drepturi, cu excepţia câştigurilor primite de la societãţile de asigurãri ca urmare a contractului de asigurare încheiat între pãrţi, cu ocazia tragerilor de amortizare.
Nu sunt venituri impozabile despãgubirile în bani sau în naturã primite de cãtre o persoanã fizicã, ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despãgubirile reprezentând daunele morale;
c) sumele primite drept despãgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitãţilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;
d) pensiile pentru invalizii de rãzboi, orfanii, vãduvele/vãduvii de rãzboi, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât pensiile plãtite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurãri sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaţionale şi cele finanţate de la bugetul de stat;
e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintã bonuri de valoare care se acordã cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în vigoare;
f) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizare sau mecenat;
g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câştigurile din transferul titlurilor de valoare;
h) drepturile în bani şi în naturã primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenţii şi elevii unitãţilor de învãţãmânt din sectorul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã şi civile, precum şi cele ale gradaţilor şi soldaţilor concentraţi sau mobilizaţi;
i) bursele primite de persoanele care urmeazã orice formã de şcolarizare sau perfecţionare în cadru instituţionalizat;
j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie;
k) veniturile din agriculturã şi silviculturã, cu excepţia celor prevãzute la art. 75;
l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare pentru activitãţile desfãşurate în România în calitatea lor oficialã, în condiţii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte;
m) veniturile nete în valutã primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale ale României amplasate în strãinãtate, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
n) veniturile primite de oficialii organismelor şi organizaţiilor internaţionale din activitãţile desfãşurate în România în calitatea lor oficialã, cu condiţia ca poziţia acestora, de oficial, sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;
o) veniturile primite de cetãţeni strãini pentru activitatea de consultanţã desfãşuratã în România, în conformitate cu acordurile de finanţare nerambursabilã încheiate de România cu alte state, cu organisme internaţionale şi organizaţii neguvernamentale;
p) veniturile primite de cetãţeni strãini pentru activitãţi desfãşurate în România, în calitate de corespondenţi de presã, cu condiţia reciprocitãţii acordate cetãţenilor români pentru venituri din astfel de activitãţi, şi cu condiţia ca poziţia acestor persoane sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;
q) sumele reprezentând diferenţa de dobândã subvenţionatã pentru creditele primite în conformitate cu legislaţia în vigoare;
r) subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, dacã subvenţiile sunt acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
s) veniturile reprezentând avantaje în bani şi/sau în naturã primite de persoanele cu handicap, veteranii de rãzboi, invalizii şi vãduvele de rãzboi, accidentaţii de rãzboi în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, urmaşii eroilor-martiri, rãniţilor, luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, precum şi persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945;
t) premiile obţinute de sportivii medaliaţi la campionatele mondiale, europene şi la jocurile olimpice.
Nu sunt venituri impozabile premiile, primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevãzuţi în legislaţia în materie, în vederea realizãrii obiectivelor de înaltã performanţã:
- clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale şi jocurile olimpice;
- calificarea şi participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale şi europene, prima grupã valoricã, precum şi la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive.
Nu sunt venituri impozabile primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevãzuţi de legislaţia în materie, în vederea pregãtirii şi participãrii la competiţiile internaţionale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;
u) premiile şi alte drepturi sub formã de cazare, masã, transport şi alte asemenea, obţinute de elevi şi studenţi în cadrul competiţiilor interne şi internaţionale, inclusiv elevi şi studenţi nerezidenţi în cadrul competiţiilor desfãşurate în România;
v) alte venituri care nu sunt impozabile, aşa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.

Barem de impunere
ART. 43
(1) Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2004, pentru calculul plãţilor anticipate, este prevãzut în urmãtorul tabel:



┌───────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┐
│ Venitul anual impozabil (lei) │ Impozitul anual (lei) │
├───────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│pânã la 28.800.000 │ 18% │
│28.800.001 - 69.600.000 │ 5.184.000 + 23% pentru ceea ce depãşeşte │
│ │ suma de 28.800.000 lei │
│69.600.001 - 111.600.000 │ 14.568.000 + 28% pentru ceea ce depãşeşte │
│ │ suma de 69.600.000 lei │
│111.600.001 - 156.000.000 │ 26.328.000 + 34% pentru ceea ce depãşeşte │
│ │ suma de 111.600.000 lei │
│peste 156.000.000 │ 41.424.000 + 40% pentru ceea ce depãşeşte │
│ │ suma de 156.000.000 lei │
└───────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┘


Baremul lunar pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii şi pensii se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, având ca bazã de calcul baremul anual de mai sus.
(2) Pentru anul 2004, impozitul anual se calculeazã prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil a baremului anual prevãzut la alin. (1), corectat, prin ordin al ministrului finanţelor publice, cu rata inflaţiei realizate pe anul 2004, diminuatã cu 1/2 din rata inflaţiei prognozate pe acest an.
(3) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plãţilor anticipate cu titlu de impozit se stabileşte luându-se în calcul 1/2 din rata inflaţiei prognozate pentru anul respectiv, aplicatã la baremul de impunere construit pe baza ratei inflaţiei realizate pe perioada ianuarie - octombrie şi a prognozei pe lunile noiembrie - decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aprobã prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, pe baza baremului anual prevãzut la alin. (3), corectat cu variaţia ratei inflaţiei realizate, faţã de cea prognozatã pe perioada impozabilã.

Perioada impozabilã
ART. 44
(1) Perioada impozabilã este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada impozabilã este inferioarã anului calendaristic, în situaţia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

Deduceri personale
ART. 45
(1) Persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formã de deducere personalã de bazã şi deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lunã a perioadei impozabile.
(2) Deducerea personalã de bazã, începând cu luna ianuarie 2004, este fixatã la suma de 2.000.000 lei pe lunã.
(3) Deducerea personalã suplimentarã pentru soţia/soţul, copiii sau alţi membri de familie, aflaţi în întreţinere este de 0,5 înmulţit cu deducerea personalã de bazã.
(4) Contribuabilii mai beneficiazã de deduceri personale suplimentare, în funcţie de situaţia proprie sau a persoanelor aflate în întreţinere, în afara sumelor rezultate din calculul prevãzut la alin. (2) şi (3), astfel:
a) 1,0 înmulţit cu deducerea personalã de bazã pentru invalizii de gradul I şi persoanele cu handicap grav;
b) 0,5 înmulţit cu deducerea personalã de bazã pentru invalizii de gradul II şi persoanele cu handicap accentuat.
(5) Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere acele persoane ale cãror venituri, impozabile şi neimpozabile, depãşesc sumele reprezentând deduceri personale, conform alin. (3) şi (4). În cazul în care o persoanã este întreţinutã de mai mulţi contribuabili, suma reprezentând deducerea personalã a acesteia se împarte în pãrţi egale între contribuabili, exceptându-se cazul în care aceştia se înţeleg asupra unui alt mod de împãrţire a sumei. Copiii minori, în vârstã de pânã la 18 ani împliniţi, ai contribuabilului sunt consideraţi întreţinuţi, iar suma reprezentând deducerea personalã suplimentarã se acordã pentru persoanele aflate în întreţinerea contribuabilului, pentru acea perioadã impozabilã din anul fiscal în care acestea au fost întreţinute. Perioada se rotunjeşte la luni întregi în favoarea contribuabilului.
(6) Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere:
a) persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în suprafaţã de peste 10.000 mp în zonele colinare şi de şes şi de peste 20.000 mp în zonele montane;
b) persoanele fizice care obţin venituri din cultivarea şi din valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat, din cultivarea şi din valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor, precum şi din exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole, indiferent de suprafaţã.
(7) La stabilirea veniturilor realizate de persoanele fizice aflate în întreţinere, potrivit alin. (5), se va avea în vedere şi venitul determinat potrivit legislaţiei privind venitul minim garantat.
(8) Sunt consideraţi alţi membri de familie, potrivit alin. (3), rudele contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia pânã la gradul al doilea inclusiv.
(9) Deducerile personale prevãzute la alin. (2), (3) şi (4) se însumeazã. Suma deducerilor personale admisã pentru calculul impozitului nu poate depãşi de 3 ori deducerea personalã de bazã şi se acordã în limita venitului realizat.
(10) Deducerile personale determinate potrivit prezentului articol nu se acordã personalului trimis în misiune permanentã în strãinãtate, potrivit legii.

Actualizarea deducerilor personale şi a sumelor fixe
ART. 46
(1) Deducerea personalã de bazã lunarã, precum şi celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc potrivit procedurii prevãzute la art. 45.
(2) Începând cu anul fiscal 2004, sumele fixe exprimate în lei, altele decât deducerea personalã de bazã, se stabilesc potrivit procedurii prevãzute la art. 43 alin. (3).
(3) Sumele fixe se aprobã prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Sumele şi tranşele de venituri impozabile sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul cã fracţiunile sub 100.000 lei se majoreazã la 100.000 lei.

CAP. II
Venituri din activitãţi independente

Definirea veniturilor din activitãţi independente
ART. 47
(1) Veniturile din activitãţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectualã, realizate în mod individual şi/sau într-o formã de asociere, inclusiv din activitãţi adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerţ ale contribuabililor, din prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la alin. (3), precum şi din practicarea unei meserii.
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfãşurate în mod independent, în condiţiile legii.
(4) Veniturile din valorificarea sub orice formã a drepturilor de proprietate intelectualã provin din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mãrci de fabricã şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea.

Venituri neimpozabile
ART. 48
(1) Nu sunt venituri impozabile:
a) veniturile obţinute prin aplicarea efectivã în ţarã de cãtre titular sau, dupã caz, de cãtre licenţiaţii acestuia a unei invenţii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, dupã caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculaţi de la data începerii aplicãrii şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului;
b) venitul obţinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiazã persoanele fizice care exploateazã invenţia, respectiv titularul brevetului aplicat.

Reguli generale de stabilire a venitului net din activitãţi independente determinat pe baza contabilitãţii în partidã simplã
ART. 49
(1) Venitul net din activitãţi independente se determinã ca diferenţã între venitul brut şi cheltuielile aferente realizãrii venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, cu excepţia prevederilor art. 50 şi 51.
(2) Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în naturã din desfãşurarea activitãţii;
b) veniturile sub formã de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legãturã cu o activitate independentã;
c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii utilizate într-o activitate independentã, inclusiv contravaloarea bunurilor rãmase dupã încetarea definitivã a activitãţii;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfãşura o activitate independentã sau de a nu concura cu o altã persoanã;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de platã apãrute în legãturã cu o activitate independentã.
(3) Nu sunt considerate venituri brute:
a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în naturã fãcute la începerea unei activitãţi sau în cursul desfãşurãrii acesteia;
b) sumele primite sub formã de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
c) sumele primite ca despãgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizãri, mecenat sau donaţii.
(4) Condiţiile generale pe care trebuie sã le îndeplineascã cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a) sã fie efectuate în cadrul activitãţilor desfãşurate în scopul realizãrii venitului, justificate prin documente;
b) sã fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul cãruia au fost plãtite;
c) sã respecte regulie privind amortizarea, prevãzute în titlul II;
d) cheltuielile cu primele de asigurare sã fie efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanţie bancarã pentru creditele utilizate în desfãşurarea activitãţii pentru care este autorizat contribuabilul;
3. boli profesionale, risc profesional şi accidente de muncã;
4. persoane care obţin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu, cu condiţia impozitãrii sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plãţii de cãtre suportator.
(5) Urmãtoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a) cheltuielile de sponsorizare şi mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);
b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);
c) suma cheltuielilor cu indemnizaţia primitã pe perioada delegãrii şi detaşãrii în altã localitate, în ţarã şi în strãinãtate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
d) cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de pânã la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevãzute de actele normative în materie;
f) cheltuielile reprezentând tichetele de masã acordate de angajatori, potrivit legii;
g) contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la scheme facultative de pensii ocupaţionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual, pentru o persoanã;
h) prima de asigurare pentru asigurãrile private de sãnãtate, în limita stabilitã potrivit legii;
i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentã, cât şi în scopul personal al contribuabilului sau asociaţilor, sunt deductibile numai pentru partea de cheltuialã care este aferentã activitãţii independente;
j) cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii pentru salariaţi şi contribuabili, potrivit legii;
k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice utilizate în desfãşurarea activitãţii, pe baza contractului încheiat între pãrţi, în limita nivelului dobânzii de referinţã a Bãncii Naţionale a României;
l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing.
(6) Baza de calcul se determinã ca diferenţã dintre venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat şi cheltuielile de protocol.
(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:
a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
b) cheltuielile corespunzãtoare veniturilor neimpozabile ale cãror surse se aflã pe teritoriul României sau în strãinãtate;
c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în strãinãtate;
d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevãzute la alin. (4) lit. d) şi la alin. (5) lit. h);
e) donaţii de orice fel;
f) amenzile, confiscãrile, dobânzile, penalitãţile de întârziere şi penalitãţile datorate autoritãţilor române şi strãine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plãtite conform clauzelor din contractele comerciale;
g) ratele aferente creditelor angajate;
h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziţionarea de imobilizãri corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsã în valoarea de intrare a imobilizãrii corporale, potrivit prevederilor legale;
i) cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;
j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsã din gestiune sau degradate şi neimputabile, dacã inventarul nu este acoperit de o poliţã de asigurare;
k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate, ca urmare a încãlcãrii dispoziţiilor legale în vigoare;
l) impozitul pe venit suportat de plãtitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
m) alte sume prevãzute prin legislaţia în vigoare.
(8) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţi independente sunt obligaţi sã organizeze şi sã conducã evidenţa contabilã în partidã simplã, cu respectarea reglementãrilor în vigoare privind evidenţa contabilã, şi sã completeze Registrul-jurnal de încasãri şi plãţi, Registrul-inventar şi alte documente contabile prevãzute de legislaţia în materie.
(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfãşurãrii activitãţii.

Stabilirea venitului net din activitãţi independente, pe baza normelor de venit
ART. 50
(1) Venitul net dintr-o activitate independentã, care este desemnatã conform alin. (2), şi care este desfãşuratã de cãtre contribuabil, individual, fãrã salariaţi, se determinã pe baza normelor de venit.
(2) Ministerul Finanţelor Publice elaboreazã normele care conţin nomenclatorul activitãţilor pentru care venitul net se stabileşte pe bazã de norme de venit şi precizeazã regulile care se utilizeazã pentru stabilirea acestor norme de venit.
(3) Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale au obligaţia de a stabili şi publica anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmeazã a se aplica normele respective.
(4) În cazul în care un contribuabil desfãşoarã o activitate independentã pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentã acelei activitãţi se corecteazã astfel încât sã reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfãşuratã activitatea respectivã.
(5) Dacã un contribuabil desfãşoarã douã sau mai multe activitãţi desemnate, venitul net din aceste activitãţi se stabileşte pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activitãţi.
(6) În cazul în care un contribuabil desfãşoarã o activitate din cele prevãzute la alin. (1) şi o altã activitate care nu este prevãzutã la alin. (1), atunci venitul net din activitãţile independente desfãşurate de contribuabil se determinã pe baza contabilitãţii în partidã simplã, conform art. 49.
(7) Venitul net din activitatea de transport de persoane şi de bunuri în regim de taxi se determinã pe baza normelor de venit.
(8) Dacã un contribuabil desfãşoarã activitate de transport de persoane şi de bunuri în regim de taxi şi desfãşoarã şi o altã activitate independentã, atunci venitul net din activitãţile independente desfãşurate de contribuabil se determinã pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, conform art. 49. În acest caz, venitul net din aceste activitãţi nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice şi de bunuri în regim de taxi.
(9) Contribuabilii care desfãşoarã activitãţi pentru care venitul net se determinã pe bazã de norme de venit nu au obligaţia sã organizeze şi sã conducã evidenţa contabilã în partidã simplã pentru activitatea respectivã.

Stabilirea venitului net din drepturile de proprietate intelectualã
ART. 51
(1) Venitul net din drepturile de proprietate intelectualã se stabileşte prin scãderea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) o cheltuialã deductibilã egalã cu 60% din venitul brut;
b) contribuţiile sociale obligatorii plãtite.
(2) În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrãri de artã monumentalã, venitul net se stabileşte prin deducerea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) o cheltuialã deductibilã egalã cu 70% din venitul brut;
b) contribuţiile sociale obligatorii plãtite.
(3) În cazul exploatãrii de cãtre moştenitori a drepturilor de proprietate intelectualã, precum şi în cazul remuneraţiei reprezentând dreptul de suitã şi al remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã, venitul net se determinã prin scãderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de asemenea venituri, potrivit legii, fãrã aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevãzute la alin. (1) şi (2).
(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectualã, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasãri şi plãţi referitoare la încasãri. Aceastã reglementare este opţionalã pentru cei care considerã cã îşi pot îndeplini obligaţiile declarative direct pe baza documentelor emise de plãtitorul de venit. Aceşti contribuabili au obligaţia sã arhiveze şi sã pãstreze documentele justificative cel puţin în limita termenului de prescripţie prevãzut de lege.

Opţiunea de a stabili venitul net, utilizându-se datele din contabilitatea în partidã simplã
ART. 52
(1) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţi independente, impuşi pe bazã de norme de venit, precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectualã au dreptul sã opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 49.
(2) Opţiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadã de 2 ani fiscali consecutivi şi se considerã reînnoitã pentru o nouã perioadã dacã nu se depune o cerere de renunţare de cãtre contribuabil.
(3) Cererea de opţiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune la organul fiscal competent pânã la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfãşurat activitate şi în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activitãţii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.

Reţinerea la sursã a impozitului pentru unele venituri din activitãţi independente
ART. 53
(1) Plãtitorii urmãtoarelor venituri au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursã, reprezentând plãţi anticipate, din veniturile plãtite:
a) venituri din drepturi de proprietate intelectualã;
b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie;
c) venituri din activitãţi desfãşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;
d) venituri din activitãţi desfãşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil;
e) venituri din activitatea de expertizã contabilã şi tehnicã, judiciarã şi extrajudiciarã;
f) venitul obţinut de o persoanã fizicã dintr-o asociere cu o persoanã juridicã contribuabil, potrivit titlului II, care nu genereazã o persoanã juridicã;
g) venitul obţinut de o persoanã fizicã dintr-o asociere cu o persoanã juridicã contribuabil, potrivit titlului IV, care nu genereazã o persoanã juridicã.
(2) Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte dupã cum urmeazã:
a) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. a), aplicând o cotã de impunere de 15% la venitul brut;
b) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f), aplicând cotele de impunere prevãzute pentru impozitul pe profit, la profitul cuvenit persoanei fizice asociate;
c) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. g), aplicând cota de impunere prevãzutã pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;
d) în cazul celorlalte venituri prevãzute la alin. (1), aplicând o cotã de impunere de 10% la venitul brut.
(3) Impozitul ce trebuie reţinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost plãtit venitul, cu excepţia impozitului aferent veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f) şi g), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlurilor II şi IV.

Plãţi anticipate ale impozitului pe veniturile din activitãţi independente
ART. 54
Un contribuabil care desfãşoarã o activitate independentã are obligaţia sã efectueze plãţi anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 88, cu excepţia veniturilor prevãzute la art. 53, pentru care plata anticipatã se efectueazã prin reţinere la sursã.

Includerea venitului net din activitãţi independente în venitul anual global
ART. 55
Venitul net din activitãţi independente se include în venitul anual global şi se impoziteazã potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

CAP. III
Venituri din salarii

Definirea veniturilor din salarii
ART. 56
(1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în naturã obţinute de o persoanã fizicã ce desfãşoarã o activitate în baza unui contract individual de muncã sau a unui statut special prevãzut de lege, indiferent de perioada la care se referã, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordã, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporarã de muncã.
(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:
a) indemnizaţiile din activitãţi desfãşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publicã, stabilite potrivit legii;
b) indemnizaţiile din activitãţi desfãşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ;
c) drepturile de soldã lunarã, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
d) indemnizaţia lunarã brutã, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societãţi naţionale, societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;
e) sumele primite de membrii fondatori ai societãţilor comerciale constituite prin subscripţie publicã;
f) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generalã a acţionarilor, în consiliul de administraţie şi în comisia de cenzori;
g) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
h) indemnizaţia lunarã a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurãri sociale;
i) sumele acordate de personale juridice fãrã scop patrimonial şi de alte entitãţi neplãtitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primitã pe perioada delegãrii şi detaşãrii în altã localitate, în ţarã şi în strãinãtate, în interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice;
j) orice alte sume sau avantaje de naturã salarialã ori asimilate salariilor.
(3) Avantajele, cu excepţia celor prevãzute la alin. (4), primite în legãturã cu o activitate dependentã includ, însã nu sunt limitate la:
a) utilizarea oricãrui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepţia deplasãrii pe distanţã dus-întors de la domiciliu la locul de muncã;
b) cazare, hranã, îmbrãcãminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât preţul pieţei;
c) împrumuturi nerambursabile şi diferenţa favorabilã dintre dobânda preferenţialã şi dobânda de referinţã a Bãncii Naţionale a României, pentru depozite şi credite;
d) anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;
e) abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;
f) permise de cãlãtorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
g) primele de asigurare plãtite de cãtre suportator pentru salariaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plãţii primei respective, altele decât cele obligatorii.
(4) Urmãtoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodãriile proprii ca urmare a calamitãţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncã al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnã, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevãzut în contractul de muncã. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului şi a sãrbãtorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în mãsura în care valoarea cadoului oferit fiecãrei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depãşeşte 1.200.000 lei. Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile veniturile de natura celor prevãzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacã aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi finanţate din buget;
b) tichetele de masã şi drepturile de hranã acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
c) contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unitãţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitãţii activitãţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportate de persoana fizicã, conform legilor speciale;
d) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialitãţilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucreazã în afara ţãrii, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordã potrivit legislaţiei în vigoare;
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se aflã locul de muncã al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigurã locuinţã sau nu se suportã contravaloarea chiriei, conform legii;
g) sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare a indemnizaţiei primite pe perioada delegãrii şi detaşãrii în altã localitate, în ţarã şi în strãinãtate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fãrã scop patrimonial şi de alte entitãţi neplãtitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizaţia acordatã salariaţilor din instituţiile publice;
h) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;
i) indemnizaţiile de instalare ce se acordã o singurã datã, la încadrarea într-o unitate situatã într-o altã localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate dupã absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bazã la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localitãţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi au locul de muncã;
j) sumele reprezentând plãţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale cãror contracte individuale de muncã au fost desfãcute ca urmare a concedierilor colective, precum şi sumele reprezentând plãţile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã la încetarea raporturilor de muncã sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate potrivit legii;
k) sumele reprezentând plãţile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervã sau al cãrui contract înceteazã ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunarã netã, acordate acestora la trecerea în rezervã sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de pensie, precum şi ajutoare sau plãţi compensatorii primite de poliţişti aflaţi în situaţii similare, al cãror cuantum se determinã în raport cu salariul de bazã lunar net, acordate potrivit legislaţiei în materie;
l) veniturile din salarii, ca urmare a activitãţii de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei, al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei şi al ministrului finanţelor publice;
m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activitãţi dependente desfãşurate într-un stat strãin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepţie veniturile salariale plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, care se supun procedurii de globalizare, indiferent de perioada de desfãşurare a activitãţii în strãinãtate;
n) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregãtirea profesionalã şi perfecţionarea angajatului legatã de activitatea desfãşuratã de acesta pentru angajator;
o) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajãrii şi implicit la momentul acordãrii.
(5) Avantajele primite în bani şi în naturã şi imputate salariatului în cauzã nu se impoziteazã.
(6) Impozitul calculat pe veniturile prevãzute la alin. (2) lit. g) este final în situaţia în care contribuabilul care le-a realizat justificã cu documente virarea veniturilor la entitatea pe care a reprezentat-o.

Stabilirea venitului net anual din salarii
ART. 57
Venitul net anual din salarii al unui contribuabil se stabileşte prin deducerea din venitul salarial brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) contribuţiile obligatorii datorate de contribuabil, dupã caz;
b) o cotã de 15% din deducerea personalã de bazã aferentã fiecãrei luni, acordatã o datã cu deducerea personalã de bazã, cu titlu de cheltuieli profesionale, la locul de muncã unde se aflã funcţia de bazã.

Determinarea lunarã a impozitului pe venitul din salarii
ART. 58
(1) Beneficiarii de venituri din salarii datoreazã un impozit lunar reprezentând plãţi anticipate, care se calculeazã şi se reţine la sursã de cãtre plãtitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevãzut la alin. (1) se determinã astfel:
a) la locul unde se aflã funcţia de bazã, prin aplicarea baremului lunar prevãzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra bazei de calcul determinate ca diferenţã între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii şi a cheltuielilor profesionale, şi deducerile personale acordate pentru luna respectivã;
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar prevãzut la art. 43 asupra bazei de calcul determinate ca diferenţã între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.

Venituri salariale stabilite prin hotãrâri judecãtoreşti
ART. 59
În cazul salariilor sau diferenţelor de salarii stabilite în baza unor hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive şi irevocabile, beneficiarii de astfel de venituri datoreazã un impozit final care se calculeazã şi se reţine la sursã de cãtre plãtitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 20% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţã între venitul brut şi contribuţiile obligatorii prevãzute de lege, şi nu se cumuleazã cu celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plãtesc.

Termen de platã a impozitului
ART. 60
Plãtitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecãrei luni, la data efectuãrii plãţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se plãtesc aceste venituri.

Regularizarea anualã a impozitului reţinut pentru anumite venituri de naturã salarialã
ART. 61
(1) Plãtitorii de venituri de naturã salarialã au urmãtoarele obligaţii:
a) sã determine venitul net anual impozabil din salarii, ca diferenţã între venitul net anual din salarii şi urmãtoarele:
1. deducerile personale stabilite conform art. 45;
2. cotizaţia de sindicat plãtitã conform legii;
b) sã stabileascã diferenţa dintre impozitul calculat la nivelul anului şi cel calculat şi reţinut lunar, sub forma plãţilor anticipate în cursul anului fiscal, pânã în ultima zi lucrãtoare a lunii februarie a anului fiscal urmãtor;
c) sã efectueze regularizarea acestor diferenţe de impozit, în termen de 90 de zile de la termenul prevãzut la lit. b), numai pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
1. au fost angajaţii permanenţi ai plãtitorului în cursul anului, cu funcţie de bazã;
2. nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil;
3. nu solicitã alte deduceri, potrivit art. 86 alin. (1), cu excepţia deducerilor personale şi a cotizaţiei de sindicat plãtitã potrivit legii.
(2) Diferenţele de impozit rezultate din operaţiunile de regularizare modificã obligaţia de platã pentru bugetul de stat, a impozitului pe venitul din salarii al angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pentru luna respectivã.
(3) Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de cãtre angajatori, precum şi deduceri personale acordate, dar necuvenite, se regularizeazã cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.
(4) La calculul venitului anual impozabil din salarii se au în vedere, dupã caz, şi deducerile prevãzute la art. 86 alin. (1) lit. c)-f), situaţie în care operaţiunea de regularizare se efectueazã de cãtre organul fiscal de domiciliu. În acest caz, în perioada 1-15 ianuarie a anului urmãtor, contribuabilul va comunica angajatorului sã nu efectueze aceastã operaţiune.
(5) Impozitul anual pe venitul din salarii datorat se calculeazã prin aplicarea baremului anual de impunere prevãzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului net anual impozabil realizat din salarii.

Includerea veniturilor salariale anuale în venitul anual global
ART. 62
(1) Dacã impozitul reţinut din veniturile salariale ale contribuabilului este regularizat potrivit art. 61, atunci impozitul reţinut este impozit final pe venit al contribuabilului, aferent respectivelor venituri salariale.
(2) Dacã impozitul reţinut din veniturile salariale ale unui contribuabil nu este regularizat în conformitate cu art. 61, venitul salarial net al contribuabilului se include în venitul anual global şi se impoziteazã potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

Fişe fiscale
ART. 63
(1) Informaţiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în fişele fiscale.
(2) Plãtitorul de venituri are obligaţia sã completeze formularele prevãzute la alin. (1), pe întreaga duratã de efectuare a plãţii salariilor şi, dupã caz, sã recalculeze şi sã regularizeze anual impozitul pe salarii. Plãtitorul este obligat sã pãstreze fişele fiscale pe întreaga duratã a angajãrii şi sã transmitã organului fiscal competent şi angajatului, sub semnãturã, câte o copie pentru fiecare an, pânã în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Plãţi anticipate de impozit pentru anumite venituri salariale
ART. 64
(1) Contribuabililor care îşi desfãşoarã activitatea în România şi care obţin venituri sub formã de salarii din strãinãtate, precum şi persoanelor fizice române care obţin venituri din salarii, ca urmare a activitãţii desfãşurate la misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol.
(2) Orice contribuabil prevãzut la alin. (1) are obligaţia de a declara şi de a plãti impozit lunar la bugetul de stat, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal. Impozitul sub forma plãţilor anticipate aferent unei luni se stabileşte potrivit art. 58.
(3) Misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi reprezentanţele organismelor internaţionale ori reprezentanţele societãţilor comerciale şi ale organizaţiilor economice strãine, autorizate potrivit legii sã îşi desfãşoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajaţii acestora care realizeazã venituri din salarii impozabile în România sã îndeplineascã obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplicã contribuabililor în cazul în care opţiunea de mai sus este formulatã.
(4) Persoana fizicã, juridicã sau orice altã entitate la care contribuabilul îşi desfãşoarã activitatea potrivit alin. (1), este obligatã sã ofere informaţii organului fiscal competent, referitoare la data începerii desfãşurãrii activitãţii de cãtre contribuabil şi, respectiv, a încetãrii acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

CAP. IV
Venituri din cedarea folosinţei bunurilor

Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinţei bunurilor
ART. 65
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în naturã, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de cãtre proprietar, uzufructuar sau alt deţinãtor legal, altele decât veniturile din activitãţi independente.

Stabilirea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor
ART. 66
(1) Venitul brut reprezintã totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în naturã şi se stabileşte pe baza chiriei sau a arendei prevãzute în contractul încheiat între pãrţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasãrii chiriei sau arendei. Venitul brut se majoreazã cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinãtor legal, dacã sunt efectuate de cealaltã parte contractantã. În cazul în care arenda se exprimã în naturã, evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotãrâri ale consiliilor judeţene şi, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ca urmare a propunerilor direcţiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului, hotãrâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotãrâri se transmit în cadrul aceluiaşi termen direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru a fi comunicate unitãţilor fiscale din subordine.
(2) Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se stabileşte prin deducerea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) în cazul construcţiilor, o cotã de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumã de 50% din venitul brut;
b) în celelalte cazuri, o cotã de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumã de 30% din venitul brut.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã.
(4) Dispoziţiile privind opţiunea prevãzutã la art. 52 alin. (2) şi (3) se aplicã şi în cazul contribuabililor menţionaţi la alin. (3).

Plãţi anticipate de impozit pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor
ART. 67
Un contribuabil care realizeazã venituri din cedarea folosinţei bunurilor pe parcursul unui an, cu excepţia veniturilor din arendare, datoreazã plãţi anticipate în contul impozitului pe venit cãtre bugetul de stat, conform art. 88.

Includerea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor în venitul anual global
ART. 68
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se include în venitul anual global şi se impune potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

CAP. V
Venituri din investiţii

Definirea veniturilor din investiţii
ART. 69
(1) Veniturile din investiţii cuprind:
a) dividende;
b) venituri impozabile din dobânzi;
c) câştiguri din transferul titlurilor de valoare;
d) venituri din operaţiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare.
Reprezintã titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investiţii sau alt instrument financiar calificat astfel de cãtre Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare, precum şi pãrţile sociale.
(2) Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formã de dobânzi, altele decât:
a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere şi la depuneri la casele de ajutor reciproc;
b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum şi obligaţiunilor municipale, ale Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi ale altor entitãţi emitente de obligaţiuni, care vizeazã construcţia de locuinţe.

Stabilirea venitului din investiţii
ART. 70
(1) Câştigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii şi pãrţile sociale, reprezintã diferenţa pozitivã dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpãrare pe tipuri de titluri de valori, diminuatã, dupã caz, cu comisioanele datorate intermediarilor. În cazul tranzacţiilor cu acţiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masã, preţul de cumpãrare la prima tranzacţionare va fi asimilat cu valoarea nominalã a acestora. În cazul tranzacţiilor cu acţiuni cumpãrate la preţ preferenţial, în cadrul sistemului stock options plan, câştigul se determinã ca diferenţã între preţul de vânzare şi preţul de cumpãrare preferenţial, diminuat cu comisioanele datorate intermediarilor.
(2) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiţii, câştigul se determinã ca diferenţã pozitivã dintre preţul de rãscumpãrare şi preţul de cumpãrare/subscriere. Preţul de rãscumpãrare este preţul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Preţul de cumpãrare/subscriere este preţul plãtit de investitorul persoanã fizicã pentru achiziţionarea titlului de participare.
(3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra pãrţilor sociale, câştigul din înstrãinarea pãrţilor sociale se determinã ca diferenţã pozitivã între preţul de vânzare şi valoarea nominalã/preţul de cumpãrare. Începând cu a doua tranzacţie, valoarea nominalã va fi înlocuitã cu preţul de cumpãrare, care include şi cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzacţiei şi alte cheltuieli similare justificate cu documente.
(4) Determinarea câştigului potrivit alin. (1)-(3) se efectueazã la data încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între pãrţi.
(5) Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din operaţiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de acest gen, reprezintã diferenţele de curs favorabile rezultate din aceste operaţiuni în momentul închiderii operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului.

Reţinerea impozitului din veniturile din investiţii
ART. 71
(1) Veniturile sub formã de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotã de 5% din suma acestora. Obligaţia calculãrii şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formã de dividende revine persoanelor juridice o datã cu plata dividendelor cãtre acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a impozitului este pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plãtite acţionarilor sau asociaţilor pânã la sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de platã a impozitului pe dividende este pânã la data de 31 decembrie a anului respectiv.
(2) Veniturile sub formã de dobânzi se impun cu o cotã de 1% din suma acestora. Pentru veniturile sub formã de dobânzi, impozitul se calculeazã şi se reţine de cãtre plãtitorii de astfel de venituri la momentul înregistrãrii în contul curent sau în contul de depozit al titularului, în cazul dobânzilor capitalizate, respectiv la momentul rãscumpãrãrii, în cazul unor instrumente de economisire. În situaţia sumelor primite sub formã de dobândã pentru împrumuturile acordate în baza contractelor civile, calculul impozitului datorat se efectueazã la momentul plãţii dobânzii. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare înregistrãrii/rãscumpãrãrii, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plãţii dobânzii, pentru venituri de aceastã naturã pe baza contractelor civile.
(3) Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii, altele decât cele prevãzute la alin. (1) şi (2), se efectueazã astfel:
a) în cazul câştigului din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii şi pãrţile sociale, obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii impozitului revine intermediarilor sau altor plãtitori de venit, dupã caz; în cazul câştigului din operaţiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de acest gen, obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii impozitului revine intermediarilor sau altor plãtitori de venit, dupã caz;
b) în cazul câştigului din rãscumpãrarea titlurilor de participare la un fond deschis de investiţii, obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii impozitului revine societãţii de administrare a investiţiilor;
c) în cazul câştigului din transferul dreptului de proprietate asupra pãrţilor sociale şi valorilor mobiliare în cazul societãţilor închise, obligaţia calculãrii şi reţinerii impozitului revine dobânditorului de pãrţi sociale sau de valori mobiliare, în momentul încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între pãrţi.
Când dobânditorul de titluri de valoare nu este o persoanã fizicã românã cu domiciliul în România, obligaţia de calcul şi virare a impozitului revine persoanei fizice române cu domiciliul în România, care realizeazã venitul, dacã dobânditorul nu îşi desemneazã un reprezentant fiscal în România.
Termenul de virare a impozitului pentru plãtitorii de astfel de venituri este pânã la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra pãrţilor sociale sau valorilor mobiliare, la registrul comerţului sau în registrul acţionarilor, dupã caz, operaţiune care nu se poate efectua fãrã justificarea virãrii impozitului la bugetul de stat;
d) impozitul se calculeazã prin aplicarea unei cote de 1% asupra câştigului din transferul titlurilor de valoare, precum şi din operaţiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen pe bazã de contract şi orice alte operaţiuni similare;
e) impozitul calculat şi reţinut la sursã, potrivit lit. d), se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei în care a fost reţinut, cu excepţia lit. c);
f) cursul de schimb necesar pentru transformarea în lei a sumelor exprimate în valutã, în cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, este cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, pentru ziua anterioarã efectuãrii plãţii venitului.
În situaţia în care pãrţile contractante convin ca plata sã se facã eşalonat, în rate, cursul de schimb utilizat este cel al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, pentru ziua anterioarã efectuãrii fiecãrei plãţi.
(4) Impozitul reţinut conform alin. (1)-(3) reprezintã impozit final pe venit, pentru venitul prevãzut la alineatul respectiv.
(5) Pierderile înregistrate din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, precum şi din operaţiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, şi orice alte operaţiuni similare nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compenseazã, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.
(6) În aplicarea prevederilor prezentului articol se utilizeazã norme privind determinarea, reţinerea şi virarea impozitului pe câştigul de capital din transferul titlurilor de valoare obţinut de persoanele fizice, care se emit de Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.

CAP. VI
Venituri din pensii

Definirea veniturilor din pensii
ART. 72
Veniturile din pensii reprezintã sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii, fãcute cãtre un sistem de asigurãri sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupaţionale, şi cele finanţate de la bugetul de stat.

Stabilirea venitului impozabil din pensii
ART. 73
Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin scãderea unei sume neimpozabile lunare de 8.000.000 lei din venitul din pensii.

Reţinerea impozitului din venitul din pensii
ART. 74
(1) Orice plãtitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reţine şi de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Impozitul se calculeazã prin aplicarea baremului lunar de impunere prevãzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra venitului impozabil lunar din pensii.
(3) Impozitul calculat se reţine la data efectuãrii plãţii pensiei şi se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se face plata pensiei.
(4) Impozitul reţinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.
(5) În cazul unei pensii care nu este plãtitã lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin împãrţirea pensiei plãtite la fiecare din lunile cãrora le este aferentã pensia.
(6) Drepturile de pensie restante se defalcheazã pe lunile la care se referã, în vederea calculãrii impozitului datorat, reţinerii şi virãrii acestuia.
(7) Veniturile din pensiile de urmaş vor fi individualizate în funcţie de numãrul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecãrui urmaş.

CAP. VII
Venituri din activitãţi agricole

Definirea veniturilor din activitãţi agricole
ART. 75
Veniturile din activitãţi agricole sunt venituri din urmãtoarele activitãţi:
a) cultivarea şi valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor, în sere şi solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat;
b) cultivarea şi valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor;
c) exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole şi altele asemenea.

Stabilirea venitului net din activitãţi agricole pe bazã de norme de venit
ART. 76
(1) Venitul net dintr-o activitate agricolã se stabileşte pe bazã de norme de venit. Normele de venit se stabilesc de cãtre direcţiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului şi se aprobã de cãtre direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice. Normele de venit se stabilesc, se avizeazã şi se publicã pânã cel târziu la data de 31 mai a anului pentru care se aplicã aceste norme de venit.
(2) Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafaţã.
(3) Dacã o activitate agricolã este desfãşuratã de un contribuabil pe perioade mai mici - începere, încetare şi alte fracţii de an - decât anul calendaristic, norma de venit aferentã acelei activitãţi se corecteazã astfel încât sã reflecte perioada de an calendaristic pe parcursul cãreia se desfãşoarã activitatea.
(4) Dacã o activitate agricolã a unui contribuabil înregistreazã o pierdere datoratã calamitãţilor naturale, norma de venit aferentã activitãţii se reduce, astfel încât sã reflecte aceastã pierdere.
(5) Contribuabilii care desfãşoarã activitãţi pentru care venitul net se determinã pe bazã de norme de venit nu au obligaţia sã organizeze şi sã conducã evidenţa contabilã în partidã simplã, pentru activitatea respectivã.

Opţiunea de a determina venitul net prin utilizarea datelor din contabilitatea în partidã simplã
ART. 77
(1) Un contribuabil care desfãşoarã o activitate agricolã, prevãzutã la art. 75, poate opta pentru determinarea venitului net din acea activitate, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, potrivit art. 49.
(2) Dispoziţiile privind opţiunea prevãzutã la art. 52 alin. (2) şi (3) se aplicã şi în cazul contribuabililor menţionaţi la alin. (1).

Calculul şi plata impozitului aferent veniturilor din activitãţi agricole
ART. 78
(1) Impozitul pe venitul net din activitãţi agricole se calculeazã prin aplicarea unei cote de 15% asupra venitului net, determinat pe bazã de norme de venit, cât şi în sistem real, impozitul fiind final.
(2) Orice contribuabil care desfãşoarã o activitate agricolã, menţionatã la art. 75, pentru care venitul se determinã pe bazã de normã de venit, are obligaţia de a depune anual o declaraţie de venit la organul fiscal competent, pânã la data de 30 iunie inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs. În cazul unei activitãţi pe care contribuabilul începe sã o desfãşoare dupã data de 30 iunie, declaraţia de venit se depune în termen de 15 zile inclusiv de la data la care contribuabilul începe sã desfãşoare activitatea.
(3) În cazul unui contribuabil care determinã venitul net din activitãţi agricole, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, acesta este obligat sã efectueze plãţi anticipate aferente acestor venituri la bugetul de stat, la termenele prevãzute la art. 88 alin. (3). Pânã la data de 31 mai a anului urmãtor, plãţile anticipate vor fi regularizate de organul fiscal competent.

CAP. VIII
Venituri din premii şi din jocuri de noroc

Definirea veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
ART. 79
În înţelesul prezentului titlu, veniturile din premii şi din jocuri de noroc cuprind veniturile din concursuri şi jocuri de noroc, altele decât cele realizate ca urmare a participãrii la jocuri de tip cazinou, maşini electronice cu câştiguri şi altele decât cele prevãzute la art. 42.

Stabilirea venitului net din premii şi din jocuri de noroc
ART. 80
(1) Venitul net este diferenţa dintre venitul din premii, respectiv din jocuri de noroc, şi suma reprezentând venit neimpozabil.
(2) Pierderile înregistrate din jocuri de noroc nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compenseazã, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.

Reţinerea impozitului aferent veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
ART. 81
(1) Venitul sub formã de premii dintr-un singur concurs se impune, prin reţinere la sursã, cu o cotã de 10% aplicatã asupra venitului net.
(2) Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinere la sursã, cu o cotã de 20% aplicatã asupra venitului net.
(3) Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii impozitului revine plãtitorilor de venituri.
(4) Nu sunt impozabile veniturile obţinute din premii şi din jocuri de noroc, în bani şi/sau în naturã, sub valoarea sumei neimpozabile stabilitã în sumã de 7.600.000 lei pentru fiecare câştig realizat de la acelaşi organizator sau plãtitor, într-o singurã zi.
(5) Impozitul calculat şi reţinut în momentul plãţii venitului se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost reţinut.

Neincluderea în venitul anual global a venitului net din premii şi din jocuri de noroc
ART. 82
Venitul net din premii şi din jocuri de noroc nu se cuprinde în venitul anual global, impozitul fiind final.

CAP. IX
Venituri din alte surse

Definirea veniturilor din alte surse
ART. 83
(1) În aceastã categorie se includ, însã nu sunt limitate, urmãtoarele venituri:
a) prime de asigurãri suportate de o persoanã fizicã independentã sau de orice altã entitate, în cadrul unei activitãţi pentru o persoanã fizicã în legãturã cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;
b) câştiguri primite de la societãţile de asigurãri, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între pãrţi cu ocazia tragerilor de amortizare;
c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncã sau în baza unor legi speciale.
d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.
(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finanţelor Publice, altele decât veniturile care sunt neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu.

Calculul impozitului şi termenul de platã
ART. 84
(1) Impozitul pe venit se calculeazã prin reţinere la sursã de cãtre plãtitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 10% asupra venitului brut. Fac excepţie veniturile prevãzute la art. 83 alin. (1) lit. a) pentru care cota de impunere este de 40% la venitul brut.
(2) Impozitul astfel reţinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare realizãrii acestuia.

Neincluderea în venitul anual global a veniturilor din alte surse
ART. 85
Impozitul calculat potrivit art. 84 reprezintã impozit final.

CAP. X
Venitul anual global

Stabilirea venitului anual global
ART. 86
(1) Venitul anual global impozabil se stabileşte prin deducerea din venitul anual global, în ordine, a urmãtoarelor:
a) pierderi fiscale reportate;
b) deduceri personale determinate conform art. 45;
c) cheltuieli pentru reabilitarea locuinţei de domiciliu, destinate reducerii pierderilor de cãldurã în scopul îmbunãtãţirii confortului termic, în limita sumei de 15.000.000 lei anual, conform procedurii stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la iniţiativa Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
d) prime de asigurare pentru locuinţa de domiciliu, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;
e) contribuţii la schemele facultative de pensii ocupaţionale, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;
f) contribuţii pentru asigurãrile private de sãnãtate, cu excepţia celor încheiate în scopuri estetice, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;
g) cotizaţia de sindicat plãtitã potrivit legislaţiei în materie.
(2) Venitul anual global cuprinde, dupã cum urmeazã:
a) venitul net din activitãţi independente;
b) venitul net din salarii;
c) venitul net din cedarea folosinţei bunurilor.
(3) Venitul impozabil ce se realizeazã într-o fracţiune de an sau în perioade diferite, ce reprezintã fracţiuni ale aceluiaşi an, se considerã venit anual impozabil.
(4) Pierderea fiscalã anualã înregistratã din activitãţi independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii şi asimilate salariilor, obţinute în cursul aceluiaşi an fiscal. Pierderea care rãmâne necompensatã în cursul aceluiaşi an fiscal devine pierdere reportatã. Pierderile provenind din strãinãtate ale persoanelor fizice rezidente se compenseazã cu veniturile de aceeaşi naturã, din strãinãtate, pe fiecare ţarã, înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal sau se reporteazã pe urmãtorii 5 ani, asupra veniturilor realizate din ţara respectivã.
(5) Regulile de reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportul se efectueazã cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în urmãtorii 5 ani consecutivi;
b) dreptul la report este personal şi netransmisibil;
c) pierderea reportatã, necompensatã dupã expirarea perioadei prevãzute la lit. a), reprezintã pierdere definitivã a contribuabilului;
d) compensarea pierderii reportate se efectueazã numai din veniturile prevãzute la alin. (2) lit. a) şi c).

Declaraţii de venit estimat
ART. 87
(1) Contribuabilii, precum şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligaţi sã depunã la organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepţie de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizeazã venituri pentru care impozitul se percepe prin reţinere la sursã.
(2) Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia sã depunã o declaraţie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între pãrţi. Declaraţia privind venitul estimat se depune o datã cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între pãrţi.
(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi şi cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei care, din motive obiective, estimeazã cã vor realiza venituri care diferã cu cel puţin 20% faţã de anul fiscal anterior depun, o datã cu declaraţia specialã, şi declaraţia estimativã de venit.
(4) Contribuabilii care determinã venitul net pe bazã de norme de venit, precum şi cei pentru care cheltuielile se determinã în sistem forfetar şi au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o datã cu cererea de opţiuni, şi declaraţia de venit estimat.

Stabilirea plãţilor anticipate de impozit
ART. 88
(1) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendare, precum şi venituri din activitãţi agricole sunt obligaţi sã efectueze în cursul anului plãţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plãţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursã.
(2) Plãţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare categorie de venit şi loc de realizare, luându-se ca bazã de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, dupã caz. La impunerile efectuate dupã expirarea termenelor de platã prevãzute la alin. (3) sumele datorate se stabilesc la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de platã al anului precedent. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plãţi anticipate la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizeazã pe termenele de platã urmãtoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ, depuse în luna decembrie, nu se mai stabilesc plãţi anticipate, venitul net aferent perioadei pânã la sfârşitul anului urmând sã fie supus impozitãrii, pe baza deciziei emise pentru declaraţia de venit global. Plãţile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendã, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între pãrţi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidã simplã, potrivit opţiunii.
În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintã echivalentul în lei al unei sume în valutã, determinarea venitului anual estimat se efectueazã pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã impunerea.
(3) Plãţile anticipate se efectueazã în 4 rate egale, pânã la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepţia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectueazã potrivit deciziei emise pe baza declaraţiei de venit global. Contribuabilii care determinã venitul net din activitãţi agricole, potrivit art. 76 şi 77, datoreazã plãţi anticipate cãtre bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în douã rate egale, astfel: 50% din impozit, pânã la data de 1 septembrie inclusiv, şi 50% din impozit, pânã la data de 15 noiembrie inclusiv.
(4) Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de plãţi anticipate vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Pentru stabilirea plãţilor anticipate, organul fiscal va lua ca bazã de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusã o declaraţie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul din declaraţia specialã pentru anul fiscal precedent, dupã caz. La stabilirea plãţilor anticipate se utilizeazã baremul anual de impunere, prevãzut la art. 43 alin. (1) şi (3), cu excepţia impozitului pe venitul din activitãţi agricole, pentru care plãţile anticipate se determinã prin aplicarea cotei de 15% asupra venitului net estimat.

Declaraţia de venit global şi declaraţii speciale
ART. 89
(1) Contribuabilii prevãzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cei care îndeplinesc condiţiile de la art. 40 alin. (2), cu excepţia contribuabililor prevãzuţi la alin. (4) din prezentul articol, au obligaţia de a depune o declaraţie de venit global la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal. Declaraţia de venit global se depune o datã cu declaraţiile speciale pentru anul fiscal, pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
(2) Contribuabilii, alţii decât cei prevãzuţi la alin. (1), depun numai declaraţiile speciale pentru anul fiscal, pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului. În cazul veniturilor din salarii, fişele fiscale se depun în cadrul aceluiaşi termen ca şi declaraţiile speciale.
(3) Declaraţiile speciale se completeazã pentru fiecare categorie şi loc de realizare a venitului. Declaraţiile speciale se depun de toţi contribuabilii care realizeazã, individual sau dintr-o formã de asociere, venituri din activitãţi independente, precum şi venituri din cedarea folosinţei bunurilor, inclusiv pentru veniturile din activitãţi agricole determinate în sistem real. În cazul veniturilor din salarii, cu excepţia celor prevãzute la alin. (4) lit. a), realizate de contribuabilii, alţii decât persoanele fizice române cu domiciliul în România şi cele care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 40 alin. (2), fişele fiscale se depun pentru fiecare loc de realizare a venitului, în cadrul aceluiaşi termen, ca şi declaraţiile speciale. Pentru veniturile realizate dintr-o formã de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuitã din asociere. Nu se depun declaraţii speciale pentru urmãtoarele categorii de venituri:
a) venituri sub formã de salarii şi venituri asimilate salariilor, pentru care informaţiile sunt cuprinse în fişele fiscale, care au regim de declaraţii de impozite şi taxe sau declaraţii lunare, depuse de contribuabilii prevãzuţi la art. 64;
b) venituri din investiţii, precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a cãror impunere este finalã;
c) venituri din pensii;
d) venituri nete determinate pe bazã de norme de venit;
e) venituri din alte surse.
(4) Contribuabilii nu sunt obligaţi sã depunã declaraţie de venit global la organul fiscal competent, dacã:
a) obţin numai venituri dintr-o singurã sursã, sub formã de salarii de la funcţia de bazã, pe întregul an fiscal, pentru activitãţi desfãşurate în România, în situaţia în care angajatorul a efectuat operaţiunea de regularizare prevãzutã la art. 61;
b) obţin numai venituri din investiţii, pensii, venituri din activitãţi agricole, venituri din premii şi din jocuri de noroc, venituri din alte surse a cãror impunere este finalã;
c) obţin venituri potrivit art. 40 alin. (1) lit. b)-e) coroborat cu alin. (2).

Stabilirea şi plata impozitului pe venitul anual global
ART. 90
(1) Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declaraţiei de venit global, prin aplicarea baremului anual de impunere prevãzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului anual global impozabil din anul fiscal respectiv.
(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând pânã la 1% din impozitul pe venitul anual datorat pentru sponsorizarea entitãţilor nonprofit care funcţioneazã în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii sumei reprezentând pânã la 1% din impozitul pe venitul anual datorat revine angajatorului sau organului fiscal competent, dupã caz.
(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) şi (3) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat pentru anul precedent şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(6) Diferenţele de impozit rãmase de achitat conform deciziei de impunere anualã se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere, perioadã pentru care nu se calculeazã şi nu se datoreazã sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creanţelor bugetare.

CAP. XI
Proprietatea comunã şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã

Venituri din bunuri sau drepturi care sunt deţinute în comun
ART. 91
Venitul net obţinut din exploatarea bunurilor şi drepturilor de orice fel, deţinute în comun, este considerat ca fiind obţinut de proprietari, uzufructuari sau de alţi deţinãtori legali, înscrişi într-un document oficial, şi se atribuie proporţional cu cotele-pãrţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate sau în mod egal, în situaţia în care acestea nu se cunosc.

Reguli privind asocierile fãrã personalitate juridicã
ART. 92
(1) Pentru asocierile fãrã personalitate juridicã, altele decât cele prevãzute la art. 28, se aplicã prevederile prezentului articol.
(2) Prevederile prezentului articol nu se aplicã fondurilor de investiţii constituite ca asociaţii fãrã personalitate juridicã.
(3) În cadrul fiecãrei asocieri fãrã personalitate juridicã, constituitã potrivit legii, asociaţii au obligaţia sã încheie contracte de asociere în formã scrisã, la începerea activitãţii, care sã cuprindã inclusiv date referitoare la:
a) pãrţile contractante;
b) obiectul de activitate şi sediul asociaţiei;
c) contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi;
d) cota procentualã de participare a fiecãrui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzãtoare contribuţiei fiecãruia;
e) desemnarea asociatului care sã rãspundã pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţã de autoritãţile publice;
f) condiţiile de încetare a asocierii.
Contribuţiile asociaţilor conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociaţie.
Contractul de asociere se înregistreazã la organul fiscal teritorial în raza cãruia îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul sã refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.
(4) În cazul în care între membrii asociaţi existã legãturi de rudenie pânã la gradul al patrulea inclusiv, pãrţile sunt obligate sã facã dovada cã participã la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cãrora au drept de proprietate. Pot fi membri asociaţi şi persoanele fizice care au dobândit capacitate de exerciţiu restrânsã.
(5) Asocierile au obligaţia sã depunã la organul fiscal competent, pânã la data de 15 martie a anului urmãtor, declaraţii anuale de venit, conform modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, care vor cuprinde şi distribuţia venitului net/pierderii pe asociaţi.
(6) Venitul/pierderea anual/anualã, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociaţilor, proporţional cu cota procentualã de participare corespunzãtoare contribuţiei, conform contractului de asociere.
(7) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât asocierea cu o persoanã juridicã, va fi stabilit în aceeaşi manierã ca şi pentru categoria de venituri în care este încadrat.
(8) Profitul/venitul cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoanã juridicã românã, plãtitoare de impozit pe profit, sau microîntreprindere care nu genereazã o persoanã juridicã, determinat cu respectarea regulilor stabilite în titlul II sau, respectiv, în titlul IV, este asimilat, în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activitãţi independente, din care se deduc contribuţiile obligatorii în vederea obţinerii venitului net.
(9) Impozitul reţinut de persoana juridicã în contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoanã juridicã românã care nu genereazã o persoanã juridicã, reprezintã plata anticipatã în contul impozitului anual pe venit. Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii impozitului, determinat conform metodologiei stabilite în legislaţia privind impozitul pe profit sau pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice române.

CAP. XII
Aspecte fiscale internaţionale

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãţi independente
ART. 93
(1) Persoanele fizice nerezidente, care desfãşoarã o activitate independentã, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net din activitatea independentã, ce este atribuibil sediului permanent.
(2) Venitul net dintr-o activitate independentã ce este atribuibil unui sediu permanent se determinã conform art. 49, în urmãtoarele condiţii:
a) în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;
b) în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizãrii acestor venituri.

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãţi dependente
ART. 94
Persoanele fizice nerezidente, care desfãşoarã activitãţi dependente în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai dacã se îndeplineşte cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
a) persoana nerezidentã este prezentã în România timp de una sau mai multe perioade de timp care, în total, depãşesc 183 de zile din oricare perioadã de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauzã;
b) veniturile salariale sunt plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care este rezident;
c) veniturile salariale reprezintã cheltuiala deductibilã a unui sediu permanent în România.

Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente
ART. 95
(1) Persoanele fizice nerezidente, care obţin alte venituri decât cele prevãzute la art. 93, 94 şi la titlul V, datoreazã impozit potrivit reglementãrilor prezentului titlu.
(2) Veniturile supuse impunerii, din categoriile prevãzute la alin. (1), se determinã pe fiecare sursã, potrivit regulilor specifice fiecãrei categorii de venit, impozitul fiind final.
(3) Cu excepţia plãţii impozitului pe venit prin reţinere la sursã, contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizeazã venituri din România, potrivit prezentului titlu, au obligaţia sã declare şi sã plãteascã impozitul corespunzãtor fiecãrei surse de venit, direct sau printr-un reprezentant fiscal.

Venituri obţinute din strãinãtate a cãror impunere în România este finalã
ART. 96
(1) Persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia prevãzutã la art. 40 alin. (2) datoreazã impozit pentru veniturile obţinute din strãinãtate de natura celor a cãror impunere în România este finalã.
(2) Veniturile realizate din strãinãtate se supun impozitãrii prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate dupã regulile proprii fiecãrei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.
(3) Contribuabilii care obţin venituri din strãinãtate au obligaţia sã le declare, potrivit declaraţiei specifice, pânã la data de 15 mai a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
(4) Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Diferenţele de impozit rãmase de achitat, conform deciziei de impunere anualã, se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere, perioadã pentru care nu se calculeazã şi nu se datoreazã sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creanţelor bugetare.

Creditul fiscal extern
ART. 97
(1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelaşi venit şi în decursul aceleiaşi perioade impozabile, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în strãinãtate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plãtit în strãinãtate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevãzute în prezentul articol.
(2) Creditul fiscal extern se acordã dacã sunt îndeplinite, cumulativ, urmãtoarele condiţii:
a) impozitul plãtit în strãinãtate, pentru venitul obţinut în strãinãtate, a fost efectiv plãtit în mod direct de persoana fizicã sau de reprezentantul sãu legal ori prin reţinere la sursã de cãtre plãtitorul venitului. Plata impozitului în strãinãtate se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de:
1. autoritatea fiscalã a statului strãin respectiv;
2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;
3. alt plãtitor de venit, pentru alte categorii de venituri;
b) venitul pentru care se acordã credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevãzute la art. 41.
(3) Creditul fiscal extern se acordã la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, aferent venitului din sursa din strãinãtate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentã venitului din strãinãtate. În situaţia în care contribuabilul în cauzã obţine venituri din strãinãtate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare ţarã şi pe fiecare naturã de venit.
(4) Veniturile realizate din strãinãtate de persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia de la art. 40 alin. (2), a cãror impunere în România este finalã, se supun impozitãrii în România, recunoscându-se impozitul plãtit în strãinãtate sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.
(5) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valutã se transformã la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din strãinãtate realizate de persoanele fizice rezidente, precum şi impozitul aferent, exprimate în unitãţi monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Naţionalã a României, se vor transforma astfel:
a) din moneda statului de sursã, într-o valutã de circulaţie internaţionalã, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din ţara de sursã;
b) din valuta de circulaţie internaţionalã, în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Naţionalã a României, din anul de realizare a venitului respectiv.

Pierderi fiscale externe
ART. 98
(1) Pierderile fiscale obţinute de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un stat strãin se compenseazã numai cu veniturile de aceeaşi naturã din strãinãtate, pe fiecare ţarã, înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal.
(2) Pierderea care nu este acoperitã, în temeiul alin. (1), se reporteazã pentru o perioadã de 5 ani fiscali consecutivi şi se compenseazã numai cu veniturile de aceeaşi naturã din statul respectiv.

CAP. XIII
Obligaţii declarative ale plãtitorilor de venituri cu reţinere la sursã

Obligaţii declarative ale plãtitorilor de venituri cu reţinere la sursã
ART. 99
(1) Plãtitorii de venituri, cu regim de reţinere la sursã a impozitelor, sunt obligaţi sã calculeze, sã reţinã şi sã vireze impozitul reţinut la sursã şi sã depunã o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent, pânã la data de 30 iunie a anului curent pentru anul expirat.
(2) Fac excepţie de la termenul prevãzut la alin. (1) plãtitorii de venituri din activitãţi independente, menţionate la art. 53, pentru care impozitul pe venit se reţine la sursã, pentru care depunerea declaraţiei se efectueazã pânã în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul fiscal expirat.

CAP. XIV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Dispoziţii tranzitorii
ART. 100
(1) Scutirile de la plata impozitului pe venit prevãzute în actele normative privind unele mãsuri de protecţie ca urmare a concedierilor colective, pentru personalul disponibilizat, rãmân valabile pânã la data expirãrii lor.
(2) Scutirile de la plata impozitului, în cazul serviciilor turistice prestate în mediul rural, potrivit legii, rãmân în vigoare pânã la data de 31 decembrie 2004.
(3) Pierderile înregistrate în perioada de scutire de contribuabilii care beneficiazã de prevederile alin. (1) şi (2) nu se compenseazã cu veniturile obţinute din celelalte categorii de venituri în anii respectivi şi nu se reporteazã, reprezentând pierderi definitive ale contribuabililor.
(4) Prevederile privind îndeplinirea condiţiei prevãzute la art. 40 alin. (2) se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Definitivarea impunerii pe anul 2003
ART. 101
Pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil, realizat în anul fiscal 2003, prin ordin al ministrului finanţelor publice se va stabili baremul de impunere obţinut pe baza baremului anual pentru plãţi anticipate din anul 2003, respectiv deducerea personalã de bazã, corectate cu variaţia ratei inflaţiei realizate, diminuat cu 1/2 din rata inflaţiei prognozate în acest an, conform legislaţiei în vigoare în anul 2003.

Dispoziţii finale
ART. 102
Începând cu data de 1 ianuarie 2005 se va aplica un sistem de impunere a veniturilor persoanelor fizice potrivit legii de modificare şi completare a prezentului Cod fiscal.

TITLUL IV
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Definiţia microîntreprinderii
ART. 103
În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoanã juridicã românã care îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) are înscrisã în obiectul de activitate producţia de bunuri materiale, prestarea de servicii şi/sau comerţul;
b) are de la 1 pânã la 9 salariaţi inclusiv;
c) a realizat venituri care nu au depãşit echivalentul în lei a 100.000 euro;
d) capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul, autoritãţile locale şi instituţiile publice.

Opţiunea de a plãti impozit pe veniturile microîntreprinderii
ART. 104
(1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este opţional.
(2) Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal urmãtor, dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 103 şi dacã nu au mai fost plãtitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
(3) O persoanã juridicã românã care este nou-înfiinţatã poate opta sã plãteascã impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacã condiţiile prevãzute la art. 103 lit. a) şi d) sunt îndeplinite la data înregistrãrii la registrul comerţului şi condiţia prevãzutã la art. 103 lit. b) este îndeplinitã în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrãrii.
(4) Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu mai aplicã acest sistem de impunere începând cu anul fiscal urmãtor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevãzute la art. 103.
(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care:
a) desfãşoarã activitãţi în domeniul bancar;
b) desfãşoarã activitãţi în domeniile asigurãrilor şi reasigurãrilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfãşoarã activitãţi de intermediere în aceste domenii;
c) desfãşoarã activitãţi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;
d) au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoanã juridicã cu peste 250 de angajaţi.

Aria de cuprindere a impozitului
ART. 105
Impozitul stabilit prin prezentul titlu, denumit impozit pe veniturile microîntreprinderilor, se aplicã asupra veniturilor obţinute de microîntreprinderi din orice sursã, cu excepţia celor prevãzute la art. 108.

Anul fiscal
ART. 106
(1) Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.
(2) În cazul unei persoane juridice care se înfiinţeazã sau îşi înceteazã existenţa, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care persoana juridicã a existat.

Cota de impozitare
ART. 107
Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 1,5%.

Baza impozabilã
ART. 108
(1) Baza impozabilã a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursã, din care se scad:
a) veniturile din variaţia stocurilor;
b) veniturile din producţia de imobilizãri corporale şi necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor;
d) veniturile din provizioane;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorãrilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementãrilor legale;
f) veniturile realizate din despãgubiri, de la societãţile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.
(2) În cazul în care o microîntreprindere achiziţioneazã case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilã, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, potrivit legii.

Procedura de declarare a opţiunii
ART. 109
(1) Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe profit comunicã opţiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaraţiei de menţiuni pentru persoanele juridice, asociaţiile familiale şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã, pânã la data de 31 ianuarie inclusiv.
(2) Persoanele juridice care se înfiinţeazã în cursul unui an fiscal înscriu opţiunea în cererea de înregistrare la registrul comerţului. Opţiunea este definitivã pentru anul fiscal respectiv şi pentru anii fiscali urmãtori, cât timp sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 103.
(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condiţiile impuse nu mai este îndeplinitã, microîntreprinderea are obligaţia de a pãstra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fãrã posibilitatea de a beneficia pentru perioada urmãtoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacã ulterior îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 103.
(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu şi microîntreprinderile care desfãşoarã activitãţi în zonele libere şi/sau în zonele defavorizate.

Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale
ART. 110
(1) Calculul şi plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor se efectueazã trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare trimestrului pentru care se calculeazã impozitul.
(2) Microîntreprinderile au obligaţia de a depune, pânã la termenul de platã a impozitului, declaraţia de impozit pe venit.

Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microîntreprindere
ART. 111
În cazul unei asocieri fãrã personalitate juridicã dintre o microîntreprindere plãtitoare de impozit, conform prezentului titlu, şi o persoanã fizicã, rezidentã sau nerezidentã, microîntreprinderea are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vãrsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizicã, impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin acesteia din asociere.

Prevederi fiscale referitoare la amortizare
ART. 112
Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe venit sunt obligate sã evidenţieze contabil cheltuielile de amortizare, conform art. 24, aplicabil plãtitorilor de impozit pe profit.

TITLUL V
Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor strãine înfiinţate în România

CAP. I
Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi

Contribuabili
ART. 113
Nerezidenţii care obţin venituri impozabile din România au obligaţia de a plãti impozit conform prezentului capitol şi sunt denumiţi în continuare contribuabili.

Sfera de cuprindere a impozitului
ART. 114
Impozitul stabilit prin prezentul capitol, denumit în continuare impozit pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi, se aplicã asupra veniturilor brute impozabile obţinute din România.

Venituri impozabile obţinute din România
ART. 115
(1) Veniturile impozabile obţinute din România, indiferent dacã veniturile sunt primite în România sau în strãinãtate, sunt:
a) dividende de la o persoanã juridicã românã;
b) dobânzi de la un rezident;
c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã dobânda este o cheltuialã a sediului permanent;
d) redevenţe de la un rezident;
e) redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã redevenţa este o cheltuialã a sediului permanent;
f) comisioane de la un rezident;
g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã comisionul este o cheltuialã a sediului permanent;
h) venituri din activitãţi sportive şi de divertisment desfãşurate în România, indiferent dacã veniturile sunt primite de cãtre persoanele care participã efectiv la asemenea activitãţi sau de cãtre alte persoane;
i) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultanţã din orice domeniu, dacã aceste venituri sunt obţinute de la un rezident sau dacã veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;
j) venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române;
k) venituri din servicii prestate în România;
l) venituri din profesii independente desfãşurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor şi alte profesii similare -, în cazul când sunt obţinute în alte condiţii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioadã sau în mai multe perioade care nu depãşesc în total 183 de zile pe parcursul oricãrui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;
m) venituri din pensii primite de la bugetul asigurãrilor sociale sau de la bugetul de stat, în mãsura în care pensia lunarã depãşeşte plafonul prevãzut de art. 73;
n) venituri din transportul internaţional aerian, naval, feroviar sau rutier, ce se desfãşoarã între România şi un stat strãin;
o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
p) venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obţinute de la acelaşi organizator într-o singurã zi de joc.
(2) Urmãtoarele venituri impozabile obţinute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol şi se impoziteazã conform titlurilor II sau III, dupã caz:
a) veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;
b) veniturile unei persoane juridice strãine obţinute din proprietãţi imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare deţinute într-o persoanã juridicã românã;
c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obţinute dintr-o activitate dependentã desfãşuratã în România;
d) veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau altã formã de cedare a dreptului de folosinţã a unei proprietãţi imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare deţinute într-o persoanã juridicã românã.

Reţinerea impozitului din veniturile impozabile obţinute din România de nerezidenţi
ART. 116
(1) Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se calculeazã, se reţine şi se varsã la bugetul de stat de cãtre plãtitorii de venituri.
(2) Impozitul datorat se calculeazã prin aplicarea urmãtoarelor cote asupra veniturilor brute:
a) 5% pentru veniturile din dobânzile la depozitele la termen, certificatele de depozit şi alte instrumente de economisire la bãnci şi alte instituţii de credit autorizate şi situate în România;
b) 20% pentru veniturile obţinute din jocurile de noroc, prevãzute la art. 115 alin. (1) lit. p);
c) 15% în cazul oricãror alte venituri impozabile obţinute din România, aşa cum sunt enumerate la art. 115.
(3) În înţelesul alin. (2), venitul brut este venitul care ar fi fost plãtit unui nerezident, dacã impozitul nu ar fi fost reţinut din venitul plãtit nerezidentului.
(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reţinut se calculeazã dupã cum urmeazã:
a) pentru veniturile ce reprezintã remuneraţii primite de nerezidenţi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române, potrivit prevederilor art. 58;
b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurãrilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 74.
(5) Impozitul ce trebuie reţinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care s-a plãtit venitul, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã plata cãtre bugetul de stat.
(6) Pentru orice venit impozitul ce trebuie reţinut, în conformitate cu prezentul capitol, este impozit final.

Scutiri de la impozitul prevãzut în prezentul capitol
ART. 117
Sunt scutite de impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi urmãtoarele venituri:
a) dobânda pentru depunerile la vedere în cont curent de la bãnci sau alte instituţii de credit din România;
b) dobânda la instrumente/titluri de creanţã emise şi/sau garantate de Guvernul României, consiliile locale, Banca Naţionalã a României, precum şi de bãnci sau alte instituţii financiare care acţioneazã în calitate de agent al Guvernului român;
c) dobânda la instrumente/titluri de creanţã emise de o persoanã juridicã românã, dacã instrumentele/titlurile de creanţã sunt tranzacţionate pe o piaţã de valori mobiliare recunoscutã şi dobânda este plãtitã unei persoane care nu este o persoanã afiliatã a emiţãtorului instrumentelor/titlurilor de creanţã;
d) premiile unei persoane fizice nerezidente obţinute din România, ca urmare a participãrii la festivalurile naţionale şi internaţionale artistice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice;
e) premiile acordate elevilor şi studenţilor nerezidenţi la concursurile finanţate din fonduri publice;
f) veniturile obţinute de nerezidenţi din România, care presteazã servicii de consultanţã, asistenţã tehnicã şi alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finanţate prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme financiare internaţionale şi statul român ori persoane juridice române, inclusiv autoritãţi publice, având garanţia statului român, precum şi în cadrul contractelor finanţate prin acorduri de împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în care dobânda perceputã pentru aceste împrumuturi se situeazã sub nivelul de 3% pe an;
g) veniturile persoanelor juridice strãine care desfãşoarã în România activitãţi de consultanţã în cadrul unor acorduri de finanţare gratuitã încheiate de Guvernul României cu alte guverne sau organizaţii internaţionale guvernamentale sau neguvernamentale;
h) dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, dividendele plãtite de o persoanã juridicã românã unei persoane juridice din statele membre ale Comunitãţii Europene sunt scutite de impozit, dacã beneficiarul dividendelor deţine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridicã românã, pe o perioadã neîntreruptã de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plãţii dividendului.

Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri
ART. 118
(1) În înţelesul art. 116, dacã un contribuabil este rezident al unei ţãri cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital, cota de impozit care se aplicã venitului impozabil obţinut de cãtre acel contribuabil din România nu poate depãşi cota de impozit, prevãzutã în convenţie, care se aplicã asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situaţia în care cotele de impozitare din legislaţia internã sunt mai favorabile decât cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri se aplicã cotele de impozitare mai favorabile.
(2) Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligaţia de a prezenta plãtitorului de venit certificatul de rezidenţã fiscalã.
(3) Macheta certificatului de rezidenţã fiscalã şi termenul de depunere a acestuia de cãtre nerezident se stabilesc prin norme.

Declaraţii anuale privind reţinerea la sursã
ART. 119
(1) Plãtitorii de venituri care au obligaţia sã reţinã la sursã impozitul pentru veniturile obţinute de contribuabili din România trebuie sã depunã o declaraţie la autoritatea fiscalã competentã pânã la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care s-a plãtit impozitul.
(2) Plãtitorii de venituri care au obligaţia sã reţinã impozit din veniturile obţinute de contribuabili din România trebuie sã furnizeze contribuabilului informaţii în scris despre natura şi suma veniturilor impozabile, precum şi impozitul reţinut în numele contribuabilului. Informaţiile se transmit fiecãrui contribuabil pânã la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care s-a plãtit impozitul.

Certificatele de atestare a impozitului plãtit de nerezidenţi
ART. 120
(1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscalã competentã prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plãtit cãtre bugetul de stat de el însuşi sau de o altã persoanã, în numele sãu.
(2) Autoritatea fiscalã competentã are obligaţia de a elibera certificatul de atestare a impozitului plãtit de nerezidenţi.
(3) Forma cererii şi a certificatului de atestare a impozitului plãtit de nerezident, precum şi condiţiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme.

Dispoziţii tranzitorii
ART. 121
Veniturile obţinute de partenerii contractuali externi, persoane fizice şi juridice nerezidente, şi de angajaţii şi contractorii independenţi ai acestora, din activitãţi desfãşurate de aceştia pentru realizarea obiectivului de investiţii Centrala Nuclearoelectricã CernavodãUnitatea 2, sunt scutite de impozitul prevãzut în prezentul capitol, pânã la punerea în funcţiune a obiectivului de mai sus.

CAP. II
Impozitul pe reprezentanţe

Contribuabili
ART. 122
Orice persoanã juridicã strãinã, care are o reprezentanţã autorizatã sã funcţioneze în România, potrivit legii, are obligaţia de a plãti un impozit anual, conform prezentului capitol.

Stabilirea impozitului
ART. 123
(1) Impozitul pe reprezentanţã pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilitã pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã plata impozitului cãtre bugetul de stat.
(2) În cazul unei persoane juridice strãine, care în cursul unui an fiscal înfiinţeazã sau desfiinţeazã o reprezentanţã în România, impozitul datorat pentru acest an se calculeazã proporţional cu numãrul de luni de existenţã a reprezentanţei în anul fiscal respectiv.

Plata impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale
ART. 124
(1) Orice persoanã juridicã strãinã are obligaţia de a plãti impozitul pe reprezentanţã la bugetul de stat, în douã tranşe egale, pânã la datele de 20 iunie şi 20 decembrie.
(2) Orice persoanã juridicã strãinã care datoreazã impozitul pe reprezentanţã are obligaţia de a depune o declaraţie anualã la autoritatea fiscalã competentã, pânã la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.
(3) Orice persoanã juridicã strãinã, care înfiinţeazã sau desfiinţeazã o reprezentanţã în cursul anului fiscal, are obligaţia de a depune o declaraţie fiscalã la autoritatea fiscalã competentã, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanţa a fost înfiinţatã sau desfiinţatã.
(4) Reprezentanţele sunt obligate sã conducã evidenţa contabilã prevãzutã de legislaţia în vigoare din România.

TITLUL VI
Taxa pe valoarea adãugatã

CAP. I
Dispoziţii generale

Definiţia taxei pe valoarea adãugatã
ART. 125
Taxa pe valoarea adãugatã este un impozit indirect care se datoreazã bugetului de stat.

CAP. II
Sfera de aplicare

Sfera de aplicare
ART. 126
(1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operaţiunile care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu platã;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizatã de o persoanã impozabilã, astfel cum este definitã la art. 127 alin. (1);
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sã rezulte din una dintre activitãţile economice prevãzute la art. 127 alin. (2).
(2) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprinde şi importul de bunuri.
(3) Operaţiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã sunt denumite în continuare operaţiuni impozabile.
(4) Operaţiunile impozabile pot fi:
a) operaţiuni taxabile, pentru care se aplicã cotele prevãzute la art. 140;
b) operaţiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã, dar este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã datorate sau plãtite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. În prezentul titlu, aceste operaţiuni sunt prevãzute la art. 143 şi art. 144;
c) operaţiuni scutite fãrã drept de deducere, pentru care nu se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã şi nu este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã datorate sau plãtite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. În prezentul titlu, aceste operaţiuni sunt prevãzute la art. 141;
d) operaţiuni de import scutite de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzute la art. 142, pentru care nu se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã în vamã.

CAP. III
Persoane impozabile

Persoane impozabile şi activitatea economicã
ART. 127
(1) Este consideratã persoanã impozabilã orice persoanã care desfãşoarã, de o manierã independentã şi indiferent de loc, activitãţi economice de natura celor prevãzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitãţi.
(2) În sensul prezentului titlu, activitãţile economice cuprind activitãţile producãtorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitãţile extractive, agricole şi activitãţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economicã exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
(3) Nu acţioneazã de o manierã independentã angajaţii sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncã sau prin orice alte instrumente juridice care creeazã un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncã, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului.
(4) Cu excepţia celor prevãzute la alin. (5) şi (6), instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitãţile care sunt desfãşurate în calitate de autoritãţi publice, chiar dacã pentru desfãşurarea acestor activitãţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plãţi.
(5) Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãţile desfãşurate în calitate de autoritãţi publice, dacã tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurenţiale.
(6) Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãţile desfãşurate în aceleaşi condiţii legale ca şi cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacã sunt prestate în calitate de autoritate publicã, precum şi pentru activitãţile urmãtoare:
a) telecomunicaţii;
b) furnizarea de apã, gaze, energie electricã, energie termicã, agent frigorific şi altele de aceeaşi naturã;
c) transport de bunuri şi de persoane;
d) servicii prestate de porturi şi aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) activitãţile organelor de publicitate comercialã;
i) activitãţile agenţiilor de cãlãtorie;
j) activitãţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemãnãtoare.
(7) Sunt asimilate instituţiilor publice, în ceea ce priveşte regulile aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, orice entitãţi a cãror înfiinţare este reglementatã prin legi sau hotãrâri ale Guvernului, pentru activitãţile prevãzute prin actul normativ de înfiinţare, care nu creeazã distorsiuni concurenţiale, nefiind desfãşurate şi de alte persoane impozabile.

CAP. IV
Operaţiuni impozabile

Livrarea de bunuri
ART. 128
(1) Prin livrare de bunuri se înţelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar cãtre o altã persoanã, direct sau prin persoane care acţioneazã în numele acestuia.
(2) În înţelesul prezentului titlu, prin bunuri se înţelege bunurile corporale mobile şi imobile, prin natura lor sau prin destinaţie. Energia electricã, energia termicã, gazele naturale, agentul frigorific şi altele de aceeaşi naturã sunt considerate bunuri mobile corporale.
(3) Sunt, de asemenea, considerate livrãri de bunuri efectuate cu platã, în sensul alin. (1):
a) predarea efectivã a bunurilor cãtre o altã persoanã, în cadrul unui contract care prevede cã plata se efectueazã în rate sau orice alt tip de contract ce prevede cã proprietatea este atribuitã cel mai târziu în momentul plãţii ultimei scadenţe, cu excepţia contractelor de leasing;
b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executãrii silite;
c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile prevãzute de legislaţia referitoare la proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despãgubiri;
d) transmiterea de bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la cumpãrare sau la vânzare, atunci când comisionarul acţioneazã în nume propriu, dar în contul comitentului;
e) bunurile constatate lipsã din gestiune, cu excepţia celor prevãzute la alin. (9) lit. a) şi c).
(4) Preluarea de cãtre persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de cãtre acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legãturã cu activitatea economicã desfãşuratã sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuatã cu platã, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrţilor lor componente a fost dedusã total sau parţial.
(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei societãţi comerciale cãtre asociaţii sau acţionarii sãi, inclusiv o distribuire de bunuri legatã de lichidarea sau de dizolvarea fãrã lichidare a societãţii, constituie livrare de bunuri efectuatã cu platã.
(6) În cazul a douã sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separatã a bunului, chiar dacã acesta este transferat direct beneficiarului final.
(7) Transferul de bunuri efectuat cu ocazia operaţiunilor de transfer total sau parţial de active şi pasive, ca urmare a fuziunii şi divizãrii, nu constituie livrare de bunuri, indiferent dacã e fãcutã cu platã sau nu.
(8) Aportul în naturã la capitalul social al unei societãţi comerciale nu constituie livrare de bunuri, dacã primitorului bunurilor i-ar fi fost permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã, dacã aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situaţia în care primitorul bunurilor este o persoanã impozabilã, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã sau are dreptul de deducere parţial, operaţiunea se considerã livrare de bunuri, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrţilor lor componente a fost dedusã total sau parţial.
(9) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):
a) bunurile distruse ca urmare a unor calamitãţi naturale sau a altor cauze de forţã majorã;
b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în condiţiile stabilite prin norme;
c) perisabilitãţile, în limitele prevãzute prin lege;
d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;
e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulãrii vânzãrilor;
f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum şi alte destinaţii prevãzute de lege, în condiţiile stabilite prin norme.

Prestarea de servicii
ART. 129
(1) Se considerã prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri.
(2) Prestãrile de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:
a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;
b) transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mãrcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
c) angajamentul de a nu desfãşura o activitate economicã, de a nu concura cu altã persoanã sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;
d) prestãrile de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autoritãţi publice sau potrivit legii;
e) intermedierea efectuatã de comisionari, care acţioneazã în numele şi în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
(3) Se considerã prestãri de servicii cu platã:
a) utilizarea temporarã a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri ce nu au legãturã cu activitatea sa economicã, sau pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea utilizãrii în mod gratuit, altor persoane, dacã taxa pe valoarea adãugatã pentru bunurile respective a fost dedusã total sau parţial;
b) prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de cãtre o persoanã impozabilã, în scopuri care nu au legãturã cu activitatea sa economicã pentru uzul personal al angajaţilor sãi sau al altor persoane.
(4) Nu se considerã prestare de servicii efectuatã cu platã utilizarea bunurilor şi prestãrile de servicii prevãzute la alin. (3), efectuate în limitele şi potrivit destinaţiilor prevãzute prin lege, precum şi prestãrile de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulãrii vânzãrilor.
(5) Persoana impozabilã care acţioneazã în nume propriu, dar în contul unei alte persoane, în legãturã cu o prestare de servicii, se considerã cã a primit şi a prestat ea însãşi acele servicii.
(6) În cazul prestãrii unui serviciu de cãtre mai multe persoane impozabile, prin tranzacţii succesive, fiecare tranzacţie se considerã o prestare separatã şi se impoziteazã distinct, chiar dacã serviciul respectiv este prestat direct cãtre beneficiarul final.

Schimburi de bunuri sau servicii
ART. 130
În cazul unei operaţiuni care implicã o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrãri de bunuri şi/sau prestãri de servicii, fiecare persoanã impozabilã se considerã cã a efectuat o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii cu platã.

Importul de bunuri
ART. 131
(1) În înţelesul prezentului titlu, se considerã import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), atunci când bunurile sunt plasate, dupã intrarea lor în ţarã, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Totuşi, acestea sunt supuse reglementãrilor vamale în ceea ce priveşte plata sau, dupã caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se aflã în regim vamal suspensiv.
(3) Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul pe teritoriul cãruia bunurile ies din aceste regimuri.
(4) Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã livrarea bunurilor aflate în regimuri vamale suspensive.

CAP. V
Locul operaţiunilor impozabile

Locul livrãrii de bunuri
ART. 132
(1) Se considerã a fi locul livrãrii de bunuri:
a) locul unde se gãsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un terţ;
b) locul unde se efectueazã instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalãri sau montaj, indiferent dacã punerea în funcţiune este efectuatã de cãtre furnizor sau de altã persoanã în contul sãu;
c) locul unde se gãsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;
d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;
e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, şi pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul ţãrii.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. e), se înţelege:
a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul ţãrii, parcursul efectuat între locul de plecare şi locul de sosire al transportului de pasageri, fãrã oprire în afara ţãrii;
b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul ţãrii, dacã este cazul, dupã oprirea efectuatã în afara ţãrii;
c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevãzut în interiorul ţãrii, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul ţãrii, dacã este cazul, înainte de oprirea efectuatã în afara ţãrii.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a) şi b), atunci când locul de plecare sau de expediere ori de transport al bunurilor se aflã în afara României, acestea fiind importate în România, locul livrãrii efectuate de importator, în sensul art. 150 alin. (2), este considerat a fi în România.

Locul prestãrii de servicii
ART. 133
(1) Locul prestãrii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul îşi are stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau reşedinţa sa obişnuitã.
(2) Prin excepţie de la alin. (1), pentru urmãtoarele prestãri de servicii, locul prestãrii este considerat a fi:
a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestãrile de servicii efectuate în legãturã directã cu un bun imobil, inclusiv prestaţiile agenţiilor imobiliare şi de expertizã, ca şi prestãrile privind pregãtirea sau coordonarea executãrii lucrãrilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestaţiile furnizate de arhitecţi şi serviciile de supervizare;
b) locul unde se efectueazã transportul, în funcţie de distanţele parcurse, în cazul transportului de bunuri şi de persoane;
c) sediul activitãţii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, în absenţa acestora, domiciliul sau reşedinţa obişnuitã a beneficiarului în cazul urmãtoarelor servicii:
1. închirierea de bunuri mobile corporale;
2. operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;
3. transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mãrcilor comerciale şi al altor drepturi similare;
4. serviciile de publicitate şi marketing;
5. serviciile de consultanţã, de inginerie, juridice şi de avocaturã, serviciile contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii şi alte servicii similare;
6. prelucrarea de date şi furnizarea de informaţii;
7. operaţiunile bancare, financiare şi de asigurãri, inclusiv reasigurãri, cu excepţia închirierii de seifuri;
8. punerea la dispoziţie de personal;
9. telecomunicaţiile. Sunt considerate servicii de telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice naturã prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii; serviciile de telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua mondialã de informaţii;
10. serviciile de radiodifuziune şi de televiziune;
11. serviciile furnizate pe cale electronicã; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronicã: furnizarea şi conceperea de site-uri informatice, mentenanţã la distanţã a programelor şi echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - şi actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte şi de informaţii şi punerea la dispoziţie de baze de date, furnizarea de muzicã, de filme şi de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea şi difuzarea de emisiuni şi evenimente politice, culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, de divertisment şi furnizarea de servicii de învãţãmânt la distanţã. Atunci când furnizorul de servicii şi clientul sãu comunicã prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezintã un serviciu electronic;
12. obligaţia de a se abţine de la realizarea sau exercitarea, total sau parţial, a unei activitãţi economice sau a unui drept menţionat în prezenta literã;
13. prestãrile de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea prestãrilor prevãzute în prezenta literã;
d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul urmãtoarelor servicii:
1. culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii şi cele ale organizatorilor de astfel de activitãţi;
2. prestãrile accesorii transportului, cum sunt: încãrcarea, descãrcarea, manipularea, paza şi/sau depozitarea bunurilor şi alte servicii similare;
3. expertize privind bunurile mobile corporale;
4. prestãrile efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

CAP. VI
Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã

Faptul generator şi exigibilitatea - reguli generale
ART. 134
(1) Faptul generator al taxei reprezintã faptul prin care sunt realizate condiţiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.
(2) Taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã atunci când autoritatea fiscalã devine îndreptãţitã, în baza legii, la un moment dat, sã solicite taxa pe valoarea adãugatã de la plãtitorii taxei, chiar dacã plata acesteia este stabilitã prin lege la o altã datã.
(3) Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilã, la data livrãrii de bunuri sau la data prestãrii de servicii, cu excepţiile prevãzute în prezentul titlu.
(4) Livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute la art. 128 alin. (3) lit. a) şi art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectueazã continuu, dând loc la decontãri sau plãţi succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electricã şi altele asemenea, se considerã cã sunt efectuate în momentul expirãrii perioadelor la care se referã aceste decontãri sau plãţi.
(5) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã este anticipatã faptului generator şi intervine:
a) la data la care este emisã o facturã fiscalã, înaintea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii;
b) la data încasãrii avansului, în cazul în care se încaseazã avansuri înaintea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii. Se excepteazã de la aceastã prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor şi a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, şi orice avansuri încasate pentru operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înţelege încasarea parţialã sau integralã a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrãrii, respectiv a prestãrii.
(6) Prin derogare de la alin. (5), în cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã sã intervinã la data livrãrii bunului imobil, în condiţii stabilite prin norme.

Faptul generator şi exigibilitatea - cazuri speciale
ART. 135
(1) Prin derogare de la art. 134 alin. (3), exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la datele prevãzute în prezentul articol.
(2) Pentru serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite în strãinãtate, astfel cum sunt definite la art. 151 alin. (2), pentru care beneficiarii au obligaţia plãţii taxei pe valoarea adãugatã, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitãrii parţiale sau totale a serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului pânã la aceastã datã. Pentru operaţiunile de închiriere de bunuri mobile şi operaţiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit în strãinãtate, denumite în continuare operaţiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor. Dacã se efectueazã plãţi în avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la data efectuãrii plãţii.
(3) În cazul livrãrii de bunuri cu plata în rate între persoane stabilite în ţarã, al operaţiunilor de leasing intern, de închiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redevenţei sau arendei. În cazul încasãrii de avasuri faţã de data prevãzutã în contract, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la data încasãrii avansului.
(4) Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii care se efectueazã continuu, dând loc la decontãri sau plãţi succesive - energie electricã şi termicã, gaze naturale, apã, servicii telefonice şi altele similare -, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantitãţile livrate şi serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii urmãtoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea.
(5) În cazul livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, realizate prin intermediul unor maşini automate de vânzare sau de jocuri, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la data când se extrage numerar din automatul de vânzare sau de jocuri.
(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã aferentã sumelor constituite drept garanţie pentru acoperirea eventualelor reclamaţii privind calitatea lucrãrilor de construcţii-montaj ia naştere la data încheierii procesului-verbal de recepţie definitivã sau, dupã caz, la data încasãrii sumelor, dacã încasarea este anterioarã acestuia.

Exigibilitatea pentru importul de bunuri
ART. 136
În cazul unui import de bunuri, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la data când se genereazã drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislaţiei vamale în vigoare.

CAP. VII
Baza de impozitare

Baza de impozitare pentru operaţiuni în interiorul ţãrii
ART. 137
(1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã este constituitã din:
a) pentru livrãri de bunuri şi prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartidã obţinutã sau care urmeazã a fi obţinutã de furnizor ori prestator din partea cumpãrãtorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni;
b) preţurile de achiziţie sau, în lipsa acestora, preţul de cost, determinat la momentul livrãrii, pentru operaţiunile prevãzute la art. 128 alin. (3) lit. e), alin. (4) şi (5). Dacã bunurile sunt mijloace fixe, preţul de achiziţie sau preţul de cost se ajusteazã, astfel cum se prevede în norme;
c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilã pentru executarea prestãrilor de servicii pentru operaţiunile prevãzute la art. 129 alin. (3).
(2) Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã:
a) impozitele, taxele, dacã prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, decontate cumpãrãtorului sau clientului.
(3) Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã urmãtoarele:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor;
b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, penalizãrile şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totalã sau parţialã a obligaţiilor contractuale, dacã sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintã contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c) dobânzile percepute pentru: plãţi cu întârziere, livrãri cu plata în rate, operaţiuni de leasing;
d) valoarea ambalajelor care circulã între furnizorii de marfã şi clienţi, prin schimb, fãrã facturare;
e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se deconteazã acestuia;
f) taxa de reclamã şi publicitate şi taxa hotelierã care sunt percepute de cãtre autoritãţile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Ajustarea bazei de impozitare
ART. 138
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã se ajusteazã în urmãtoarele situaţii:
a) dacã au fost emise facturi fiscale şi, ulterior, operaţiunea este anulatã total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea sau preţurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c) în situaţia în care reducerile de preţ, prevãzute la art. 137 alin. (3) lit. a), sunt acordate dupã livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum şi în cazul majorãrii preţului ulterior livrãrii sau prestãrii;
d) contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisã începând cu data de la care se declarã falimentul;
e) în cazul în care cumpãrãtorii returneazã ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulã prin facturare.

Baza de impozitare pentru import
ART. 139
(1) Baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituitã din valoarea în vamã a bunurilor, stabilitã conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugã taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, datorate pentru importul de bunuri.
(2) Se cuprind, de asemenea, în baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare care intervin pânã la primul loc de destinaţie a bunurilor în România, în mãsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilitã conform alin. (1). Primul loc de destinaţie a bunurilor îl reprezintã destinaţia stipulatã în documentul de transport sau orice alt document însoţitor al bunurilor, când acestea intrã în România.
(3) Baza de impozitare pentru importul de bunuri nu cuprinde elementele prevãzute la art. 137 alin. (3).
(4) Baza de impozitare pentru nave şi aeronave nu include:
a) valoarea serviciilor de reparare sau transformare, pentru navele şi aeronavele care au fost reparate sau transformate în strãinãtate;
b) carburanţii şi alte bunuri, aprovizionate din strãinãtate, destinate utilizãrii pe nave şi/sau aeronave.
(5) Dacã suma folositã la stabilirea bazei de impozitare pentru un import de bunuri este exprimatã în valutã, aceasta se converteşte în moneda naţionalã a României, în conformitate cu metodologia folositã, pentru a stabili valoarea în vamã a bunurilor importate.

CAP. VIII
Cotele de taxã pe valoarea adãugatã

Cota standard şi cota redusã
ART. 140
(1) Cota standard a taxei pe valoarea adãugatã este de 19% şi se aplicã asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilã care nu este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu este supusã cotei reduse a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã este de 9% şi se aplicã asupra bazei de impozitare, pentru urmãtoarele prestãri de servicii şi/sau livrãri de bunuri:
a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitecturã şi arheologice, grãdini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii;
b) livrarea de manuale şcolare, cãrţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv publicitãţii;
c) livrãrile de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor dentare;
d) livrãrile de produse ortopedice;
e) medicamente de uz uman şi veterinar;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
(3) Cota de taxã pe valoarea adãugatã aplicabilã este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã, cu excepţia operaţiunilor prevãzute la art. 134 alin. (5) şi art. 135 alin. (2)-(5), pentru care se aplicã cota în vigoare la data exigibilitãţii taxei.
(4) În cazul schimbãrilor de cote, pentru operaţiunile prevãzute la art. 134 alin. (5), se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, cu excepţia operaţiunilor prevãzute la art. 135 alin. (4), pentru care regularizarea se efectueazã aplicând cota în vigoare la data exigibilitãţii taxei.
(5) Cota aplicabilã pentru un import de bunuri este cea aplicatã în interiorul ţãrii pentru livrarea aceluiaşi bun.

CAP. IX
Operaţiuni scutite

Scutiri pentru operaţiunile din interiorul ţãrii
ART. 141
(1) Urmãtoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfãşurate de unitãţi autorizate pentru astfel de activitãţi, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sãnãtate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicalã şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unitãţi autorizate sã desfãşoare astfel de activitãţi, cantinele organizate pe lângã aceste unitãţi, serviciile funerare prestate de unitãţile sanitare;
b) prestãrile de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de cãtre stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuatã de stomatologi şi de tehnicienii dentari;
c) prestãrile de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical;
d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;
e) livrãrile de organe, de sânge şi de lapte, de provenienţã umanã;
f) activitatea de învãţãmânt prevãzutã de <>Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ultarioare, desfãşuratã de unitãţile autorizate, inclusiv activitatea cãminelor şi a cantinelor organizate pe lângã aceste unitãţi, formarea profesionalã a adulţilor, precum şi prestãrile de servicii şi livrãrile de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de cãtre instituţiile publice sau de cãtre alte entitãţi recunoscute, care au aceste obiective;
g) prestãrile de servicii şi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de asistenţã şi/sau protecţia socialã efectuate de instituţiile publice sau de alte entitãţi recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masã şi tratament, prestate de persoane impozabile care îşi desfãşoarã activitatea în staţiuni balneoclimaterice, dacã au încheiat contracte cu Casa Naţionalã de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale şi contravaloarea acestora este decontatã pe bazã de bilete de tratament;
h) prestãrile de servicii şi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau alte entitãţi recunoscute ca având caracter social;
i) prestãrile de servicii şi/sau livrãrile de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fãrã scop patrimonial ce au obiective de naturã politicã, sindicalã, religioasã, patrioticã, filozoficã, filantropicã, patronalã, profesionalã sau civicã, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile în care aceastã scutire nu provoacã distorsiuni de concurenţã;
j) prestãrile de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate de organizaţii fãrã scop patrimonial pentru persoanele care practicã sportul sau educaţia fizicã;
k) prestãrile de servicii culturale şi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituţiile publice, precum şi operaţiunile care intrã în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;
l) prestãrile de servicii şi/sau livrãrile de bunuri efectuate de persoane ale cãror operaţiuni sunt scutite, potrivit lit. a) şi lit. f)-k), cu ocazia manifestãrilor destinate sã le aducã sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri sã nu producã distorsiuni concurenţiale;
m) realizarea, difuzarea şi/sau retransmisia programelor de radio şi/sau de televiziune, cu excepţia celor de publicitate, efectuate de unitãţile care produc şi/sau difuzeazã programele audiovizuale, precum şi de unitãţile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;
n) vânzarea de licenţe de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agenţiile internaţionale de ştiri şi alte drepturi de difuzare similare, destinate activitãţii de radio şi televiziune, cu excepţia celor de publicitate.
(2) Alte operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) activitãţile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor şi proiectelor, precum şi a acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, în programele-nucleu şi în planurile sectoriale, prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţificã şi dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 324/2003 , cu modificãrile ulterioare, precum şi activitãţile de cercetare-dezvoltare şi inovare finanţate în parteneriat internaţional, regional şi bilateral;
b) livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii efectuate de producãtorii agricoli individuali şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã ale acestora;
c) prestãrile urmãtoarelor servicii financiare şi bancare:
1. acordarea şi negocierea de credite şi administrarea creditului de cãtre persoana care îl acordã;
2. acordarea, negocierea şi preluarea garanţiilor de credit sau a garanţiilor colaterale pentru credite, precum şi administrarea garanţiilor de credit de cãtre persoana care acordã creditul;
3. orice operaţiune legatã de depozite şi conturi financiare, inclusiv orice operaţiuni cu ordine de platã, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de platã, precum şi operaţiuni de factoring;
4. emisiunea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu moneda naţionalã sau strãinã, cu excepţia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colecţie;
5. emisiunea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu titluri de participare, titluri de creanţe, cu excepţia executãrii acestora, obligaţiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;
6. gestiunea fondurilor comune de plasament şi/sau a fondurilor comune de garantare a creanţelor efectuate de orice entitãţi constituite în acest scop;
d) operaţiunile de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi prestãrile de servicii în legãturã cu operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele care intermediazã astfel de operaţiuni;
e) jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, sã desfãşoare astfel de activitãţi;
f) livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate de unitãţile din sistemul de penitenciare, utilizând munca deţinuţilor;
g) lucrãrile de construcţii, amenajãri, reparaţii şi întreţinere la monumentele care comemoreazã combatanţi, eroi, victime ale rãzboiului şi ale Revoluţiei din Decembrie 1989;
h) transportul fluvial de persoane în Delta Dunãrii şi pe rutele Orşova-Moldova Nouã, Brãila-Hârşova şi Galaţi-Grindu;
i) livrarea obiectelor şi veşmintelor de cult religios, tipãrirea cãrţilor de cult, teologice sau cu conţinut bisericesc şi care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum şi furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult, conform <>art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
j) livrarea de bunuri cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca efect al dãrii în platã, sau bunuri adjudecate de cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, cu stingerea totalã sau parţialã a obligaţiilor de platã ale unui debitor;
k) arendarea, concesionarea şi închirierea de bunuri imobile, cu urmãtoarele excepţii:
1. operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2. serviciile de parcare a vehiculelor;
3. închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate în bunurile imobile;
4. închirierea seifurilor;
l) livrãrile de bunuri care au fost afectate unei activitãţi scutite în baza prezentului articol, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective nu a fost dedusã, precum şi livrãrile de bunuri a cãror achiziţie a fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform art. 145 alin. (7) lit. b).
(3) Orice persoanã impozabilã poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevãzute la alin. (2) lit. k), în condiţiile stabilite prin norme.

Scutiri la import
ART. 142
Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) importul de bunuri a cãror livrare în România este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã;
b) bunurile introduse în ţarã de cãlãtori sau de alte persoane fizice cu domiciliul în ţarã ori în strãinãtate, în condiţiile şi în limitele stabilite potrivit reglementãrilor legale în vigoare, pentru regimul vamal aplicabil persoanelor fizice;
c) bunurile importate destinate comercializãrii în regim duty-free, precum şi prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a personalului acestora;
d) importul de bunuri de cãtre misiunile diplomatice şi birourile consulare, precum şi de cãtre cetãţenii strãini cu statut diplomatic sau consular în România, în condiţii de reciprocitate, potrivit precedurii stabilite prin norme;
e) importul de bunuri efectuat de reprezentanţele organismelor internaţionale şi interguvernamentale acreditate în România, precum şi de cãtre cetãţenii strãini angajaţi ai acestor organizaţii, în limitele şi în conformitate cu condiţiile precizate în convenţiile de înfiinţare a acestor organizaţii, potrivit procedurii stabilite prin norme;
f) importul de bunuri de cãtre forţele armate ale statelor strãine membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului civil însoţitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forţe sunt destinate efortului comun de apãrare;
g) importul de suporturi materiale, cum ar fi pelicule, benzi magnetice, discuri, pe care sunt înregistrate filme sau programe destinate activitãţii de radio şi televiziune, cu excepţia celor de publicitate;
h) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaţii destinate unor scopuri cu caracter religios, de apãrare a sãnãtãţii, de apãrare a ţãrii sau siguranţei naţionale, artistic, sportiv, de protecţie şi ameliorare a mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi de arhitecturã, în condiţiile stabilite prin norme;
i) importul de bunuri finanţate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne strãine, organisme internaţionale şi/sau organizaţii nonprofit din strãinãtate şi din ţarã, în condiţiile stabilite prin norme;
j) importul urmãtoarelor bunuri: bunurile de origine românã, bunurile strãine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în strãinãtate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzãtoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanţie, bunurile care se înapoiazã în ţarã ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protecţia mediului, stabilite prin hotãrâre a Guvernului.

Scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similiare şi pentru transportul internaţional
ART. 143
(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) livrãrile de bunuri expediate sau transportate în afara ţãrii, de cãtre furnizor sau de altã persoanã în contul sãu;
b) livrãrile de bunuri expediate sau transportate în afara ţãrii de cumpãrãtorul care nu este stabilit în interiorul ţãrii, sau de altã persoanã în contul sãu, cu excepţia bunurilor transportate de cumpãrãtorul însuşi şi folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcaţiunilor de agrement şi avioanelor de turism sau a oricãrui mijloc de transport de uz privat;
c) prestãrile de servicii, inclusiv transportul şi prestãrile de servicii accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimuri vamale suspensive, cu excepţia prestãrilor de servicii scutite, potrivit art. 141;
d) transportul, prestãrile de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacã valoarea acestora este inclusã în baza de impozitare a bunurilor importate, potrivit art. 139;
e) transportul internaţional de persoane şi serviciile direct legate de acest transport, inclusiv livrãrile de bunuri destinate a fi acordate ca trataţie pasagerilor la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren;
f) în cazul navelor utilizate pentru transportul internaţional de persoane şi/sau de mãrfuri, pentru pescuit sau altã activitate economicã sau pentru salvare ori asistenţã pe mare, al navelor de rãzboi, urmãtoarele operaţiuni:
1. livrarea de carburanţi, echipamente şi alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe nave, cu excepţia navelor folosite pentru pescuit fluvial sau de coastã;
2. prestãrile de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor şi/sau pentru încãrcãtura acestora;
g) în cazul aeronavelor care presteazã transporturi internaţionale de persoane şi/sau de mãrfuri, urmãtoarele operaţiuni:
1. livrãrile de carburanţi, echipamente şi alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe aeronave;
2. prestãrile de servicii efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor şi/sau pentru încãrcãtura acestora;
h) prestãrile de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigaţie care îşi desfãşoarã activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum şi livrãrile de nave în întregul lor cãtre aceste companii;
i) livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii, în favoarea misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, a personalului acestora, precum şi a oricãror cetãţeni strãini având statut diplomatic sau consular în România, în condiţii de reciprocitate;
j) livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii, în favoarea reprezentanţelor organismelor internaţionale şi interguvernamentale acreditate în România, precum şi a cetãţenilor strãini angajaţi ai acestora, în limitele şi în conformitate cu condiţiile precizate în convenţiile de înfiinţare a acestor organizaţii;
k) livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii, cãtre forţele armate ale statelor strãine membre NATO, pentru uzul forţelor armate sau al personalului civil care însoţeşte forţele armate sau pentru aprovizionarea cantinelor, dacã forţele iau parte la efortul de apãrare comun; în cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate în afara ţãrii şi pentru prestãrile de servicii, scutirea se acordã potrivit unei proceduri de restituire a taxei, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice;
l) livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii finanţate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de cãtre guverne strãine, de organisme internaţionale şi de organizaţii nonprofit şi de caritate din strãinãtate şi din ţarã, inclusiv din donaţii ale persoanelor fizice;
m) construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea şi reabilitarea lãcaşurilor de cult religios sau a altor clãdiri utilizate în acest scop;
n) prestãrile de servicii poştale, efectuate pe teritoriul României de operatorii prevãzuţi de <>Ordonanţa Guvernului nr. 70/2001 pentru ratificarea Actelor adoptate de Congresul Uniunii Poştale Universale de la Beijing (1999), aprobatã prin <>Legea nr. 670/2001 , constând în preluarea şi distribuirea trimiterilor poştale din strãinãtate, inclusiv servicii financiar-poştale;
o) servicii prestate de persoane din România, în contul beneficiarilor cu sediul sau domiciliul în strãinãtate, pentru bunurile din import aflate în perioada de garanţie;
p) prestãrile de servicii efectuate de intermediari care acţioneazã în numele sau în contul unei alte persoane, atunci când intervin în operaţiuni prevãzute de prezentul articol.
(2) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile prevãzute la alin. (1) şi, dupã caz, procedura şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã.

Scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri
ART. 144
(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de antrepozit vamal;
b) livrarea de bunuri destinate plasãrii în magazinele duty-free şi în alte magazine situate în aeroporturile internaţionale, prevãzute la Secţiunea 1 a Capitolului I din <>Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor mãsuri în materie financiar-fiscalã, precum şi livrãrile de bunuri efectuate prin aceste magazine;
c) urmãtoarele operaţiuni desfãşurate într-o zonã liberã sau într-un port liber:
1. introducerea de bunuri strãine într-o zonã liberã sau port liber, direct din strãinãtate, în vederea simplei depozitãri, fãrã întocmirea de formalitãţi vamale;
2. operaţiunile comerciale de vânzare-cumpãrare a mãrfurilor strãine între diverşi operatori din zona liberã sau portul liber sau între aceştia şi alte persoane din afara zonei libere sau a portului liber;
3. scoaterea de bunuri strãine din zona liberã sau portul liber, în afara ţãrii, fãrã întocmirea de declaraţii vamale de export, bunurile fiind în aceeaşi stare ca în momentul introducerii lor în zona liberã sau portul liber;
d) prestãrile de servicii legate direct de operaţiunile prevãzute la lit. a)-c).
(2) Scutirile prevãzute la alin. (1) nu se aplicã bunurilor care sunt livrate pentru utilizare sau consum în România, inclusiv în antrepozitul vamal, zona liberã sau în portul liber, sau care rãmân în România la încetarea situaţiilor prevãzute la alin. (1).
(3) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile prevãzute la alin. (1) şi, dupã caz, procedura şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã.

CAP. X
Regimul deducerilor

Dreptul de deducere
ART. 145
(1) Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care taxa pe valoarea adãugatã deductibilã devine exigibilã.
(2) Pentru bunurile importate pânã la data de 31 decembrie 2003, în baza certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza <>Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, pentru care termenul de platã intervine dupã data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, taxa pe valoarea adãugatã devine deductibilã la data plãţii efective.
(3) Dacã bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate utilizãrii în folosul operaţiunilor sale taxabile, orice persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã are dreptul sã deducã:
a) taxa pe valoarea adãugatã datoratã sau achitatã, aferentã bunurilor care i-au fost livrate sau urmeazã sã îi fie livrate, şi pentru prestãrile de servicii care i-au fost prestate ori urmeazã sã îi fie prestate de o altã persoanã impozabilã;
b) taxa pe valoarea adãugatã achitatã pentru bunurile importate.
(4) De asemenea, se acordã oricãrei persoane impozabile, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adãugatã prevãzutã la alin. (3), dacã bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate utilizãrii pentru realizarea urmãtoarelor operaţiuni:
a) livrãri de bunuri şi/sau prestãri de servicii scutite de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzute la art. 143 alin. (1) şi la art. 144 alin. (1);
b) operaţiuni rezultând din activitãţi economice, pentru care locul livrãrii/prestãrii este considerat a fi în strãinãtate, dacã taxa pe valoarea adãugatã ar fi deductibilã, în cazul în care operaţiunea s-ar desfãşura în ţarã.
(5) Orice persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pentru:
a) operaţiunile prevãzute la art. 128 alin. (9) lit. e) şi f) şi art. 129 alin. (4), dacã acestea sunt afectate realizãrii operaţiunilor prevãzute la alin. (3) şi (4);
b) operaţiunile prevãzute la art. 128 alin. (7) şi (8), dacã taxa pe valoarea adãugatã ar fi aplicabilã transferului respectiv;
c) operaţiunile prevãzute la art. 128 alin. (9) lit. a)-c), în mãsura în care acestea rezultã din operaţiunile prevãzute la alin. (3) şi (4);
d) operaţiunile prevãzute la art. 128 alin. (9) lit. d).
(6) În condiţiile stabilite prin norme, se acordã dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii destinate realizãrii operaţiunilor prevãzute la alin. (3)-(5), efectuate de persoane impozabile înainte de înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, care nu aplicã regimul special de scutire prevãzut la art. 152.
(7) Nu poate fi dedusã taxa pe valoarea adãugatã pentru:
a) bunuri/servicii achiziţionate de furnizori/prestatori în contul clienţilor şi care apoi se deconteazã acestora;
b) bãuturi alcoolice şi produse din tutun destinate acţiunilor de protocol.
(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, orice persoanã impozabilã trebuie sã justifice dreptul de deducere, în funcţie de felul operaţiunii, cu unul din urmãtoarele documente:
a) pentru taxa pe valoarea adãugatã datoratã sau achitatã, aferentã bunurilor care i-au fost livrate sau urmeazã sã îi fie livrate, şi pentru prestãrile de servicii care i-au fost prestate ori urmeazã sã îi fie prestate de o altã persoanã impozabilã, cu facturã fiscalã, care cuprinde informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (8), şi este emisã pe numele persoanei de cãtre o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã. Beneficiarii serviciilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) şi art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistraţi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, justificã taxa dedusã, cu factura fiscalã, întocmitã potrivit art. 155 alin. (4);
b) pentru importuri de bunuri, cu declaraţia vamalã de import sau un act constatator emis de autoritãţile vamale; pentru importurile care mai beneficiazã de amânarea plãţii taxei în vamã, conform alin. (2), se va prezenta şi documentul care confirmã achitarea taxei pe valoarea adãugatã.
(9) Prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevãd situaţiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevãzute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã.
(10) În situaţiile prevãzute la art. 138, precum şi în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adãugatã dedusã poate fi ajustatã. Procedura de ajustare se stabileşte prin norme.
(11) Orice persoanã impozabilã, care a aplicat regimul special de scutire prevãzut la art. 152, şi ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã, are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã la data înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la alin. (12), pentru:
a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementãrilor contabile, care se aflã în stoc la data la care persoana respectivã a fost înregistratã cu plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã;
b) bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achiziţionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.
(12) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevãzut la alin. (11), trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) bunurile respective urmeazã a fi folosite pentru operaţiuni cu drept de deducere;
b) persoana impozabilã trebuie sã deţinã o facturã fiscalã sau un alt document legal aprobat care justificã suma taxei pe valoarea adãugatã aferente bunurilor achiziţionate.
(13) Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizãrii obiectivelor proprii de investiţii, stocurilor de produse cu destinaţie specialã, finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru realizarea obiectivelor proprii de investiţii se vor reîntregi obligatoriu disponibilitãţile de investiţii. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiţii pot fi utilizate numai pentru plãţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii. La încheierea exerciţiului financiar, sumele deduse şi neutilizate se vireazã la bugetul de stat sau bugetele locale în conturile şi la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exerciţiului financiar-bugetar şi financiar-contabil, emise de Ministerul Finanţelor Publice.

Perioada fiscalã
ART. 146
(1) Perioada fiscalã pentru taxa pe valoarea adãugatã este luna calendaristicã.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru persoanele impozabile care nu au depãşit în cursul anului precedent o cifrã de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrãtoare a anului precedent, perioada fiscalã este trimestrul calendaristic.
(3) Persoanele impozabile care se încadreazã în prevederile alin. (2) au obligaţia de a depune la organele fiscale teritoriale, pânã la data de 25 ianuarie, o declaraţie în care sã menţioneze cifra de afaceri din anul precedent.
(4) Persoanele impozabile care iau fiinţã în cursul anului trebuie sã declare, cu ocazia înregistrãrii fiscale, cifra de afaceri pe care preconizeazã sã o realizeze în cursul anului, iar dacã aceasta nu depãşeşte 100.000 euro inclusiv, au obligaţia de a depune deconturi trimestriale în anul înfiinţãrii. Dacã cifra de afaceri obţinutã în anul înfiinţãrii este mai mare de 100.000 euro, în anul urmãtor perioada fiscalã va fi luna calendaristicã, conform alin. (1), iar dacã cifra de afaceri obţinutã nu depãşeşte 100.000 euro inclusiv, perioada fiscalã va fi trimestrul, urmând ca persoana impozabilã sã se conformeze prevederilor alin. (3).

Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt
ART. 147
(1) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, care realizeazã sau urmeazã sã realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, este denumitã în continuare plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt.
(2) Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate de orice plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt se determinã conform prezentului articol.
(3) Achiziţiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizãrii de operaţiuni care dau drept de deducere, inclusiv de investiţii destinate realizãrii de astfel de operaţiuni, se înscriu într-un jurnal pentru cumpãrãri, care se întocmeşte separat pentru aceste operaţiuni, şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestora se deduce integral.
(4) Achiziţiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizãrii de operaţiuni care nu dau drept de deducere, precum şi de investiţii care sunt destinate realizãrii de astfel de operaţiuni se înscriu în jurnalul pentru cumpãrãri, care se întocmeşte separat pentru aceste operaţiuni, iar taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestora nu se deduce.
(5) Bunurile şi serviciile pentru care nu se cunoaşte destinaţia în momentul achiziţiei, respectiv dacã vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere sau operaţiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, se evidenţiazã într-un jurnal pentru cumpãrãri întocmit separat. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor achiziţii se deduce pe bazã de pro-rata. Prin excepţie, în cazul achiziţiilor destinate realizãrii de investiţii, care se prevãd cã vor fi utilizate atât pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, este permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã pe parcursul procesului investiţional, urmând ca taxa dedusã sã fie ajustatã în conformitate cu procedura stabilitã prin norme.
(6) În cursul unui an fiscal este permisã rectificarea taxei deduse aferente achiziţiilor de bunuri/servicii care se constatã cã ulterior au fost utilizate pentru altã destinaţie decât cea prevãzutã la data achiziţiei. Rectificãrile se evidenţiazã pe rândurile de regularizare din decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(7) Pro-rata se determinã ca raport între: veniturile obţinute din operaţiuni care dau drept de deducere, inclusiv subvenţiile legate direct de preţul acestora, la numãrãtor, iar la numitor veniturile de la numãrãtor plus veniturile obţinute din operaţiuni care nu dau drept de deducere. În calculul pro-rata, la numitor se adaugã alocaţiile, subvenţiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, în scopul finanţãrii de activitãţi scutite fãrã drept de deducere sau care nu intrã în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Se exclud din calculul pro-rata veniturile financiare, dacã acestea sunt accesorii activitãţii principale. Nu se includ în calculul pro-rata serviciile efectuate de prestatori stabiliţi în strãinãtate, astfel cum sunt definiţi la art. 151 alin. (2), pentru care beneficiarii au obligaţia plãţii taxei pe valoarea adãugatã. Pro-rata se determinã anual, situaţie în care elementele prevãzute la numitor şi numãrãtor sunt cumulate pentru întregul an fiscal. Prin excepţie, aceasta poate fi determinatã lunar sau trimestrial, dupã caz, conform alin. (13), situaţie în care elementele prevãzute la numitor şi numãrãtor sunt cele efectiv realizate în cursul fiecãrei luni, respectiv trimestru.
(8) Pro-rata aplicabilã provizoriu pentru un an este ori pro-rata definitivã determinatã pentru anul precedent, ori pro-rata estimatã în funcţie de operaţiunile prevãzute a fi realizate în anul curent. Persoanele impozabile trebuie sã comunice organului fiscal teritorial, la începutul fiecãrui an fiscal, cel mai târziu pânã la data de 25 ianuarie, nivelul pro-rata provizorie aplicatã, precum şi modul de determinare a acesteia. Taxa pe valoarea adãugatã de dedus se determinã prin aplicarea pro-rata provizorie asupra taxei pe valoarea adãugatã deductibile, aferente achiziţiilor destinate atât realizãrii de operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi celor care nu dau drept de deducere, determinatã potrivit alin. (5).
(9) Persoanele impozabile care nu au determinat pro-rata provizorie la începutul anului, deoarece nu realizau şi nici nu prevedeau realizarea de operaţiuni fãrã drept de deducere în cursul anului, şi care ulterior realizeazã astfel de operaţiuni nu au obligaţia sã calculeze şi sã utilizeze pro-rata provizorie. În cursul anului este permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã. La finele anului vor aplica urmãtoarele reguli:
a) dacã pot efectua separarea achiziţiilor de bunuri/servicii pe destinaţiile prevãzute la alin. (3)-(5), vor regulariza astfel: din taxa dedusã în cursul anului se scade taxa de dedus rezultatã prin aplicarea pro-rata definitivã pentru achiziţiile destinate atât realizãrii de operaţiuni cu drept de deducere, cât şi pentru operaţiuni fãrã drept de deducere, determinate conform alin. (5), şi/sau taxa aferentã bunurilor/serviciilor destinate exclusiv operaţiunilor cu drept de deducere, determinate conform alin. (3), iar diferenţa rezultatã se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadã fiscalã a anului, ca taxã de platã la bugetul de stat;
b) dacã nu se poate efectua separarea pe destinaţii, potrivit lit. a), se aplicã pro-rata definitivã asupra tuturor achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate în cursul anului, iar diferenţa rezultatã se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadã fiscalã a anului.
(10) Pro-rata definitivã se determinã în luna decembrie, în funcţie de realizãrile efective din cursul anului, potrivit formulei de calcul prevãzute la alin. (7).
(11) Regularizarea deducerilor operate dupã pro-rata provizorie se realizeazã prin aplicarea pro-rata definitivã asupra sumei taxei pe valoarea adãugatã deductibile aferente achiziţiilor prevãzute la alin. (5). Diferenţa în plus sau în minus faţã de taxa dedusã, conform pro-rata provizorie, se înscrie pe un rând distinct în decontul ultimei perioade fiscale.
(12) În situaţii speciale, când pro-rata calculatã potrivit prevederilor prezentului articol nu asigurã determinarea corectã a taxei de dedus, Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia de specialitate, poate aproba aplicarea unei pro-rata speciale, la solicitarea persoanelor impozabile în cauzã, pe baza justificãrii prezentate. Dacã aprobarea a fost acordatã în timpul anului, persoanele impozabile au obligaţia sã recalculeze taxa pe valoarea adãugatã dedusã de la începutul anului pe bazã pro-rata specialã, aprobatã. Plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt pot renunţa la aplicarea pro-rata specialã numai la începutul unui an calendaristic şi sunt obligate sã anunţe organele fiscale.
(13) La cererea justificatã a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot aproba ca pro-rata sã fie determinatã lunar sau trimestrial, dupã caz. În anul în care a fost acordatã aprobarea, persoanele impozabile au obligaţia sã recalculeze taxa pe valoarea adãugatã dedusã de la începutul anului pe bazã pro-rata lunarã sau trimestrialã. Plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt pot renunţa la aplicarea pro-rata lunarã sau trimestrialã numai la începutul unui an fiscal şi sunt obligate sã anunţe organele fiscale. Pro-ratele lunare sau trimestriale efectiv realizate sunt definitive şi nu se regularizeazã la sfârşitul anului.

Determinarea taxei de platã sau a sumei negative de taxã
ART. 148
(1) În situaţia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate de o persoanã impozabilã, care este dedusã într-o perioadã fiscalã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã colectatã, aferentã operaţiunilor taxabile, rezultã un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumã negativã a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) În situaţia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunilor taxabile, exigibilã într-o perioadã fiscalã, denumitã taxã colectatã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate, dedusã în acea perioadã fiscalã, rezultã o diferenţã denumitã taxã pe valoarea adãugatã de platã pentru perioada fiscalã de raportare.

Regularizarea şi rambursarea taxei
ART. 149
(1) Dupã determinarea taxei de platã sau a sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile din perioada fiscalã de raportare, persoanele impozabile trebuie sã efectueze regularizãrile prevãzute de prezentul articol prin decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) Se determinã suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã cumulatã, prin adãugarea la suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã, rezultatã în perioada fiscalã de raportare, a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacã nu a fost solicitat a fi rambursat.
(3) Se determinã taxa pe valoarea adãugatã de platã cumulatã, în perioada fiscalã de raportare, prin adãugarea la taxa pe valoarea adãugatã de platã din perioada fiscalã de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat pânã la data depunerii decontului de taxã pe valoarea adãugatã din soldul taxei pe valoarea adãugatã de platã al perioadei fiscale anterioare.
(4) Prin decontul de taxã pe valoarea adãugatã, persoanele impozabile trebuie sã determine diferenţele dintre sumele prevãzute la alin. (2) şi (3), care reprezintã regularizãrile de taxã şi stabilirea soldului taxei pe valoarea adãugatã de platã sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã. Dacã taxa pe valoarea adãugatã de platã cumulatã este mai mare decât suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã cumulatã, rezultã un sold de taxã pe valoarea adãugatã de platã în perioada fiscalã de raportare. Dacã suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã cumulatã este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã de platã cumulatã, rezultã un sold al sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã, în perioada fiscalã de raportare.
(5) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, prin bifarea casetei corespunzãtoare din decontul de taxã pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale urmãtoare. Dacã o persoanã impozabilã solicitã rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã, aceasta nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Nu poate fi solicitatã rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportatã obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmãtoare.
(6) În cazul persoanelor juridice care se divizeazã sau sunt absorbite de altã persoanã impozabilã, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul persoanei care a preluat activitatea.
(7) În situaţia în care douã sau mai multe persoane juridice impozabile fuzioneazã, persoana impozabilã care preia activitatea va prelua şi soldul taxei pe valoarea adãugatã de platã cãtre bugetul de stat, cât şi soldul sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.
(8) Rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã se efectueazã de organele fiscale, în condiţiile şi potrivit preocedurilor stabilite prin normele procedurale în vigoare.
(9) Pentru operaţiuni scutite de taxã pe valoarea adãugatã cu drept de deducere, prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. b), e) şi lit. i)-m), persoanele neînregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adãugatã, potrivit procedurii prevãzute prin norme.

CAP. XI
Plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã

Plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã
ART. 150
(1) Pentru operaţiunile din interioriul ţãrii, plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã sunt:
a) persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, pentru operaţiunile taxabile realizate;
b) beneficiarii prestãrilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în strãinãtate, prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. c), indiferent dacã beneficiarii sunt sau nu înregistraţi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) La importul de bunuri, plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã sunt persoanele care importã bunuri în România. Persoanele fizice datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru bunurile introduse în ţarã, potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora.

Reguli aplicabile în cazul persoanelor impozabile stabilite în strãinãtate
ART. 151
(1) Dacã o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate realizeazã prestãri de servicii taxabile, pentru care locul prestãrii este considerat a fi în România, altele decât cele prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b), va proceda astfel:
a) prestatorul îşi poate desemna un reprezentant fiscal în România, care are obligaţia de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în strãinãtate, toate obligaţiile prevãzute în prezentul titlu, inclusiv obligaţia de a solicita înregistrarea fiscalã în scopul plãţii taxei pe valoarea adãugatã, în numele persoanei stabilite în strãinãtate;
b) în cazul în care persoana stabilitã în strãinãtate nu îşi desemneazã un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datoreazã taxa pe valoarea adãugatã, în numele prestatorului.
(2) Prin persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate se înţelege orice persoanã care realizeazã activitãţi economice de natura celor prevãzute la art. 127 alin. (2) şi care nu are în România sediul activitãţii economice, domiciliul stabil sau un sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrãrile sunt efectuate.
(3) În cazul livrãrilor de bunuri taxabile pentru care locul livrãrii este considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în strãinãtate, acestea au obligaţia sã desemneze un reprezentant fiscal în România.
(4) Persoanele impozabile stabilite în strãinãtate, care desfãşoarã operaţiuni scutite cu drept de deducere în România, au dreptul sã-şi desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operaţiuni.
(5) Procedura desemnãrii reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adãugatã se stabileşte prin norme.

CAP. XII
Regimul special de scutire

Sfera de aplicare şi regulile pentru regimul special de scutire
ART. 152
(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã persoanele impozabile a cãror cifrã de afaceri anualã, declaratã sau realizatã, este inferioarã plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) Persoanele impozabile nou-înfiinţate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacã declarã cã vor realiza anual o cifrã de afaceri estimatã de pânã la 2 miliarde lei inclusiv şi nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile înregistrate fiscal, care ulterior realizeazã operaţiuni sub plafonul de scutire prevãzut la alin. (1), se considerã cã sunt în regimul special de scutire, dacã nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã.
(3) Persoanele impozabile, care depãşesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatãrii depãşirii. Pentru persoanele nou-înfiinţate, anul fiscal reprezintã perioada din anul calendaristic, reprezentatã prin luni calendaristice scurse de la data înregistrãrii pânã la finele anului. Fracţiunile de lunã vor fi considerate o lunã calendaristicã întreagã. Persoanele care se aflã în regim special de scutire trebuie sã ţinã evidenţa livrãrilor de bunuri şi a prestãrilor de servicii, care intrã sub incidenţa prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzãri. Data depãşirii plafonului este consideratã sfârşitul lunii calendaristice în care a avut loc depãşirea de plafon. Pânã la data înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxã pe valoarea adãugatã. În situaţia în care se constatã cã persoana în cauzã a solicitat cu întârziere atribuirea calitãţii de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, autoritatea fiscalã este îndreptãţitã sã solicite plata taxei pe valoarea adãugatã pe perioada scursã între data la care persoana în cauzã avea obligaţia sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal şi data de la care înregistrarea a devenit efectivã, conform procedurii prevãzute prin norme.
(4) Dupã depãşirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacã ulterior realizeazã cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevãzut de lege.
(5) Scutirea prevãzutã de prezentul articol se aplicã livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii efectuate de persoanele impozabile prevãzute la alin. (1).
(6) Cifra de afaceri care serveşte drept referinţã la aplicarea alin. (1) este constituitã din suma, fãrã taxa pe valoarea adãugatã, a livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii taxabile, incluzând şi operaţiunile scutite cu drept de deducere, potrivit art. 143 şi 144.
(7) Persoanele impozabile scutite potrivit dispoziţiilor prezentului articol nu au dreptul de deducere conform art. 145 şi nici nu pot sã înscrie taxa pe facturile lor. În cazul în care sunt beneficiari ai prestãrilor de servicii prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) şi art. 151 alin. (1) lit. b), persoanele impozabile sunt obligate sã îndeplineascã obligaţiile prevãzute la art. 155 alin. (4), art. 156 şi 157.

CAP. XIII
Obligaţiile plãtitorilor de taxã pe valoarea adãugatã

Înregistrarea plãtitorilor de taxã pe valoarea adãugatã
ART. 153
(1) Orice persoanã impozabilã trebuie sã declare începerea, schimbarea şi încetarea activitãţii sale ca persoanã impozabilã. Condiţiile în care persoanele impozabile se înregistreazã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã sunt prevãzute de legislaţia privind înregistrarea fiscalã a plãtitorilor de impozite şi taxe.
(2) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, care realizeazã exclusiv operaţiuni care nu dau drept de deducere, trebuie sã solicite scoaterea din evidenţã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.
(3) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, trebuie sã solicite scoaterea din evidenţã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, în caz de încetare a activitãţii, în termen de 15 zile de la data actului în care se consemneazã situaţia respectivã. Taxa pe valoarea adãugatã datoratã la bugetul de stat trebuie achitatã înainte de scoaterea din evidenţã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, cu excepţia situaţiei în care activitatea acesteia a fost preluatã de cãtre altã persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.

Definirea asocierilor din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã
ART. 154
În înţelesul taxei pe valoarea adãugatã, o asociere sau altã organizaţie care nu are personalitate juridicã se considerã a fi o persoanã impozabilã separatã, pentru acele activitãţi economice desfãşurate de asociaţi sau parteneri în numele asociaţiei sau organizaţiei respective, cu excepţia asociaţiilor în participaţiune.

Facturile fiscale
ART. 155
(1) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, are obligaţia sã emitã facturã fiscalã pentru livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate, cãtre fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, nu au dreptul sã emitã facturi fiscale şi nici sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii efectuate cãtre altã persoanã, în documentele emise. Prin norme se stabilesc situaţiile în care factura fiscalã poate fi emisã şi de altã persoanã decât cea care efectueazã livrarea de bunuri.
(2) Pentru livrãri de bunuri factura fiscalã se emite la data livrãrii de bunuri, iar pentru prestãri de servicii cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestarea a fost efectuatã.
(3) Pentru bunurile livrate cu aviz de însoţire, factura fiscalã trebuie emisã în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la data livrãrii, fãrã a depãşi finele lunii în care a avut loc livrarea.
(4) Pentru prestãrile de servicii efectuate de prestatori stabiliţi în strãinãtate, pentru care beneficiarii au obligaţia plãţii taxei pe valoarea adãugatã, aceştia din urmã, dacã sunt înregistraţi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, trebuie sã autofactureze operaţiunile respective, prin emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuãrii plãţii cãtre prestator, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului pânã la aceastã datã. Operaţiunile de leasing extern se autofactureazã de cãtre beneficiarii din România, înregistraţi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor de leasing şi/sau la data plãţii de sume în avans. Persoanele care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã vor urma procedura prevãzutã la art. 156 alin. (3). Regimul fiscal al facturilor fiscale emise prin autofacturare se stabileşte prin norme.
(5) Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii care se efectueazã continuu, cum sunt energia electricã, energia termicã, gazele naturale, apa, serviciile telefonice şi altele asemenea, factura fiscalã trebuie emisã la data la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã, cu excepţiile prevãzute în alte acte normative.
(6) În cazul operaţiunilor de leasing intern, a operaţiunilor de închiriere, concesionare sau arendare de bunuri, factura fiscalã trebuie sã fie emisã la fiecare din datele specificate în contract, pentru plata ratelor, chiriei, redevenţei sau arendei, dupã caz. În cazul încasãrii de avansuri, faţã de data prevãzutã în contract se emite facturã fiscalã la data încasãrii avansului.
(7) Dacã plata pentru operaţiuni taxabile este încasatã înainte ca bunurile sã fie livrate sau înaintea finalizãrii prestãrii serviciilor, factura fiscalã trebuie sã fie emisã în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la fiecare datã când este încasat un avans, fãrã a depãşi finele lunii în care a avut loc încasarea.
(8) Factura fiscalã trebuie sã cuprindã obligatoriu urmãtoarele informaţii:
a) seria şi numãrul facturii;
b) data emiterii facturii;
c) numele, adresa şi codul de înregistrare fiscalã al persoanei care emite factura;
d) numele, adresa şi codul de înregistrare fiscalã, dupã caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;
e) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
g) cota de taxã pe valoarea adãugatã sau menţiunea scutit cu drept de deducere, scutit fãrã drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, dupã caz;
h) valoarea taxei pe valoarea adãugatã, pentru operaţiunile taxabile.
(9) Prin derogare de la alin. (1), persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu au obligaţia sã emitã facturã fiscalã pentru urmãtoarele operaţiuni, cu excepţia cazurilor când beneficiarul solicitã facturã fiscalã;
a) transportul persoanelor cu taximetre, precum şi transportul persoanelor pe baza biletelor de cãlãtorie sau a abonamentelor;
b) livrãri de bunuri prin magazinele de comerţ cu amãnuntul şi prestãri de servicii cãtre populaţie, consemnate în documente fãrã nominalizarea cumpãrãtorului;
c) livrãri de bunuri şi prestãri de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin lege.

Evidenţa operaţiunilor impozabile şi depunerea decontului
ART. 156
(1) Persoanele impozabile, înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, au urmãtoarele obligaţii din punct de vedere al evidenţei operaţiunilor impozabile:
a) sã ţinã evidenţa contabilã potrivit legii, astfel încât sã poatã determina baza de impozitare şi taxa pe valoarea adãugatã colectatã pentru livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii efectuate, precum şi cea deductibilã aferentã achiziţiilor;
b) sã asigure condiţiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informaţiilor şi conducerea evidenţelor prevãzute de reglementãrile în domeniul taxei pe valoarea adãugatã;
c) sã furnizeze organelor fiscale toate justificãrile necesare în vederea stabilirii operaţiunilor realizate atât la sediul principal, cât şi la subunitãţi;
d) sã contabilizeze distinct veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiunile asocierilor în participaţiune. Drepturile şi obligaţiile legale privind taxa pe valoarea adãugatã revin asociatului care contabilizeazã veniturile şi cheltuielile, potrivit contractului încheiat între pãrţi. La sfârşitul perioadei de raportare, veniturile şi cheltuielile, înregistrate pe naturi, se transmit pe bazã de decont fiecãrui asociat, în vederea înregistrãrii acestora în contabilitatea proprie. Sumele decontate între pãrţi fãrã respectarea acestor prevederi se supun taxei pe valoarea adãugatã, în cotele prevãzute de lege.
(2) Persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã trebuie sã întocmeascã şi sã depunã la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadã fiscalã, pânã la data de 25 a lunii urmãtoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxã pe valoarea adãugatã, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice. Operaţiunile prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) şi art. 151 alin. (1) lit. b) vor fi evidenţiate în decontul de taxã pe valoarea adãugatã atât ca taxã colectatã, cât şi ca taxã deductibilã. Pentru plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplicã prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.
(3) Persoanele neînregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care sunt beneficiari ai operaţiunilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) şi art. 151 alin. (1) lit. b), trebuie sã întocmeascã un decont de taxã pe valoarea adãugatã special, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizeazã astfel de operaţiuni. Decontul se depune pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei în care a fost primitã factura prestatorului sau a fost efectuatã plata cãtre prestator, în cazul plãţilor fãrã facturã. Pentru operaţiunile de leasing extern, decontul special se depune pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing şi/sau celei în care au fost efectuate plãţi în avans.

Plata taxei pe valoarea adãugatã la buget
ART. 157
(1) Persoanele obligate la plata taxei trebuie sã achite taxa pe valoarea adãugatã datoratã, stabilitã prin decontul întocmit pentru fiecare perioadã fiscalã sau prin decontul special, pânã la data la care au obligaţia depunerii acestora, potrivit art. 156 alin. (2) şi (3).
(2) Taxa pe valoarea adãugatã pentru importuri de bunuri, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adãugatã, se plãteşte la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import.
(3) Prin derogare de la alin. (2), nu se face plata efectivã la organele vamale de cãtre persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã care au obţinut certificatele de exonerare prevãzute la alin. (4), pentru urmãtoarele:
a) importul de maşini industriale, utilaje tehnologice, instalaţii, echipamente, aparate de mãsurã şi control, automatizãri, destinate realizãrii de investiţii, precum şi importul de maşini agricole şi mijloace de transport destinate realizãrii de activitãţi productive;
b) importul de materii prime şi materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în ţarã, stabilite prin norme, şi sunt destinate utilizãrii în cadrul activitãţii economice a persoanei care realizeazã importul.
(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care efectueazã importuri de natura celor prevãzute la alin. (3), trebuie sã solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã, emis de cãtre organele fiscale competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligaţii bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contribuţii, inclusiv contribuţiile individuale ale salariaţilor şi orice alte venituri bugetare, cu excepţia celor eşalonate şi/sau reeşalonate la platã. Pe baza certificatelor prezentate de importatori, organele vamale au obligaţia sã acorde liberul de vamã pentru bunurile importate. Procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã se stabileşte prin norme.
(5) Importatorii care au obţinut certificatele de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã evidenţiazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor importate în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã colectatã, cât şi ca taxã deductibilã. Pentru plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplicã prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.

Responsabilitatea plãtitorilor şi a organelor fiscale
ART. 158
(1) Orice persoanã obligatã la plata taxei pe valoarea adãugatã poartã rãspunderea pentru calcularea corectã şi plata la termenul legal a taxei pe valoarea adãugatã cãtre bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxã pe valoarea adãugatã, prevãzute la art. 156 alin. (2) şi (3), la organul fiscal competent, conform prezentului titlu şi cu legislaţia vamalã în vigoare.
(2) Taxa pe valoarea adãugatã se administreazã de cãtre organele fiscale şi de autoritãţile vamale, pe baza competenţelor lor, aşa cum sunt precizate în prezentul titlu, în normele procedurale în vigoare şi în legislaţia vamalã în vigoare.

CAP. XIV
Dispoziţii comune

Documentele fiscale
ART. 159
Modelul şi conţinutul formularelor de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, jurnale pentru cumpãrãri, jurnale pentru vânzãri, borderouri zilnice de vânzare/încasare şi alte documente necesare în vederea aplicãrii prezentului titlu se stabilesc de cãtre Ministerul Finanţelor Publice şi sunt obilgatorii pentru plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã.

Corectarea documentelor
ART. 160
(1) Corectarea informaţiilor înscrise în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel:
a) în cazul în care documentul nu a fost transmis cãtre beneficiar, acesta se anuleazã şi se emite un nou document;
b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, se emite un nou document care trebuie sã cuprindã, pe de o parte, informaţiile din documentul iniţial, numãrul şi data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar, pe de altã parte, informaţiile şi valorile corecte. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzãri, respectiv de cumpãrãri, şi vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor şi, respectiv, de beneficiar, pentru perioada în care a avut loc corectarea.
(2) În situaţiile prevãzute la art. 138, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie sã emitã facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se diminueazã sau, dupã caz, fãrã semnul minus, dacã baza de impozitare se majoreazã, care vor fi transmise şi beneficiarului. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzãri, respectiv de cumpãrãri, şi vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor şi, respectiv, de beneficiar, pentru perioada fiscalã în care s-a efectuat ajustarea.

CAP. XV
Dispoziţii tranzitorii

Dispoziţii tranzitorii
ART. 161
(1) Operaţiunile efectuate dupã data intrãrii în vigoare a prezentului titlu în baza unor contracte în derulare vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu excepţiile prevãzute de prezentul articol. Ordonatorii de credite, în cazul instituţiilor publice, au obligaţia sã asigure fondurile necesare plãţii taxei pe valoarea adãugatã în situaţia în care operaţiunile respective nu mai sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau în cazul modificãrii de cotã.
(2) Certificatele pentru amânarea exigibilitãţii taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza <>art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, rãmân valabile pânã la data expirãrii perioadelor pentru care au fost acordate.
(3) Certificatele de suspendare a plãţii taxei pe valoarea adãugatã în vamã, eliberate în baza <>art. 29 lit. D.c) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, nu îşi menţin valabilitatea pentru importuri efectuate dupã data de 1 ianuarie 2004 inclusiv. Importurile efectuate pânã la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, pe bazã de certificate de suspendare a plãţii taxei în vamã, îşi menţin regimul fiscal, de la data efectuãrii importului respectiv, plata taxei pe valoarea adãugatã urmând a se efectua la organele fiscale, pânã la termenele pentru care a fost acordatã suspendarea.
(4) Prin norme se stabilesc reguli diferite pentru operaţiunile de intermediere în turism, vânzãrile de bunuri second-hand, operaţiunile realizate de casele de amanet.
(5) În cazul oricãrui act normativ care este în vigoare la data intrãrii în vigoare a prezentului cod şi prevede aplicarea cotei zero a taxei pe valoarea adãugatã aferente unei operaţiuni, în înţelesul prezentului cod, operaţiunea respectivã se considerã scutitã cu drept de deducere.
(6) Construcţiile de locuinţe realizate prin Agenţia Naţionalã pentru Locuinţe, pe bazã de contracte ferme încheiate cu societãţi de construcţii, pânã la data de 31 mai 2002 inclusiv, beneficiazã de scutire cu drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pânã la finalizarea construcţiei, potrivit termenilor contractuali, inclusiv celor introduşi prin acte adiţionale impuse de situaţii tehnice justificate.
(7) Referirile la taxa pe valoarea adãugatã din actele normative prevãzute la lit. a)-q) rãmân în vigoare pânã la data de 31 decembrie 2006, cu excepţia cazurilor în care actul normativ prevede aplicarea, pe o perioadã limitatã de timp a acestor prevederi, şi care se vor aplica pe perioada prevãzutã în actul normativ prin care au fost acordate, cu condiţia sã nu depãşeascã data de 31 decembrie 2006:
a) <>art. 6 lit. b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 116/1998 privind instituirea regimului special pentru activitatea de transport maritim internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 29 august 1998, cu modificãrile ulterioare;
b) lit. a), b) şi f) ale anexei nr. 1 la <>Hotãrârea Guvernului nr. 445/1999 privind acordarea de facilitãţi şi condiţiile de realizare a investiţiei la Societatea Comercialã "Automobile Dacia" S.A., publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 7 iunie 1999, cu modificãrile ulterioare;
c) <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2000 pentru abrogarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 67/1999 privind unele mãsuri pentru dezvoltarea activitãţii economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 mai 2000, aprobatã prin <>Legea nr. 302/2001 , cu modificãrile ulterioare;
d) <>art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor mãsuri pentru facilitarea exploatãrii porturilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002, cu modificãrile ulterioare;
e) <>Legea nr. 423/2001 pentru sprijinirea sectorului de pescuit la Marea Neagrã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 iulie 2001;
f) <>art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 247/2000 privind scutirea de la plata taxelor vamale a importurilor necesare pentru "Reparaţia capitalã cu modernizare pentru creşterea siguranţei şi capacitãţii Centralei Hidroelectrice Porţile de Fier I", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 7 decembrie 2000, aprobatã prin <>Legea nr. 251/2001 , cu completãrile ulterioare;
g) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 125/2001 privind unele mãsuri pentru execuţia lucrãrilor de reabilitare a Grupului nr. 1 de 210 MW din Centrala Termoelectricã Mintia - Deva, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 19 octombrie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 119/2002 ;
h) <>art. 12, 13 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2001 privind unele mãsuri pentru privatizarea Societãţii Comerciale Combinatul Siderurgic "Sidex" - S.A. Galaţi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 5 octombrie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
i) art. 41 alin. (2) şi <>art. 70 alin. (7) din Legea bibliotecilor nr. 334/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 18 iunie 2002;
j) <>art. 1 din Legea nr. 192/2002 privind scutirea de la plata drepturilor de import a bunurilor provenite sau finanţate direct din fonduri nerambursabile NATO, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 23 aprilie 2002;
k) <>art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 519/2002 , cu modificãrile ulterioare;
l) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2002 privind amânarea plãţii în vamã a taxei pe valoarea adãugatã aferentã importurilor de bunuri efectuate de firma Bombardier Transportation Sweden AB, precum şi amânarea exigibilitãţii taxei pe valoarea adãugatã aferente livrãrilor de bunuri şi/sau prestãrilor de servicii efectuate de persoane juridice române cãtre aceastã firmã pentru asamblarea a 18 trenuri noi de metrou, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 28 ianuarie 2002, aprobatã prin <>Legea nr. 250/2002 ;
m) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 52/2002 privind amânarea plãţii în vamã a taxei pe valoarea adãugatã aferente importurilor de bunuri efectuate de Societatea Naţionalã de Transport Feroviar de Cãlãtori "C.F.R. Cãlãtori" - S.A., precum şi amânarea exigibilitãţii taxei pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri şi/sau prestãrii de servicii efectuate de persoane juridice române pentru realizarea Proiectului de modernizare şi reparaţie generalã a 100 vagoane de cãlãtori de cãtre firma "Alstom - De Dietrich Feroviaire" din Franţa, finanţat din credit de la Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca "Paribas" - Franţa, contractat cu garanţia statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2002, aprobatã prin <>Legea nr. 441/2002 ;
n) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2003 privind suspendarea plãţii taxei pe valoarea adãugatã la organele vamale pentru echipamente din import destinate înzestrãrii Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 aprilie 2003, aprobatã prin <>Legea nr. 317/2003 ;
o) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 47/2003 pentru suspendarea plãţii taxei pe valoarea adãugatã la organele vamale pentru echipamente din import destinate înzestrãrii Ministerului de Interne, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 19 iunie 2003, aprobatã prin <>Legea nr. 465/2003 ;
p) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 49/2003 privind suspendarea plãţii taxei pe valoarea adãugatã la organele vamale pentru echipamente de import destinate înzestrãrii Ministerului Afacerilor Externe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, aprobatã prin <>Legea nr. 447/2003 ;
q) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2003 privind suspendarea plãţii taxei pe valoarea adãugatã la organele vamale pentru echipamentele din import destinate înzestrãrii Serviciului de Protecţie şi Pazã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 19 septembrie 2003, aprobatã prin <>Legea nr. 489/2003 .

TITLUL VII
Accize

CAP. I
Accize armonizate

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Sfera de aplicare
ART. 162
Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datoreazã bugetului de stat, pentru urmãtoarele produse provenite din producţia internã sau din import:
a) bere;
b) vinuri;
c) bãuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;
d) produse intermediare;
e) alcool etilic;
f) produse din tutun;
g) uleiuri minerale.

Definiţii
ART. 163
În înţelesul prezentului titlu, se vor folosi urmãtoarele definiţii:
a) produsele accizabile sunt produsele prevãzute la art. 162;
b) producţia de produse accizabile reprezintã orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formã;
c) antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autoritãţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv, de cãtre antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activitãţii, în anumite condiţii prevãzute de prezentul titlu şi de norme;
d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamalã conform Codului vamal al României;
e) antrepozitarul autorizat este persoana fizicã sau juridicã autorizatã de autoritatea fiscalã competentã, în exercitarea activitãţii acesteia, sã producã, sã transforme, sã deţinã, sã primeascã şi sã expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal;
f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform cãruia plata accizelor este suspendatã pe perioada producerii, transformãrii, deţinerii şi deplasãrii produselor;
g) documentul administrativ de însoţire a mãrfii - DAI - este documentul care trebuie folosit la mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv;
h) codul NC reprezintã poziţia tarifarã, subpoziţia tarifarã sau codul tarifar, conform Nomenclaturii Combinate din Tariful Vamal de Import al României valabil în anul 2003.

Faptul generator
ART. 164
Produsele prevãzute la art. 162 sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la momentul importului lor în ţarã.

Exigibilitatea
ART. 165
Acciza este exigibilã în momentul eliberãrii pentru consum sau când se constatã pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Eliberarea pentru consum
ART. 166
(1) În înţelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintã:
a) orice ieşire a produselor accizabile din regimul suspensiv;
b) orice producţie de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
c) orice import de produse accizabile, dacã produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;
d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie primã;
e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu.
(2) Nu se considerã eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condiţiile prevãzute la secţiunea a 5-a din prezentul capitol şi conform prevederilor din norme, cãtre:
a) un alt antrepozit fiscal în România, autorizat pentru respectivele produse accizabile;
b) o altã ţarã.

Importul
ART. 167
(1) În înţelesul prezentului titlu, import reprezintã orice intrare de produse accizabile în România, cu excepţia:
a) plasãrii produselor accizabile importate sub un regim vamal suspensiv în România;
b) distrugerii sub supravegherea autoritãţii vamale a produselor accizabile;
c) plasãrii produselor accizabile în zone libere, în condiţiile prevãzute de legislaţia vamalã în vigoare.
(2) Se considerã, de asemenea, import:
a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rãmâne în România;
b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
c) apariţia oricãrui alt eveniment care genereazã obligaţia plãţii drepturilor vamale de import.
(3) Pentru importurile de produse accizabile se aplicã prevederile legislaţiei vamale.

Producerea şi deţinerea în regim suspensiv
ART. 168
(1) Este interzisã producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.
(2) Este interzisã deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost plãtitã.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplicã pentru berea, vinurile şi bãuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodãriile individuale pentru consumul propriu.

SECŢIUNEA a 2-a
Produse accizabile

Bere
ART. 169
(1) În înţelesul prezentului titlu, bere reprezintã orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi de bãuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz, şi în altul, o concentraţie alcoolicã mai mare de 0,5% în volum.
(2) Pentru berea produsã de micii producãtori independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominalã anualã care nu depãşeşte 200.000 hl, se aplicã accize specifice reduse. Acelaşi regim se aplicã şi pentru berea importatã de la micii producãtori independenţi, cu o capacitate nominalã anualã care nu depãşeşte 200.000 hl.
(3) Fiecare agent economic producãtor de bere are obligaţia de a depune la organul fiscal teritorial la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat, pânã la data de 15 ianuarie a fiecãrui an, o declaraţie pe propria rãspundere privind capacitãţile de producţie pe care le deţine.
(4) Beneficiazã de nivelul redus al accizelor toţi agenţii economici mici producãtori care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii: sunt agenţi economici producãtori de bere care, din punct de vedere juridic şi economic, sunt indepedenţi faţã de orice alt agent economic producãtor de bere; utilizeazã instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricãrui alt agent economic producãtor de bere şi nu funcţioneazã sub licenţa de produs a altui agent economic producãtor de bere.
(5) În situaţia în care un agent economic producãtor de bere, care beneficiazã de nivelul redus al accizelor, îşi mãreşte capacitatea de producţie, prin achiziţionarea de noi capacitãţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris organul fiscal la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat despre modificãrile produse, va calcula şi va vãrsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzãtor noii capacitãţi de producţie, începând cu luna imediat urmãtoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia.
(6) Este exceptatã de la plata accizelor berea fabricatã de persoana fizicã şi consumatã de cãtre aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia sã nu fie vândutã.

Vinuri
ART. 170
(1) În înţelesul prezentului titlu, vinurile sunt:
a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este definit la lit. b), şi care:
1. au o concentraţie alcoolicã mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depãşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultã în întregime din fermentare; sau
2. au o concentraţie alcoolicã mai mare de 15% în volum, dar care nu depãşeşte 18% în volum, au fost obţinute fãrã nici o îmbogãţire, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultã în întregime din fermentare.
b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC 2204 10; 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205, şi care:
1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercã, fixat cu ajutorul legãturilor sau care sunt sub presiune datoratã dioxidului de carbon în soluţie egalã sau mai mare de 3 bari; şi
2. au o concentraţie alcoolicã care depãşeşte 1,2% în volum, dar care nu depãşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultã în întregime din fermentare.
(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizicã şi consumat de cãtre aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia sã nu fie vândut.

Bãuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri
ART. 171
(1) În înţelesul prezentului titlu, bãuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintã:
a) alte bãuturi fermentate liniştite care se încadreazã la codurile NC 2204 şi 2205 şi care nu sunt prevãzute la art. 170, ca şi toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu excepţia altor bãuturi fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la lit. b), şi a produsului prevãzut la art. 169, având:
1. o concentraţie alcoolicã ce depãşeşte 1,2% în volum, dar nu depãşeşte 10% în volum; sau
2. o concentraţie alcoolicã ce depãşeşte 10% în volum, dar nu depãşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultã în întregime din fermentare.
b) alte bãuturi fermentate spumoase care se încadreazã la codurile: NC 2206 00 31; 2206 00 39; 2204 10; 2204 21 10; 2204 29 10 şi 2205, care nu intrã sub incidenţa art. 170 şi care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercã, fixat cu ajutorul legãturilor sau care sunt sub presiune datoratã dioxidului de carbon în soluţie egalã sau mai mare de 3 bari, şi care:
1. au o concentraţie alcoolicã care depãşeşte 1,2% în volum, dar nu depãşeşte 13% în volum; sau
2. au o concentraţie alcoolicã care depãşeşte 13% în volum, dar nu depãşeşte 15% în volum şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultã în întregime din fermentare.
(2) Sunt exceptate de la plata accizelor bãuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, fabricate de persoana fizicã şi consumate de cãtre aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia sã nu fie vândute.

Produse intermediare
ART. 172
(1) În înţelesul prezentului titlu, produsele intermediare reprezintã toate produsele care au o concentraţie alcoolicã ce depãşeşte 1,2% în volum, dar nu depãşeşte 22% în volum, şi care se încadreazã la codurile: NC 2204, 2205 şi 2206 00, dar care nu intrã sub incidenţa art. 169-171.
(2) se considerã produse intermediare şi orice bãuturã fermentatã liniştitã prevãzutã la art. 171 alin. (1) lit. a), care are o concentraţie alcoolicã ce depãşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultã în întregime din fermentare, şi orice bãuturã fermentatã spumoasã prevãzutã la art. 171 alin. (1) lit. b), care are o concentraţie alcoolicã ce depãşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultã în întregime din fermentare.

Alcool etilic
ART. 173
În înţelesul prezentului titlu, alcool etilic reprezintã:
a) toate produsele care au o concentraţie alcoolicã ce depãşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate;
b) produsele care au o concentraţie alcoolicã ce depãşeşte 22% şi care sunt cuprinse la codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00;
c) ţuicã şi rachiuri de fructe;
d) orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine bãuturi spirtoase potabile.

Produse din tutun
ART. 174
(1) În înţelesul prezentului titlu, produse din tutun sunt:
a) ţigarete;
b) ţigãri şi ţigãri de foi;
c) tutun de fumat:
1. tutun de fumat fin tãiat, destinat rulãrii în ţigarete;
2. alte tutunuri de fumat.
(2) Se considerã ţigarete:
a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigãri sau ţigãri de foi, în sensul alin. (3);
b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrialã;
c) rulourile de tutun care se pot înfãşura în hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrialã;
d) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectã criteriile prevãzute la lit. a), b) sau c).
(3) Se considerã ţigãri sau ţigãri de foi, dacã se pot fuma ca atare, dupã cum urmeazã:
a) rulourile de tutun care conţin tutun natural;
b) rulourile de tutun care au un înveliş exterior din tutun natural;
c) rulourile de tutun care au o umpluturã din amestec tãiat fin, înveliş exterior de culoarea normalã a unei ţigãri, care acoperã complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacã este cazul, şi un liant, cu condiţia ca:
1. învelişul şi liantul sã fie din tutun reconstituit;
2. masa unitarã a rolei de tutun, excluzând filtrul sau muştiucul, sã nu fie sub 1,2 grame; şi
3. învelişul sã fie fixat în formã de spiralã, cu un unghi ascuţit de minimum 30 grade faţã de axa longitudinalã a ţigãrii.
d) rulourile de tutun, care au o umpluturã din amestec tãiat fin, înveliş exterior de culoare normalã a unei ţigãri, din tutun reconstituit, care acoperã complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacã este cazul, cu condiţia ca:
1. masa unitarã a ruloului, excluzând filtrul şi muştiucul, sã fie egalã sau mai mare de 2,3 grame; şi
2. circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea ţigãrii sã nu fie sub 34 mm.
e) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectã criteriile de la lit. a), b), c) sau d) şi are învelişul din tutun natural, învelişul şi liantul din tutun reconstituit sau învelişul din tutun reconstituit.
(4) Se considerã tutun de fumat:
a) tutunul tãiat sau fãrâmiţat într-un alt mod, rãsucit sau presat în bucãţi, şi care poate fi fumat fãrã prelucrare industrialã;
b) deşeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amãnuntul, care nu sunt prevãzute la alin. (2) şi (3);
c) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dacã produsul respectã criteriile de la lit. a) sau b).
(5) Se considerã tutun de fumat fin tãiat destinat rulãrii în ţigarete:
a) tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintã particulele de tutun ce au o lãţime sub 1 mm;
b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintã particulele de tutun ce au o lãţime mai mare de 1 mm, dacã tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzãrii pentru rularea ţigaretelor.
(6) Se considerã alt tutun de fumat orice tutun de fumat care nu este tutun de fumat tãiat fin.
(7) Un rulou de tutun prevãzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca douã ţigarete - atunci când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 9 cm, fãrã sã depãşeascã 18 cm; ca trei ţigarete - când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 18 cm, fãrã sã depãşeascã 27 cm, şi aşa mai departe.

Uleiuri minerale
ART. 175
(1) În înţelesul prezentului titlu, uleiuri minerale sunt:
a) produsele cu codul NC 2706 00 00;
b) produsele cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30; 2707 50; 2707 91 00; 2707 99 11; 2707 99 19;
c) produsele cu codul NC 2709 00;
d) produsele cu codul NC 2710;
e) produsele cu codul NC 2711, inclusiv metanul şi propanul, pure din punct de vedere chimic, dar fãrã gazul natural;
f) produsele cu codurile: NC 2712 10; 2712 20; 2712 90 (fãrã produsele de la 2712 90 11 şi 2712 90 19);
g) produsele cu codul NC 2715 00 00;
h) produsele cu codul NC 2901;
i) produsele cu codurile: NC 2902 11 00; 2902 19 90; 2902 20 00; 2902 30 00; 2902 41 00; 2902 42 00; 2902 43 00 şi 2902 44 00;
j) produsele cu codurile NC 3403 11 00 şi 3403 19;
k) produsele cu codul NC 3811;
l) produsele cu codul NC 3817 00.
(2) Uleiurile minerale pentru care se datoreazã accize sunt:
a) benzinã cu plumb cu codurile: NC 2710 11 31; 2710 11 51 şi 2710 11 59;
b) benzinã fãrã plumb cu codurile: NC 2710 11 41; 2710 11 45 şi 2710 11 49;
c) motorinã cu codurile: NC 2710 19 41; 2710 19 45 şi 2710 19 49;
d) pãcurã cu codurile: NC 2710 19 61; 2710 19 63; 2710 19 65 şi 2710 19 69;
e) gazul petrolier lichefiat cu codurile: NC 2711 12 11 pânã la 2711 19 00;
f) gazul metan cu codul NC 2711 29 00;
g) petrol lampant cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
h) benzen, toluen, xileni şi alte amestecuri de hidrocarburi aromatice cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30 şi 2707 50.
(3) Uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei accize dacã sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încãlzit sau carburantului echivalent.
(4) Pe lângã produsele accizabile prevãzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al carburanţilor este impozitat drept carburant. Nivelul accizei va fi cel prevãzut pentru benzinã cu plumb.
(5) Orice hidrocarburã, cu excepţia cãrbunelui, lignitului, turbei sau a oricãrei alte hidrocarburi solide similare sau a gazului natural, destinatã a fi utilizatã, pusã în vânzare sau utilizatã pentru încãlzire, este accizatã cu acciza aplicabilã uleiului mineral echivalent.
(6) Consumul de uleiuri minerale în incinta unui loc de producţie de uleiuri minerale nu este considerat fapt generator de accize atunci când se efectueazã în scopuri de producţie. Când acest consum se efectueazã în alte scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se considerã ca un fapt generator de accize.

SECŢIUNEA a 3-a
Nivelul accizelor

Nivelul accizelor
ART. 176
Nivelul accizelor pentru urmãtoarele produse este:


┌─────┬──────────────────────────────────────────┬──────────────────┬──────────┐
│ │ Denumirea produsului │ │ Acciza*) │
│Nr. │ sau a grupei │ U.M. │(echiva- │
│crt. │ de produse │ │lent │
│ │ │ │euro/U.M.)│
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 1. │Bere, │hl/1 grad Plato*1)│ 0,55 │
│ │din care: │ │ │
│ │1.1. Bere produsã de producãtorii │ │ │
│ │independenţi cu o capacitate de producţie │ │ │
│ │anualã ce nu depãşeşte 200 mii hl │ │ 0,47 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 2. │Vinuri │hl de produs │ │
│ │2.1. Vinuri liniştite │ │ 0,00 │
│ │2.2. Vinuri spumoase │ │ 42,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 3. │Bãuturi fermentate, altele decât bere │ │ │
│ │şi vinuri │hl de produs │ │
│ │3.1. liniştite │ │ 0,00 │
│ │3.2. spumoase │ │ 42,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 4. │Produse intermediare │hl de produs │ 45,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 5. │Alcool etilic │hl alcool pur*2) │ 150,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ │Produse din tutun │ │ │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 6. │Ţigarete │1.000 ţigarete │ 4,47+32%│
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 7. │Ţigãri şi ţigãri de foi │1.000 bucãţi │ 8,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 8. │Tutun destinat fumatului din care: │kg │ 16,00 │
│ │8.1. Tutun destinat rulãrii în ţigarete │kg │ 11,00 │
├─────┴──────────────────────────────────────────┴──────────────────┴──────────┤
│ Uleiuri minerale │
├─────┬──────────────────────────────────────────┬──────────────────┬──────────┤
│ 9. │Benzine cu plumb │tonã │ 404,00 │
│ │ │1.000 litri │ 311,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 10. │Benzine fãrã plumb │tonã │ 347,00 │
│ │ │1.000 litri │ 267,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 11. │Motorine │tonã │ 221,00 │
│ │11.1. Motorine, exclusiv tipul │ │ │
│ │ EURO (EN590) │1.000 litri │ 190,00 │
│ │11.2. Motorine EURO (EN590) │1.000 litri │ 186,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 12. │Pãcurã │tonã │ 0,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 13. │Gaze petroliere lichefiate, din care: │tonã │ 100,00 │
│ │13.1. Utilizate în consum casnic*3) │tonã │ 0,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 14. │Gaz metan │tonã │ 0,00 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 15. │Petrol lampant (inclusiv kerosen)*4) │ tonã │ 404,00│
├─────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 16. │Benzen, toluen, xileni şi alte amestecuri │ │ │
│ │de hidrocarburi aromatice │tonã │ 404,00 │
└─────┴──────────────────────────────────────────┴──────────────────┴──────────┘


____________
*) Nivelul accizelor armonizate va fi majorat anual începând cu data de 1 iulie 2004, prin hotãrâre a Guvernului, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeanã, la Capitolul 10 - Impozitarea.
*1) Gradul Plato reprezintã greutatea de zahãr exprimatã în grame, conţinutã în 100 g de soluţie mãsuratã la origine, la temperatura de 20°/4°C.
*2) Hl alcool pur reprezintã 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentraţia de 100% alcool în volum, la temperatura de 20°C, conţinut într-o cantitate datã de produs alcoolic.
*3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înţelege gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz.
*4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizeazã.

Calculul accizei pentru ţigarete
ART. 177
(1) Pentru ţigarete, acciza datoratã este egalã cu suma dintre acciza specificã şi acciza ad valorem.
(2) Acciza specificã se calculeazã în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete.
(3) Acciza ad valorem se calculeazã prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra preţului maxim de vânzare cu amãnuntul.
(4) Preţul maxim de vânzare cu amãnuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate taxele şi impozitele.
(5) Preţul maxim de vânzare cu amãnuntul pentru orice marcã de ţigarete se stabileşte de cãtre persoana care produce ţigaretele în România sau care importã ţigaretele şi este adus la cunoştinţã publicã în conformitate cu cerinţele prevãzute de norme.
(6) Este interzisã vânzarea, de cãtre orice persoanã, a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi declarat preţuri maxime de vânzare cu amãnuntul.
(7) Este interzisã vânzarea de ţigarete, de cãtre orice persoanã, la un preţ ce depãşeşte preţul maxim de vânzare cu amãnuntul, declarat.

SECŢIUNEA a 4-a
Regimul de antrepozitare

Reguli generale
ART. 178
(1) Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plãtitã, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
(2) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile.
(3) Produsele accizabile supuse marcãrii, potrivit prezentului titlu, nu pot fi depozitate în antrepozite fiscale de depozitare.
(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amãnuntul a produselor accizabile.
(5) Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plãţii accizelor, atrage plata acestora.
(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care livreazã uleiuri minerale cãtre avioane şi nave sau furnizeazã produse accizabile din magazinele duty-free.

Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
ART. 179
(1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscalã competentã.
(2) În vederea obţinerii autorizaţiei pentru ca un loc sã funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţioneazã sã fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie sã depunã o cerere la autoritatea fiscalã competentã în modul şi sub forma prevãzute în norme.
(3) Cererea trebuie sã conţinã informaţii şi sã fie însoţitã de documente cu privire la:
a) amplasarea şi natura locului;
b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
c) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmeazã sã-şi desfãşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
d) capacitatea persoanei care urmeazã a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevãzute la art. 183.
(4) Persoana care intenţioneazã sã fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie sã fie însoţitã de o declaraţie din partea proprietarului, prin care se confirmã permisiunea de acces pentru personalul cu atribuţii de control.
(5) Persoana care îşi manifestã în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscalã competentã o singurã cerere. Cererea va fi însoţitã de documentele prevãzute de prezentul titlu, aferente fiecãrei locaţii.

Condiţii de autorizare
ART. 180
Autoritatea fiscalã competentã elibereazã autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) locul urmeazã a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitatã trebuie sã fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potenţiale este de 50.000 euro. Conform prevederilor din norme, aceastã cantitate poate fi diferenţiatã, în funcţie de grupa de produse depozitatã;
b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât sã se previnã scoaterea produselor accizabile din acest loc fãrã plata accizelor;
c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amãnuntul a produselor accizabile;
d) în cazul unei persoane fizice care urmeazã sã-şi desfãşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta sã nu fi fost condamnatã în mod definitiv pentru evaziune fiscalã, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare sau luare de mitã, în România sau în oricare din statele strãine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani;
e) în cazul unei persoane juridice care urmeazã sã-şi desfãşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice sã nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru evaziune fiscalã, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare sau luare de mitã, în România sau în oricare din statele strãine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani;
f) persoana care urmeazã sã-şi desfãşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie sã dovedeascã cã poate îndeplini cerinţele prevãzute la art. 183.

Autorizarea ca antrepozit fiscal
ART. 181
(1) Autoritatea fiscalã competentã va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2) Autorizaţia va conţine urmãtoarele:
a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
c) tipul produselor accizabile şi natura activitãţii;
d) capacitatea maximã de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;
e) nivelul garanţiei;
f) perioada de valabilitate a autorizaţiei;
g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximã de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinatã de comun acord cu autoritatea fiscalã competentã. O datã determinatã, aceasta nu va putea fi depãşitã, în condiţiile autorizãrii existente. Dacã aceastã capacitate de depozitare depãşeşte maximul stabilit în autorizaţie, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacitãţii de depozitare iniţiale, sã se solicite o aprobare pentru circumstanţele schimbate.
(4) Autorizaţiile pot fi modificate de cãtre autoritatea fiscalã competentã.
(5) Înainte de a fi modificatã autorizaţia, autoritatea fiscalã competentã trebuie sã-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificãrii propuse şi a motivelor acesteia.
(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita autoritãţii fiscale competente modificarea autorizaţiei.

Respingerea cererii de autorizare
ART. 182
(1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicatã în scris, o datã cu motivele luãrii acestei decizii.
(2) În cazul în care autoritatea fiscalã competentã a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta aceastã decizie, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

Obligaţiile antrepozitarului autorizat
ART. 183
Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini urmãtoarele cerinţe:
a) sã depunã la autoritatea fiscalã competentã, dacã se considerã necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformãrii şi deţinerii de produse accizabile, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în condiţiile stabilite prin norme;
b) sã instaleze şi sã menţinã încuietori, sigilii, instrumente de mãsurã sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurãrii securitãţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c) sã ţinã evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrãrile în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi sã prezinte evidenţele corespunzãtoare, la cererea autoritãţilor fiscale;
d) sã ţinã un sistem corespunzãtor de evidenţã a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;
e) sã asigure accesul autoritãţilor fiscale competente în orice zonã a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
f) sã prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritãţile fiscale competente, la cererea acestora;
g) sã asigure, în mod gratuit, un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autoritãţilor fiscale competente;
h) sã cerceteze şi sã raporteze cãtre autoritãţile fiscale competente orice pierdere, lipsã sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
i) sã înştiinţeze autoritãţile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusã a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei constituite potrivit lit. a);
j) sã se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme.

Regimul de transfer al autorizaţiei
ART. 184
(1) Autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2) Atunci când are loc vânzarea locului sau a afacerii, autorizaţia nu va fi transferatã în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie sã depunã o cerere de autorizare.

Revocarea şi anularea autorizaţiei
ART. 185
(1) Autoritatea fiscalã competentã revocã autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, în urmãtoarele situaţii:
a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoanã fizicã, dacã:
1. persoana a decedat;
2. persoana a fost condamnatã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, în România sau într-un stat strãin, pentru evaziune fiscalã sau orice altã faptã penalã prevãzutã la art. 180 lit. d); sau
3. activitatea desfãşuratã este în situaţie de faliment sau lichidare.
b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoanã juridicã, dacã:
1. în legãturã cu persoana juridicã a fost iniţiatã o procedurã de faliment sau de lichidare; sau
2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, în România sau într-un stat strãin, pentru evaziune fiscalã sau orice altã faptã penalã prevãzutã la art. 180 lit. e);
c) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile depozitatã în antrepozitul fiscal este mai micã decât cantitatea prevãzutã în norme, conform art. 180 lit. a).
(2) Autoritatea fiscalã competentã anuleazã autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legãturã cu autorizarea antrepozitului fiscal.
(3) Autoritatea fiscalã competentã revocã sau anuleazã autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, dacã antrepozitarul autorizat nu respectã oricare dintre cerinţele prevãzute la art. 183 sau la secţiunea a 6-a din prezentul capitol.
(4) Dacã autoritatea fiscalã competentã hotãrãşte sã revoce sau sã anuleze autorizaţia unui antrepozit fiscal, aceasta trebuie sã trimitã o notificare cu privire la aceastã decizie cãtre antrepozitarul autorizat. Cu excepţiile prevãzute la alin. (5), revocarea autorizaţiei îşi produce efecte începând cu cea de-a 15-a zi de la data la care antrepozitarul autorizat primeşte notificarea.
(5) Antrepozitarul autorizat poate contesta o decizie de revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare. Termenul de 15 zile prevãzut la alin. (4) se suspendã pânã la soluţionarea contestaţiei.
(6) Antrepozitarul autorizat poate renunţa la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, prin depunerea la autoritatea fiscalã competentã a unei înştiinţãri în scris, cu minimum 60 de zile înaintea datei când renunţarea produce efecte.

SECŢIUNEA a 5-a
Deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
ART. 186
Pe durata deplasãrii unui produs accizabil, acciza se suspendã, dacã sunt satisfãcute urmãtoarele cerinţe:
a) deplasarea are loc între douã antrepozite fiscale;
b) produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însoţire, care satisface cerinţele prevãzute în norme;
c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identificã cu claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzãtor, conform prevederilor din norme;
e) autoritatea fiscalã comptentã a primit garanţia pentru plata accizelor aferente produsului.

Documentul administrativ de însoţire
ART. 187
(1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisã numai atunci când sunt însoţite de documentul administrativ de însoţire. Modelul documentului administrativ de însoţire va fi prevãzut în norme.
(2) În cazul deplasãrii produselor accizabile între douã antrepozite fiscale în regim suspensiv, acest document se întocmeşte în 5 exemplare, utilizate dupã cum urmeazã:
a) primul exemplar rãmâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b) exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe parcursul mişcãrii pânã la antrepozitul fiscal primitor. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, acestea trebuie sã fie certificate de cãtre autoritatea fiscalã competentã, în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor, cu excepţiile prevãzute în norme. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, exemplarul 2 se pãstreazã de cãtre acesta. Exemplarul 3 este transmis de cãtre antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor. Exemplarul 4 se transmite şi rãmâne la autoritatea fiscalã competentã, în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor;
c) exemplarul 5 se transmite de cãtre antrepozitul fiscal expeditor, la momentul expedierii produselor, autoritãţii fiscale competente în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea.

Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
ART. 188
Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuã sã fie suspendatã la primirea produsului în antrepozitul fiscal, dacã sunt satisfãcute urmãtoarele cerinţe:
a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat cãtre alt antrepozit fiscal, potrivit cerinţelor prevãzute la art. 186;
b) antrepozitul fiscal primitor indicã, pe fiecare copie a documentului administrativ de însoţire, tipul şi cantitatea fiecãrui produs accizabil primit, precum şi orice discrepanţã între produsul accizabil primit şi produsul accizabil indicat de documentele administrative de însoţire, semnând şi înscriind data pe fiecare copie a documentului;
c) antrepozitul fiscal primitor trebuie sã obţinã de la autoritatea fiscalã competentã certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile primite, cu excepţiile prevãzute în norme;
d) în termen de 10 zile de la primirea produselor, antrepozitul fiscal primitor returneazã o copie a documentului administrativ de însoţire persoanei care a expediat produsul.

Obligaţia de platã a accizelor pe durata deplasãrii
ART. 189
(1) În cazul oricãrei abateri de la cerinţele prevãzute la art. 186-188, acciza se datoreazã de cãtre persoana care a expediat produsul accizabil.
(2) Orice persoanã care expediazã un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exoneratã de obligaţia de platã a accizelor pentru acel produs, dacã primeşte de la antrepozitul fiscal primitor un document administrativ de însoţire, certificat în mod corespunzãtor.
(3) Dacã o persoanã care a expediat un produs accizabil aflat în regim suspensiv nu primeşte documentul administrativ de însoţire certificat în termen de 30 de zile de la data expedierii produsului, are datoria de a înştiinţa în urmãtoarele 3 zile autoritatea fiscalã competentã cu privire la acest fapt şi de a plãti accizele pentru produsul respectiv în termen de 5 zile de la data expirãrii termenului de primire a acelui document.

Deplasarea uleiurilor minerale prin conducte fixe
ART. 190
În cazul uleiurilor minerale deplasate în regim suspensiv, prin conducte fixe, pe lângã prevederile art. 188 şi 189, antrepozitul fiscal expeditor are obligaţia de a asigura autoritãţilor fiscale competente, la cererea acestora, informaţii exacte şi actuale cu privire la deplasarea uleiurilor minerale.

Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal
ART. 191
În cazul deplasãrii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal de ieşire din România sau între un birou vamal de intrare în România şi un antrepozit fiscal, acciza se suspendã, dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de norme. Aceste condiţii sunt în conformitate cu principiile prevãzute la art. 186-190.

Momentul exigibilitãţii accizelor
ART. 192
(1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilã la data când produsul este eliberat pentru consum în România.
(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în condiţiile prevãzute la art. 166.
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilã la data când se constatã o pierdere sau o lipsã a produsului accizabil.
(4) Prevederea alin. (3) nu se aplicã şi plata accizei nu se datoreazã dacã pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se aflã într-un regim suspensiv şi sunt îndeplinite oricare dintre urmãtoarele condiţii:
a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datoritã vãrsãrii, spargerii, incendierii, inundaţiilor sau altor cazuri de forţã majorã, dar numai în situaţia în care autoritãţii fiscale competente i se prezintã dovezi satisfãcãtoare cu privire la evenimentul respectiv, împreunã cu informaţia privind cantitatea de produs care nu este disponibilã pentru a fi folositã în România;
b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datoritã evaporãrii sau altor cauze care reprezintã rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasãrii produsului, dar numai în situaţia în care cantitatea de produs care nu este disponibilã pentru a fi folositã în România nu depãşeşte limitele prevãzute în norme.
(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilã la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.
(6) În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã, acciza devine exigibilã la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant.
(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã şi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocã sau se anuleazã autorizaţia, acciza devine exigibilã la data revocãrii sau anulãrii autorizaţiei.
(8) Accizele se calculeazã în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilã.

SECŢIUNEA a 6-a
Obligaţiile plãtitorilor de accize

Plata accizelor la bugetul de stat
ART. 193
(1) Accizele se plãtesc la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care acciza devine exigibilã.
(2) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plãţii accizelor este momentul înregistrãrii declaraţiei vamale de import.

Depunerea declaraţiilor de accize
ART. 194
(1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a depune la autoritatea fiscalã competentã o declaraţie de accize pentru fiecare lunã în care este valabilã autorizaţia de antrepozit fiscal, indiferent dacã se datoreazã sau nu plata accizei pentru luna respectivã.
(2) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscalã competentã de cãtre antrepozitarii autorizaţi pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei la care se referã declaraţia.
(3) În situaţiile prevãzute la art. 166 alin. (1) lit. b) şi e) trebuie sã se depunã imediat o declaraţie de accize la autoritatea fiscalã competentã şi, prin derogare de la art. 193, acciza se plãteşte a doua zi dupã depunerea declaraţiei.

Documente fiscale
ART. 195
(1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deţinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie sã fie doveditã folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile. Aceastã prevedere nu este aplicabilã pentru produsele accizabile transportate sau deţinute de cãtre alte persoane decât comercianţii, în mãsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzãrii cu amãnuntul.
(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document, astfel:
a) mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţitã de documentul administrativ de însoţire;
b) mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţitã de factura fiscalã ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;
c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plãtitã, este însoţit de facturã sau aviz de însoţire.

Evidenţe contabile
ART. 196
Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a ţine registre contabile precise, care sã conţinã suficiente informaţii pentru ca autoritãţile fiscale sã poatã verifica respectarea prezentului titlu, conform legislaţiei în vigoare.

Responsabilitãţile antrepozitarilor autorizaţi şi ale autoritãţilor fiscale competente
ART. 197
(1) Orice antrepozitar autorizat, obligat la plata accizelor, poartã rãspunderea pentru calcularea corectã şi plata la termenul legal a accizelor cãtre bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea fiscalã competentã, conform prezentului titlu şi cu legislaţia vamalã în vigoare.
(2) Accizele se administreazã de autoritãţile fiscale competente şi de autoritãţile vamale, pe baza competenţelor lor, aşa cum sunt precizate în prezentul titlu şi în legislaţia vamalã în vigoare.

Garanţii
ART. 198
(1) Dupã acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal, antrepozitarul autorizat depune la autoritatea fiscalã competentã o garanţie, conform prevederilor din norme, care sã asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.
(2) Garanţiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garanţii reale şi personale.
(3) Modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevãzute în norme.
(4) Valoarea garanţiei va fi analizatã periodic, pentru a reflecta orice schimbãri în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizaţi sau în nivelul de accize datorat.

SECŢIUNEA a 7-a
Scutiri la plata accizelor

Scutiri generale
ART. 199
(1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, atunci când sunt destinate pentru:
a) livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;
b) organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de cãtre autoritãţile publice ale României, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
c) forţele armate aparţinând oricãrui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu excepţia Forţelor Armate ale României;
d) rezerva de stat şi rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.
(3) Accizele nu se aplicã pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul cãlãtorilor şi al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în strãinãtate, în limitele şi în conformitate cu cerinţele prevãzute de legislaţia vamalã în vigoare.

Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice
ART. 200
(1) Sunt scutite de plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice atunci când sunt:
a) denaturate conform prescripţiilor legale şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
b) utilizate pentru producerea oţetului;
c) utilizate pentru producerea de medicamente;
d) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau bãuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depãşeşte 1,2% în volum;
e) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
f) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fãrã cremã, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool sã nu depãşeascã 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intrã în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intrã în compoziţia altor produse;
g) eşantioane pentru analizã sau teste de producţie necesare sau în scopuri ştiinţifice;
h) utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit sã nu conţinã alcool;
i) utilizate pentru producerea unui element care nu este supus accizei;
j) utilizate în industria cosmeticã.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme.

Scutiri pentru uleiuri minerale
ART. 201
(1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) uleiurile minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant;
b) uleiurile minerale livrate în vederea utilizãrii drept carburant pentru aeronave, altele decât aviaţia turisticã în scop privat. Prin aviaţie turisticã în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave, de cãtre proprietarul sãu sau de cãtre persoana fizicã sau juridicã care o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi în special altele decât transportul de persoane sau de mãrfuri sau prestãri de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autoritãţilor publice;
c) uleiurile minerale livrate în vederea utilizãrii drept carburant pentru navigaţia maritimã internaţionalã şi pentru navigaţia pe cãile navigabile interioare, altele decât navigaţiile de agrement în scop privat. Prin navigaţie de agrement în scop privat se înţelege utilizarea oricãrei ambarcaţiuni, de cãtre proprietarul sãu sau de cãtre persoana fizicã sau juridicã care o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi în special altele decât transportul de persoane sau de mãrfuri ori prestãri de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autoritãţilor publice;
d) uleiurile minerale utilizate în cadrul producţiei de electricitate şi în centralele electrocalogene;
e) uleiurile minerale utilizate în scopul testãrii aeronavelor şi vapoarelor;
f) uleiurile minerale injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimicã, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
g) uleiurile minerale care intrã în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinat utilizãrii drept combustibil pentru acel autovehicul;
h) orice ulei mineral care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
i) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producãtori sau importatori, utilizat drept combustibil pentru încãlzirea spitalelor, sanatoriilor, azilelor de bãtrâni şi orfelinatelor;
j) orice ulei mineral utilizat de cãtre persoane fizice drept combustibil pentru încãlzirea locuinţelor;
k) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producãtori sau importatori, utilizat drept combustibil în scop tehnologic sau pentru producerea de agent termic şi apã caldã;
l) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producãtori sau importatori, utilizat în scop industrial;
m) uleiurile minerale utilizate drept combustibil neconvenţional (bio-diesel).
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

SECŢIUNEA a 8-a
Marcarea produselor alcoolice şi a produselor din tutun

Reguli generale
ART. 202
(1) Prevederile prezentului capitol se aplicã urmãtoarelor produse accizabile:
a) produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevãzute prin norme;
b) produse din tutun.
(2) Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.
(3) Produsele accizabile prevãzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacã acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.

Responsabilitatea marcãrii
ART. 203
(1) Responsabilitatea marcãrii produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi sau importatorilor.
(2) Importatorul transmite producãtorului extern marcajele, sub forma şi în maniera prevãzute în norme, în vederea aplicãrii efective a acestora pe produsele accizabile contractate.

Proceduri de marcare
ART. 204
(1) Marcarea produselor se efectueazã prin timbre, banderole sau etichete.
(2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.
(3) Antrepozitarul autorizat sau importatorul este obligat sã aplice marcajele la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlã, astfel încât deschiderea ambalajului sã deterioreze marcajul.
(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole sau etichete deteriorate sau marcate altfel decât s-a prevãzut la alin. (3) vor fi considerate ca nemarcate.

Eliberarea marcajelor
ART. 205
(1) Autoritatea fiscalã competentã are obligaţia de a elibera marcajele, potrivit prevederilor prezentului articol şi normelor.
(2) Eliberarea marcajelor se face cãtre:
a) persoanele care importã produsele accizabile prevãzute la art. 202, în baza autorizaţiei de importator. Autorizaţia de importator se acordã de cãtre autoritatea fiscalã competentã, în condiţiile prevãzute în norme;
b) antrepozitarii autorizaţi care produc sau îmbuteliazã produsele accizabile prevãzute la art. 202.
(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea fiscalã competentã, sub forma şi în maniera prevãzute în norme.
(4) Eliberarea marcajelor se face de cãtre unitatea specializatã, autorizatã de autoritatea fiscalã competentã pentru tipãrirea acestora, în condiţiile prevãzute în norme.
(5) Contravaloarea timbrelor pentru marcarea ţigaretelor şi a altor produse din tutun se asigurã de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente acestor produse, conform prevederilor din norme.

Confiscarea produselor din tutun
ART. 206
(1) Prin derogare de la prevederile în vigoare care reglementeazã modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privatã a statului, produsele din tutun confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privatã a statului se predau de cãtre organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse din tutun sau importatorilor de astfel de produse, dupã cum urmeazã:
a) sortimentele care se regãsesc în nomenclatorul de fabricaţie al antrepozitarilor autorizaţi sau în nomenclatorul de import al importatorilor se predau în totalitate acestora;
b) sortimentele care nu se regãsesc în nomenclatorul de fabricaţie al antrepozitarilor autorizaţi sau în nomenclatorul de import al importatorilor se predau în custodie de cãtre organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse din tutun, a cãror cotã de piaţã reprezintã peste 5%.
(2) Repartizarea fiecãrui lot de produse din tutun confiscate, preluarea acestora de cãtre antrepozitarii autorizaţi şi importatori, precum şi procedura de distrugere se efectueazã conform normelor.
(3) Fiecare antrepozitar autorizat şi importator are obligaţia sã asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea cantitãţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

CAP. II
Alte produse accizabile

Sfera de aplicare
ART. 207
Urmãtoarele produse sunt supuse accizelor:
a) cafea verde cu codurile NC 0901 11 00 şi 0901 12 00;
b) cafea prãjitã, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile: NC 0901 21 00; 0901 22 00 şi 0901 90 90;
c) cafea solubilã, inclusiv amestecuri cu cafea solubilã, cu codurile NC 2101 11 şi 2101 12;
d) confecţii din blãnuri naturale cu codurile: NC 4303 10 10; 4303 10 90 şi 6506 92 00, cu excepţia celor de iepure, oaie, caprã;
e) articole din cristal cu codurile: NC 7009 91 00; 7009 92 00; 7013 21; 7013 31; 7013 91; 7018 90; 7020 00 80; 9405 10 50; 9405 20 50; 9405 50 00 şi 9405 91;
f) bijuterii din aur şi/sau din platinã cu codul NC 7113 19 00, cu excepţia verighetelor;
g) autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv din import rulate, cu codurile: NC 8703 21; 8703 22; 8703 23 19; 8703 23 90; 8703 24; 8703 31; 8703 32 19; 8703 32 90; 8703 33 19 şi 8703 33 90;
h) produse de parfumerie cu codurile NC 3303 00 10 şi 3303 00 90;
i) aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar incorporând un receptor de semnale videofonice cu codul NC 8521; combine audio cu codurile: NC 8519; 8520 şi 8527;
j) dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandã magneticã sau compact disc cu codul NC 8527;
k) aparate de luat imagini fixe şi alte camere video cu înregistrare cu codul NC 8525 40; aparate fotografice numerice cu codul NC 8525 40;
l) cuptoare cu microunde cu codul NC 8516 50 00;
m) aparate pentru condiţionat aer, de perete sau de ferestre, formând un singur corp, cu codul NC 8415 10 10;
n) arme de vânãtoare şi arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport, cu codurile: NC 9302 00; 9303; 9304 00 00 şi 9307 00 00;
o) iahturi şi bãrci cu motor pentru agrement cu codurile: NC 8903 10; 8903 91; 8903 92 şi 8903 99.

Nivelul şi calculul accizei
ART. 208
(1) În cazul cafelei verzi, acciza este egalã cu echivalentul în lei a 850 euro pe tonã.
(2) În cazul cafelei prãjite, inclusiv al cafelei cu înlocuitori, acciza este egalã cu echivalentul în lei a 1.250 euro pe tonã.
(3) În cazul cafelei solubile, inclusiv al amestecurilor cu cafea solubilã, acciza este egalã cu echivalentul în lei a 5 euro pe kilogram.
(4) Nivelul accizelor pentru alte produse:



┌────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
│Nr. │ Denumirea produsului │ Acciza │
│crt.│ sau a grupei de produse │ (%) │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 1. │Confecţii din blãnuri naturale (cu excepţia celor de iepure, │ │
│ │oaie, caprã) │ 40 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 2. │Articole din cristal*1) │ 50 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 3. │Bijuterii din aur şi/sau din platinã, cu excepţia verighetelor│ 20 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 4. │Produse de parfumerie │ │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │4.1. Parfumuri, │ 30 │
│ │din care: │ │
│ │- ape de parfum │ 20 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │4.2. Ape de toaletã, │ 10 │
│ │din care: │ │
│ │- ape de colonie │ 5 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 5. │Aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar │ │
│ │încorporând un receptor de semnale videofonice; combine │ │
│ │audio*2) │ 15 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 6. │Dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandã magneticã sau │ │
│ │compact disc │ 15 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 7. │Aparate de luat imagini fixe şi alte camere video cu │ │
│ │înregistrare; aparate fotografice numerice │ 25 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 8. │Cuptoare cu microunde │ 15 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 9. │Aparate pentru condiţionat aer, de perete sau de ferestre, │ │
│ │formând un singur corp │ 15 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│10. │Arme de vânãtoare şi arme de uz individual, altele decât │ │
│ │cele de uz militar sau de sport │ 50 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│11. │Iahturi şi bãrci cu motor pentru agrement │ 25 │
└────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┘



-----------
*1) Prin cristal se înţelege sticla având un conţinut minim de monoxid de plumb de 24% din greutate.
*2) Combinele audio sunt produse ce reunesc (în aceeaşi carcasã sau în module) cel puţin patru aparate sau funcţiuni diferite, dintre care cel puţin trei sunt funcţiuni audio (recepţie, înregistrare pe bandã magneticã, înregistrare pe compact disc, reproducere disc patefon, reproducere compact disc, reproducere bandã magneticã etc.).

(5) Nivelul accizelor pentru autoturisme sau autoturisme de teren, inclusiv din import rulate:



┌────────────────────────────────────────────────────┬─────────────┬───────────┐
│ │Acciza pentru│ Acciza │
│ Tipul autoturismului │ autoturisme │ pentru │
│ │ noi │autoturisme│
│ │ (%) │ rulate (%)│
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┼───────────┤
│ 1. Autoturisme echipate cu motor cu benzinã: │ │ │
│ a) cu capacitate cilindricã sub 1.601 cmc │ 0 │ 1,5 │
│ b) cu capacitate cilindricã între 1.601 şi │ │ │
│ 1.800 cmc │ 1,5 │ 4,5 │
│ c) cu capacitate cilindricã între 1.801 şi │ │ │
│ 2.000 cmc │ 3 │ 9 │
│ d) cu capacitate cilindricã între 2.001 şi │ │ │
│ 2.500 cmc │ 6 │ 18 │
│ e) cu capacitate cilindricã de peste 2.500 cmc │ 9 │ 27 │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┼───────────┤
│2. Autoturisme echipate cu motor Diesel: │ │ │
│ a) cu capacitate cilindricã sub 1.601 cmc │ 0 │ 1,5 │
│ b) cu capacitate cilindricã între 1.601 şi │ │ │
│ 2.000 cmc │ 1,5 │ 4,5 │
│ c) cu capacitate cilindricã între 2.001 şi │ │ │
│ 2.500 cmc │ 3 │ 9 │
│ d) cu capacitate cilindricã între 2.501 şi │ │ │
│ 3.100 cmc │ 6 │ 18 │
│ e) cu capacitate cilindricã de peste 3.100 cmc │ 9 │ 27 │
└────────────────────────────────────────────────────┴─────────────┴───────────┘



(6) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilã, inclusiv amestecuri cu cafea solubilã, accizele se datoreazã o singurã datã şi se calculeazã prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de mãsurã, asupra cantitãţilor importate.
(7) În cazul produselor prevãzute la alin. (4) şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adãugatã şi se calculeazã o singurã datã prin aplicarea cotelor procentuale prevãzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintã:
a) pentru produsele din producţia internã - preţurile de livrare, mai puţin accizele, respectiv preţul producãtorului, care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionate de obţinerea produsului respectiv;
b) pentru produsele din import - valoarea în vamã stabilitã potrivit legii, la care se adaugã taxele vamale şi alte taxe speciale, dupã caz.

Plãtitori de accize
ART. 209
(1) Plãtitori de accize pentru produsele prevãzute la art. 207, cu excepţia celor prevãzute la lit. a)-c), sunt agenţii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care produc sau importã astfel de produse.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru produsele prevãzute la art. 207 lit. a)-c), plãtitori de accize sunt agenţii economici importatori.
(3) Plãtitori de accize sunt şi persoanele fizice care introduc în ţarã autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv rulate.

Scutiri
ART. 210
(1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) produsele exportate direct de agenţii economici producãtori sau prin agenţi economici care îşi desfãşoarã activitatea pe bazã de comision. Beneficiazã de regimul de scutire numai produsele exportate, direct sau prin agenţi economici comisionari, de cãtre producãtorii care deţin în proprietate utilajele şi instalaţiile de producţie necesare pentru realizarea acestor produse;
b) produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu. Pentru produsele aflate în aceste regimuri, scutirea se acordã cu condiţia depunerii de cãtre agentul economic importator a unei garanţii egale cu valoarea accizelor aferente. Aceastã garanţie va fi restituitã agentului economic numai cu condiţia încheierii în termen a regimului vamal acordat. Nu intrã sub incidenţa acestor prevederi bunurile prevãzute la art. 208 alin. (5), atunci când aceste bunuri sunt plasate în baza unor contracte de leasing ce se deruleazã în condiţiile prevãzute de lege, în regim vamal de tranzit, de admitere temporarã sau de import, pe durata contractului de leasing;
c) orice produs importat, provenit din donaţii sau finanţat direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţificã şi tehnicã, acordat instituţiilor de învãţãmânt, sãnãtate şi culturã, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publicã, de cãtre guverne strãine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate;
d) produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.
(2) Agenţii economici exportatori de cafea prãjitã, obţinutã din operaţiuni proprii de prãjire a cafelei verzi importate direct de aceştia, pot solicita autoritãţilor fiscale competente, pe bazã de documente justificative, restituirea accizelor plãtite în vamã, aferente numai cantitãţilor de cafea verde utilizatã ca materie primã pentru cafeaua exportatã.
(3) Modalitatea de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1) şi (2) este stabilitã în norme.

Exigibilitatea
ART. 211
Momentul exigibilitãţii accizei intervine:
a) pentru produsele din producţia internã, la data efectuãrii livrãrii, la data acordãrii produselor ca dividende sau ca platã în naturã, la data la care au fost consumate pentru reclamã şi publicitate şi, respectiv, la data înstrãinãrii ori utilizãrii în oricare alt scop decât comercializarea;
b) pentru produsele importate, la data înregistrãrii declaraţiei vamale de import.

Plata accizelor la bugetul de stat
ART. 212
(1) Accizele se plãtesc la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care acciza devine exigibilã.
(2) Pentru alte produse accizabile, provenite din import, plata se face la momentul înregistrãrii declaraţiei vamale de import.

Regimul documentelor fiscale pierdute, distruse sau deteriorate
ART. 213
(1) Agenţii economici plãtitori de accize, care au efectuat tranzacţii cu produse supuse accizelor prin documente fiscale care ulterior au fost pierdute, distruse sau deteriorate, au obligaţia ca, în termen de 30 de zile calendaristice din momentul înregistrãrii pierderii, distrugerii sau deteriorãrii, sã reconstituie, pe baza evidenţelor contabile, accizele aferente acestor tranzacţii.
(2) În situaţia nereconstituirii obligaţiilor fiscale de cãtre agentul economic, autoritatea fiscalã competentã va stabili suma acestora prin estimare, înmulţind numãrul documentelor pierdute, distruse sau deteriorate cu media accizelor înscrise în facturile de livrare pe ultimele 6 luni de activitate, înainte de data constatãrii pierderii, distrugerii sau deteriorãrii documentelor fiscale.

Declaraţiile de accize
ART. 214
(1) Orice agent economic plãtitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscalã competentã o declaraţie de accize pentru fiecare lunã, indiferent dacã se datoreazã sau nu plata accizei pentru luna respectivã.
(2) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscalã competentã, de cãtre agenţii economici plãtitori, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei la care se referã declaraţia.

CAP. III
Impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internã

Dispoziţii generale
ART. 215
(1) Pentru ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internã, agenţii economici autorizaţi, potrivit legii, datoreazã bugetului de stat impozit în momentul livrãrii.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), nu se datoreazã impozit pentru cantitãţile de ţiţei şi gaze naturale livrate cu titlu de redevenţã.
(3) Impozitul datorat este:
a) pentru ţiţei - 4 euro/tonã;
b) pentru gazele naturale - 7,40 euro/1.000 mc.
(4) Impozitul datorat se calculeazã prin aplicarea sumelor fixe prevãzute la alin. (3), asupra cantitãţilor livrate.
(5) Momentul exigibilitãţii impozitului la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internã intervine la data efectuãrii livrãrii.

Scutiri
ART. 216
Sunt scutite de plata acestor impozite cantitãţile de ţiţei şi gaze naturale din producţia internã, exportate direct de agenţii economici producãtori.

Declaraţiile de impozit
ART. 217
(1) Orice agent economic, plãtitor de impozit la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internã, are obligaţia de a depune la autoritatea fiscalã competentã o declaraţie de impozit pentru fiecare lunã, indiferent dacã se datoreazã sau nu plata impozitului pentru luna respectivã.
(2) Declaraţiile de impozit se depun la autoritatea fiscalã competentã de cãtre agenţii economici plãtitori, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei la care se referã declaraţia.

CAP. IV
Dispoziţii comune

Conversia în lei a sumelor exprimate în euro
ART. 218
Valoarea în lei a accizelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de mãsurã, se determinã prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţionalã a României pentru ultima zi a lunii care precede începutul trimestrului calendaristic. Acest curs se utilizeazã pe toatã durata trimestrului urmãtor.

Obligaţiile plãtitorilor
ART. 219
(1) Agenţii economici plãtitori de accize şi de impozit la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internã sunt obligaţi sã se înregistreze la autoritatea fiscalã competentã, conform dispoziţiilor legale în materie.
(2) Agenţii economici au obligaţia sã calculeze accizele şi impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internã, dupã caz, sã le evidenţieze distinct în facturã şi sã le verse la bugetul de stat la termenele stabilite, fiind rãspunzãtori pentru exactitatea calculului şi vãrsarea integralã a sumelor datorate.
(3) Plãtitorii au obligaţia sã ţinã evidenţa accizelor şi a impozitului la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internã, dupã caz, conform prevederilor din norme.

Decontãrile între agenţii economici
ART. 220
(1) Decontãrile între agenţii economici, furnizori de produse accizabile, şi agenţii economici, cumpãrãtori ai acestor produse, se vor face integral prin unitãţi bancare.
(2) Nu intrã sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a) livrãrile de produse supuse accizelor cãtre agenţii economici care comercializeazã astfel de produse în sistem en detail;
b) livrãrile de produse supuse accizelor, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligaţiilor faţã de bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensãrilor, dacã actele normative speciale nu prevãd altfel.

CAP. V
Dispoziţii tranzitorii

Derogãri
ART. 221
(1) Prin derogare de la prevederile art. 178 alin. (2), pânã la data de 1 ianuarie 2007 depozitarea uleiurilor minerale în regim suspensiv de accize este permisã numai într-un antrepozit fiscal de producţie.
(2) Prin derogare de la art. 192 şi 193, pânã la data de 1 ianuarie 2007, livrarea uleiurilor minerale din antrepozitele fiscale de producţie se efectueazã numai în momentul în care cumpãrãtorul prezintã documentul de platã care sã ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitãţii ce urmeazã a fi facturatã. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de cãtre beneficiarii produselor şi valoarea accizelor aferente cantitãţilor de uleiuri minerale efectiv livrate de agenţii economici producãtori, în decursul lunii precedente.
(3) În cazul importurilor de produse supuse marcãrii, potrivit prezentului titlu, pânã la data de 1 ianuarie 2007, fiecare comandã de marcaje va fi aprobatã de cãtre autoritatea fiscalã competentã numai dacã importatorul va prezenta dovada plãţii în contul bugetului de stat a unei sume echivalente cu valoarea accizelor corespunzãtoare cantitãţilor de produse pentru care s-au solicitat marcaje.

TITLUL VIII
Mãsuri speciale privind supravegherea producţiei, importului şi circulaţiei unor produse accizabile

CAP. I
Sistemul de supraveghere a producţiei de alcool etilic

Sfera de aplicare
ART. 222
Sistemul de supraveghere se aplicã tututor antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic nedenaturat şi distilate.

Supraveghetorii fiscali
ART. 223
(1) Pentru fiecare antrepozit fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate vor fi desemnaţi reprezentanţi permanenţi ai autoritãţii fiscale competente, denumiţi în continuare supraveghetori fiscali. Prezenţa supraveghetorilor fiscali va fi asiguratã pe tot parcursul desfãşurãrii procesului de producţie, respectiv pe cele trei schimburi şi în zilele de sãrbãtori legale.
(2) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool etilic şi de distilate vor întocmi şi vor depune la autoritatea fiscalã competentã, o datã cu cererea de autorizare, un program de lucru defalcat pe luni, care sã prevadã cantitatea estimatã a se obţine într-un an, în funcţie de capacitatea instalatã.

Mijloace de mãsurare a producţiei de alcool
ART. 224
(1) În vederea înregistrãrii corecte a întregii producţii de alcool etilic şi de distilate obţinute, fiecare antrepozit fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate trebuie sã fie dotat obligatoriu de cãtre antrepozitarul autorizat cu mijloace de mãsurare, denumite în continuare contoare, avizate de Biroul Român de Metrologie Legalã, necesare pentru determinarea cantitãţii de alcool etilic şi de distilate, precum şi cu mijloace de mãsurare legale pentru determinarea concentraţiei alcoolice pentru fiecare sortiment de aclool etilic şi de distilate. Mijloacele de mãsurare şi mãsurãtorile efectuate cu acestea se supun, în mod obligatoriu, controlului metrologic al statului, conform legii în domeniu.
(2) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare pentru alcoolul brut, la ieşirea din coloanele de rafinare pentru alcoolul etilic rafinat şi la ieşirea din coloanele aferente alcoolului tehnic, astfel încât sã fie contorizate toate cantitãţile de alcool rezultate.
(3) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare sau, dupã caz, la ieşirea din instalaţiile de distilare.
(4) Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete, prin care se pot extrage cantitãţi de alcool sau distilate necontorizate, sunt interzise.

Certificate de calibrare
ART. 225
Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool şi de distilate sunt obligaţi sã prezinte supraveghetorilor fiscali certificate de calibrare, eliberate de un laborator de metrologie agreat de Biroul Român de Metrologie Legalã, pentru toate rezervoarele şi recipientele în care se depoziteazã alcoolul, distilatele şi materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor.

Sigilii
ART. 226
(1) Pe întregul flux tehnologic de la ieşirea alcoolului brut, rafint şi tehnic din coloanele de distilare, respectiv de rafinare, şi pânã la contoare, inclusiv la acestea, se vor aplica sigilii. În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate, sigiliile se vor aplica la ieşirea distilatelor din coloanele de distilare sau din instalaţiile de distilare. În toate situaţiile, sigiliile vor fi aplicate şi pe toate elementele de asamblare-racordare ale aparatelor de mãsurã şi control, pe orice orificii şi robineţi existenţi pe întregul flux tehnologic continuu sau discontinuu.
(2) Aparatele şi piesele de pe tot circuitul coloanelor de distilare, rafinare, precum şi de pe tot circuitul instalaţiilor de distilare trebuie îmbinate în aşa fel încât sã poatã fi sigilate. Sigiliile aparţin autoritãţii fiscale competente, vor fi înseriate şi vor purta, în mod obligatoriu, însemnele acesteia. Operaţiunile de sigilare şi desigilare se vor efectua de cãtre supraveghetorul fiscal desemnat, astfel încât sã nu se deterioreze aparatele şi piesele componente. Amprentele sigiliilor aplicate trebuie sã fie menţinute intacte. Sigilarea şi desigilarea vor fi consemnate într-un proces-verbal.
(3) Sigiliile prevãzute la alin. (2) sunt complementare sigiliilor metrologice aplicate contoarelor, conform reglementãrilor specifice stabilite de Biroul Român de Metrologie Legalã.
(4) Stabilirea tipului de sigilii, prevãzut la alin. (2), şi a caracteristicilor acestora, uniformizarea şi/sau personalizarea, precum şi coordonarea tuturor operaţiunilor ce se impun revin Ministerului Finanţelor Publice, respectiv direcţiei cu atribuţii administrative.

Recepţia materiilor prime
ART. 227
(1) Recepţia cantitativã a materiilor prime intrate în antrepozitul fiscal, precum şi introducerea lor în procesul de fabricaţie se fac cu mijloace de mãsurare legale.
(2) În cazul în care, pentru producerea alcoolului etilic şi a distilatelor, se achiziţioneazã materii prime de la persoane fizice, borderourile de achiziţie şi documentele de recepţie se întocmesc în 2 exemplare şi vor purta, în mod obligatoriu, viza supraveghetorului fiscal. Un exemplar al acestor documente rãmâne la antrepozitul fiscal care a achiziţionat materia primã, iar exemplarul 2, la persoana fizicã furnizoare.

Obligaţiile supraveghetorilor fiscali
ART. 228
(1) Supraveghetorii fiscali au obligaţia sã verifice:
a) existenţa certificatelor de calibrare pentru rezervoarele şi recipientele de depozitare a alcoolului, a distilatelor şi a materiilor prime din care provin acestea;
b) înregistrarea corectã a intrãrilor de materii prime;
c) înscrierea corectã a alcoolului şi a distilatelor obţinute, în raporatele zilnice de producţie şi în documentele de transfer-predare cãtre antrepozite de prelucrare sau de depozitare de produse finite, în concordanţã cu înregistrãrile mijloacelor de mãsurare;
d) concordanţa dintre normele de consum de materii prime, consumul energetic lunar şi producţia de alcool şi distilate obţinutã;
e) realitatea stocurilor zilnice de alcool brut, rafinat, alcool denaturat, tehnic şi distilate, înscrise în evidenţele operative ale antrepozitelor de depozitare de astfel de produse;
f) centralizatorul lunar al documentelor de transfer cãtre antrepozitele de prelucrare a alcoolului şi a distilatelor;
g) concordanţa dintre cantitãţile de alcool şi de distilate eliberate din antrepozitul fiscal de producţie cu cele înscrise în documentele fiscale;
h) modul de calcul, de evidenţiere şi de virare a accizelor datorate pentru alcool şi distilate, precum şi pentru bãuturile spirtoase realizate de cãtre antrepozitarul autorizat de producţie, care îşi desfãşoarã activitatea în sistem integrat;
i) depunerea la termen, la organele fiscale teritoriale, a declaraţiilor privind obligaţiile de platã cu titlu de accize şi a decontului de accize, în conformitate cu prevederile legale;
j) orice alte documente şi operaţiuni care sã conducã la determinarea exactã a obligaţiilor cãtre bugetul de stat;
k) înregistrarea corectã a operaţiunilor de import şi export, în situaţia în care antrepozitarul autorizat desfãşoarã astfel de operaţiuni.
(2) De asemenea, supraveghetorii fiscali au obligaţia de a înregistra, într-un registru special, toate cererile antrepozitarilor autorizaţi de producţie sau ale organelor de control privind sigilarea sau desigilarea instalaţiilor.
(3) În vederea certificãrii realitãţii tuturor operaţiunilor reflectate în documentele aferente producţiei de alcool şi de distilate, începând de la intrarea materiei prime pânã la livrarea alcoolului şi a distilatelor cãtre secţiile de prelucrare sau cãtre terţi, toate documentele întocmite, inclusiv documentele fiscale, vor fi prezentate obligatoriu supraveghetorului fiscal desemnat pentru a fi vizate de acesta.

Desigilarea instalaţiilor
ART. 229
(1) Desigilarea aparatelor şi a pieselor de pe tot fluxul tehnologic se face numai în baza unei solicitãri scrise, justificate, din partea antrepozitului fiscal de producţie de alcool şi de distilate sau în situaţii de avarie.
(2) Cererea de desigilare se transmite supraveghetorului fiscal cu cel puţin trei zile înainte de termenul stabilit pentru efectuarea operaţiunii propriu-zise, care va proceda la desigilare. La desigilare, supraveghetorul fiscal întocmeşte un proces-verbal de desigilare. În procesul-verbal se vor consemna data şi ora desigilãrii, cantitatea de alcool şi de distilate - în litri şi în grade - înregistratã de contoare la momentul desigilãrii, precum şi stocul de alcool şi de distilate, pe sortimente, aflat în rezervoare şi în recipiente.
(3) Se interzice antrepozitarilor autorizaţi deteriorarea sigiliilor aplicate de cãtre supraveghetorul fiscal. În cazul în care sigiliul este deteriorat accidental sau în caz de avarie, antrepozitarul autorizat este obligat sã solicite prezenţa supraveghetorului fiscal pentru constatarea cauzelor deteriorãrii accidentale a sigiliului sau ale avariei.
(4) Dacã antrepozitarul autorizat constatã un incident sau o disfuncţie în funcţionarea unui contor, acesta trebuie sã facã imediat o declaraţie supraveghetorului fiscal, care va fi consemnatã într-un registru special destinat acestui scop, procedându-se imediat la remedierea defecţiunii. Totodatã, antrepozitarul autorizat va solicita prezenţa reprezentantului autorizat de cãtre Biroul Român de Metrologie Legalã pentru activitãţi de reparaţii ale mijloacelor de mãsurare din categoria respectivã, în vederea desigilãrii mijloacelor de mãsurare, a repunerii lor în stare de funcţionare şi a resigilãrii.
(5) Contoarele defecte pot fi înlocuite, sub supraveghere metrologicã, cu alte contoare de rezervã, cu specificarea, într-un proces-verbal de înlocuire, întocmit de supraveghetorul fiscal, a indicilor de la care se reia activitatea.
(6) Dacã timpul de remediere a contoarelor depãşeşte 24 de ore, se suspendã activitatea de producţie a alcoolului şi a distilatelor. Instalaţiile respective vor fi sigilate.
(7) Suspendarea se face în baza unui proces-verbal de suspendare, încheiat în 3 exemplare de cãtre supraveghetorul fiscal, în prezenţa reprezentantului legal al antrepozitarului autorizat.
(8) În procesul-verbal încheiat se vor menţiona cauzele accidentului sau ale avariei care au generat întreruperea activitãţii, data şi ora întreruperii acesteia, stocul de alcool şi de distilate existent la acea datã şi indicii înregistraţi de contoare în momentul suspendãrii activitãţii.
(9) Originalul procesului-verbal de desigilare sau de suspendare, dupã caz, se depune la autoritatea fiscalã competentã, în termen de 24 de ore de la încheierea acestuia. Al doilea exemplar al procesului-verbal rãmâne la antrepozitarul autorizat, iar exemplarul al treilea se pãstreazã de cãtre supraveghetorul fiscal.
(10) Reluarea activitãţii dupã desigilarea instalaţiilor respective se va face în baza unei declaraţii de remediere a defecţiunii, întocmitã de antrepozitarul autorizat şi vizatã de supraveghetorul fiscal, însoţitã de un aviz eliberat de specialistul care a efectuat remedierea. Supraveghetorul fiscal va proceda la sigilarea întregului flux tehnologic.

CAP. II
Sistemul de supraveghere a circulaţiei alcoolului etilic şi a distilatelor în vrac din producţia internã sau din import

Condiţii de calitate
ART. 230
Alcoolul etilic şi distilatele livrate de cãtre antrepozitarii autorizaţi pentru producţie, cãtre utilizatorii legali, trebuie sã se încadreze în prevederile standardelor legale în vigoare. Fiecare livrare va fi însoţitã de buletine de analizã completate conform standardelor legale în vigoare, eliberate de laboratorul propriu al producãtorului, dacã acesta a fost agreat, sau emise de alte laboratoare autorizate. Buletinele de analizã vor cuprinde cel puţin 7 parametri fizico-chimici, prevãzuţi de standardele legale în vigoare.

Transportul în vrac
ART. 231
(1) Toate cisternele şi recipientele prin care se vor transporta cantitãţile de alcool şi de distilate vor purta sigiliul surpaveghetorului fiscal şi vor fi însoţite de documentele fiscale prevãzute la titlul VII.
(2) Supraveghetorul fiscal, care a procedat la sigilarea cisternelor sau a recipientelor de transport al alcoolului şi al distilatelor în vrac, va comunica în aceeaşi zi, la autoritatea fiscalã competentã, data plecãrii transportului de alcool şi de distilate, numãrul de înmatriculare al mijlocului de transport, cantitatea expediatã şi data aproximativã a sosirii acestuia.
(3) La sosirea efectivã a alcolului şi a distilatelor la destinaţie, agentul economic beneficiar este obligat sã solicite autoritãţii fiscale competente desemnarea unui reprezentant fiscal care, în maximum 24 de ore, va efectua verificarea documentelor de transport şi a datelor înscrise în documentul de însoţire, dupã care va proceda la desigilarea cisternelor sau a recipientelor.

Condiţii de livrare
ART. 232
(1) Livrarea alcoolului şi a distilatelor în vrac se va face direct de la antrepozitarul autorizat pentru producţie sau de la importator cãtre utilizatorii legali.
(2) Livrarea în vrac a alcoolului etilic şi a distilatelor în scopul obţinerii de bãuturi alcoolice altor beneficiari decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de astfel de bãuturi este interzisã.
(3) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi importatorii pot livra alcool în vrac, pentru consum, direct spitalelor, farmaciilor şi agenţilor economici utilizatori legali de alcool, alţii decât producãtorii de bãuturi alcoolice.
(4) Alcoolul etilic tehnic îmbuteliat poate fi comercializat numai de cãtre antrepozitarul autorizat pentru producţia de alcool etilic şi numai sub formã de alcool etilic tehnic denaturat, conform standardelor legale în vigoare.
(5) Comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primã a alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţia alcoolicã sub 96,0% în volum, pentru fabricarea bãuturilor alcoolice, este interzisã.
(6) Producţia de alcool sanitar de cãtre alţi producãtori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool etilic este interzisã.
(7) Comercializarea pe piaţa internã a alcoolului sanitar în vrac este interzisã.

CAP. III
Sistemul de supraveghere pentru ţuicã şi rachiuri de fructe

Mijloace de mãsurare
ART. 233
(1) În vederea înregistrãrii corecte a producţiei de ţuicã şi rachiuri de fructe, fiecare antrepozitar autorizat este obligat sã se doteze cu mijloace de mãsurare volumetricã, denumite contoare, avizate de Biroul Român de Metrologie Legalã, precum şi cu mijloace legale de mãsurare a concentraţiei alcoolice a materiei prime şi a produselor rezultate din prelucrarea acestora instalaţiile de fabricaţie fiind în mod obligatoriu sigilate în aceleaşi condiţii ca şi în cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic sau de distilate.
(2) Cazanele individuale ale producãtorilor de ţuicã şi rachiuri de fructe, a cãror producţie este destinatã vânzãrii, vor fi livrate şi vor fi dotate cu vase litrate de organele abilitate de Biroul Român de Metrologie Legalã, precum şi cu mijloace de mãsurare legalã a concentraţiei alcoolice a produselor obţinute.

Sigilarea şi desigilarea instalaţiilor
ART. 234
(1) Pentru controlul cantitãţilor de ţuicã şi rachiuri de fructe, pe perioada de nefuncţionare, instalaţiile sau cazanele de fabricaţie deţinute de antrepozitarii autorizaţi vor fi sigilate suplimentar de cãtre autoritatea fiscalã competentã.
(2) Dupã primirea materiei prime în vederea distilãrii, deţinãtorii de astfel de instalaţii sau cazane vor solicita, în scris, autoritãţii fiscale competente desigilarea acestora. Data şi ora desigilãrii, precum şi cantitãţile şi tipurile de materie primã ce urmeazã a se prelucra se vor consemna într-un registru de fabricaţie, care va fi numerotat, vizat de autoritatea fiscalã competentã şi pãstrat la producãtor. În acelaşi timp, autoritatea fiscalã competentã va consemna aceleaşi date într-un proces-verbal.
(3) Desigilarea va fi solicitatã în condiţiile în care deţinãtorul de instalaţii sau cazane are în stoc materie primã pentru utilizarea capacitãţilor de producţie pentru minimum 10 zile, procesul de producţie fiind obligatoriu a se desfãşura în mod continuu, pânã la terminarea materiei prime.
(4) În momentul desigilãrii instalaţiilor sau a cazanelor, reprezentantul autoritãţii fiscale competente va verifica, prin probe de producţie, timpii de fabricaţie şi randamentul în alcool pentru fiecare tip de materie primã în parte, stabilind numãrul de fierberi în 24 de ore şi întocmind un proces-verbal de constatare.
(5) Timpii de funcţionare ai instalaţiilor sau ai cazanelor şi randamentele stabilite vor fi utilizate pentru evidenţierea producţiei în registrul de fabricaţie.
(6) În vederea opririi instalaţiilor sau cazanelor, antrepozitarul autorizat pentru producţie va anunţa autoritatea fiscalã competentã pentru resigilarea acestora cu 2 zile înaintea opririi producţiei.
(7) Dacã nu se solicitã resigilarea cazanelor sau a celorlalte instalaţii în momentul opririi acestora, se considerã cã producţia a continuat pe toatã perioada de la desigilare.
(8) Momentul sigilãrii va fi menţionat în registrul de fabricaţie, întocmindu-se, de asemenea, un proces-verbal în care se va preciza cantitatea de producţie realizatã de la data desigilãrii.

CAP. IV
Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate şi de bãuturi spirtoase, în vrac

Condiţii de import
ART. 235
Alcoolul, distilatele şi bãuturile spirtoase pot fi importate în vrac numai pe bazã de contracte încheiate direct cu producãtorii externi sau cu reprezentanţii acestora şi numai în scopul prelucrãrii sau îmbutelierii directe de cãtre antrepozitarul autorizat pentru producţie.

Procedura de supraveghere
ART. 236
(1) La intrarea în ţarã a alcoolului în vrac, indiferent de natura acestuia, a distilatelor în vrac, precum şi a bãuturilor spirtoase în vrac, organele vamale de frontierã, dupã efectuarea formalitãţilor de vãmuire, vor aplica pe fiecare cisternã şi recipient un sigiliu special, cu însemnele autoritãţii vamale, desigilarea fiind interzisã pânã la destinaţia finalã a acestora.
(2) În momentul efectuãrii operaţiunii de vãmuire se va preleva, în mod obligatoriu, o probã din fiecare cisternã sau recipient, în scopul verificãrii autenticitãţii datelor înscrise în documentele însoţitoare, respectiv factura şi certificatele de analize fizico-chimice.
(3) Prelevarea probei se face de cãtre delegatul laboratorului, agreat de autoritatea vamalã sã efectueze expertize în vederea indentificãrii produselor.
(4) Prelevarea probei se face în prezenţa autoritãţii vamale, a delegatului permanent în vamã din partea Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi a importatorului. Dacã importatorul depune o declaraţie cã nu este interesat sã participe la prelevare, operaţiunea respectivã se poate face în lipsa acestuia.
(5) Operaţiunea de prelevare a probelor se efectueazã în conformitate cu normele româneşti în vigoare privind eşantionarea, analiza şi inspecţia unui lot de produse de cãtre delegatul laboratorului agreat.
(6) Din proba prelevatã se vor constitui 3 eşantioane identice, dintre care unul este destinat laboratorului, altul autoritãţii vamale, iar al treilea importatorului.
(7) Eşantioanele vor fi etichetate şi vor fi sigilate de cãtre autoritatea vamalã.
(8) Transmiterea eşantioanelor prelevate cãtre laboratoare se efectueazã prin grija şi sub responsabilitatea delegatului laboratorului agreat.
(9) Operaţiunea de prelevare se încheie prin întocmirea unui proces-verbal de prelevare, conform modelului prezentat în norme.
(10) Rezultatele expertizei vor fi consemnate de cãtre laboratorul agreat în certificate de expertizã.
(11) Analiza produselor se face pe cheltuiala importatorilor şi are ca scop determinarea concentraţiei alcoolice şi a cantitãţilor reale, comparativ cu cele înscrise în documentele însoţitoare, pentru corecta evaluare a accizelor datorate şi a calitãţii produsului.
(12) Termenul de efectuare a analizelor va fi, dupã caz:
a) pe loc, în cazul produselor fãrã conţinut de zahãr;
b) în 24 de ore de la prelevarea probei, în cazul produselor cu conţinut de zahãr.
(13) Termenul obligatoriu de pãstrare a eşantioanelor este de un an.
(14) Prevederile alin. (2) se aplicã şi cantitãţilor de alcool, de distilate şi de bãuturi spirtoase în vrac, aduse în regim de import temporar.
(15) Cantitãţile de alcool, de distilate şi de bãuturi spirtoase în vrac, provenite din import, vor fi sigilate de cãtre organul vamal de frontierã şi în situaţia în care marfa este tranzitatã cãtre o vamã de interior în vederea efectuãrii operaţiunii vamale de import. Marfa astfel sigilatã, împreunã cu documentul de însoţire a mãrfii, eliberat de autoritatea vamalã de frontierã, în care se menţioneazã cantitatea de alcool, de distilate sau de bãuturi spirtoase importatã, în modul şi sub forma prevãzutã în norme, are liber de circulaţie pânã la punctul vamal unde au loc operaţiunea vamalã de import şi prelevarea de probe, potrivit alin. (2).
(16) În toate cazurile, la determinãrile efectuate pe baza analizelor de laborator, abaterea admisã este de ± 0,3 grade volum.
(17) Desigilarea cisternelor şi a recipientelor de alcool, de distilate şi de bãuturi spirtoase în vrac provenite din import, ajunse la destinaţia finalã, se va face în prezenţa unui reprezentant al autoritãţii fiscale competente, desemnat la solicitarea scrisã a importatorilor.
(18) Importatorul are obligaţia sã evidenţieze într-un registru special, conform modelului prezentat în norme, vizat de reprezentantul organului fiscal teritorial în a cãrui razã teritorialã îşi desfãşoarã activitatea, toate cantitãţile de alcool, de distilate şi de bãuturi spirtoase în vrac - în litri şi în grade - pe tipuri de produs şi pe destinaţii ale acestora.

CAP. V
Dispoziţii comune de supraveghere aplicate producţiei şi importului de alcool, distilate şi bãuturi spirtoase

Situaţii privind modul de valorificare
ART. 237
(1) Lunar, pânã la data de 15 a fiecãrei luni, pentru luna precedentã, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi importatorii de alcool şi de distilate vor depune la organele fiscale teritoriale o situaţie conţinând informaţii privind modul de valorificare a acestor produse prin vânzare sau prelucrare, şi anume: destinaţia, denumirea şi adresa beneficiarului, numãrul şi data facturii, cantitãţile, preţul unitar şi valoarea totalã, din care, dupã caz, valoarea accizei, conform modelului prezentat în norme. Aceastã situaţie va fi însoţitã în mod obligatoriu de un exemplar al listelor de inventar întocmite pentru stocurile de materii prime şi produse finite înregistrate la sfârşitul lunii. Listele de inventar se întocmesc în douã exemplare şi vor fi vizate de cãtre antrepozitarul autorizat pentru producţie sau de cãtre importator. În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţie, listele de inventar vor fi vizate şi de cãtre supraveghetorul fiscal. Al doilea exemplar se pãstreazã de cãtre antrepozitarul autorizat de producţie şi de cãtre importator.
(2) Lunar, pânã în ultima zi a lunii, pentru luna precedentã, organele fiscale teritoriale vor transmite Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia generalã a tehnologiei informaţiei situaţia centralizatoare pentru fiecare judeţ privind modul de valorificare a alcoolului şi a distilatelor, conform modelului prezentat în norme.
(3) Necomercializarea de cãtre antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool etilic şi/sau distilate, pe o perioadã de 3 luni consecutive, a unei cantitãţi egale cu cel puţin 20% din cantitatea estimatã a se realiza pe o perioadã de un an atrage revocarea autorizaţiei şi sigilarea instalaţiilor de producţie pe termen de 3 luni. Pentru antrepozitarii autorizaţi care lucreazã în sistem integrat, la calcularea procentului de 20% se va avea în vedere şi cantitatea produselor rezultate din prelucrarea alcoolului şi/sau a distilatelor.

Preţuri minime
ART. 238
(1) Pentru alcool, distilate şi bãuturi alcoolice distilate se vor stabili preţuri minime care se vor practica pentru comercializarea acestora pe piaţa internã.
(2) Preţul minim va cuprinde, în mod obligatoriu, preţul producãtorului şi acciza legalã aferentã, dupã caz.
(3) Preţurile minime vor fi stabilite de cãtre asociaţiile patronale ale producãtorilor de alcool şi bãuturi alcoolice distilate legal înfiinţate, existente în România, şi vor fi consemnate într-un protocol semnat de reprezentanţii acestor asociaţii. O copie de pe acest protocol şi listele cuprinzând preţurile astfel stabilite vor fi comunicate Ministerului Finanţelor Publice şi vor fi publicate, prin grija celor care le-au stabilit, în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu minimum 5 zile înainte de data intrãrii în vigoare a acestor preţuri.
(4) Produsele, inclusiv cele în vrac, pentru care s-au stabilit preţuri minime nu pot fi comercializate pe piaţa internã la preţuri mai mici decât preţurile minime publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Ori de câte ori se intenţioneazã modificarea preţurilor minime stabilite, asociaţiile patronale ale producãtorilor de alcool şi bãuturi alcoolice au obligaţia sã notifice noile preţuri, indiferent dacã modificarea intervine la unul sau mai multe produse. Notificarea preţurilor se face în condiţiile prevãzute la alin. (3).

CAP. VI
Mãsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

Restricţii
ART. 239
Se interzice orice operaţiune comercialã cu uleiuri minerale care nu provin din antrepozite fiscale de producţie.

Condiţii de comercializare
ART. 240
(1) Uleiurile minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85° C, se vor comercializa direct cãtre utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial. În caz contrar, antrepozitarul fiscal autorizat va vira la bugetul de stat accizele aferente, calculate la nivelul accizelor datorate pentru benzinele cu plumb. În categoria utilizatorilor finali nu sunt incluşi comercianţii în sistem angro.
(2) Se interzice comercializarea, prin pompele staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto, care corespund standardelor naţionale de calitate.

Condiţii de calitate
ART. 241
Se interzice importul de uleiuri minerale de tipul benzinelor şi motorinelor care nu corespund standardelor naţionale şi prevederilor legale referitoare la calitatea benzinelor.

Procedura de import
ART. 242
(1) Efectuarea formalitãţilor vamale de import, aferente uleiurilor minerale prevãzute la art. 241, se face prin birourile vamale de control şi vãmuire la frontierã, stabilite prin decizia autoritãţii vamale, care va fi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Efectuarea formalitãţilor vamale de import este condiţionatã de prelevarea de probe în punctul vamal, în vederea efectuãrii analizelor de laborator.
(3) Analizele de laborator prevãzute la alin. (2) vor fi efectuate numai de laboratoare agreate de autoritatea vamalã, care vor elibera expertizele tehnice.
(4) Cheltuielile ocazionate de analizele de laborator şi staţionarea mijloacelor de transport pânã la finalizarea acestora sunt în sarcina importatorului.
(5) La efectuarea formalitãţilor vamale de import, importatorul sau reprezentantul legal al acestuia va prezenta în mod obligatoriu expertizele tehnice emise pentru mostrele prelevate, în vederea identificãrii felului mãrfurilor, potrivit alin. (2) şi (3).

CAP. VII
Alte mãsuri speciale

Condiţii de cesionare şi înstrãinare
ART. 243
(1) Cesionarea ori înstrãinarea, sub orice formã, a acţiunilor, a pãrţilor sociale sau activelor fixe ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizaţie a fost anulatã sau revocatã conform titlului VII va fi adusã la cunoştinţa autoritãţii fiscale competente cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuãrii controlului financiar-fiscal.
(2) Cedarea sau înstrãinarea activelor imobilizate ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizaţie a fost anulatã sau revocatã conform titlului VII se va putea face numai dupã ce s-au achitat la bugetul de stat toate obligaţiile fiscale sau dupã ce persoana care urmeazã sã preia activele respective a confirmat posibilitatea plãţii tuturor debitelor cãtre bugetul de stat prin depunerea unei scrisori de garanţie bancarã.

Întârzieri la plata accizelor
ART. 244
Întârzierea la platã a accizelor cu mai mult de 30 de zile de la termenul legal atrage revocarea autorizaţiei antrepozitarului autorizat şi închiderea activitãţii pânã la plata sumelor restante.

CAP. VIII
Sancţiuni

Infracţiuni
ART. 245
(1) Constituie infracţiuni urmãtoarele fapte sãvârşite de administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al societãţii:
a) cesionarea ori înstrãinarea, sub orice formã, a acţiunilor, a pãrţilor sociale sau a activelor fixe ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizaţie a fost anulatã sau revocatã conform titlului VII, fãrã a fi adusã la cunoştinţa autoritãţii fiscale competente cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuãrii controlului financiar-fiscal;
b) achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de astfel de produse, potrivit titlului VII;
c) utilizarea alcoolului brut, alcoolului etilic de sintezã şi a alcoolului tehnic ca materie primã pentru fabricarea bãuturilor alcoolice de orice fel;
d) achiziţionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatori autorizaţi potrivit titlului VII;
e) livrarea de uleiuri minerale de cãtre antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fãrã prezentarea de cãtre cumpãrãtor, persoanã juridicã, a documentului de platã, care sã ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitãţii ce urmeazã a fi facturatã;
f) comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85° C, altfel decât direct cãtre utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial;
g) comercializarea, prin pompele staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto care corespund standardelor naţionale de calitate.
(2) Infracţiunile prevãzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) cu închisoare de la 1 an la 3 ani, cele prevãzute la lit. b), c), d), f) şi g);
b) cu închisoare de la 2 la 7 ani, cea prevãzutã la lit. e);
c) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, cea prevãzutã la lit. a).

Contravenţii şi sancţiuni
ART. 246
(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte:
a) producerea de produse accizabile ce intrã sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscalã, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de cãtre autoritatea fiscalã competentã;
b) deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII;
c) neanunţarea autoritãţii fiscale competente, în termenul legal, despre modificãrile aduse datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei;
d) comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false sau contrafãcute;
e) deţinerea, în afara antrepozitelor fiscale de producţie, a produselor supuse marcãrii, care sunt nemarcate, sau deţinerea de astfel de produse, care sunt marcate cu marcaje false ori contrafãcute;
f) practicarea, de cãtre producãtori sau de cãtre importatori, de preţuri de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vândute, la care se adaugã acciza şi taxa pe valoarea adãugatã;
g) neînscrierea distinctã în facturi a valorii accizelor sau a impozitului la ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internã, în cazurile prevãzute la titlul VII;
h) neutilizarea documentelor fiscale prevãzute de titlul VII;
i) neefectuarea, prin unitãţi bancare, a decontãrilor între furnizori şi cumpãrãtori, ca persoane juridice, de produse accizabile;
j) amplasarea mijloacelor de mãsurare a producţiei şi a concentraţiei de alcool şi distilate în alte locuri decât cele prevãzute expres în prezentul titlu sau deteriorarea sigiliilor aplicate de cãtre supraveghetorul fiscal şi nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorãrii lor;
k) nesolicitarea desemnãrii supraveghetorului fiscal în vederea desigilãrii cisternelor sau recipientelor în care se transportã alcoolul şi distilatele în vrac;
l) transportul de alcool etilic şi de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente care nu poartã sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt însoţite de documentul de însoţire prevãzut la titlul VII;
m) fabricarea de alcool sanitar de cãtre alte persoane decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de alcool etilic;
n) comercializarea în vrac, pe piaţa internã, a alcoolului sanitar;
o) circulaţia şi comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat şi a distilatelor în alte scopuri decât cele expres prevãzute în prezentul titlu;
p) neevidenţierea corectã în registrul special a cantitãţilor de alcool şi distilate importate în vrac;
q) nedepunerea la organele fiscale teritoriale a situaţiilor privind modul de valorificare a alcoolului şi distilatelor;
r) nesolicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilãrii instalaţiilor de fabricaţie, precum şi neevidenţierea în registrul destinat acestui scop a informaţiilor privind capacitãţile reale de distilare, data şi ora sigilãrii şi desigilãrii cazanelor sau a celorlalte instalaţii de fabricaţie a ţuicii şi a rachiurilor de fructe;
s) practicarea de preţuri de vânzare cu amãnuntul mai mici decât preţurile minime stabilite pe produse, potrivit prezentului titlu, la care se adaugã taxa pe valoarea adãugatã;
t) comercializarea, la preţuri mai mari decât preţurile maxime de vânzare cu amãnuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preţuri;
u) comercializarea produselor ce nu se regãsesc în listele cuprinzând preţurile maxime de vânzare cu amãnuntul declarate de cãtre agenţii economici producãtori şi importatori;
v) refuzul agenţilor economici producãtori de ţigarete de a prelua şi de a distruge, în condiţiile prevãzute de lege, cantitãţile de produse din tutun confiscate;
x) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantitãţi de alcool sau distilate necontorizate;
y) comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primã, pentru fabricarea bãuturilor alcoolice, a alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţia alcoolicã sub 96,0% în volum.
(2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de la 200.000.000 lei la 1.000.000.000 lei, precum şi cu:
- confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din aceastã vânzare, în cazurile prevãzute la lit. a), b), d), e), l), m), n) şi o);
- confiscarea cisternelor şi recipientelor, precum şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul alcoolului etilic şi al distilatelor, în cazul prevãzut la lit. l);
- retragerea autorizaţiei sau oprirea activitãţii pentru o perioadã de 1-3 luni, dupã caz, pentru situaţiile prevãzute la lit. d), e), j), l), m), n), o) şi x).
(3) În situaţia în care amenzile aplicate sunt achitate în termen de 48 de ore de la încheierea procesului-verbal de constatare, cuantumul acestora va reprezenta 50% din minimul amenzii prevãzut în prezentul titlu pentru fapta constatatã.
(4) Constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit prezentului titlu se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi al unitãţilor sale teritoriale.
(5) Contravenţiilor prevãzute în prezentul titlu li se aplicã prevederile legii.
(6) Soluţionarea contestaţiilor asupra sumelor constatate privind accizele, respectiv impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internã, şi a altor mãsuri aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor Publice se face potrivit reglementãrilor legale în materie.

TITLUL IX
Impozite şi taxe locale

CAP. I
Dispoziţii generale

Definiţii
ART. 247
În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) rangul unei localitãţi - rangul atribuit unei localitãţi conform legii;
b) zone din cadrul localitãţii - zone stabilite de consiliul local, în funcţie de poziţia terenului faţã de centrul localitãţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecãrei unitãţi administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.

Impozite şi taxe locale
ART. 248
Impozitele şi taxele locale sunt dupã cum urmeazã:
a) impozitul pe clãdiri;
b) impozitul pe teren;
c) taxa asupra mijloacelor de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamã şi publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxa hotelierã;
h) taxe speciale;
i) alte taxe locale.

CAP. II
Impozitul pe clãdiri

Reguli generale
ART. 249
(1) Orice persoanã care are în proprietate o clãdire situatã în România datoreazã anual impozit pentru acea clãdire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.
(2) Impozitul prevãzut la alin. (1), numit în continuare impozit pe clãdiri, se datoreazã cãtre bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale în care este amplasatã clãdirea.
(3) În cazul unei clãdiri, aflatã în administrarea sau în folosinţa, dupã caz, a altei persoane şi pentru care se datoreazã chirie în baza unui contract de închiriere, impozitul pe clãdiri se datoreazã de cãtre proprietar.
(4) În cazul în care o clãdire se aflã în proprietatea comunã a douã sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clãdirii datoreazã impozitul pentru spaţiile situate în partea din clãdire aflatã în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili pãrţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datoreazã o parte egalã din impozitul pentru clãdirea respectivã.
(5) În înţelesul prezentului titlu, clãdire este orice construcţie care serveşte la adãpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalaţii şi de altele asemenea.

Scutiri
ART. 250
(1) Impozitul pe clãdiri nu se datoreazã pentru:
1. clãdirile instituţiilor publice şi clãdirile care fac parte din domeniul public şi privat al unei unitãţi administrativ-teritoriale, cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice;
2. clãdirile care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt considerate monumente istorice, de arhitecturã sau arheologice, muzee sau case memoriale, cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice;
3. clãdirile care, prin destinaţie, constituie lãcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute de lege şi pãrţile lor componente locale, cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice;
4. clãdirile insituţiilor de învãţãmânt preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice;
5. clãdirile unitãţilor sanitare de interes naţional care nu au trecut în patrimoniul autoritãţilor locale;
6. clãdirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice;
7. clãdirile aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", atribuite conform legii;
8. construcţiile şi amenajãrile funerare din cimitire, crematorii;
9. clãdirile sau construcţiile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
10. clãdirile trecute în proprietatea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale în lipsã de moştenitori legali sau testamentari;
11. oricare dintre urmãtoarele construcţii speciale:
a) sonde de ţiţei, gaze, sare;
b) platforme de foraj marin;
c) orice centralã hidroelectricã, centralã termoelectricã, centralã nuclearoelectricã, staţie de transformare şi de conexiuni, clãdire şi construcţie specialã anexã a acesteia, post de transformare, reţea aerianã de transport şi distribuţie a energiei electrice şi stâlpii aferenţi acesteia, cablu subteran de transport, instalaţie electricã de forţã;
d) canalizaţii şi reţele de telecomunicaţii subterane şi aeriene;
e) cãi de rulare, de incintã sau exterioare;
f) galerii subterane, planuri înclinate subterane şi rampe de puţ;
g) puţuri de minã;
h) coşuri de fum;
i) turnuri de rãcire;
j) baraje şi construcţii accesorii;
k) diguri, construcţii-anexe şi cantoane pentru intervenţii la apãrarea împotriva inundaţiilor;
l) construcţii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de îmbunãtãţiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele şi staţiile de pompare aferente canalelor;
m) poduri, viaducte, apeducte şi tuneluri;
n) reţele şi conducte pentru transportul sau distribuţia apei, produselor petroliere, gazelor şi lichidelor industriale, reţele şi conducte de termoficare şi reţele de canalizare;
o) terasamente;
p) cheiuri;
q) platforme betonate;
r) împrejmuiri;
s) instalaţii tehnologice, rezervoare şi bazine pentru depozitare;
t) construcţii de naturã similarã stabilite prin hotãrâre a consiliului local.
(2) Construcţiile de naturã similarã celor de la alin. (1) pct. 11 lit. a)-s), avizate prin hotãrâre a consiliilor locale, sunt scutite de impozit pe clãdire pe durata existenţei construcţiei, pânã când intervin alte modificãri.
(3) Impozitul pe clãdiri nu se datoreazã pentru clãdirea unei persoane fizice dacã:
a) clãdirea este o locuinţã nouã realizatã în condiţiile <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; sau
b) clãdirea este realizatã pe bazã de credite, în conformitate cu <>Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrãri publice şi construcţii de locuinţe, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82/1995 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Scutirea de impozit prevãzutã la alin. (3) se aplicã pentru o clãdire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrãinãrii clãdirii, scutirea de impozit nu se aplicã noului proprietar al clãdirii.

Calculul impozitului pentru persoane fizice
ART. 251
(1) În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabilã a clãdirii.
(2) Cota de impozitare este de 0,2% pentru clãdirile situate în mediul urban şi de 0,1% pentru clãdirile din mediul rural.
(3) Valoarea impozabilã a unei clãdiri se determinã prin înmulţirea suprafeţei construite desfãşurate a clãdirii, exprimatã în metri pãtraţi, cu valoarea corespunzãtoare din tabelul urmãtor:



┌───────────────────────────────────────────────────┬────────────┬─────────────┐
│ │ Clãdire cu │ Clãdire fãrã│
│ │ instalaţii │ instalaţii │
│ │ de apã, │ de apã, │
│ Tipul clãdirii │ canalizare,│ canalizare,│
│ │electrice şi│electricitate│
│ │ încãlzire │sau încãlzire│
│ │ (lei/mp) │ (lei/mp) │
│ │ [condiţii │ │
│ │ cumulative]│ │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────────┤
│1. Clãdiri cu pereţi sau cadre din beton armat, │ │ │
│cãrãmidã arsã, piatrã naturalã sau alte materiale │ │ │
│asemãnãtoare │ 5.300.000 │ 3.100.000 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────────┤
│2. Clãdiri cu pereţi din lemn, cãrãmidã nearsã, │ │ │
│paiantã, vãlãtuci, şipci sau alte materiale │ │ │
│asemãnãtoare │ 1.400.000 │ 900.000 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────────┤
│3. Construcţii anexe corpului principal al unei │ │ │
│clãdiri, având pereţii din beton, cãrãmidã arsã, │ │ │
│piatrã sau alte materiale asemãnãtoare │ 900.000 │ 800.000 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────────┤
│4. Construcţii anexe corpului principal al unei │ │ │
│clãdiri, având pereţii din lemn, cãrãmidã nearsã, │ │ │
│vãlãtuci, şipci sau alte materiale asemãnãtoare │ 500.000 │ 300.000 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────────┤
│5. Subsol, demisol sau mansardã utilizatã ca │75% din suma│75% din suma │
│locuinţã │care s-ar │care s-ar │
│ │aplica │aplica │
│ │clãdirii │clãdirii │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────────┤
│6. Subsol, demisol sau mansardã utilizatã cu alte │50% din suma│50% din suma │
│scopuri decât cel de locuinţã │care s-ar │care s-ar │
│ │aplica │aplica │
│ │clãdirii │clãdirii │
└───────────────────────────────────────────────────┴────────────┴─────────────┘



(4) Suprafaţa construitã desfãşuratã a unei clãdiri se determinã prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clãdirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţã şi suprafeţele scãrilor şi teraselor neacoperite.
(5) Valoarea impozabilã a clãdirii se ajusteazã în funcţie de amplasarea clãdirii, prin înmulţirea sumei determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corecţie corespunzãtor, prevãzut în urmãtorul tabel:



┌──────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│ Zona în cadrul localitãţii │ Rangul localitãţii │
├──────────────────────────────┼──────┬──────┬────────┬───────┬───────┬────────┤
│ │ O │ I │ II │ III │ IV │ V │
├──────────────────────────────┼──────┼──────┼────────┼───────┼───────┼────────┤
│ A │ 1,30 │ 1,25 │ 1,20 │ 1,15 │ 1,10 │ 1,05 │
├──────────────────────────────┼──────┼──────┼────────┼───────┼───────┼────────┤
│ B │ 1,25 │ 1,20 │ 1,15 │ 1,10 │ 1,05 │ 1,00 │
├──────────────────────────────┼──────┼──────┼────────┼───────┼───────┼────────┤
│ C │ 1,20 │ 1,15 │ 1,10 │ 1,05 │ 1,00 │ 0,95 │
├──────────────────────────────┼──────┼──────┼────────┼───────┼───────┼────────┤
│ D │ 1,15 │ 1,10 │ 1,05 │ 1,00 │ 0,95 │ 0,90 │
└──────────────────────────────┴──────┴──────┴────────┴───────┴───────┴────────┘



(6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de corecţie prevãzut la alin. (5) se reduce cu 0,10.
(7) În cazul unei clãdiri finalizate înainte de 1 ianuarie 1951, valoarea impozabilã se reduce cu 15%.
(8) În cazul unei clãdiri finalizate dupã 31 decembrie 1950 şi înainte de 1 ianuarie 1978, valoarea impozabilã se reduce cu 5%.
(9) Dacã dimensiunile exterioare ale unei clãdiri nu pot fi efectiv mãsurate pe conturul exterior, atunci suprafaţa construitã desfãşuratã a clãdirii se determinã prin înmulţirea suprafeţei utile a clãdirii cu un coeficient de transformare de 1,20.

Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce deţin mai multe clãdiri
ART. 252
(1) Dacã o persoanã fizicã are în proprietate douã sau mai multe clãdiri utilizate ca locuinţã, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clãdiri se majorezã dupã cum urmeazã:
a) cu 15% pentru prima clãdire în afara celei de la adresa de domiciliu;
b) cu 50% pentru cea de-a doua clãdire în afara celei de la adresa de domiciliu;
c) cu 75% pentru cea de-a treia clãdire în afara celei de la adresa de domiciliu;
d) cu 100% pentru cea de-a patra clãdire şi urmãtoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.
(2) În cazul deţinerii a douã sau mai multe clãdiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determinã în funcţie de ordinea în care proprietãţile au fost dobândite, aşa cum rezultã din documentele ce atestã calitatea de proprietar.
(3) Persoanele fizice prevãzute la alin. (1) au obligaţia sã depunã o declaraţie specialã la compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale în raza cãrora îşi au domiciliul, precum şi la cele în raza cãrora sunt situate celelalte clãdiri ale acestora. Modelul declaraţiei speciale va fi cel prevãzut prin norme metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului.

Calculul impozitului datorat de persoanele juridice
ART. 253
(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clãdirii.
(2) Cota de impozit se stabileşte prin hotãrâre a consiliului local şi poate fi cuprinsã între 0,5% şi 1%, inclusiv.
(3) Valoarea de inventar a clãdirii este valoarea de intrare a clãdirii în patrimoniu, înregistratã în contabilitatea proprietarului clãdirii, conform prevederilor legale în vigoare.
(4) În cazul unei clãdiri a cãrei valoare a fost recuperatã integral pe calea amortizãrii, valoarea impozabilã se reduce cu 15%.
(5) În cazul unei clãdiri care a fost reevaluatã conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clãdirii este valoarea înregistratã în contabilitatea proprietarului imediat dupã reevaluare;
(6) În cazul unei clãdiri care a fost dobânditã înainte de 1 ianuarie 1998 şi care dupã aceastã datã nu a fost reevaluatã, cota impozitului pe clãdiri este stabilitã de consiliul local între 5% şi 10% şi se aplicã la valoarea de inventar a clãdirii, pânã la data primei reevaluãri, înregistratã în contabilitatea persoanelor juridice.
(7) În cazul unei clãdiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplicã urmãtoarele reguli:
a) impozitul pe clãdire se datoreazã de proprietar;
b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clãdiri este valoarea clãdirii înregistratã în contractul de leasing financiar.
(8) Impozitul pe clãdiri se aplicã pentru orice clãdire deţinutã de o persoanã juridicã aflatã în funcţiune, în rezervã sau în conservare, chiar dacã valoarea sa a fost recuperatã integral pe calea amortizãrii.

Dobândirea, înstrãinarea şi modificarea clãdirilor
ART. 254
(1) În cazul unei clãdiri care a fost dobânditã sau construitã de o persoanã în cursul anului, impozitul pe clãdire se datoreazã de cãtre persoana respectivã cu începere de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care clãdirea a fost dobânditã sau construitã.
(2) În cazul unei clãdiri care a fost înstrãinatã, demolatã sau distrusã, dupã caz, în cursul anului, impozitul pe clãdire înceteazã a se mai datora de persoana respectivã cu începere de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care clãdirea a fost înstrãinatã, demolatã sau distrusã.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe clãdiri se recalculeazã pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplicã acelei persoane.
(4) În cazul extinderii, îmbunãtãţirii, distrugerii parţiale sau al altor modificãri aduse unei clãdiri existente, impozitul pe clãdire se recalculeazã începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care a fost finalizatã modificarea.
(5) Orice persoanã care dobândeşte sau construieşte o clãdire are obligaţia de a depune o declaraţie de impunere la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau construirii.
(6) Orice persoanã care extinde, îmbunãtãţeşte, demoleazã, distruge sau modificã în alt mod o clãdire existentã are obligaţia sã depunã o declaraţie în acest sens la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificãri.

Plata impozitului
ART. 255
(1) Impozitul pe clãdiri se plãteşte anual, în patru rate egale, pânã la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clãdiri, datorat pentru întregul an de cãtre persoanele fizice, pânã la data de 15 martie a anului respectiv, se acordã o bonificaţie de pânã la 10%, stabilitã prin hotãrâre a consiliului local.

CAP. III
Impozitul pe teren

Reguli generale
ART. 256
(1) Orice persoanã care are în proprietate teren situat în România datoreazã pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.
(2) Impozitul prevãzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, se plãteşte la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale în raza cãreia este situat terenul.
(3) În cazul unui teren, aflat în administrarea sau în folosinţa, dupã caz, a altei persoane şi pentru care se datoreazã chirie/arendã în baza unui contract de închiriere/arendare, impozitul pe teren se datoreazã de cãtre proprietar.
(4) În cazul terenului care este deţinut în comun de douã sau mai multe persoane, fiecare proprietar datoreazã impozit pentru partea din teren aflatã în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili pãrţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datoreazã o parte egalã din impozitul pentru terenul respectiv.

Scutiri
ART. 257
Impozitul pe teren nu se datoreazã pentru:
a) terenul aferent unei clãdiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperitã de o clãdire;
b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei unitãţi locale a acestuia, cu personalitate juridicã;
c) orice teren al unui cimitir, crematoriu;
d) orice teren al unei instituţii de învãţãmânt preuniversitar şi universitar, autorizatã provizoriu sau acreditatã;
e) orice teren al unei unitãţi sanitare de interes naţional care nu a trecut în patrimoniul autoritãţilor locale;
f) orice teren deţinut, administrat sau folosit de cãtre o instituţie publicã, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activitãţi economice;
g) orice teren aferent unei clãdiri a unei instituţii publice sau unei clãdiri care face parte din domeniul public sau privat al unei unitãţi administrativ-teritoriale, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activitãţi economice;
h) orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât dureazã ameliorarea acestuia;
i) terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia datã sunt improprii pentru agriculturã sau silviculturã, orice terenuri ocupate de iazuri, bãlţi, lacuri de acumulare sau cãi navigabile, cele folosite pentru activitãţile de apãrare împotriva inundaţiilor, gospodãrirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apã, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatãrile din subsol, încadrate astfel printr-o hotãrâre a consiliului local, în mãsura în care nu afecteazã folosirea suprafeţei solului;
j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare;
k) terenurile ocupate de autostrãzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de Compania Naţionalã de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., zonele de siguranţã a acestora, precum şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţã;
l) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
m) terenurile trecute în proprietatea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale în lipsã de moştenitori legali sau testamentari;
n) terenurile aferente clãdirilor prevãzute la art. 250 alin. (1) pct. 6 şi 7, cu excepţia celor folosite pentru activitãţi economice.

Calculul impozitului
ART. 258
(1) Impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul numãrul de metri pãtraţi de teren, rangul localitãţii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de folosinţã a terenului, conform încadrãrii fãcute de consiliul local.
(2) În cazul unui teren amplasat în intravilan, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea numãrului de metri pãtraţi ai terenului cu suma corespunzãtoare prevãzutã în urmãtorul tabel:



┌──────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│ Zona în cadrul localitãţii │ Rangul localitãţii (lei/mp) │
├──────────────────────────────┼──────┬──────┬────────┬───────┬───────┬────────┤
│ │ O │ I │ II │ III │ IV │ V │
├──────────────────────────────┼──────┼──────┼────────┼───────┼───────┼────────┤
│ A │ 5,900│ 4,900│ 4,300 │ 3,700 │ 500 │ 400 │
├──────────────────────────────┼──────┼──────┼────────┼───────┼───────┼────────┤
│ B │ 4,900│ 3,700│ 3,000 │ 2,500 │ 400 │ 300 │
├──────────────────────────────┼──────┼──────┼────────┼───────┼───────┼────────┤
│ C │ 3,700│ 2,500│ 1,900 │ 1,200 │ 300 │ 200 │
├──────────────────────────────┼──────┼──────┼────────┼───────┼───────┼────────┤
│ D │ 2,500│ 1,200│ 1,000 │ 700 │ 200 │ 100 │
└──────────────────────────────┴──────┴──────┴────────┴───────┴───────┴────────┘



(3) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altã categorie de folosinţã decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte dupã cum urmeazã:
a) prin înmulţirea numãrului de metri pãtraţi de teren cu suma corespunzãtoare prevãzutã la alin. (4);
b) prin înmulţirea rezultatului de la lit. a) cu coeficientul de corecţie corespunzãtor prevãzut la alin. (5).
(4) Numãrul de metri pãtraţi de teren se înmulţeşte cu suma corespunzãtoare prevãzutã în urmãtorul tabel:



┌────┬────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────┐
│Nr. │ Categoria │ Zona │
│crt.│ de folosinţã │ (lei/mp) │
│ │ ├────────┬──────┬──────┬───────┤
│ │ │ I │ II │ III │ IV │
├────┼────────────────────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│ 1. │Teren arabil │ 15 │ 12 │ 10 │ 8 │
├────┼────────────────────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│ 2. │Pãşune │ 12 │ 10 │ 8 │ 6 │
├────┼────────────────────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│ 3. │Fâneaţã │ 12 │ 10 │ 8 │ 6 │
├────┼────────────────────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│ 4. │Vie │ 25 │ 20 │ 15 │ 10 │
├────┼────────────────────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│ 5. │Livadã │ 30 │ 25 │ 20 │ 15 │
├────┼────────────────────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│ 6. │Pãdure sau alt teren cu vegetaţie │ │ │ │ │
│ │forestierã │ 15 │ 12 │ 10 │ 8 │
├────┼────────────────────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│ 7. │Teren cu apã │ 8 │ 6 │ 4 │ X │
├────┼────────────────────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│ 8. │Drumuri şi cãi ferate │ X │ X │ X │ X │
├────┼────────────────────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│ 9. │Teren neproductiv │ X │ X │ X │ X │
└────┴────────────────────────────────────────┴────────┴──────┴──────┴───────┘



(5) Suma stabilitã conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzãtor prevãzut în urmãtorul tabel:



┌──────────────────────┬──────────────────────────┐
│ Rangul localitãţii │ Coeficientul de corecţie │
├──────────────────────┼──────────────────────────┤
│ O │ 8,00 │
├──────────────────────┼──────────────────────────┤
│ I │ 5,00 │
├──────────────────────┼──────────────────────────┤
│ II │ 4,00 │
├──────────────────────┼──────────────────────────┤
│ III │ 3,00 │
├──────────────────────┼──────────────────────────┤
│ IV │ 1,10 │
├──────────────────────┼──────────────────────────┤
│ V │ 1,00 │
└──────────────────────┴──────────────────────────┘



(6) În cazul unui teren amplasat în extravilan, indiferent de rangul localitãţii, categoria de folosinţã şi zona unde este situat, impozitul pe teren este de 10.000 lei/ha.

Dobândiri şi transferuri de teren, precum şi alte modificãri aduse terenului
ART. 259
(1) Pentru un teren dobândit de o persoanã în cursul unui an, impozitul pe teren se datoreazã de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care terenul a fost dobândit.
(2) Pentru orice operaţiune juridicã efectuatã de o persoanã în cursul unui an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana înceteazã a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii urmãtoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe teren se recalculeazã pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplicã acelei persoane.
(4) Dacã încadrarea terenului în funcţie de poziţie şi categorie de folosinţã se modificã în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care modificã impozitul datorat pe teren, impozitul datorat se modificã începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care a intervenit modificarea.
(5) Dacã în cursul anului se modificã rangul unei localitãţi, impozitul pe teren se modificã pentru întregul teren situat în intravilan corespunzãtor noii încadrãri a localitãţii, începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a intervenit aceastã modificare.
(6) Orice persoanã care dobândeşte teren are obligaţia de a depune o declaraţie privind achiziţia terenului la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmeazã dupã data achiziţiei.
(7) Orice persoanã care modificã folosinţa terenului are obligaţia de a depune o declaraţie privind modificarea folosinţei acestuia la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmeazã dupã data modificãrii folosinţei.

Plata impozitului
ART. 260
(1) Impozitul pe teren se plãteşte anual, în patru rate egale, pânã la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de cãtre persoanele fizice, pânã la data de 15 martie a anului respectiv, se acordã o bonificaţie de pânã la 10%, stabilitã prin hotãrâre a consiliului local.

CAP. IV
Taxa asupra mijloacelor de transport

Reguli generale
ART. 261
(1) Orice persoanã care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datoreazã o taxã anualã pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.
(2) Taxa prevãzutã la alin. (1), denumitã în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plãteşte la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, dupã caz.
(3) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, taxa asupra mijlocului de transport se datoreazã de locator.

Scutiri
ART. 262
Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplicã pentru:
a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;
b) navele fluviale de pasageri, bãrcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunãrii, Insula Mare a Brãilei şi Insula Balta Ialomiţei;
c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localitãţi, dacã tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public.

Calculul taxei
ART. 263
(1) Taxa asupra mijloacelor de transport se calculeazã în funcţie de tipul mijlocului de transport, conform celor prevãzute în prezentul capitol.
(2) În cazul oricãruia dintre urmãtoarele mijloace de transport cu tracţiune mecanicã, taxa asupra mijlocului de transport se calculeazã în funcţie de capacitatea cilindricã a acestora, prin înmulţirea fiecãrui 500 cmc sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor:



┌───────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────┐
│ │ Valoarea taxei │
│ Mijloc de transport │ lei/500 cmc │
│ │ sau fracţiune │
├───────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│1. Autoturisme cu capacitatea cilindricã de pânã la │ │
│ 2.000 cmc inclusiv │ 58.000 │
├───────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│2. Autoturisme cu capacitatea cilindricã de peste 2.000 cmc│ 72.000 │
├───────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│3. Autobuze, autocare, microbuze │ 117.000 │
├───────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│4. Alte vehicule cu tracţiune mecanicã cu masa totalã │ │
│ maximã autorizatã de pânã la 12 tone inclusiv │ 126.000 │
├───────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│5. Tractoare înmatriculate │ 78.000 │
├───────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│6. Motociclete, motorete şi scutere │ 29.000 │
└───────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────┘



(3) În cazul unui ataş, taxa pe mijlocul de transport este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele şi scuterele respective.
(4) În cazul unui autovehicul de transport marfã cu masa totalã autorizatã de peste 12 tone, taxa asupra mijlocului de transport este egalã cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor:



┌───┬────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────┐
│ │ │ Taxa (lei) │
│ │ ├────────────┬────────────┤
│ │ Numãrul axelor şi masa totalã │Vehicule cu │ Vehicule │
│ │ maximã autorizatã │ sistem de │ cu alt │
│ │ │ suspensie │ sistem de │
│ │ │ pneumaticã │ suspensie │
│ │ │ sau un │ │
│ │ │ echivalent │ │
│ │ │ recunoscut │ │
├───┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ I │Vehicule cu douã axe │ │ │
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1.│Masa peste 12 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │13 tone │ 1.000.000 │ 1.100.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │2.│Masa peste 13 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │14 tone │ 1.100.000 │ 1.200.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │3.│Masa peste 14 tone, dar nu mai mult de 15 │ │ │
│ │ │tone │ 1.200.000 │ 1.400.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │4.│Masa peste 15 tone │ 1.400.000 │ 2.800.000 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│II │Vehicule cu trei axe │ │ │
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1.│Masa peste 15 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │17 tone │ 1.100.000 │ 1.200.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │2.│Masa peste 17 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │19 tone │ 1.200.000 │ 1.300.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │3.│Masa peste 19 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │21 tone │ 1.300.000 │ 1.600.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │4.│Masa peste 21 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │23 tone │ 1.600.000 │ 2.500.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │5.│Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │25 tone │ 2.500.000 │ 3.800.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │6.│Masa peste 25 tone │ 2.500.000 │ 3.800.000 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│III│Vehicule cu patru axe │ │ │
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1.│Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │25 tone │ 1.600.000 │ 1.700.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │2.│Masa peste 25 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │27 tone │ 1.700.000 │ 2.500.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │3.│Masa peste 27 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │29 tone │ 2.500.000 │ 4.000.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │4.│Masa peste 29 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │31 tone │ 4.000.000 │ 6.000.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │5.│Masa peste 31 tone │ 4.000.000 │ 6.000.000 │
└───┴──┴─────────────────────────────────────────────┴────────────┴────────────┘



(5) În cazul unei combinaţii de autovehicule (un autovehicul articulat sau tren rutier) de transport marfã cu masa totalã maximã autorizatã de peste 12 tone, taxa asupra mijlocului de transport este egalã cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor:



┌───┬────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────┐
│ │ │ Taxa (lei) │
│ │ ├────────────┬────────────┤
│ │ Numãrul axelor şi masa totalã │Vehicule cu │ Vehicule │
│ │ maximã autorizatã │ sistem de │ cu alt │
│ │ │ suspensie │ sistem de │
│ │ │ pneumaticã │ suspensie │
│ │ │ sau un │ │
│ │ │ echivalent │ │
│ │ │ recunoscut │ │
├───┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ I │Vehicule cu 2 + 1 axe │ │ │
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1.│Masa peste 12 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │14 tone │ 1.000.000 │ 1.100.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │2.│Masa peste 14 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │16 tone │ 1.100.000 │ 1.200.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │3.│Masa peste 16 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │18 tone │ 1.200.000 │ 1.300.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │4.│Masa peste 18 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │20 tone │ 1.300.000 │ 1.400.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │5.│Masa peste 20 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │22 tone │ 1.400.000 │ 1.500.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │6.│Masa peste 22 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │23 tone │ 1.500.000 │ 1.600.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │7.│Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │25 tone │ 1.600.000 │ 2.000.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │8.│Masa peste 25 tone │ 2.000.000 │ 3.400.000 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│II │Vehicule cu 2 + 2 axe │ │ │
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1.│Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │25 tone │ 1.200.000 │ 1.300.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │2.│Masa peste 25 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │26 tone │ 1.300.000 │ 1.600.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │3.│Masa peste 26 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │28 tone │ 1.600.000 │ 2.000.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │4.│Masa peste 28 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │29 tone │ 2.000.000 │ 2.300.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │5.│Masa peste 29 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │31 tone │ 2.300.000 │ 3.700.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │6.│Masa peste 31 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │33 tone │ 3.700.000 │ 5.200.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │7.│Masa peste 33 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │36 tone │ 5.200.000 │ 7.900.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │8.│Masa peste 36 tone │ 5.200.000 │ 7.900.000 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│III│Vehicule cu 2 + 3 axe │ │ │
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1.│Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │38 tone │ 4.200.000 │ 5.700.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │2.│Masa peste 38 tone │ 5.700.000 │ 8.000.000 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│IV │Vehicule cu 3 + 2 axe │ │ │
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1.│Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │38 tone │ 3.500.000 │ 5.000.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │2.│Masa peste 38 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │40 tone │ 5.000.000 │ 7.000.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │3.│Masa peste 40 tone │ 7.000.000 │ 7.900.000 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│V │Vehicule cu 3 + 3 axe │ │ │
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1.│Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │38 tone │ 2.800.000 │ 3.100.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │2.│Masa peste 38 tone, dar nu mai mult de │ │ │
│ │ │40 tone │ 3.100.000 │ 3.700.000 │
│ ├──┼─────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │3.│Masa peste 40 tone │ 3.700.000 │ 7.500.000 │
└───┴──┴─────────────────────────────────────────────┴────────────┴────────────┘



(6) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinaţie de autovehicule prevãzutã la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport este egalã cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor:



┌────────────────────────────────────────────┬──────────────┐
│ Masa totalã maximã autorizatã │ Taxa (lei) │
├────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│ a) Pânã la 1 tonã inclusiv │ 59.000 │
├────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│ b) Peste 1 tonã, dar nu mai mult de 3 tone │ 194.000 │
├────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│ c) Peste 3 tone, dar nu mai mult de 5 tone │ 292.000 │
├────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│ d) Peste 5 tone │ 370.000 │
└────────────────────────────────────────────┴──────────────┘



(7) În cazul mijloacelor de transport pe apã, taxa pe mijlocul de transport este egalã cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor:



┌──┬───────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
│ │ Mijlocul de transport pe apã │Taxa (lei)│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│1.│Luntre, bãrci fãrã motor, scutere de apã, folosite pentru uz │ │
│ │şi agrement personal │ 100.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│2.│Bãrci fãrã motor, folosite în alte scopuri │ 300.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│3.│Bãrci cu motor │ 600.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│4.│Bacuri, poduri plutitoare │ 5.000.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│5.│Şalupe │ 3.000.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│6.│Iahturi │15.000.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│7.│Remorchere şi împingãtoare │ │
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │a) Pânã la 500 CP inclusiv │ 3.000.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │b) Peste 500 CP, dar nu peste 2.000 CP │ 5.000.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │c) Peste 2.000 CP, dar nu peste 4.000 CP │ 8.000.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │d) Peste 4.000 CP │12.000.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│8.│Vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fracţiune din acesta │ 1.000.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│9.│Ceamuri, şlepuri şi barje fluviale: │ │
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │a) Cu capacitatea de încãrcare pânã la 1.500 tone inclusiv │ 1.000.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│b)│Cu capacitatea de încãrcare de peste 1.500 tone, dar nu │ │
│ │peste 3.000 tone │ 1.500.000│
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│c)│Cu capacitatea de încãrcare de peste 3.000 tone │ 2.500.000│
└──┴───────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┘



(8) În înţelesul prezentului articol, capacitatea cilindricã sau masa totalã maximã autorizatã a unui mijloc de transport se stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziţie sau un alt document similar.

Dobândiri şi transferuri ale mijloacelor de transport
ART. 264
(1) În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoanã în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datoreazã de persoanã de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.
(2) În cazul unui mijloc de transport care este înstrãinat de o persoanã în cursul unui an sau este radiat din evidenţa fiscalã a compartimentului de specialitate al autoritãţii de administraţie publicã localã, taxa asupra mijlocului de transport înceteazã sã se mai datoreze de acea persoanã începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrãinat sau radiat din evidenţa fiscalã.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) sau (2), taxa asupra mijloacelor de transport se recalculeazã pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplicã acelei persoane.
(4) Orice persoanã care dobândeşte/transferã un mijloc de transport sau îşi schimbã domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligaţia de a depune o declaraţie cu privire la mijlocul de transport la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale pe a cãrei razã teritorialã îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru în termen de 30 de zile inclusiv, de la modificarea survenitã.

Plata taxei
ART. 265
(1) Taxa asupra mijlocului de transport se plãteşte anual, în patru rate egale, pânã la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a taxei auto, datoratã pentru întregul an de cãtre persoanele fizice, pânã la data de 15 martie a anului respectiv, se acordã o bonificaţie de pânã la 10%, stabilitã prin hotãrâre a consiliului local.
(3) În cazul unui mijloc de transport deţinut de un nerezident, taxa asupra mijlocului de transport se plãteşte integral în momentul înregistrãrii mijlocului de transport la compartimentul de specialitate al autoritãţii de administraţie publicã localã.

CAP. V
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Reguli generale
ART. 266
Orice persoanã care trebuie sã obţinã un certificat, aviz sau altã autorizaţie prevãzutã în prezentul capitol trebuie sã plãteascã taxa menţionatã în acest capitol la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaţia necesarã.

Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor avize asemãnãtoare
ART. 267
(1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egalã cu suma stabilitã de consiliul local în limitele prevãzute în tabelul urmãtor:



┌──────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────┐
│Suprafaţa pentru care se obţine certificatul de urbanism │ Taxa (lei) │
├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│a) Pânã la 150 mp inclusiv │ 25.000-35.000 │
├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│b) Între 151 mp şi 250 mp inclusiv │ 37.000-47.000 │
├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│c) Între 251 mp şi 500 mp inclusiv │ 48.000-60.000 │
├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│d) Între 501 mp şi 750 mp inclusiv │ 61.000-72.000 │
├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│e) Între 751 mp şi 1.000 mp inclusiv │ 73.000-85.000 │
├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│f) Peste 1.000 mp │ 85.000 + 130 │
│ │pentru fiecare mp│
│ │care depãşeşte │
│ │1.000 mp │
└──────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────┘



(2) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonã ruralã este egalã cu 50% din taxa stabilitã conform alin. (1).
(3) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clãdire care urmeazã a fi folositã ca locuinţã sau anexã la locuinţã este egalã cu 0,5% din valoarea autorizatã a lucrãrilor de construcţii.
(4) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavãri necesarã studiilor geotehnice, ridicãrilor topografice, exploatãrilor de carierã, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatãri se calculeazã înmulţind numãrul de metri pãtraţi de teren afectat de foraj sau de excavaţie cu o valoare stabilitã de consiliul local de pânã la 50.000 lei.
(5) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrãrile de organizare de şantier în vederea realizãrii unei construcţii, care nu sunt incluse în altã autorizaţie de construire, este egalã cu 3% din valoarea autorizatã a lucrãrilor de organizare de şantier.
(6) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi, cãsuţe sau rulote ori campinguri este egalã cu 2% din valoarea autorizatã a lucrãrilor de construcţie.
(7) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe cãile şi în spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi a panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor este de pânã la 50.000 lei pentru fiecare metru pãtrat de suprafaţã ocupatã de construcţie.
(8) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru orice altã construcţie decât cele prevãzute în alt alineat al prezentului articol este egalã cu 1% din valoarea autorizatã a lucrãrilor de construcţie, inclusiv instalaţiile aferente.
(9) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totalã sau parţialã, a unei construcţii este egalã cu 0,1% din valoarea impozabilã a construcţiei, stabilitã pentru determinarea impozitului pe clãdiri. În cazul desfiinţãrii parţiale a unei construcţii, taxa pentru eliberarea autorizaţiei se modificã astfel încât sã reflecte porţiunea din construcţie care urmeazã a fi demolatã.
(10) Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizaţii de construire este egalã cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(11) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrãrile de racorduri şi branşamente la reţele publice de apã, canalizare, gaze, termice, energie electricã, telefonie şi televiziune prin cablu se stabileşte de consiliul local şi este de pânã la 75.000 lei pentru fiecare racord.
(12) Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de cãtre comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului, de cãtre primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului judeţean se stabileşte de consiliul local în sumã de pânã la 100.000 lei.
(13) Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclaturã stradalã şi adresã se stabileşte de cãtre consiliile locale în sumã de pânã la 60.000 lei.
(14) Pentru taxele prevãzute în prezentul articol, stabilite pe baza valorii autorizate a lucrãrilor de construcţie, se aplicã urmãtoarele reguli:
a) taxa datoratã se stabileşte pe baza valorii lucrãrilor de construcţie declarate de persoana care solicitã avizul şi se plãteşte înainte de emiterea avizului;
b) în termen de 15 zile de la data finalizãrii lucrãrilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expirã autorizaţia respectivã, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie sã depunã o declaraţie privind valoarea lucrãrilor de construcţie la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale;
c) pânã în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situaţia finalã privind valoarea lucrãrilor de construcţii, compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale are obligaţia de a stabili taxa datoratã pe baza valorii reale a lucrãrilor de construcţie;
d) pânã în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale a emis valoarea stabilitã pentru taxã, trebuie plãtitã orice sumã suplimentarã datoratã de cãtre persoana care a primit autorizaţia sau orice sumã care trebuie rambursatã de autoritatea administraţiei publice locale.
(15) În cazul unei autorizaţii de construire emise pentru o persoanã fizicã, valoarea realã a lucrãrilor de construcţie nu poate fi mai micã decât valoarea impozabilã a clãdirii stabilitã conform art. 251.

Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfãşura o activitate economicã şi a altor autorizaţii similare
ART. 268
(1) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfãşurarea unei activitãţi economice este stabilitã de cãtre consiliul local în sumã de pânã la 100.000 lei, în mediul rural, şi de pânã la 500.000 lei, în mediul urban.
(2) Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul local şi este de pânã la 120.000 lei.
(3) Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale, se stabileşte de cãtre consiliul local şi este de pânã la 200.000 lei.
(4) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producãtor se stabileşte de cãtre consiliile locale şi este de pânã la 500.000 lei.

Scutiri
ART. 269
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor nu se datoreazã pentru:
a) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru lãcaş de cult sau construcţie anexã;
b) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al statului;
c) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrãrile de interes public judeţean sau local;
d) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacã beneficiarul construcţiei este o instituţie publicã;
e) autorizaţie de construire pentru autostrãzile şi cãile ferate atribuite prin concesionare, conform legii.

CAP. VI
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamã şi publicitate

Taxa pentru serviciile de reclamã şi publicitate
ART. 270
(1) Orice persoanã, care beneficiazã de servicii de reclamã şi publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiatã cu altã persoanã, datoreazã plata taxei prevãzute în prezentul articol, cu excepţia serviciilor de reclamã şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masã scrise şi audiovizuale.
(2) Taxa prevãzutã în prezentul articol, denumitã în continuare taxa pentru servicii de reclamã şi publicitate, se plãteşte la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale în raza cãreia persoana presteazã serviciile de reclamã şi publicitate.
(3) Taxa pentru servicii de reclamã şi publicitate se calculeazã prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamã şi publicitate.
(4) Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsã între 1% şi 3%.
(5) Valoarea serviciilor de reclamã şi publicitate cuprinde orice platã obţinutã sau care urmeazã a fi obţinutã pentru serviciile de reclamã şi publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea adãugatã.
(6) Taxa pentru servicii de reclamã şi publicitate se varsã la bugetul local, lunar, pânã la data de 10 a lunii urmãtoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestãri de servicii de reclamã şi publicitate.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamã şi publicitate
ART. 271
(1) Orice persoanã care utilizeazã un panou, afişaj sau structurã de afişaj pentru reclamã şi publicitate într-un loc public datoreazã plata taxei anuale prevãzute în prezentul articol cãtre bugetul local al autoritãţii administraţiei publice locale în raza cãreia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivã.
(2) Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamã şi publicitate se calculeazã anual, prin înmulţirea numãrului de metri pãtraţi sau a fracţiunii de metru pãtrat a suprafeţei afişajului pentru reclamã sau publicitate cu suma stabilitã de consiliul local, astfel:
a) în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana deruleazã o activitate economicã, suma este de pânã la 200.000 lei;
b) în cazul oricãrui alt panou, afişaj sau structurã de afişaj pentru reclamã şi publicitate, suma este de pânã la 150.000 lei.
(3) Taxa pentru afişaj în scop de reclamã şi publicitate se recalculeazã pentru a reflecta numãrul de luni sau fracţiunea din lunã dintr-un an calendaristic în care se afişeazã în scop de reclamã şi publicitate.
(4) Taxa pentru afişajul în scop de reclamã şi publicitate se plãteşte anual, anticipat sau trimestrial, în patru rate egale, pânã la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(5) Consiliile locale pot impune persoanelor care datoreazã taxa pentru afişaj în scop de reclamã şi publicitate sã depunã o declaraţie anualã la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale.

Scutiri
ART. 272
(1) Taxa pentru serviciile de reclamã şi publicitate şi taxa pentru afişaj în scop de reclamã şi publicitate nu se aplicã instituţiilor publice, cu excepţia cazurilor când acestea fac reclamã unor activitãţi economice.
(2) Taxa prevãzutã în prezentul articol, denumitã în continuare taxa pentru afişaj în scop de reclamã şi publicitate, nu se aplicã unei persoane care închiriazã panoul, afişajul sau structura de afişaj unei alte persoane, în acest caz taxa prevãzutã la art. 270 fiind plãtitã de aceastã ultimã persoanã.
(3) Taxa pentru afişaj în scop de reclamã şi publicitate nu se datoreazã pentru afişele, panourile sau alte mijloace de reclamã şi publicitate amplasate în interiorul clãdirilor.
(4) Taxa pentru afişaj în scop de reclamã şi publicitate nu se aplicã pentru panourile de identificare a instalaţiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de circulaţie, precum şi alte informaţii de utilitate publicã şi educaţionale.
(5) Nu se datoreazã taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamã şi publicitate pentru afişajul efectuat pe mijloacele de transport care nu sunt destinate, prin construcţia lor, realizãrii de reclamã şi publicitate.

CAP. VII
Impozitul pe spectacole

Reguli generale
ART. 273
(1) Orice persoanã care organizeazã o manifestare artisticã, o competiţie sportivã sau altã activitate distractivã în România are obligaţia de a plãti impozitul prevãzut în prezentul capitol, denumit în continuare impozitul pe spectacole.
(2) Impozitul pe spectacole se plãteşte la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale în raza cãreia are loc manifestarea artisticã, competiţia sportivã sau altã activitate distractivã.

Calculul impozitului
ART. 274
(1) Cu excepţiile prevãzute la art. 275, impozitul pe spectacole se calculeazã prin aplicarea cotei de impozit la suma încasatã din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor.
(2) Cota de impozit se determinã dupã cum urmeazã:
a) în cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesã de teatru, balet, operã, operetã, concert filarmonic sau altã manifestare muzicalã, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competiţie sportivã internã sau internaţionalã, cota de impozit este egalã cu 2%;
b) în cazul oricãrei alte manifestãri artistice decât cele enumerate la lit. a), cota de impozit este egalã cu 5%.
(3) Suma primitã din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele plãtite de organizatorul spectacolului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare înaintea vânzãrii biletelor de intrare sau a abonamentelor.
(4) Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de:
a) a înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale care îşi exercitã autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
b) a anunţa tarifele pentru spectacol în locul unde este programat sã aibã loc spectacolul, precum şi în orice alt loc în care se vând bilete de intrare şi/sau abonamente;
c) a preciza tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasa sume care depãşesc tarifele precizate pe biletele de intrare şi/sau abonamente;
d) a emite un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e) a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale, documentele justificative privind calculul şi plata impozitului pe spectacole;
f) a se conforma oricãror altor cerinţe privind tipãrirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor de intrare şi a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Agenţia Naţionalã pentru Sport.

Reguli speciale pentru videoteci şi discoteci
ART. 275
(1) În cazul unei manifestãri artistice sau al unei activitãţi distractive care are loc într-o videotecã sau discotecã, impozitul pe spectacole se calculeazã pe baza suprafeţei incintei prevãzute în prezentul articol.
(2) Impozitul pe spectacole se stabileşte pentru fiecare zi de manifestare artisticã sau de activitate distractivã, prin înmulţirea numãrului de metri pãtraţi ai suprafeţei incintei videotecii sau discotecii cu suma stabilitã de consiliul local, astfel:
a) în cazul videotecilor, suma este de pânã la 1.000 lei;
b) în cazul discotecilor, suma este de pânã la 2.000 lei.
(3) Impozitul pe spectacole se ajusteazã prin înmulţirea sumei stabilite, potrivit alin. (2), cu coeficientul de corecţie corespunzãtor, precizat în tabelul urmãtor:



┌───────────────────────┬───────────────────────────┐
│ Rangul localitãţii │ Coeficient de corecţie │
├───────────────────────┼───────────────────────────┤
│ O │ 8,00 │
├───────────────────────┼───────────────────────────┤
│ I │ 5,00 │
├───────────────────────┼───────────────────────────┤
│ II │ 4,00 │
├───────────────────────┼───────────────────────────┤
│ III │ 3,00 │
├───────────────────────┼───────────────────────────┤
│ IV │ 1,10 │
├───────────────────────┼───────────────────────────┤
│ V │ 1,00 │
└───────────────────────┴───────────────────────────┘



(4) Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de a depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale privind spectacolele programate pe durata unei luni calendaristice. Declaraţia se depune pânã la data de 15, inclusiv, a lunii precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.

Scutiri
ART. 276
Impozitul pe spectacole nu se aplicã spectacolelor organizate în scopuri umanitare.

Plata impozitului
ART. 277
(1) Impozitul pe spectacole se plãteşte lunar pânã la data de 15, inclusiv, a lunii urmãtoare celei în care a avut loc spectacolul.
(2) Orice persoanã care datoreazã impozitul pe spectacole are obligaţia de a depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale, pânã la data stabilitã pentru fiecare platã a impozitului pe spectacole. Formatul declaraţiei se precizeazã în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
(3) Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole rãspund pentru calculul corect al impozitului, depunerea la timp a declaraţiei şi plata la timp a impozitului.

CAP. VIII
Taxa hotelierã

Reguli generale
ART. 278
(1) Consiliul local poate institui o taxã pentru şederea într-o unitate de cazare, într-o localitate asupra cãreia consiliul local îşi exercitã autoritatea, dar numai dacã taxa se aplicã conform prezentului capitol.
(2) Taxa pentru şederea într-o unitate de cazare, denumitã în continuare taxa hotelierã, se încaseazã de cãtre persoanele juridice prin intermediul cãrora se realizeazã cazarea, o datã cu luarea în evidenţã a persoanelor cazate.
(3) Unitatea de cazare are obligaţia de a vãrsa taxa colectatã în conformitate cu alin. (2) la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale în raza cãreia este situatã aceasta.

Calculul taxei
ART. 279
(1) Taxa hotelierã se calculeazã prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de cazare practicate de unitãţile de cazare.
(2) Cota taxei se stabileşte de consiliul local şi este cuprinsã între 0,5% şi 5%. În cazul unitãţilor de cazare amplasate într-o staţiune turisticã, cota taxei poate varia în funcţie de clasa cazãrii în hotel.
(3) Taxa hotelierã se datoreazã pentru întreaga perioadã de şedere, cu excepţia cazului unitãţilor de cazare amplasate într-o staţiune turisticã, atunci când taxa se datoreazã numai pentru o singurã noapte, indiferent de perioada realã de cazare.

Scutiri
ART. 280
Taxa hotelierã nu se aplicã pentru:
a) persoanele fizice în vârstã de pânã la 18 ani inclusiv;
b) persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanele invalide de gradul I sau II;
c) pensionarii sau studenţii;
d) persoanele fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar;
e) veteranii de rãzboi;
f) vãduvele de rãzboi sau vãduvele veteranilor de rãzboi care nu s-au recãsãtorit;
g) persoanele fizice prevãzute la <>art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
h) soţul sau soţia uneia dintre persoanele fizice menţionate la lit. b)-g), care este cazat/cazatã împreunã cu o persoanã menţionatã la lit. b)-g).

Plata taxei
ART. 281
(1) Unitãţile de cazare au obligaţia de a vãrsa taxa hotelierã la bugetul local, lunar, pânã la data de 10, inclusiv, a lunii urmãtoare celei în care s-a colectat taxa hotelierã de la persoanele care au plãtit cazarea.
(2) Unitãţile de cazare au obligaţia de a depune lunar o declaraţie la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale, pânã la data stabilitã pentru fiecare platã a taxei hoteliere, inclusiv. Formatul declaraţiei se precizeazã în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

CAP. IX
taxe speciale

taxe speciale
ART. 282
(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, pot adopta taxe speciale.
(2) Domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale.

CAP. X
Alte taxe locale

Alte taxe locale
ART. 283
(1) Consiliile locale sau consiliile judeţene pot institui o taxã zilnicã de pânã la 100.000 lei pentru utilizarea temporarã a locurilor publice şi pentru vizitarea muzeelor, a caselor memoriale sau a monumentelor istorice, de arhitecturã şi arheologice.
(2) Consiliul local sau consiliul judeţean poate institui taxe zilnice de pânã la 100.000 lei pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor destinate în scopul obţinerii de venit. Taxa se aplicã claselor de echipamente precizate de consiliul local.
(3) Consiliul local poate stabili o taxã anualã de pânã la 300.000 lei pentru fiecare din urmãtoarele vehicule lente:
1. autocositoare;
2. autoexcavator (excavator pe autoşasiu);
3. autogreder sau autogreper;
4. buldozer pe pneuri;
5. compactor autopropulsat;
6. excavator cu racleţi pentru sãpat şanţuri, excavator cu rotor pentru sãpat şanţuri sau excavator pe pneuri;
7. frezã autopropulsatã pentru canale sau pentru pãmânt stabilizat;
8. frezã rutierã;
9. încãrcãtor cu o cupã pe pneuri;
10. instalaţie autopropulsatã de sortare-concasare;
11. macara cu greifer;
12. macara mobilã pe pneuri;
13. macara turn autopropulsatã;
14. maşinã autopropulsatã pentru oricare din urmãtoarele:
a) lucrãri de terasamente;
b) construcţia şi întreţinerea drumurilor;
c) decopertarea îmbrãcãminţii asfaltice la drumuri;
d) finisarea drumurilor;
e) forat;
f) turnarea asfaltului;
g) înlãturarea zãpezii;
15. şasiu autopropulsat cu ferãstrãu pentru tãiat lemne;
16. tractor pe pneuri;
17. troliu autopropulsat;
18. utilaj multifuncţional pentru întreţinerea drumurilor;
19. vehicul pentru pompieri pentru derularea furtunurilor de apã;
20. vehicul pentru mãcinat şi compactat deşeuri;
21. vehicul pentru marcarea drumurilor;
22. vehicul pentru tãiat şi compactat deşeuri.
(4) Taxele prevãzute la alin. (1)-(3) se calculeazã şi se plãtesc în conformitate cu procedurile elaborate de consiliul local.

CAP. XI
Scutiri şi facilitãţi comune

Scutiri şi facilitãţi pentru persoanele fizice
ART. 284
(1) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe prevãzute la art. 282 şi art. 283 nu se aplicã pentru:
a) veteranii de rãzboi;
b) persoanele fizice prevãzute la <>art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi în alte legi.
(2) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren şi taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplicã persoanelor fizice prevãzute la art. 6 şi <>art. 10 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 42/1990 privind cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Impozitul pe clãdiri şi impozitul pe teren nu se aplicã vãduvelor de rãzboi şi vãduvelor veteranilor de rãzboi care nu s-au recãsãtorit.
(4) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren, taxa pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru activitãţi economice şi viza anualã a acestora nu se aplicã pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat şi persoanele invalide de gradul I sau II.
(5) În cazul unei clãdiri, al unui teren sau al unui mijloc de transport deţinut în comun de o persoanã fizicã prevãzutã la alin. (1), (2), (3) sau (4), scutirea fiscalã se aplicã integral pentru proprietãţile deţinute în comun de soţi.
(6) Scutirea de la plata impozitului pe clãdiri se aplicã doar clãdirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice prevãzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).
(7) Scutirea de la plata impozitului pe teren se aplicã doar terenului aferent clãdirii utilizate ca domiciliu de persoanele fizice prevãzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).
(8) Scutirea de la plata impozitului prevãzutã la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplicã unei persoane începând cu prima zi a lunii urmãtoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii.
(9) Persoanele fizice şi/sau juridice române care reabiliteazã sau modernizeazã termic clãdirile de locuit pe care le deţin în proprietate, în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termicã a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 325/2002 , sunt scutite de impozitul pentru aceste clãdiri pe perioada de rambursare a creditului obţinut pentru reabilitarea termicã, precum şi de taxele pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru lucrãrile de reabilitare termicã.
(10) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe prevãzute la art. 282 şi 283 se reduc cu 50%, în conformitate cu <>Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea unor facilitãţi persoanelor care domiciliazã sau lucreazã în unele localitãţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunãrii", republicatã, cu modificãrile ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliazã şi trãiesc în localitãţile precizate în:
a) <>Hotãrârea Guvernului nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltãrii economico-sociale a unor localitãţi din Munţii Apuseni, cu modificãrile ulterioare;
b) <>Hotãrârea Guvernului nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele mãsuri şi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltãrii economico-sociale a judeţului Tulcea şi a Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii", cu modificãrile ulterioare.
(11) Nu se datoreazã taxa asupra succesiunii prevãzutã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, republicatã, cu modificãrile ulterioare, dacã procedura succesoralã se dezbate în termen de 1 an de la data decesului autorului bunurilor. De scutire beneficiazã şi cei care solicitã dezbaterea succesiunii în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentului act normativ.

Scutiri şi facilitãţi pentru persoanele juridice
ART. 285
(1) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe locale precizate la art. 282 şi art. 283 nu se aplicã:
a) oricãrei instituţii sau unitãţi care funcţioneazã sub coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, cu excepţia incintelor folosite pentru activitãţi economice;
b) fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de culturã naţionalã, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
c) organizaţiilor umanitare care au ca unicã activitate întreţinerea şi funcţionarea cãminelor de bãtrâni şi a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor strãzii.
(2) Impozitul pe clãdiri şi impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru acele clãdiri şi terenul aferent deţinute de persoane juridice, care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadã de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.
(3) Impozitul pe clãdiri se reduce cu 50% pentru clãdirile nou construite deţinute de cooperaţiile de consum sau meşteşugãreşti, dar numai pentru primii 5 ani de la data achiziţiei clãdirii.

Scutiri şi facilitãţi stabilite de consiliile locale
ART. 286
(1) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clãdiri sau o reducere a acestuia pentru o clãdire folositã ca domiciliu de persoana fizicã ce datoreazã acest impozit.
(2) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe teren sau o reducere a acestuia pentru terenul aferent clãdirii folosite ca domiciliu al persoanei fizice care datoreazã acest impozit.
(3) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clãdiri şi a impozitului pe teren sau o reducere a acestora pentru persoanele ale cãror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim pe economie ori constau în exclusivitate din ajutor de şomaj şi/sau pensie de asistenţã socialã.
(4) În cazul unei calamitãţi naturale, consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clãdiri, a impozitului pe teren, precum şi a taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construire sau o reducere a acestora.
(5) Scutirea de la plata impozitelor sau reducerile acestora prevãzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplicã persoanei respective cu începere de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii sau reducerii.
(6) Consiliul local poate acorda scutirea de la plata impozitului pe teren sau reducerea acestuia pentru terenul aferent investiţiilor derulate în conformitate cu <>Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, cu modificãrile ulterioare, pe toatã perioada executãrii acestora, pânã la punerea în funcţiune, dar nu mai mult de 3 ani de la data începerii lucrãrilor.

CAP. XII
Alte dispoziţii comune

Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene
ART. 287
Consiliul local sau consiliul judeţean, dupã caz, poate majora anual cu maximum 20%, faţã de nivelul stabilit pentru anul 2004, în funcţie de condiţiile specifice zonei, orice impozit sau taxã localã prevãzutã în prezentul titlu, cu excepţia taxelor prevãzute la art. 295 alin. (11) lit. b)-d).

Deciziile consiliilor locale şi judeţene privind impozitele şi taxele locale
ART. 288
(1) Consiliile locale şi judeţene adoptã deciziile cu privire la stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru un an calendaristic pânã la data de 31 mai inclusiv a anului calendaristic precedent.
(2) Primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene asigurã publicarea corespunzãtoare a oricãrei hotãrâri a consiliului local sau judeţean respectiv.

Accesul la informaţii privind impozitele şi taxele locale
ART. 289
Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura accesul gratuit la informaţii privind impozitele şi taxele locale.

Depunerea declaraţiilor de persoanele juridice
ART. 290
Orice persoanã juridicã care datoreazã plata impozitului pe clãdiri, a impozitului pe teren sau a taxei asupra mijloacelor de transport are obligaţia de a calcula impozitul sau taxa respectivã şi de a depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al autoritãţii administraţiei publice locale pânã la data de 31 ianuarie inclusiv a anului calendaristic pentru care se calculeazã impozitul sau taxa.

Controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale
ART. 291
Autoritãţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, dupã caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi penalizãrilor aferente.

Indexarea impozitelor şi taxelor locale
ART. 292
(1) În cazul oricãrui impozit sau taxe locale care constã într-o anumitã sumã în lei sau care este stabilitã pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexeazã anual pentru a reflecta rata estimatã a inflaţiei pentru anul urmãtor, dacã rata estimatã a inflaţiei depãşeşte 5%.
(2) Sumele indexate se iniţiazã în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, emisã pânã la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecãrui an.

Elaborarea normelor
ART. 293
Elaborarea normelor pentru prezentul titlu se face de cãtre Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

CAP. XIII
Sancţiuni

Sancţiuni
ART. 294
(1) Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage rãspunderea disciplinarã, contravenţionalã sau penalã, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte:
a) depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevãzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290;
b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevãzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290.
(3) Contravenţia prevãzutã la alin. (2) lit. a) se sancţioneazã cu amendã de la 500.000 lei la 1.000.000. lei, iar cea de la lit. b) cu amendã de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei.
(4) Încãlcarea normelor tehnice privind tipãrirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, dupã caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei.
(5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre primari şi persoane împuternicite din cadrul compartimentelor de specialitate ale autoritãţii administraţiei publice locale.
(6) În cazul persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor prevãzute la alin. (3) şi (4) se majoreazã cu 300%.
(7) Limitele amenzilor prevãzute la alin. (1), (2) şi (4) se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului.
(8) Contravenţiilor prevãzute la alin. (1), (2) şi (4) li se aplicã dispoziţiile legii.

CAP. XIV
Dispoziţii finale

Implicaţii bugetare ale impozitelor şi taxelor locale
ART. 295
(1) Impozitele şi taxele locale, precum şi amenzile şi penalitãţile aferente acestora constituie venituri la bugetele locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale.
(2) Impozitul pe clãdiri, precum şi amenzile şi penalitãţile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale în raza cãreia este situatã clãdirea respectivã.
(3) Impozitul pe teren, precum şi amenzile şi penalitãţile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale în raza cãreia este situat terenul respectiv.
(4) Cu excepţiile prevãzute la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport, precum şi amenzile şi penalitãţile aferente acesteia constituie venituri la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale în raza cãreia trebuie înmatriculat mijlocul de transport respectiv.
(5) Veniturile provenite din taxa asupra mijlocului de transport stabilitã în concordanţã cu prevederile art. 263 alin. (4) şi (5), precum şi amenzile şi penalizãrile aferente se pot utiliza exclusiv pentru lucrãri de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construire a drumurilor locale şi judeţene, din care 60% constituie venituri la bugetul local şi 40% constituie venituri la bugetul judeţean. În cazul municipiului Bucureşti, taxa constituie venituri în proporţie de 60% la bugetele sectoarelor şi 40% la bugetul municipiului Bucureşti.
(6) Taxele locale prevãzute la capitolul V din prezentul titlu constituie venituri ale bugetelor locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale. Pentru eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire de cãtre preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor comunelor, taxele datorate constituie venit în proporţie de 50% la bugetul local al comunelor şi de 50% la bugetul local al consiliului judeţean.
(7) Taxa pentru servicii de reclamã şi publicitate, precum şi amenzile şi penalizãrile aferente constituie venituri la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale unde sunt prestate serviciile de reclamã şi publicitate. Taxa pentru afişaj în scop de reclamã şi publicitate, precum şi amenzile şi penalizãrile aferente constituie venituri la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale unde este situat afişajul, panoul sau structura pentru afişajul în scop de reclamã şi publicitate.
(8) Impozitul pe spectacole, precum şi amenzile şi penalizãrile aferente constituie venituri la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale unde are loc manifestarea artisticã, competiţia sportivã sau altã activitate distractivã.
(9) Taxa hotelierã, precum şi amenzile şi penalizãrile aferente constituie venituri la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale unde este situat hotelul.
(10) Celelalte taxe locale prevãzute la art. 283, precum şi amenzile şi penalizãrile aferente constituie venituri la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale unde este situat locul public sau echipamentul respectiv sau unde trebuie înmatriculat vehiculul lent.
(11) Constituie venit la bugetul local sumele provenite din:
a) dobânda pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale;
b) taxele judiciare de timbru prevãzute de lege;
c) taxele de timbru prevãzute de lege;
d) taxele extrajudiciare de timbru prevãzute de lege.
(12) Sumele prevãzute la alin. (11) se ajusteazã pentru a reflecta rata inflaţiei în conformitate cu normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Dispoziţii tranzitorii
ART. 296
(1) Pânã la data de 31 decembrie 2004, nivelul impozitelor şi taxelor prevãzute în prezentul titlu este cel stabilit prin hotãrârile consiliilor locale adoptate în anul 2003 pentru anul 2004, potrivit legii, cu excepţia taxelor prevãzute la art. 267, 268 şi art. 271.
(2) Pentru anul 2004, nivelul taxelor prevãzute la art. 267, 268 şi 271 va fi stabilit prin hotãrâri ale consiliilor locale, adoptate în termen de 45 de zile de la data publicãrii prezentului Cod fiscal în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Prevederile art. 258 alin. (6) se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar prevederile art. 287, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
(4) Taxele speciale adoptate de consiliile locale, pânã la data de 31 mai 2003, pentru anul fiscal 2004, care contravin prevederilor art. 282, îşi înceteazã valabilitatea la data intrãrii în vigoare a prezentului cod.

TITLUL X
Dispoziţii finale

Data intrãrii în vigoare a Codului fiscal
ART. 297
Prezentul cod intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, cu excepţia cazului în care în prezentul cod se prevede altfel.

Abrogarea actelor normative
ART. 298
(1) La data intrãrii în vigoare a prezentului Cod fiscal se abrogã:
1. Articolul 73 din <>Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 15 octombrie 2002;
2. Articolul 17 din <>Legea apiculturii nr. 89/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998, cu modificãrile ulterioare;
3. Articolul 13 şi articolul 14 din <>Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 3 iulie 2001, cu modificãrile ulterioare;
4. Alineatul (3) al articolului 17 din <>Legea patronatelor nr. 356/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001;
5. Alineatul (2) al articolului 41 din <>Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 24 iulie 2001;
6. Prevederile referitoare la accize din <>Legea nr. 423/2001 pentru sprijinirea sectorului de pescuit la Marea Neagrã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 iulie 2001;
7. Alineatul (8) al articolului 70 din <>Legea bibliotecilor nr. 334/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 18 iunie 2002;
8. <>Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003;
9. Articolul 67 din <>Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã şi boli profesionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 27 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
10. <>Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv actele normative date în aplicarea legii;
11. <>Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
12. Literele b) şi c) ale articolului 37 din <>Legea cinematografiei nr. 630/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 9 decembrie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
13. <>Ordonanţa Guvernului nr. 22/1993 privind scutirea de platã a impozitului pe veniturile realizate de consultanţii strãini pentru activitatea desfãşuratã în România, în cadrul unor acorduri internaţionale guvernamentale sau neguvernamentale de finanţare gratuitã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 30 august 1993, aprobatã prin <>Legea nr. 102/1994 ;
14. <>Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun şi bãuturi alcoolice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 23 decembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
15. <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 101/1995 , cu modificãrile ulterioare;
16. <>Ordonanţa Guvernului nr. 24/1996 privind impozitul pe veniturile reprezentanţelor din România ale societãţilor comerciale şi organizaţiilor economice strãine, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 august 1996, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 29/1997 , cu modificãrile ulterioare;
17. Prevederile privind impozitul pe profit din articolul 47 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 25 februarie 2002;
18. Literele e) şi f) ale articolului 2 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000;
19. Articolul 6, articolul 7 şi alineatul (1) al articolului 10 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 46/1998 pentru stabilirea unor mãsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin aderarea la Convenţia internaţionalã EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene şi la Acordul multilateral privind tarifele de rutã aerianã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 26 ianuarie 2001;
20. <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998, cu modificãrile ulterioare;
21. Prevederile referitoare la persoane juridice din alineatul (2) al articolului 9 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, cu completãrile ulterioare;
22. Alineatul (4) al articolului 12^2 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind cãlãtoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe cãile ferate române, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 august 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 210/2003 ;
23. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 6 şi articolul 8 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 126/2000 privind continuarea realizãrii Unitãţii 2 din cadrul obiectivului de investiţii "Centrala Nuclearoelectricã Cernavodã - 5 x 700 Mwe", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 2 septembrie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 335/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
24. <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 493/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
25. <>Ordonanţa Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 17 august 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 111/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
26. Literele b) şi c) ale articolului 7 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 490/2002 ;
27. <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
28. Articolul 162 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetare locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 358/2003 ;
29. Secţiunea a 2-a a capitolului I din <>Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor mãsuri în materie financiar-fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 31 august 2003;
30. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 66/1997 privind scutirea de platã a impozitelor pe salarii şi/sau pe venituri realizate de consultanţi strãini pentru activitãţile desfãşurate în România în cadrul unor acorduri de împrumut, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 29 octombrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
31. Prevederile referitoare la taxa pe valoarea adãugatã din articolul 7 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 73/1999 pentru aprobarea continuãrii lucrãrilor şi a finanţãrii obiectivului de investiţii "Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional Bucureşti-Otopeni" şi pentru aprobarea garantãrii unui credit în favoarea Companiei Naţionale "Aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni" - S.A., publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 25 mai 1999, aprobatã prin <>Legea nr. 21/2000 ;
32. Litera a) a alineatului 1 al articolului 38 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 519/2002 , cu modificãrile ulterioare;
33. Literele b) şi c) ale articolului 1 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 160/1999 privind instituirea unor mãsuri de stimulare a activitãţii titularilor de acorduri petroliere şi subcontractanţilor acestora, care desfãşoarã operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apã de peste 100 metri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 28 octombrie 1999, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 399/2001 ;
34. Articolul 2 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2000 pentru abrogarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 67/1999 privind unele mãsuri pentru dezvoltarea activitãţii economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 mai 2000, aprobatã prin <>Legea nr. 302/2001 , cu modificãrile ulterioare;
35. Articolul 20 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 200/2002 ;
36. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2000 privind scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii prevãzute în anexa la <>Hotãrârea Guvernului nr. 211/2000 privind garantarea de cãtre Ministerul Finanţelor a unor împrumuturi externe pentru Ministerul Apãrãrii Naţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, aprobatã prin <>Legea nr. 134/2001 ;
37. Alineatul 2 al articolului 1 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 12 decembrie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 382/2002 , cu modificãrile ulterioare;
38. Articolul 16 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2001 privind unele mãsuri pentru privatizarea Societãţii Comerciale Combinatul Siderurgic "Sidex" - S.A. Galaţi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 5 octombrie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
39. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
40. Prevederile referitoare la impozitul pe profit din alineatul (3) al articolului 145 şi alineatul (2) al articolului 146 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 9 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 525/2002 , cu modificãrile ulterioare;
41. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 12/2003 privind scutirea de la plata impozitului pe terenurile din extravilanul localitãţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 273/2003 ;
42. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 30/2003 pentru instituirea unor mãsuri speciale privind producţia, importul şi comercializarea uleiurilor minerale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 25 aprilie 2003, cu modificãrile ulterioare;
43. <>Hotãrârea Guvernului nr. 582/1997 privind introducerea sistemului de marcare pentru bãuturi alcoolice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 7 octombrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
44. Orice alte dispoziţii contrare prezentului cod.
(2) Articolul 23 alineatul (2) îşi înceteazã aplicabilitatea începând cu data de 1 ianuarie 2006.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 17 decembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.

P. PREŞEDINTELE SENATULUI
DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 decembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

Bucureşti, 22 decembrie 2003.
Nr. 571.

------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016