Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 52 din 21 iunie 1996 pentru ratificarea Conventiei dintre Romania si Republica Italiana referitoare la adoptia minorilor, semnata la Roma la 29 martie 1995
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 134 din 27 iunie 1996
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ART. 1
Se ratifica Convenţia dintre România şi Republica Italiana referitoare la adoptia minorilor, semnatã la Roma la 29 martie 1995.
ART. 2
Se desemneazã Comitetul Roman pentru Adoptii ca autoritate centrala competenta sa aducã la îndeplinire atribuţiile care îi sînt stabilite prin convenţie.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 12 martie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
RADU VASILE
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 iunie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ION RATIU
CONVENŢIE
între România şi Republica Italiana referitoare la adoptia minorilor
România şi Republica Italiana,
recunoscind ca adoptia internationala poate prezenta uneori avantajul de a oferi o familie permanenta minorului pentru care nu poate fi gasita o familie potrivita în statul sau de origine,
convinse de necesitatea luãrii de mãsuri care sa garanteze ca adoptiile internaţionale se infaptuiesc în interesul superior al copilului şi al respectãrii drepturilor sale fundamentale, precum şi pentru prevenirea rapirii, vinzarii sau traficului de copii,
dornice sa stabileascã în acest scop dispoziţii comune, în plan bilateral, ţinînd seama de principiile recunoscute prin instrumentele internaţionale pertinente şi, în special, prin Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, încheiatã la New York la 20 noiembrie 1989, şi prin Convenţia europeanã în materie de adopţie de copii, încheiatã la Strasbourg la 24 aprilie 1967,
avînd în vedere ca legislatiile celor doua state contractante permit adoptia internationala,
au cãzut de acord asupra urmãtoarelor dispoziţii:
TITLUL I
Sfera de aplicare a convenţiei
ART. 1
1. Prezenta convenţie are ca scop:
a) sa instaureze un sistem de cooperare între cele doua state contractante, care sa asigure eliminarea şi preintimpinarea activitãţilor sau profiturilor ilegale în materie de adopţie de minori;
b) sa asigure recunoaşterea reciprocã numai a adopţiilor efectuate în baza prezentei convenţii.
2. Prezenta convenţie se referã numai la adoptiile cu efecte depline.
ART. 2
1. În spiritul prezentei convenţii, prin minor se înţelege orice persoana în virsta de mai puţin de 18 ani. Convenţia se aplica, de asemenea, celor care împlinesc 18 ani în cursul procedurii de adopţie.
2. Minorul de adoptat, denumit în continuare adoptabil, cetãţean al unuia dintre cele doua state contractante, care se afla pe teritoriul unuia dintre ele, este adoptat de cetãţeni ai celuilalt stat contractant, în continuare denumiţi adoptatori, potrivit regulilor stabilite prin prezenta convenţie.
Prevederile alin. 1 se aplica deopotrivã pentru adoptabilul apatrid, care domiciliazã pe teritoriul unuia dintre cele doua state contractante.
3. Minorul adoptat nu-şi pierde cetãţenia decît ca efect al dobîndirii cetateniei celuilalt stat contractant.
ART. 3
1. Se aplica legea nationala a adoptabilului în ceea ce priveşte competentele, condiţiile şi procedurile pentru constatarea adoptabilitatii minorului. Pentru verificarea şi stabilirea limitelor capacitãţii adoptatorilor de a adopta minori, se va aplica legea nationala a fiecãrui adoptator.
2. Procedurile pentru declararea capacitãţii de adopţie a adoptatorilor sînt în competenta exclusiva a aceluia dintre cele doua state contractante a cãrui cetãţenie o au adoptatorii. În caz de cetãţenie mixtã a adoptatorilor soţi, competenta de a declara capacitatea de adopţie a acestora aparţine statului contractant pe al cãrui teritoriu domiciliazã.
3. Actele oficiale referitoare la adoptabilitatea minorului şi la capacitatea de adopţie, întocmite în conformitate cu normele interne ale unui stat contractant, nu sînt susceptibile de contestaţii asupra fondului din partea celuilalt stat contractant.
4. În cazul în care un minor, cetãţean al unui stat contractant, se afla abandonat în fapt pe teritoriul celuilalt stat contractant, autoritãţile acestui din urma stat contractant iau de urgenta mãsuri provizorii de ocrotire, instiintind totodatã misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celuilalt stat contractant. Dacã minorul nu este repatriat în termen de cel mult 6 luni de la data înştiinţãrii, se aplica regulile referitoare la abandon ale statului contractant pe al cãrui teritoriu se afla minorul.
TITLUL II
Autoritãţi centrale şi organisme autorizate sa efectueze proceduri de adopţie
ART. 4
1. În fiecare stat contractant exista cîte o autoritate centrala competenta pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiilor care îi sînt stabilite prin prezenta convenţie. Denumirea şi sediul acesteia se vor comunica celuilalt stat contractant pe cale diplomaticã.
Desemnarea de adoptabili, pentru adoptatori selecţionaţi în celãlalt stat contractant, se dispune exclusiv de cãtre autoritatea centrala din statul contractant de origine al minorului.
2. În alegerea dintre diversi adoptatori, se acorda preferinta conationalilor adoptabilului.
3. Autoritãţile centrale îşi pot delega funcţiile sau o parte dintre ele cãtre organisme publice sau private, corespunzãtor autorizate de cãtre statul contractant care le propune, şi acceptate de celãlalt stat contractant.
4. Autoritãţile centrale controleazã organismele pe care le-au favorizat şi aplica sau cer aplicarea, de cãtre autoritãţile competente, a mãsurilor care se impun datoritã omisiunii sau încãlcãrii normelor prevãzute de prezenta convenţie, de alte convenţii internaţionale sau de legi aplicabile pentru ocrotirea copiilor.
5. Adoptatorii, cetãţeni ai unuia dintre cele doua state contractante, în desfãşurarea procedurilor adopţiei conform acestei convenţii, fie ca se adreseazã unuia dintre organismele indicate la paragraful 3, fie ca se adreseazã direct autoritãţii centrale a statului lor de cetãţenie, trebuie sa respecte procedurile stabilite în prezenta convenţie ori, dacã nu se regãsesc în aceasta, în legislaţia lor nationala.
ART. 5
1. Autoritãţile centrale sau organismele autorizate, în cazul în care sînt de acord asupra încredinţãrii unuia sau mai multor adoptabili cãtre solicitanti, efectueazã procedura necesarã, conform legilor propriului stat contractant, pentru a se ajunge la adopţie şi se informeazã reciproc asupra acestei proceduri.
2. Autoritatea centrala a statului contractant care îl primeşte pe minor garanteazã, conform propriei legislaţii naţionale, îndeplinirea tuturor acţiunilor necesare pentru recunoaşterea adopţiei şi informeazã autoritatea centrala a statului de origine al minorului, transmiţînd documentaţia pertinenta.
3. În cazul în care, pe parcursul procedurii de adopţie, apar impedimente care, luind în considerare interesul superior al minorului, fac imposibila recunoaşterea adopţiei, autoritatea centrala care constata acest impediment informeazã imediat autoritatea centrala a celuilalt stat contractant cu scopul de a stabili, de comun acord, mãsurile cele mai adecvate de luat pentru protejarea drepturilor minorului. În timpul acestei perioade, autoritatea centrala asigura protecţia totalã a minorului pînã la aplicarea mãsurii de protecţie definitiva.
ART. 6
Autoritãţile centrale, direct sau prin intermediul organismelor autorizate, pun în aplicare mãsuri adecvate pentru:
a) pãstrarea şi schimbul de informaţii referitoare la situaţia minorului şi a aspirantilor la adopţie, precum şi cu referire la modul în care minorul s-a integrat în noua familie;
b) înlesnirea, respectarea şi punerea în practica a procedurilor de adopţie;
c) împiedicarea obţinerii de foloase necuvenite legate de adopţie şi a oricãrei alte practici contrare obiectivelor convenţiei;
d) realizarea şi promovarea, în limitele competentelor, a activitãţilor de control privitoare la adoptii;
e) schimbul reciproc de informaţii legate de adoptiile realizate în conformitate cu prezenta convenţie.
TITLUL III
Proceduri
ART. 7
Adoptiile considerate de prezenta convenţie au loc atunci cînd:
a) autoritatea centrala a statului de origine, la încheierea fazei preadoptive, a desemnat pe minor, în limitele competentei sale, aspirantilor la adopţie;
b) autoritatea centrala a statului de origine al adoptabilului s-a îngrijit ca adoptia sa corespundã interesului superior al acestuia;
c) autoritatea centrala a statului primitor al adoptabilului garanteazã ca aspirantii la adopţie au fost declaraţi apţi pentru adoptia internationala şi sînt cei mai indicaţi sa adopte pe minorul propus;
d) judecãtorul competent a stabilit starea de abandon sau de adoptabilitate a minorului;
e) autoritatea centrala a statului primitor garanteazã ca minorul va fi autorizat sa între şi sa domicilieze permanent pe teritoriul acestui stat.
ART. 8
1. Aspirantii la adopţie, fiind în posesia declaraţiei ca sînt apţi pentru adopţie, adreseazã cererea autoritãţii centrale sau unuia dintre organismele autorizate ale statului lor de cetãţenie. În caz de cetãţenie mixtã, se aplica dispoziţiile art. 3 paragraful 2.
2. Autoritatea centrala sau organismul autorizat, care primeşte cererea, trimite autoritãţii centrale a statului de origine al adoptatorului toate informaţiile şi documentele referitoare la:
- identitatea şi statutul personal al aspirantilor la adopţie, inclusiv o fotografie recenta;
- capacitatea acestora, calitãţile morale şi aptitudinea lor pentru adopţie;
- situaţia personalã, inclusiv antecedentele judiciare, situaţia familialã şi de sãnãtate fizica şi mintalã;
- condiţia socialã şi economicã;
- motivatiile care îi indeamna sa adopte;
- informaţii asupra minorului sau minorilor pe care aspirantii doresc sa-i adopte.
3. Toate documentele trebuie însoţite de traduceri oficiale în limba statului de origine al minorului.
ART. 9
Autoritatea centrala a statului de origine al minorului sau organismele autorizate transmit autoritãţii centrale sau organismului autorizat al celuilalt stat contractant toate informaţiile referitoare la virsta, sexul, starea fizica, starea sãnãtãţii şi eventualele nevoi speciale ale adoptabilului, care se considera ca va fi desemnat solicitanţilor.
TITLUL V
Dispoziţii finale
ART. 10
Recunoaşterea unei adoptii nu poate fi refuzatã într-un stat contractant decît dacã adoptia este în mod vadit contrarã ordinii sale publice, ţinînd seama de interesul superior al copilului.
ART. 11
Autoritãţile centrale asigura pãstrarea tuturor informaţiilor referitoare la originea minorului şi la familia lui, dacã este cunoscutã, într-un registru al adopţiilor, la care se poate accede numai cu autorizaţie, în limitele stabilite de legile celor doua state contractante.
ART. 12
Orice autoritate competenta, care constata ca nu a fost respectata vreo dispoziţie a prezentei convenţii sau ca exista riscul evident ca aceasta sa nu fie respectata, informeazã imediat autoritatea centrala, pentru a fi luate mãsurile adecvate.
ART. 13
Prezenta convenţie întregeşte dispoziţiile din convenţiile internaţionale şi din celelalte norme de drept internaţional pertinente, la care ambele state contractante sînt pãrţi.
ART. 14
1. Durata prezentei convenţii este nedeterminatã. Ea va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare datei ultimei comunicãri asupra îndeplinirii formalitãţilor prevãzute de legislatiile celor doua state contractante.
2. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia printr-o notificare adresatã în scris celuilalt stat contractant. Denunţarea produce efecte din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 6 luni de la data primirii notificãrii.
3. Procedurile de adopţie în curs în momentul denunţãrii vor continua potrivit regulilor convenţiei chiar şi dupã scadenta indicatã la paragraful 2.
4. Fiecare stat contractant poate prezenta amendamente, care vor avea efect dupã 3 luni de la data acceptãrii lor de cãtre celãlalt stat contractant.
Drept pentru care, plenipotenţiarii celor doua state contractante au semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Roma la 29 martie 1995, în doua exemplare originale, în limbile romana şi italiana, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru România,
Sabin Pop
Pentru Republica Italiana,
Armando Sanguini
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
