Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Prin siguranta nationala a României se înţelege starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socialã, economicã şi politica necesarã existenţei şi dezvoltãrii statului naţional roman, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi climatului de exercitare neingradita a drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetãţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie.
ART. 2
Siguranta nationala se realizeazã prin cunoaşterea, prevenirea şi înlãturarea amenintarilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevãzute în art. 1.
Cetãţenii romani, ca expresie a fidelitatii lor fata de ţara, au îndatorirea morala de a contribui la realizarea siguranţei naţionale.
ART. 3
Constituie ameninţãri la adresa siguranţei naţionale a României urmãtoarele:
a) planurile şi acţiunile care vizeazã suprimarea sau stirbirea suveranitãţii, unitãţii, independentei sau indivizibilitatii statului roman;
b) acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de rãzboi sau de rãzboi civil, înlesnirea ocupaţiei militare strãine, aservirea fata de o putere strãinã ori ajutarea unei puteri sau organizaţii strãine de a savirsi oricare din aceste fapte;
c) trãdarea prin ajutarea inamicului;
d) acţiunile armate sau orice alte acţiuni violenţe care urmãresc slabirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii strãine ori agenţilor acestora, procurarea ori deţinerea ilegala de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii strãine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în pãstrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlãturarea prin forta a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor romani sau pot aduce atingere capacitãţii de apãrare ori altor asemenea interese ale tarii, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfasurari a vieţii social-economice sau apãrãrii naţionale;
g) acţiunile prin care se atenteazã la viata, integritatea fizica sau sãnãtatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a cãror protecţie trebuie sa fie asigurata pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale;
h) iniţierea, organizarea, sãvîrşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de origine comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice forma unitatea şi integritatea teritorialã a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricãror activitãţi al cãror scop îl constituie sãvîrşirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivitãţi, sãvîrşite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, munitie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitãţile autorizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, deţinerea, înstrãinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiţii decît cele prevãzute de lege, precum şi portul de armament sau munitie, fãrã drept, dacã prin acestea se pune în pericol siguranta nationala;
l) iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupãri ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora, în scopul desfãşurãrii vreuneia din activitãţile enumerate la lit. a) - k), precum şi desfãşurarea în secret de asemenea activitãţi de cãtre organizaţii sau grupãri constituite potrivit legii.
ART. 4
Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restringerii sau interzicerii dreptului de apãrare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constituţie sau legi.
Nici o persoana nu poate fi urmãritã pentru exprimarea libera a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viata sa particularã, în familia sa, în domeniul sau proprietãţile sale ori în corespondenta sau comunicaţii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacã nu sãvîrşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa siguranţei naţionale.
ART. 5
Siguranta nationala se realizeazã în conformitate cu legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate de România prin convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului la care este parte.
ART. 6
Organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale sînt: Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Paza, precum şi Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei, prin structuri interne specializate.
Activitatea pentru realizarea siguranţei naţionale este organizatã şi coordonata de cãtre Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii.
ART. 7
Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii are, în domeniul siguranţei naţionale, urmãtoarele atribuţii:
a) analizeazã datele şi informaţiile obţinute şi evalueaza starea siguranţei naţionale;
b) stabileşte principalele direcţii de activitate şi aproba mãsurile generale obligatorii pentru înlãturarea amenintarilor prevãzute în art. 3;
c) stabileşte modalitãţile de valorificare a informaţiilor referitoare la siguranta nationala;
d) analizeazã rapoarte şi informãri referitoare la modul de aplicare a legii privind siguranta nationala;
e) aproba structurile organizatorice, efectivele şi regulamentele de funcţionare ale Serviciului Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciului de Protecţie şi Paza;
f) aproba cheltuielile operative destinate realizãrii siguranţei naţionale.
CAP. 2
Activitatea de informaţii
ART. 8
Activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale se executa de Serviciul Roman de Informaţii, organul de stat specializat în materia informaţiilor din interiorul tarii, Serviciul de Informaţii Externe, organul de stat specializat în obţinerea din strãinãtate a datelor referitoare la siguranta nationala, şi Serviciul de Protecţie şi Paza, organul de stat specializat în asigurarea protecţiei demnitarilor romani şi a demnitarilor strãini pe timpul prezentei lor în România, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi resedintelor acestora.
Organele de stat prevãzute în alin. 1 se organizeazã şi funcţioneazã potrivit legii şi se finanţeazã de la bugetul administraţiei centrale de stat.
Activitatea organelor de stat prevãzute la alin. 1 este controlatã de cãtre Parlament.
ART. 9
Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei îşi organizeazã structuri de informaţii cu atribuţii specifice domeniilor lor de activitate.
Activitatea de informaţii a acestor organe se desfãşoarã în conformitate cu prevederile prezentei legi şi este controlatã de Parlament.
ART. 10
Activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale are caracter secret de stat.
Informaţiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decît în condiţiile prezentei legi.
ART. 11
Informaţii din domeniul siguranţei naţionale pot fi comunicate:
a) preşedintelui Senatului, preşedintelui Adunãrii Deputaţilor, precum şi comisiilor permanente pentru apãrare şi asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului;
b) ministrilor şi sefilor departamentelor din ministere, cînd informaţiile privesc probleme ce au legatura cu domeniile de activitate pe care le coordoneazã sau de care rãspund;
c) prefecţilor, primarului general al Capitalei, precum şi conducãtorilor consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru probleme ce vizeazã competenta organelor respective;
d) organelor de urmãrire penalã, cînd informaţiile privesc sãvîrşirea unei infracţiuni.
Comunicarea informaţiilor se aproba de cãtre conducãtorii organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.
Prevederile art. 10 privitoare la apãrarea secretului de stat se aplica în mod corespunzãtor tuturor persoanelor prevãzute la alin. 1 lit. a) - d).
ART. 12
Nici o persoana nu are dreptul sa facã cunoscute activitãţi secrete privind siguranta nationala, prevalindu-se de accesul neingradit la informaţii, de dreptul la difuzarea acestora şi de libertatea de exprimare a opiniilor.
Divulgarea, prin orice mijloace, de date şi informaţii secrete care pot aduce prejudicii intereselor siguranţei naţionale, indiferent de modul în care au fost obţinute, este interzisã şi atrage, potrivit legii, rãspunderea celor vinovaţi.
Prevederile alin. 1 şi 2 nu aduc atingere libertãţii de opinie şi exprimare, dreptului persoanei de a nu fi tulburata în vreun fel pentru opiniile sale, ca şi în acela de a cauta, de a primi şi de a raspindi informaţii şi idei, prin orice mijloace de exprimare, dacã aceste drepturi se exercita în conformitate cu legile României.
ART. 13
Situaţiile prevãzute la art. 3 constituie temei legal pentru a se solicita procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedura penalã, autorizarea efectuãrii unor acte, în scopul culegerii de informaţii, constind în: interceptarea comunicaţiilor, cãutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a cãror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, cît şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse.
Cererea de autorizare se formuleazã în scris şi trebuie sa cuprindã: date sau indicii din care sa rezulte existenta uneia din amenintarile la adresa siguranţei naţionale prevãzute de art. 3 pentru a carei prevenire, descoperire sau contracarare este necesarã emiterea mandatului; categoriile de activitãţi pentru a cãror desfãşurare trebuie emis mandatul; identitatea persoanei ale carei comunicaţii trebuie interceptate, dacã este cunoscutã, sau a persoanei care deţine informaţiile, documentele ori obiectele ce trebuie obţinute; descrierea generalã, dacã şi cînd este posibil, a locului unde urmeazã a fi executate activitãţile autorizate; durata de valabilitate a mandatului solicitat.
Actul de autorizare se emite la cererea organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, de cãtre procurori anume desemnaţi de procurorul general al României.
În cazul în care procurorul constata ca cererea este justificatã, emite un mandat care trebuie sa conţinã: aprobarea pentru categoriile de comunicaţii care pot fi interceptate, categoriile de informaţii, documente sau obiecte care pot fi obţinute; identitatea persoanei, dacã este cunoscutã, ale carei comunicaţii trebuie interceptate ori care se afla în posesia datelor informaţiilor, documentelor sau obiectelor ce trebuie obţinute; organul împuternicit cu executarea; descrierea generalã a locului în care urmeazã a fi executat mandatul; durata de valabilitate a mandatului.
Durata de valabilitate a mandatului nu poate depãşi 6 luni. În cazurile întemeiate, procurorul general poate prelungi, la cerere, durata mandatului, fãrã a se putea depãşi, de fiecare data, 3 luni.
Orice cetãţean care se considera vãtãmat în mod nejustificat prin activitãţile care fac obiectul mandatului prevãzut în alin. 1 - 4 se poate adresa cu plîngere procurorului anume desemnat, ierarhic superior procurorului care a emis mandatul.
ART. 14
Mandatul emis în baza art. 13 conferã titularilor sau categoriilor de persoane împuternicite dreptul de a deţine şi folosi, fãrã a uza de mijloace de constringere fizica sau morala, mijloacele adecvate pentru executarea actelor autorizate şi de a fi asistate de persoanele a cãror prezenta este consideratã necesarã.
ART. 15
În situaţiile care impun înlãturarea unor pericole iminente pentru siguranta nationala, se pot întreprinde activitãţile menţionate în art. 13, chiar fãrã autorizarea prevãzutã de lege, aceasta urmînd a fi solicitatã de îndatã ce exista posibilitatea, dar nu mai tirziu de 48 de ore.
ART. 16
Mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale nu trebuie sa lezeze, în nici un fel, drepturile sau libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, viata particularã, onoarea sau reputaţia lor, ori sa îi supunã la îngrãdiri ilegale.
Orice persoana este protejata prin lege impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. Cei vinovaţi de iniţierea, transmiterea ori executarea unor asemenea mãsuri, fãrã temei legal, precum şi de aplicarea abuzivã a mãsurilor de prevenire, descoperire sau contracarare a amenintarilor la adresa siguranţei naţionale rãspund civil, administrativ sau penal, dupã caz.
Cetãţeanul care se considera lezat în drepturile sau libertãţile sale prin folosirea mijloacelor prevãzute la alin. 1 poate sesiza oricare din comisiile permanente pentru apãrare şi asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului.
CAP. 3
Obligaţiile şi rãspunderile organelor de stat, organizaţiilor publice sau private
ART. 17
În scopul realizãrii siguranţei naţionale, ministerele, toate celelalte organe ale statului, organizaţiile din sectoarele public sau privat au, potrivit legii, urmãtoarele îndatoriri:
a) sa acorde sprijinul necesar la cererea organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi sa permitã accesul acestora la datele deţinute, care pot furniza informaţii privitoare la siguranta nationala;
b) sa ia mãsurile necesare pentru aplicarea legii privind siguranta nationala în domeniile în care îşi desfãşoarã activitatea sau în problemele de care se ocupa;
c) sa solicite sprijinul organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale pentru realizarea mãsurilor necesare infaptuirii siguranţei naţionale în domeniul lor de activitate.
ART. 18
Organele şi organizaţiile deţinãtoare de secrete de stat, în conformitate cu prevederile legii speciale, sau a cãror activitate poate fi vizata prin acţiunile considerate, potrivit art. 3, ca ameninţãri la adresa siguranţei naţionale, vor întocmi programe proprii de prevenire a scurgerii de informaţii cu caracter secret, care sînt supuse avizãrii de specialitate Serviciului Roman de Informaţii.
Rãspunderea pentru îndeplinirea obligaţiilor prevãzute în art. 17 şi în alin. 1 al prezentului articol revine, potrivit legii, conducatorului organului sau organizaţiei respective.
Sînt exceptate de la avizarea de specialitate prevãzutã în alin. 1 programele proprii de prevenire a scurgerii de informaţii cu caracter secret ale Parlamentului României, Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Paza şi Direcţiei generale a penitenciarelor din subordinea Ministerului Justiţiei.
CAP. 4
Sancţiuni
ART. 19
Iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afarã cadrului legal, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai grava.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 20
Desfãşurarea, fãrã mandat, a activitãţilor supuse autorizãrii în condiţiile art. 13, cu excepţia celor întreprinse în situaţiile arãtate în art. 15, sau depãşirea mandatului acordat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai grava.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi fapta funcţionarului care divulga, refuza sau impiedica, în orice mod, aducerea la îndeplinire a mandatului eliberat în condiţiile prevãzute în art. 13.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 21
Informaţiile privind viata particularã, onoarea sau reputaţia persoanelor, cunoscute incidental în cadrul obţinerii datelor necesare siguranţei naţionale, nu pot fi fãcute publice.
Divulgarea sau folosirea, în afarã cadrului legal, de cãtre salariaţii serviciilor de informaţii, a datelor prevãzute în alin. 1, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 22
Urmãrirea penalã a infracţiunilor prevãzute în prezenta lege se efectueazã de cãtre organele procuraturii.
CAP.
Dispoziţii finale
ART. 23
Documentele organelor de informaţii şi ale celor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale se pãstreazã în arhivele acestora şi nu pot fi consultate decît în condiţiile legii.
ART. 24
Personalul Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Protecţie şi Paza se compune din cadre militare permanente şi salariaţi civili.
Cadrele militare ale organelor prevãzute în alin. 1 au drepturile şi obligaţiile prevãzute pentru militarii armatei romane.
Salariaţilor civili le sînt aplicabile dispoziţiile Codului muncii şi celelalte norme legale referitoare la drepturile şi obligaţiile acestora.
ART. 25
Personalul prevãzut în art. 24 alin. 1, care îndeplineşte atribuţii operative, desfãşoarã activitãţi ce implica exerciţiul autoritãţii de stat şi are toate drepturile şi obligaţiile prevãzute de lege pentru aceasta.
ART. 26
Salariaţii organelor de informaţii şi ai celor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale nu pot face parte din partide sau alte organizaţii cu caracter politic ori secret şi nu pot fi folosiţi în scopuri politice.
Nu pot activa în serviciile de informaţii persoanele care au fost gãsite vinovate pentru acţiuni îndreptate impotriva drepturilor şi libertãţilor funda- mentale ale omului.
ART. 27
Salariaţii organelor de informaţii şi ai celor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale au obligaţia pãstrãrii secretului de stat şi profesional, inclusiv dupã pãrãsirea, în orice mod, a serviciului.
ART. 28
Persoanele prevãzute la art. 27, chemate ca martori în fata organelor judiciare, pot face depozitii cu privire la faptele şi împrejurãrile ce privesc siguranta nationala, de care au luat cunostinta în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi în legatura cu acestea, numai cu încuviinţarea scrisã a şefului organului din care fac parte.
ART. 29
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi orice dispoziţie contrarã se abroga.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 25 iulie 1991.
PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 26 iulie 1991.
PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, promulgãm Legea privind siguranta nationala a României şi dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
-------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
